România - Provincie, septembrie 1938 (Anul 1, nr. 113-121)

1938-09-22 / nr. 113

I Controlul muncii încadrarea braţelor de muncă după specialităţile şi necesitatea verificării efective a şomajului C­itim o statistică despre activi­tatea oficiilor publice de pla­sare şi în această mişcare a braţelor de muncă, se poate observa că numărul ofertelor este aproape egal cu acel al cererilor. Sunt foar­te mulţi muncitorii care solicită o întrebuinţare şi dacă se întâmplă că nu toţi sunt angajaţi, cauza trebue căutată nu atât într’o criză a mun­cii de pe şantiere ci, în altă parte, se caută muncitori specializaţi şi noi oferim prea puţini. In schimb, muncitorul cu ziua, salahorul, sau mai de grabă, lucrătorul bun pentru orice fel de întrebuinţare, se găseş­te pretutindeni. I­n prima linie, pentru a nădăjdui într’o reorganizare a braţelor de muncă, era necesar un control al oficiilor de plasare. Ele s’au înmul­ţit. Dar acestei sporiri a numărului trebuia să-i corespundă şi o verifi­care a titlurilor de specializare. A­­ceste birouri funcţionează însă du­pă o veche obişnuinţă, aceia a ce­rerii şi a ofertei. Muncitorul cere de lucru, şi dacă ajunge la o înţelegere asupra retribuirei materiale, se an­gajează.­­ F­aptul esenţial nu este acesta însă, ci încadrarea muncitoru­lui ca specialist într-o direcţie oarecare. Lucrătorul bun la toate, nu este bun de nimic. Fiecăruia în­să, i se pot recunoaşte o activita­te şi o aptitudine şi aci va trebui să intervie controlul exercitat prin foaia calificativă. Fiecărei angajări să-i corespundă o recomandare, şi fiecare cărţulie să-şi aibe copia în arhiva oficiilor de plasare.S­unt foarte mulţi lucrători ca­­re-şi încredinţează patronii de o anumită pricepere, produc certificate lipsite de controlul ofi­cial, şi acest fapt constituie pentru dânşii o recomandare. Ori, aceste certificate nu pot suplini lipsa unei foi calificative şi nici a cărţuliei de lucrător. Revenim deci la ceia ce spuneam mai sus, că trebue să a­­j­ungem la înfiinţarea unor arhive anexate fiecărui oficiu de plasare Această arhivă pune deopotrivă la îndemâna patronilor ca şi a lucrăto­rilor, faptele susceptibile să verifice activitatea fiecărui muncitor în parte. O­ficiile de plasare, aşa cum sunt organizate astăzi, contribue în­tr’o largă măsură la combate­rea şomajului. Faptul că există un loc unde muncitorul fără lucru se poate adresa, şi faptul iarăşi că de acolo primeşte o indicaţie,­­ veri­fică utilitatea acestor oficii de pla­sare. Nu mai este îngăduit însă ca la fiecare nouă angajare, o parte din lucrători să-şi schimbe cărţulia. Orice schimbare de cărţulie, orice nouă recomandare, va trebui să ai­bă în vedere şi activitatea anterioa­ră.A­vând o arhivă la dispoziţie, funcţionarii oficiilor de plasa­re însărcinaţi cu acest control, vor avea obligaţia să complecteze datele nouilor cărţi eliberate celor cari le solicită. Procedându-se ast­fel, nu se vor mai întâlni muncitori care înşeală buna credinţă a patro­nilor, nu va mai fi nevoie să stăru­im în credinţa că numai specialiş­tii străini pot îndeplini anumite a­­tribuţii. O încadrare a braţelor de muncă după specializare, este tot atât de utilă ca şi un control efectiv al şomajului, căci de aici se vede unde încep haimanalâcul şi dorin­ţa cinstit exprimată de a îndeplini o meserie calificată. Nicolae Crucianu Nemuritorii şi-au reluat activitatea Şedinţa Academiei Române In şedinţa intimă a Academiei Române de la 16 Septembrie a. c., d. preşedinte I. Petrovici a comunicat trista ştire că la 28 Iulie a. c., a în­cetat din viaţă istoricul german Traugott Taman, pe care Academia Română îl număra încă din 1801 printre membrii săi corespondenţi la Secţia Istorică. D-sa a salutat apoi pe d. prof. dr. D. Danielopol, care venise pentru prima oară să ia parte la şedinţele Academiei, după alegerea sa ca mem­bru de onoare al acestei instituţiuni. D. prof. dr. D. Danielopol a mulţumit d-lui preşedinte şi Academiei pentru alegerea sa printre membrii înaltei Instituţiunii de cultură. D. prof. G. Ţiţeica, secretarul ge­neral al Academiei, a comunicat te­legrama de condoleanţe pe care A­­cademia Română a înaintat-o Ma­­jestăţii Sale Regelui la stingerea din viaţă a Augustei Membre de Onoare a Academiei Române Regina Maria. Apoi a dat cetire următoarei tele­­legrame primite drept răspuns din partea Majestăţii Sale Regelui la condoleanţel­e Academiei: „Pentru „caldele şi fructuoasele­ condoleanţe ce ,imii le trimiteţi în numele Acade­miei Române, vă rog să primiţi cele „mai sincere mulţumiri". D-l G. Ţiţeica a comunicat scri­sori de mulţumire pentru alegerea D-lor lor ca membri de onoare ai Academiei Române primite de la domnii: Dr. K. Krofta, ministrul de externe al Republicei Cehoslovace; M. Petrovitch, profesor de matema­tici la Universitatea din Belgrad; P. A. Sorokin, profesor de Sociolo­gie la Universitatea din Cambridge Mass, U.S.A.; L. Josserand, fost De­can al Facultăţii de Drept din Ly­on;­ Charles Jacob, profesor de geo­logice la Universitatea din Paris şi A. Myller, distinsul matematician profesor la Universitatea din Iaşi. Delà ilustrul sociolog francez d. C. Bouglé, membru de onoare al A- cademiei Române, s’a primit in dar publicaţiunea „Les convergences des sciences sociales et l’esprit in­ternational”. Travaux de la confé­rence internationale des sciences (Paris, 1938). D. N. Iorga a prezentat recentele sale publicaţiuni: 1) „L’origine et la patrie premiè­res des Roumains" — réponse à une agression — (Bucarest 1938) ; 2) „Correspondance diplomatique roumaine” sous le Roi Charles I-er (1866-1880)”— publiée sous les aus pioes du ministère des affaires é­­trangères de' Roumanie (Bucarest 1938); 3) „Hotare şi spaţii naţionale" (Vălenii de Munte 1938). Dela Biblioteca Camerii Deputat­­ţilor helenică, din Atena, s’au pri­mit cu mulţumire publicaţiunile : 1) L’Annuaire Statistique de la Grèce pour 1936; 2) La Bibliographie économique de la Grèce pour 1936: 3) Une étude sur le .„Caisses­­spéciales" en Grèce; 4) Le Compte rendu officiel de la Chambre des Députés Hellénique, du 12 Septembre 1934 au 28 Mars 1935. S’a dat delegaţie d-lui H. Huul­­bei, Membru Corespondent al Aca­demiei Române, să reprezinte Аса demia Română la Reuniunea Inter­naţională pentru Comemorarea descoperirii Radiumului, electroni­lor, razelor X şi undelor herziene, care se va întruni la Paris in zilele de 23—30 Noembrie 1938. Dr .George Macovei, Membru Co­respondent al Academiei Române, a prezentat lucrarea sa „Les gise­ments de pétrole — géologie, sta­tistique, économie” (Paris, 1938), cu o prefață de Ch. Iacob, Profesor la Sorbonia și Membru de Onoare al Academiei Române. D. I. Petrovici a prezentat al XVI-lea volum din monumentala lucrare „Corpus Nummorum Itali­­corum", pe care Majestatea Sa Re­gele și împăratul Italiei, Membru de onoare al Academiei Române în­că din anul 1890, a binevoit a-l de­stina Academiei Române. D. Prof. Alex. Lapedatu a făcut o dare de seamă despre vizita pe care d-sa a făcut-o Institutului de Stu­dii Orientale din Varşovia, organi­zat şi condus de renumitul istoric Olgierd Gorka, Membru Corespon­dent al Academiei Române, pre­zentând publicaţiile acestui insti­tuit. D. general R. Rosetti a prezintat: 1) Din partea lui Sir Stephen Ga­­selee un frumos exemplar al Oc­­toihului tipărit la Râmnic în 1763; 2) Din partea Bibliotecei Naţio­nale din Paris, un exemplar de lux al publicaţiei editate de Guvernul francez cu prilejul vizitei Suverani­lor englezi; 3) Din partea British Museum, prin Legaţia britanică, 26 din cata­loagele faimoase ale colecţiilor sale. D-sa a mai prezintat volumul Creşterea Colecţiilor pe anul 1936, eştte de curând de sub tipar. Tot d-sa a atras atenţia asupra unei note a d-lui H. Grégoire (în Byzantion XIII, 1) arătând deriva­rea termenului Husar, nu din un­gurescul husz, ci din limba greacă. D. general R. Rosetti arată că în cronicele noastre există termenul, cu acelaş înţeles, de hînsar, care nu poa­te deriva din ungurescul husz. Apoi d-sa atrage atenţia asupra a­­pariţiei volumului I din scrierea A Diplomatic history of the Balkan crisis of 1875—1878. The first year, de David Harris, — o lucrare înte­meiată pe o temeinică documentare în parte inedită şi de cel mai mare folos pentru istoria noastră contim­porană. S’a luat act de apariţia în cursul vacanţei de vară a următoarelor publicaţiuni ale Academiei Româ­ne: 1) Bizanţul şi romanitatea dela Dunărea-de-Jos. Discursul rostit la 25 Maiu 1938 în şedinţă solemnă de N. Bănescu, cu răspunsul d-lui N. Iorga; 2) I. Petrovici: La un secol şi ju­mătate dela naşterea lui Schopen­hauer; 3) Marcu Beza: Vechi legături cu Anglia; 4) Ion Pillat: George Coşbuc—20 de ani dela moartea poetului; 5) Petre P. Panaitescu: Docu­mente slavo-române din Sibiu (1470 —1653). V.­IIb B Beţe’n roate... • „Vine iarna şi ce mă fac ?“ - „Mai am nevoie de 250.000 lei pentru­­ionul „Regina Maria“.­­ Pentru aripile Smarandei Brăescu Pe unde a intrat fiinţa aceasta ti­midă­ ca un copil, care se află îna­intea noastră, lângă o masă de re­dacţie, neştiind ce să spună, neştiind cum să înceapă o conversaţie? N­ici pălărie, nici basc pe cap; părul lins, împărţit cuminte de o cărare, ca la şcolăriţe. Ochii mari şi umezi, obrajii ca de copil bosum­flat. Cine-i puiul acesta de eschimos, care stă în faţa noastră şi nu spune nimic? Intr’un târziu. — două cuvinte, ca un oftat: — Smaranda Brăescu... Şi, iată-ne, acum, stând de vorbă omeneşte, simplu, fără ascunzişuri. Auzim o poveste mâhnită. Cuvintele se scutură, ca frunzele toamnei... ETERN ROATE... T­risteţea Smarandei Brăescu este tristeţea tuturor sburătorilor cu a­­ripi mari, dar peste care sacii cu plumb ai sărăciei atârnă greu şi le împiedică să sboare. Smaranda Brăescu s’a pregătit de mult timp pentru un mare raid. U­n raid, care să aducă glorie ţă­rii. Smaranda Brăescu, elanul şi dâr­zenie ei, nu sunt puse pentru prima dată la încercare. Pumnul acesta de femeie a mai dovedit — cu prisosin­ţă­­— că nu jonglează cu cuvintele şi că priceperea şi sufletul ei ştiu să doboare magistral obstacolele. Să ne aducem aminte de ziua de 19 Maiu 1932 când la San­ Francisco, în California, ghemul acesta de ro­mâncă a doborît — în admiraţia lu­mii întregi — recordul mondial în aruncarea cu paraşuta, lansându-se dela 7500 de metri!... Să ne amintim de această uimi­toare performanţă, — şi va fi destul, pentru a putea cântări meritele Sma­randei Brăescu. Spuneam, mai sus, că aviatoarea noastră s’a pregătit de mult timp pentru un mare raid. D­acă pregătirea sufletească este perfectă, cea materială n’a putut fi încă desăvârşită. Motivul? L-am mai amintit: sărăcia. Sma­randa Brăescu a comandat, pentru atingerea visurilor ei de cucerire a văzduhului un avion „Messerschmidt Taifun”, în Germania. P­entru achiziţionarea aparatului, a fost ajutată de ministerul Aerului şi de cel al Finanţelor. „D. ministru Cancicov (ne spune Smaranda Brăescu) mi-a arătat mul­tă înţelegere. Dar nu toţi oamenii sunt buni”... A­viatoarea apleacă ochii, apoi, ridicându-i cu sfiiciune: „N’aş vrea să supăr pe nimeni. Am destui duşmani, cari vor să-mi pună beţe’n roate... „Dar tare mi-e teamă că n’o să mai pot lua avionul. De unde-o să scot eu două sute cincizeci de mii de lei? Că atât îmi mai trebuie ca să achit complect avionul”... „VINE IARNA ȘI CE MĂ FAC?...” Pe urmă, Smaranda Brăescu tace. Tăceri lungi, tăceri dureroase. Şi, din nou, ca într’un vis vo­cea aceea de copil mâhnit: „Vine iarna şi ce mă fac?” O­chii Smarandei Brăescu înoată în lacrimi. A­viatoarea noastră ar vrea să în­treprindă marele raid chiar în a­­ceastă toamnă. Fiecare zi trecută este, pentru Smaranda Brăescu, o durere în plus. Şi, de­odată, din pieptul tinerei aviatoare izbucneşte o frază, ca o ţâşnire de optimism. Un optimism, care este, însă, la rându-i — para­doxal — amestecat cu tristeţe: „Ah, frumoasă e viaţa! Să ai doar atâţi bani, ca să poţi sbura totdeau­na!... „Ce frumos e să sbori deasupra apei, când e linişte... Şi ce rău e să mergi cu avionul peste ape, când e ceaţă. Ţi se pare că te scufunzi!... întreb : — Nu ţi-e frică? — Ba mi-e frică un pic... Mi-e frică... Dar mă rog lui Dumnezeu— şi trece. Mă rog lui Dumnezeu într’u­­na”. F­irul povestirii Smarandei Bră­escu este atare alb, arare luminos. Cenuşiul şi negrul sunt culorile, ca­re îl străbat mai des. „Când am cucerit recordul mon­dial de paraşută (continuă aviatoa­­rea), cei din România credeau că îmi dau bani cei din America, iar cei din America îşi închipuiau că primesc bani de la guvernul român. Adevărul e că toate cheltuelile le-am suportat eu. C­um? Numai Dumnezeu știe. „Câte piedici, Doamne! „Atunci am cunoscut eu foamea”... AVIONUL „REGINA MARIA” A­vionul, cu care Smaranda Brăes­cu vrea să realizeze marele raid și care se află, în clipele de faţă, in­­­ tr’un hangar din Germania, ame­ ninţat să fie scos la licitaţie, poartă numele Marei Regine, de curând plecată dintre noi. — Avionul (întrebămi) are toate instalaţiile necesare? — „Nu la are pe toate (ne spune Smaranda Brăescu). „N’am avut bani să le cumpăr pe toate. N’are, de pildă, instalaţie de radio-telegrafie. Dar o să sbor şi aşa. Nu trebuie să te pregăteşti tot­deauna prea mult ca să faci un lu­cru de ispravă. „Dacă voiu putea să instalez pe bord măcar un aparat de radio, ca să primesc ştiri... Mi-aş pune un a­­parat de telefonie, dar costă prea mult: vre­o 60.000 de lei... Dar o să sbor şi aşa”! C­ând spune: „o să sbor şi aşa”, vocea Smarandei Brăescu nu mai este de copil mâhnit, ci aproape băr­bătească. „Avionul, pe care l-am comandat (ne informează Smaranda Brăescu) poartă numele Reginei Maria. ^ „Chiar Regina Maria mi-a îngăduit acest lucru. ,Ce Regină bună și ce păcat că nu mai este printre noi!... Avea su­fletul mare”... P­ENTRU ARIPILE SMARANDEI BRĂESCU „Oiu mai ajunge eu vre­odată să sbor?­­— suspină trista noastră a­­viatoare. Ce mândră eram când sbu­­ram cu culorile noastre naționale! Imi spuneam: uite, aparatul ăsta es­te un petec de pământ al nostru, al României... „Dar dacă n’o să mai pot sbura niciodată”?... In clipa aceasta, la capătul înlă­crimatei spovedanii, Smaranda Bră­­escu pare un cocor, pe ale cărui a­­ripi toamna a aşternut nevăzute, dar copleşitoare greutăţi, şi care nu ştie cum­­ să facă şi în ce chip să se zbată, pentru a mai putea pluti oda­tă pe apele cerului. U­nde este sufletul generos, unde sunt inimile fierbinţi, care să ridice plumbul de pe aripile Smarandei Brăescu şi să le dea putinţa de a plana din nou — mândre şi arginta­­te,— în regatul nesfârşit al văzduhu­lui, în lumea firească a ei?... Eugen Jebeleanu In America, la doborîrea recordului mondial de a­paraşuta­runcare cu Cauzele anemiilor şi regimul alimentar Acum toamna se observă numărul cel mai mare de anemii mai ales în regiunile de şes şi de baltă, ale ţărei noastre, unde pe timpul sezonului cald a bântuit malaria. Anemia este o boală caracterizată prin diminuarea­ de sânge a fierului (hemoglobinei) şi scăderea numă­rului hematiilor adică a globulelor roşii. Această boală se manifestă prin paloarea pielei şi a conjuctivelor, prin ameţeli, oboseală la cel mai mic efort, tulburări digestive, şi edeme, ■etc. Cauzele anemiilor sunt, multiple, unele cunoscute altele necunoscute. In general anemia se produce când se rupe echilibrul intre pierderea sau distrugerea sângelui şi posibili­tăţile de refacere. Pierderea din organism se produce în urma hemoragiilor mari dând­ loc la anemii acute şi în urma pier­derilor mici şi repetate ca în: epis­taxis. (hemoragii pe nas), hemora­gii hemoroidale şi uterine, în ulcerul gastric şi duoadenal, în hemoragie şi hemofilie şi în scorbut, realizând ta­bloul anemiilor cronice. In afară de aceste anemii prin spoliere mai sunt anemii parazitare şi toxice infecţioase. Ca tip de ane­mie parazitară, la noi în ţară, avem anemia paludică unde hematozoa­­rul parazitează chiar globului roşu cu care se hrăneşte şi apoi îl distru­ge. Sifilisul, infecţia, streptococică dar mai ales viermii intestinali pro­duc anemii de tipul toxic. Tot toxice sunt şi anemiile din cancer, uremie, leucemie şi din limfogranulomatoza malignă. De asemenea nu trebuesc uitate anemiile denutriţilor la care defici­tul alimentar poate fi total sau nu­mai parţial lipsind fierul, vitaminele sau factorul stimulent al organelor generatoare de globule roşii. Am în­şiruit numai o parte din cauzele ce pot să producă anemii. Trebuie ştiuit insă că toate maladiile infecţioase, toate toxicele, tutunul, oboseala fi­zică, nopţile pierdute, anumite pro­fesiuni cum este a radiologilor etc., pot să producă anemii. Tratamentul anemiilor trebueşte făcut în pripă. Trebue căutată şi tratată cauza, apoi cu regim ali­mentar şi viaţă higienică, cu medi­camente chimice, apoterapie şi transfuzii se va grăbi refacerea sângelui. Anemicul va fi scutit de orice e­­fort fizic şi moral, fiind obligat în cazurile grave să stea chiar la pat în cameră luminoasa şi bine aeri­sită. Se va recomanda­ climatul de munte şi de­ mare. In anemiile uşoa­re, viaţa în aer liber cu exerciţii fi­zice moderate şi hidroterapie rece, au efect bun. Regimul alimentar trebuie să fie mixt şi să aducă toate elementele necesare nutriţiei şi în special să fie bogat în fier, vitamine şi ele­mente stimulatoare ale organelor hermato­formatoare. Mresete vor fi preparate din: carne friptă în sânge, ouă, toate legumele şi în special spanac şi morcovi, fruc­te şi sare de bucătărie. Grăsimile prin acizi graşi ar avea o acţiune hemato­toxică aşa că nu se va permite decât în mică canti­tate untul, smântână şi brânza. In mucoasa stomacului şi în ficat ar exista o substanţă care excită organele de refacere a sângelui Pentru aceasta se recomandă­­ cura de ficat proaspăt de viţel câte 100- 200 gr. de 3-4 ori pe săptămână ser­vit la grătar însă foarte puţin fript, sau tocat şi pus în supă sau ciorbă la ultima undă a fiertului deoarece căldura ar distruge acest factor sti­mulator. Anemia este o boală serioasă des­pre care niciodată nu poţi să ştii unde va sfârşi. In nici un caz nu trebuie tratată cu indiferenţă. Dr. M. SPORT CU MĂŞTI CONTRA GAZELOR Trupele japoneze din unităţile de apărare anti­aeriană joacă pină în timpul liber, dar... cu măşti contra gazelor !

Next