România - Provincie, septembrie 1938 (Anul 1, nr. 113-121)
1938-09-22 / nr. 113
I Controlul muncii încadrarea braţelor de muncă după specialităţile şi necesitatea verificării efective a şomajului Citim o statistică despre activitatea oficiilor publice de plasare şi în această mişcare a braţelor de muncă, se poate observa că numărul ofertelor este aproape egal cu acel al cererilor. Sunt foarte mulţi muncitorii care solicită o întrebuinţare şi dacă se întâmplă că nu toţi sunt angajaţi, cauza trebue căutată nu atât într’o criză a muncii de pe şantiere ci, în altă parte, se caută muncitori specializaţi şi noi oferim prea puţini. In schimb, muncitorul cu ziua, salahorul, sau mai de grabă, lucrătorul bun pentru orice fel de întrebuinţare, se găseşte pretutindeni. In prima linie, pentru a nădăjdui într’o reorganizare a braţelor de muncă, era necesar un control al oficiilor de plasare. Ele s’au înmulţit. Dar acestei sporiri a numărului trebuia să-i corespundă şi o verificare a titlurilor de specializare. Aceste birouri funcţionează însă după o veche obişnuinţă, aceia a cererii şi a ofertei. Muncitorul cere de lucru, şi dacă ajunge la o înţelegere asupra retribuirei materiale, se angajează. Faptul esenţial nu este acesta însă, ci încadrarea muncitorului ca specialist într-o direcţie oarecare. Lucrătorul bun la toate, nu este bun de nimic. Fiecăruia însă, i se pot recunoaşte o activitate şi o aptitudine şi aci va trebui să intervie controlul exercitat prin foaia calificativă. Fiecărei angajări să-i corespundă o recomandare, şi fiecare cărţulie să-şi aibe copia în arhiva oficiilor de plasare.Sunt foarte mulţi lucrători care-şi încredinţează patronii de o anumită pricepere, produc certificate lipsite de controlul oficial, şi acest fapt constituie pentru dânşii o recomandare. Ori, aceste certificate nu pot suplini lipsa unei foi calificative şi nici a cărţuliei de lucrător. Revenim deci la ceia ce spuneam mai sus, că trebue să ajungem la înfiinţarea unor arhive anexate fiecărui oficiu de plasare Această arhivă pune deopotrivă la îndemâna patronilor ca şi a lucrătorilor, faptele susceptibile să verifice activitatea fiecărui muncitor în parte. Oficiile de plasare, aşa cum sunt organizate astăzi, contribue într’o largă măsură la combaterea şomajului. Faptul că există un loc unde muncitorul fără lucru se poate adresa, şi faptul iarăşi că de acolo primeşte o indicaţie, verifică utilitatea acestor oficii de plasare. Nu mai este îngăduit însă ca la fiecare nouă angajare, o parte din lucrători să-şi schimbe cărţulia. Orice schimbare de cărţulie, orice nouă recomandare, va trebui să aibă în vedere şi activitatea anterioară.Având o arhivă la dispoziţie, funcţionarii oficiilor de plasare însărcinaţi cu acest control, vor avea obligaţia să complecteze datele nouilor cărţi eliberate celor cari le solicită. Procedându-se astfel, nu se vor mai întâlni muncitori care înşeală buna credinţă a patronilor, nu va mai fi nevoie să stăruim în credinţa că numai specialiştii străini pot îndeplini anumite atribuţii. O încadrare a braţelor de muncă după specializare, este tot atât de utilă ca şi un control efectiv al şomajului, căci de aici se vede unde încep haimanalâcul şi dorinţa cinstit exprimată de a îndeplini o meserie calificată. Nicolae Crucianu Nemuritorii şi-au reluat activitatea Şedinţa Academiei Române In şedinţa intimă a Academiei Române de la 16 Septembrie a. c., d. preşedinte I. Petrovici a comunicat trista ştire că la 28 Iulie a. c., a încetat din viaţă istoricul german Traugott Taman, pe care Academia Română îl număra încă din 1801 printre membrii săi corespondenţi la Secţia Istorică. D-sa a salutat apoi pe d. prof. dr. D. Danielopol, care venise pentru prima oară să ia parte la şedinţele Academiei, după alegerea sa ca membru de onoare al acestei instituţiuni. D. prof. dr. D. Danielopol a mulţumit d-lui preşedinte şi Academiei pentru alegerea sa printre membrii înaltei Instituţiunii de cultură. D. prof. G. Ţiţeica, secretarul general al Academiei, a comunicat telegrama de condoleanţe pe care Academia Română a înaintat-o Majestăţii Sale Regelui la stingerea din viaţă a Augustei Membre de Onoare a Academiei Române Regina Maria. Apoi a dat cetire următoarei telelegrame primite drept răspuns din partea Majestăţii Sale Regelui la condoleanţele Academiei: „Pentru „caldele şi fructuoasele condoleanţe ce ,imii le trimiteţi în numele Academiei Române, vă rog să primiţi cele „mai sincere mulţumiri". D-l G. Ţiţeica a comunicat scrisori de mulţumire pentru alegerea D-lor lor ca membri de onoare ai Academiei Române primite de la domnii: Dr. K. Krofta, ministrul de externe al Republicei Cehoslovace; M. Petrovitch, profesor de matematici la Universitatea din Belgrad; P. A. Sorokin, profesor de Sociologie la Universitatea din Cambridge Mass, U.S.A.; L. Josserand, fost Decan al Facultăţii de Drept din Lyon; Charles Jacob, profesor de geologice la Universitatea din Paris şi A. Myller, distinsul matematician profesor la Universitatea din Iaşi. Delà ilustrul sociolog francez d. C. Bouglé, membru de onoare al A- cademiei Române, s’a primit in dar publicaţiunea „Les convergences des sciences sociales et l’esprit international”. Travaux de la conférence internationale des sciences (Paris, 1938). D. N. Iorga a prezentat recentele sale publicaţiuni: 1) „L’origine et la patrie premières des Roumains" — réponse à une agression — (Bucarest 1938) ; 2) „Correspondance diplomatique roumaine” sous le Roi Charles I-er (1866-1880)”— publiée sous les aus pioes du ministère des affaires étrangères de' Roumanie (Bucarest 1938); 3) „Hotare şi spaţii naţionale" (Vălenii de Munte 1938). Dela Biblioteca Camerii Deputatţilor helenică, din Atena, s’au primit cu mulţumire publicaţiunile : 1) L’Annuaire Statistique de la Grèce pour 1936; 2) La Bibliographie économique de la Grèce pour 1936: 3) Une étude sur le .„Caissesspéciales" en Grèce; 4) Le Compte rendu officiel de la Chambre des Députés Hellénique, du 12 Septembre 1934 au 28 Mars 1935. S’a dat delegaţie d-lui H. Huulbei, Membru Corespondent al Academiei Române, să reprezinte Аса demia Română la Reuniunea Internaţională pentru Comemorarea descoperirii Radiumului, electronilor, razelor X şi undelor herziene, care se va întruni la Paris in zilele de 23—30 Noembrie 1938. Dr .George Macovei, Membru Corespondent al Academiei Române, a prezentat lucrarea sa „Les gisements de pétrole — géologie, statistique, économie” (Paris, 1938), cu o prefață de Ch. Iacob, Profesor la Sorbonia și Membru de Onoare al Academiei Române. D. I. Petrovici a prezentat al XVI-lea volum din monumentala lucrare „Corpus Nummorum Italicorum", pe care Majestatea Sa Regele și împăratul Italiei, Membru de onoare al Academiei Române încă din anul 1890, a binevoit a-l destina Academiei Române. D. Prof. Alex. Lapedatu a făcut o dare de seamă despre vizita pe care d-sa a făcut-o Institutului de Studii Orientale din Varşovia, organizat şi condus de renumitul istoric Olgierd Gorka, Membru Corespondent al Academiei Române, prezentând publicaţiile acestui instituit. D. general R. Rosetti a prezintat: 1) Din partea lui Sir Stephen Gaselee un frumos exemplar al Octoihului tipărit la Râmnic în 1763; 2) Din partea Bibliotecei Naţionale din Paris, un exemplar de lux al publicaţiei editate de Guvernul francez cu prilejul vizitei Suveranilor englezi; 3) Din partea British Museum, prin Legaţia britanică, 26 din cataloagele faimoase ale colecţiilor sale. D-sa a mai prezintat volumul Creşterea Colecţiilor pe anul 1936, eştte de curând de sub tipar. Tot d-sa a atras atenţia asupra unei note a d-lui H. Grégoire (în Byzantion XIII, 1) arătând derivarea termenului Husar, nu din ungurescul husz, ci din limba greacă. D. general R. Rosetti arată că în cronicele noastre există termenul, cu acelaş înţeles, de hînsar, care nu poate deriva din ungurescul husz. Apoi d-sa atrage atenţia asupra apariţiei volumului I din scrierea A Diplomatic history of the Balkan crisis of 1875—1878. The first year, de David Harris, — o lucrare întemeiată pe o temeinică documentare în parte inedită şi de cel mai mare folos pentru istoria noastră contimporană. S’a luat act de apariţia în cursul vacanţei de vară a următoarelor publicaţiuni ale Academiei Române: 1) Bizanţul şi romanitatea dela Dunărea-de-Jos. Discursul rostit la 25 Maiu 1938 în şedinţă solemnă de N. Bănescu, cu răspunsul d-lui N. Iorga; 2) I. Petrovici: La un secol şi jumătate dela naşterea lui Schopenhauer; 3) Marcu Beza: Vechi legături cu Anglia; 4) Ion Pillat: George Coşbuc—20 de ani dela moartea poetului; 5) Petre P. Panaitescu: Documente slavo-române din Sibiu (1470 —1653). V.IIb B Beţe’n roate... • „Vine iarna şi ce mă fac ?“ - „Mai am nevoie de 250.000 lei pentruionul „Regina Maria“. Pentru aripile Smarandei Brăescu Pe unde a intrat fiinţa aceasta timidă ca un copil, care se află înaintea noastră, lângă o masă de redacţie, neştiind ce să spună, neştiind cum să înceapă o conversaţie? Nici pălărie, nici basc pe cap; părul lins, împărţit cuminte de o cărare, ca la şcolăriţe. Ochii mari şi umezi, obrajii ca de copil bosumflat. Cine-i puiul acesta de eschimos, care stă în faţa noastră şi nu spune nimic? Intr’un târziu. — două cuvinte, ca un oftat: — Smaranda Brăescu... Şi, iată-ne, acum, stând de vorbă omeneşte, simplu, fără ascunzişuri. Auzim o poveste mâhnită. Cuvintele se scutură, ca frunzele toamnei... ETERN ROATE... Tristeţea Smarandei Brăescu este tristeţea tuturor sburătorilor cu aripi mari, dar peste care sacii cu plumb ai sărăciei atârnă greu şi le împiedică să sboare. Smaranda Brăescu s’a pregătit de mult timp pentru un mare raid. Un raid, care să aducă glorie ţării. Smaranda Brăescu, elanul şi dârzenie ei, nu sunt puse pentru prima dată la încercare. Pumnul acesta de femeie a mai dovedit — cu prisosinţă— că nu jonglează cu cuvintele şi că priceperea şi sufletul ei ştiu să doboare magistral obstacolele. Să ne aducem aminte de ziua de 19 Maiu 1932 când la San Francisco, în California, ghemul acesta de româncă a doborît — în admiraţia lumii întregi — recordul mondial în aruncarea cu paraşuta, lansându-se dela 7500 de metri!... Să ne amintim de această uimitoare performanţă, — şi va fi destul, pentru a putea cântări meritele Smarandei Brăescu. Spuneam, mai sus, că aviatoarea noastră s’a pregătit de mult timp pentru un mare raid. Dacă pregătirea sufletească este perfectă, cea materială n’a putut fi încă desăvârşită. Motivul? L-am mai amintit: sărăcia. Smaranda Brăescu a comandat, pentru atingerea visurilor ei de cucerire a văzduhului un avion „Messerschmidt Taifun”, în Germania. Pentru achiziţionarea aparatului, a fost ajutată de ministerul Aerului şi de cel al Finanţelor. „D. ministru Cancicov (ne spune Smaranda Brăescu) mi-a arătat multă înţelegere. Dar nu toţi oamenii sunt buni”... Aviatoarea apleacă ochii, apoi, ridicându-i cu sfiiciune: „N’aş vrea să supăr pe nimeni. Am destui duşmani, cari vor să-mi pună beţe’n roate... „Dar tare mi-e teamă că n’o să mai pot lua avionul. De unde-o să scot eu două sute cincizeci de mii de lei? Că atât îmi mai trebuie ca să achit complect avionul”... „VINE IARNA ȘI CE MĂ FAC?...” Pe urmă, Smaranda Brăescu tace. Tăceri lungi, tăceri dureroase. Şi, din nou, ca într’un vis vocea aceea de copil mâhnit: „Vine iarna şi ce mă fac?” Ochii Smarandei Brăescu înoată în lacrimi. Aviatoarea noastră ar vrea să întreprindă marele raid chiar în această toamnă. Fiecare zi trecută este, pentru Smaranda Brăescu, o durere în plus. Şi, deodată, din pieptul tinerei aviatoare izbucneşte o frază, ca o ţâşnire de optimism. Un optimism, care este, însă, la rându-i — paradoxal — amestecat cu tristeţe: „Ah, frumoasă e viaţa! Să ai doar atâţi bani, ca să poţi sbura totdeauna!... „Ce frumos e să sbori deasupra apei, când e linişte... Şi ce rău e să mergi cu avionul peste ape, când e ceaţă. Ţi se pare că te scufunzi!... întreb : — Nu ţi-e frică? — Ba mi-e frică un pic... Mi-e frică... Dar mă rog lui Dumnezeu— şi trece. Mă rog lui Dumnezeu într’una”. Firul povestirii Smarandei Brăescu este atare alb, arare luminos. Cenuşiul şi negrul sunt culorile, care îl străbat mai des. „Când am cucerit recordul mondial de paraşută (continuă aviatoarea), cei din România credeau că îmi dau bani cei din America, iar cei din America îşi închipuiau că primesc bani de la guvernul român. Adevărul e că toate cheltuelile le-am suportat eu. Cum? Numai Dumnezeu știe. „Câte piedici, Doamne! „Atunci am cunoscut eu foamea”... AVIONUL „REGINA MARIA” Avionul, cu care Smaranda Brăescu vrea să realizeze marele raid și care se află, în clipele de faţă, in tr’un hangar din Germania, ame ninţat să fie scos la licitaţie, poartă numele Marei Regine, de curând plecată dintre noi. — Avionul (întrebămi) are toate instalaţiile necesare? — „Nu la are pe toate (ne spune Smaranda Brăescu). „N’am avut bani să le cumpăr pe toate. N’are, de pildă, instalaţie de radio-telegrafie. Dar o să sbor şi aşa. Nu trebuie să te pregăteşti totdeauna prea mult ca să faci un lucru de ispravă. „Dacă voiu putea să instalez pe bord măcar un aparat de radio, ca să primesc ştiri... Mi-aş pune un aparat de telefonie, dar costă prea mult: vreo 60.000 de lei... Dar o să sbor şi aşa”! Când spune: „o să sbor şi aşa”, vocea Smarandei Brăescu nu mai este de copil mâhnit, ci aproape bărbătească. „Avionul, pe care l-am comandat (ne informează Smaranda Brăescu) poartă numele Reginei Maria. ^ „Chiar Regina Maria mi-a îngăduit acest lucru. ,Ce Regină bună și ce păcat că nu mai este printre noi!... Avea sufletul mare”... PENTRU ARIPILE SMARANDEI BRĂESCU „Oiu mai ajunge eu vreodată să sbor?— suspină trista noastră aviatoare. Ce mândră eram când sburam cu culorile noastre naționale! Imi spuneam: uite, aparatul ăsta este un petec de pământ al nostru, al României... „Dar dacă n’o să mai pot sbura niciodată”?... In clipa aceasta, la capătul înlăcrimatei spovedanii, Smaranda Brăescu pare un cocor, pe ale cărui aripi toamna a aşternut nevăzute, dar copleşitoare greutăţi, şi care nu ştie cum să facă şi în ce chip să se zbată, pentru a mai putea pluti odată pe apele cerului. Unde este sufletul generos, unde sunt inimile fierbinţi, care să ridice plumbul de pe aripile Smarandei Brăescu şi să le dea putinţa de a plana din nou — mândre şi argintate,— în regatul nesfârşit al văzduhului, în lumea firească a ei?... Eugen Jebeleanu In America, la doborîrea recordului mondial de aparaşutaruncare cu Cauzele anemiilor şi regimul alimentar Acum toamna se observă numărul cel mai mare de anemii mai ales în regiunile de şes şi de baltă, ale ţărei noastre, unde pe timpul sezonului cald a bântuit malaria. Anemia este o boală caracterizată prin diminuarea de sânge a fierului (hemoglobinei) şi scăderea numărului hematiilor adică a globulelor roşii. Această boală se manifestă prin paloarea pielei şi a conjuctivelor, prin ameţeli, oboseală la cel mai mic efort, tulburări digestive, şi edeme, ■etc. Cauzele anemiilor sunt, multiple, unele cunoscute altele necunoscute. In general anemia se produce când se rupe echilibrul intre pierderea sau distrugerea sângelui şi posibilităţile de refacere. Pierderea din organism se produce în urma hemoragiilor mari dând loc la anemii acute şi în urma pierderilor mici şi repetate ca în: epistaxis. (hemoragii pe nas), hemoragii hemoroidale şi uterine, în ulcerul gastric şi duoadenal, în hemoragie şi hemofilie şi în scorbut, realizând tabloul anemiilor cronice. In afară de aceste anemii prin spoliere mai sunt anemii parazitare şi toxice infecţioase. Ca tip de anemie parazitară, la noi în ţară, avem anemia paludică unde hematozoarul parazitează chiar globului roşu cu care se hrăneşte şi apoi îl distruge. Sifilisul, infecţia, streptococică dar mai ales viermii intestinali produc anemii de tipul toxic. Tot toxice sunt şi anemiile din cancer, uremie, leucemie şi din limfogranulomatoza malignă. De asemenea nu trebuesc uitate anemiile denutriţilor la care deficitul alimentar poate fi total sau numai parţial lipsind fierul, vitaminele sau factorul stimulent al organelor generatoare de globule roşii. Am înşiruit numai o parte din cauzele ce pot să producă anemii. Trebuie ştiuit insă că toate maladiile infecţioase, toate toxicele, tutunul, oboseala fizică, nopţile pierdute, anumite profesiuni cum este a radiologilor etc., pot să producă anemii. Tratamentul anemiilor trebueşte făcut în pripă. Trebue căutată şi tratată cauza, apoi cu regim alimentar şi viaţă higienică, cu medicamente chimice, apoterapie şi transfuzii se va grăbi refacerea sângelui. Anemicul va fi scutit de orice efort fizic şi moral, fiind obligat în cazurile grave să stea chiar la pat în cameră luminoasa şi bine aerisită. Se va recomanda climatul de munte şi de mare. In anemiile uşoare, viaţa în aer liber cu exerciţii fizice moderate şi hidroterapie rece, au efect bun. Regimul alimentar trebuie să fie mixt şi să aducă toate elementele necesare nutriţiei şi în special să fie bogat în fier, vitamine şi elemente stimulatoare ale organelor hermatoformatoare. Mresete vor fi preparate din: carne friptă în sânge, ouă, toate legumele şi în special spanac şi morcovi, fructe şi sare de bucătărie. Grăsimile prin acizi graşi ar avea o acţiune hematotoxică aşa că nu se va permite decât în mică cantitate untul, smântână şi brânza. In mucoasa stomacului şi în ficat ar exista o substanţă care excită organele de refacere a sângelui Pentru aceasta se recomandă cura de ficat proaspăt de viţel câte 100- 200 gr. de 3-4 ori pe săptămână servit la grătar însă foarte puţin fript, sau tocat şi pus în supă sau ciorbă la ultima undă a fiertului deoarece căldura ar distruge acest factor stimulator. Anemia este o boală serioasă despre care niciodată nu poţi să ştii unde va sfârşi. In nici un caz nu trebuie tratată cu indiferenţă. Dr. M. SPORT CU MĂŞTI CONTRA GAZELOR Trupele japoneze din unităţile de apărare antiaeriană joacă pină în timpul liber, dar... cu măşti contra gazelor !