România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 168-182)
1938-11-16 / nr. 168
OMVERFIE JUDEJEANA MODEL Pentru cunoaşterea ţării fiecare prefectură de judeţ ar trebui să susţină realizarea unor asemenea monografii judeţene. Printre faptele culturale cele mai de seamă care au luat în ultimii ani un deosebit avânt este şi acela al cunoaşterii ţării noastre. Nu e vorba de o cunoaştere poetică şi relativă, ci de una temeinică, ştiinţifică. In elaborarea şi adâncirea conştiinţei naţionale, această cunoaştere este elementul primordial. Fiecare cetăţean naţional al unui stat, pentru a avea noţiunea exactă a fiinţei sale etnice, a rostului ţării sale şi a sensului efortului creator colectiv şi pentru ca el însuşi să poată conştient şi eficace contribui cu puţinul său la multul care trebue să ducă mai departe progresul permanent al naţiunii sale, e obligat să ştie în amănunt istoria şi aşezarea ţării atât sub aspectul geografic şi economic, cât şi sub acela social şi cultural. Niciodată nu ne putem lăuda că cunoaştem prea bine ţara in care trăim şi din a căreirealitate organică facem parte inseparabilă şi toată viaţa noastră trebue să fie o sforţare neîncetată de a ne însuşi cât mai desăvârşit cunoaşterea acestei realităţi. De aceea salutăm cu bucurie munca de enciclopedişti a tuturor celor care, în ultima vreme, au pornit a desvălui şi a pune la îndemâna tuturor imaginea complexă şi exactă a ţării româneşti. Nu mă gândesc numai la campania turistică, la propaganda pentru cunoaşterea şi vizitarea frumuseţilor naturale sau artistice ale ţării noastre, la expoziţiile de fotografii ale O.N.T.ului, sau la publicaţiile aceleiaşi instituţii, cum e România, acea revistă demnă de alăturarea cu frumoasele periodice ilustrate apusene. Acestea sunt frumoase lucruri şi demne de deosebită apreciere. Dar ele ar fi insuficiente, dacă n’ar fi secondate de o altă întreprindere, aceea a prezentării ştiinţific-enciclopedice a unei regiuni. O asemenea prezentare este Monografia judeţului Braşov, scrisă de d. Ion Podea, secretarul general al prefecturii judeţului. Din această monografie a apărut abia vol. I, şi totuşi ea este de pe acum un vrednic model pentru ceea ce trebue să fie o monografiejudeţeană. Desigur că o recunoaştere exactă a judeţelor româneşti se poate găsi şi în Enciclopedia României în acel splendid volum unde toată ţara este trecută în revistă cu lux de amănunte, cu preciziuni exacte în toate direcţiile. Enciclopedia României, care face parte din aceleaşi încercări de a reda o icoană completă a ţării, la îndemâna tuturor, şi-a atins scopul. Ea însă este o încununare a unor lucrări care încă nu au fost terminate. Este ca frontonul unui templu ale cărui coloane n’au fost încă puse. Sau mai bine zis toate coloanele încă nu au fost puse. Pentru că, dacă în partea istorică Enciclopedia României se sprijină pe un lung trecut de cercetări şi pe vaste opere de sinteză, în partea monografică judeţeană ea este mai mult precursoare decât o consecinţă a unor lucrări continue. Se ’nțelege că ceea ce se găseşte într’o enciclopedie este totdeauna un rezumat şi o sinteză. Altfel se prezintă o monografie judeţeană, care este o lucrare de specialitate, deci de analiza şi în care se poate folosi un lux de material, o bogată documentare istorică şi statistică, indispensabile pentru conturarea unei imagini exacte a judeţului. Fiecare judeţ ar trebui să aibă o asemenea lucrare, pusă la punct, căreia să i se poată adresa oricine vrea să facă o lucrare generala, de sinteză, îmi închipui ca n a fost uşor pentru aceia care au făcut acel uriaş volum din Enciclopedie, privitor la judeţele noastre, când au fost siliţi să alerge în o mie de direcţii pentru a strânge bucăţelele unui edificiu atât de perfect, când, dacă fiecare judeţ şi-ar fi avut monografia lui, operaţia ar fi fost foarte simplă. O monografie care trebue sa fie dată exemplu tuturor judeţelor, este aceasta a judeţului Braşov. D. Ion Podea a dat dovadă de multă pricepere, de un spirit de sistemă şi de o muncă ştiinţifică susţinută, prezentăndu-ne “judeţul Braşov sub toate aspectele sale. Volumul, tipărit în 300 de pagini, se prezintă in condiţii tipografice optime, ceea ce este important. O asemenea carte este tot ce era necesar să fie ilustrat, mai imprimată, pe cât de bine scrisă. Un material fotografic abundent oferă şi imaginea plastică a judeţului şi se poate spune că autorul a pus în cartea sa tot ce era necesar să fie ilustrat. Monografia se deschide cu o serie de consideraţii istorice asupra trecutului populaţiei din judeţ şi oraş, continuă apoi cu o înfăţişare statistică demografică şi administrativă. Cât e de importantă această lăture vom avea prilejul să vedem în alt articol, deoarece monografia aceasta e atât de importantă încât ne va dă prilejul să mai vorbim despre ea, adică să o folosim în repetate rânduri. Urmează o expunere minuţioasă a vieţei economice, cu trecerea în revistă a tuturor ocupaţiilor locuitorilor, căilor de comunicaţie şi situaţiei sanitare. Partea a treia este consacrată vieţii culturale şi şcolare; partea a patra vieţii bisericeşti şi ultimul capitol e o rezumativă privire aruncată asupra capitalei judeţului. Putem să-l felicităm de pe acum pe autor pentru claritatea scrisului său şi pentru seriozitatea cu care înfăţişează toate problemele şi faptele şi mai ales pentru bogăţia statistică prin care lasă cifrele să vorbească. Şi aşteptăm al doilea volum cu încredere, convinşi că el va completa fericit ceea ce a adus primul volum. Pentru cunoaşterea ţării noastre d. Ion Podea a adus o contribuţie temeinică. Trebue să-i mulţumim lui, dar şi autorităţii, adică prefectului judeţului, care a înţeles rostul cultural românesc al acestei cărţi şi a ocazionat darea ei la iveală. Alături de autor, merită elogiile noastre şi d. colonel Petrescu D. Tocineanu sub a cărui oblăduire s’a tipărit cartea. O monografie completă a judeţului ar trebui să fie grija de căpetenie a fiecărui prefect. Şi asta mai ales astăzi, când prin noua aşezare a ţării prefecţii au fost degajaţi de multe din grijile administrative, rămânându-le destul timp pentru cele culturale. Octav Şuluţiu Georges Urbain comemorat la Academia Română D. arhitect Ghika-Budeşti salutat de d. prof. Radulescu-Motru, iar d. G. Bohescu-Siseşti a prezentat Atlasul agricol al României In şedinţa intimă a Academiei Romane, de la 11 Noembrie a. c., d. prof. C. Rădulescu-Motru, preşedintele Academiei, a comunicat trista ştire că la Paris a încetat din viaţă celebrul chimist Georges Urbain, fost membru al Institutului Franţei. D. C. Rădulescu- Motru a adus omagiul Academiei Române memoriei ilustrului defunct, arătând că Georges Urbain a fost chemat în sânul acestei Instituţiuni, ca membru de onoare, atât pentru înaltele sale merite ştiinţifice, cât şi pentru sentimentele de prietenie pe care defunctul le avea pentru tare noastră, pe care a vizitat-o acum cinci ani. In altă ordine de idei, d. Rădulescu- Motru a salutat, in incinta Academiei, pe d. arhitect N. Ghika-Budeşti, care a venit acum pentru întâia oară, după alegerea sa ca membru de onoare al Academiei, să ia parte la şedinţele acesteia. D. N. Ghika-Budeşti a răspuns mulţumind Academiei pentru cinstea de a-l fi chemat printre membrii ei de onoare. D. G. Ionescu-Şişeşti a prezentat Atlasul agricol al României, ediţia II-a, care cuprinde — faţă de ediţia I-a din 1929 - toate aspectele vieţii agricole a ţării. D. dr. Gr. Antipa a prezentat întreaga colecţie a publicaţiilor Institutului de Chimie al Universităţii din Cluj, condus de d. prof. dr. Dan Rădulescu şi recenta lucrare a d-lui Dan Rădulescu „Introduction a l’Economie dirigée" (Paris 1937). Aceste publicaţiuni s’au primit cu mulţumire, în dar, dela d. prof. Dan Rădulescu. D. general R. Rosetti prezintă ultimele publicaţiuni ale d-lui T. Bălan: volumul IV din Documente basarabene și Dimitrie Onciul (1856—1923). P-sa arată că Biblioteca Academiei a primit în dar: 1) de la d-na Filofteia Gh. Nicoleanu, întru amintirea defunctului ei soţ Gh. Nicoleanu, fost consilier în Consiliul Superior al Agriculturii. 1307 volume, în majoritate despre agricultură și circa 300 note muzicale. 2) Dela d. I. I. Pilat, membru corespondent al Academiei, un carnet de note al unui fost luptător german pe frontul românesc. 3) Dela d. P. P. Panaitescu „Călăuza studentului" (1938—1939). D-sa mai arată că mulțumită concursului unui distins turcolog Biblioteca Academiei a putut cumpăra 217 cărţi şi broşuri turceşti, conţinând isvoare istorice şi geografice de cel mai mari folos pentru studiul istoriei noastre. D. Alex. Lapedatu a prezentat recenta publicaţiune a d-lui Olgierd Gorka, prof. la Univ. din Lwow, „Nieznany zywot Bajezida II,” Lwow, 1938. ŞCOLILE NORMALE SUPERIOARE Legea învăţământului universitar statorniceşte înfiinţarea şcoalelor normale superioare. Este vorba însă de o reînfiinţare. Să ne explicăm deci. Aceste şcoli au existat cândva, şi au dat foarte bune rezultate. Elevii lor se recrutau din cei mai buni licenţiaţi ai universităţilor. Profesorii de şcoli secundare, care astăzi sunt pensionaţi, atingând vârsta de 60 de ani, acei din Vechiul Regat, au urmat cursurile acestor şcoli, şi rodnicia acestei selecţiuni s’a văzut în rezultatele unui învăţământ căruia nu i s’a putut imputa decât o prea exagerată preocupare teoretică. Vina însă nu era a profesorilor, ci a programelor analitice, supraîncărcate de studii speculative care nu aveau un corespondent practic imediat şi nu căutau a scormoni aptitudinele elevilor şi a le stimula. Cu timpul, şi în măsura în care învăţământul secundar s-a reformat, preocuparea practică a fost promovată pe primul plan. Şcoalele normale odată desfiinţate, licenţiaţii universităţilor au fost obligaţi să urmeze cursurile seminariilor pedagogice, un studiu de aplicaţiune practică după care depuneau examene de capacitate. Dar reuşita la examenul de capacitate, singura posibilitate de selecţiune, nu constituia o chezăşie a numirii în învăţământ. Mai cu seamă în anii de după războiu, şi până în ultimul timp, chiar, simplii licenţiaţi au fost preferaţi înaintea celora reuşiţi la examenele de capacitate. Pentru a remedia toate relele care decurg din aceste procedee, s-au reînfiinţat şcoalele normale superioare. Ele sunt indispensabile şi vor da, fără îndoială, bune rezultate practice. Dacă cetim cu atenţie legea pentru înfiinţarea şcoalelor normale superioare vedem că se porneşte de la principiul unei riguroase selecţiuni. Articolul 8 prevede că elevii şcoalelor normale superioare vor fi deşi prin concurs dintre studenţii ultimului an de licenţă. Ei vor depune aşadar, un examen de admitere, iar numărul lor va limitat. Intrând în cadrele şcoalelor normale superioare ei vor studia trei ani, în care timp vor depune examenul de licenţă, şi apoi vor concura pentru examenul de capacitate. Cei care vor fi respinşi la aceste examene, prin firea lucrurilor se elimină. Oricine înţelege, că spiritul în care a fost concepută această lege, înlătură arbitrarul de până acum, pune capăt seminariilor pedagogice, şi deschide putinţa de a avea un corp didactic trecut prin toată filiera studiilor pedagogice. In examenele de capacitate care se dădeau până acum, se răsfaţă un prilej de siluire a conştiinţei candidaţilor prin cele mai năstruşnice pretenţii. S-au văzut destule cazuri, când profesorii de la Bucureşti persecutau de licenţiaţii universităţii din Iaşi, şi invers, pretinzându-li-se răspunsuri care nu intrau nici în priceperea şi nici în fantezia lor. Aşa, bunăoară, un oarecare profesor pretindea cunoştinţe teoretice şi vederi pe care numai el le predase la cursul universitar. Candidaţii trebuiau să se acomodeze cu părerile de multe ori contradictorii, ale membrilor din comisia de examinare, să le cunoască marotele şi dogmele, şi în loc să se prezinte cu un material ştiinţific uniform, şi deci verificabil, ei trebuiau să acumuleze în grabă, după numirea comisiunilor, răspunsuri dinainte ticluite, care depăşeau puterea lor de asimilare. Toate aceste neajunsuri vor fi înlăturate, căci, şcoalele normale superioare vor avea o programă de studiu dinainte chibzuită, iar elevii vor urma cursuri metodic organizate întocmai ca la o nouă universitate. Dacă cetim cu atenţie articolul 10 din pomenita lege, aflăm că celor reuşiţi li se dă dreptul să fie numiţi profesori în învăţământul secundar, avându-se drept criteriu ordinea de clasificare după un tabelit care va întruni toate rezultatele. Nimeni nu va putea obiecţiona că a fost nedreptăţit, de vreme ce după absolvirea celor trei ani de studii, timp suficient pentru o serioasă verificare, şi după reuşită la examene, numirea în învăţământ va deveni o obligaţiune pentru minister. Se înţelege că oricine este liber, după bunul plac, să studieze la universitate, dar pentru a ocupa un loc de profesor, având răspunderea unei catedre, i se va cere o pregătire specială. Vom avea un corp didactic selecţionat, aşa cum se află în Franţa de astăzi, şi cum a fost odinioară şi la noi. După cum în celelalte ramuri ale ştiinţei aplicate, se cere un studiu de specializare, tot asemeni şi aici, socotindu-se că o licenţă este insuficientă pentru misiunea de profesor secundar, s-au înfiinţat şcoalele normale superioare. NICOLAE CRUCIANU Omagiul „Străjii Ţării,, adus Imperiului Britanic cu ocazia Inaitei vizite a M. S. Regelui şi M. S. Marelui Voevod. Joi 17 crt. orele 15.30 ora de Radio a tineretuui român va fi închinată Angliei. In aceeaşi dată, seara la orele 23 (ora engleză 21) cu preţiosul concurs al Societăţii de Radiodifuziune, Straja Țării va trimite un mesagiu în limba engleză către întregul tineret al Imperiului Britanic, care va fi retransmis de Radio Londra. Joi, consiliu interuniversitar Joi se va întruni, la miniterul Educaţiei Naţionale, consiliul interuniversitar. Decanii facultăţilor vor prezenta propunerile pentru încadrarea profesorilor ale căror catedre s-au desfiinţat prin legea de raţionalizare a învăţământului superior. Pentru înfrumuseţarea oraşelor La ministerul de Interne, s’a ţinut aseară o nouă conferinţă a comisiunii superioare a sistematizării planurilor şi înfrumuseţării oraşelor. Interimatul ministerului de externe este deţinut de d. Mircea Caneicov D. Mircea Caneicov, ministru de finanţe, va deţine interimatul ministerului afacerilor străine, pe tot timpul lipsei din ţară a d-lui ministru Petrescu- Comnen. Concediul pe care M. S. Regele a binevoit să-l acorde d-lui ministru Petrescu-Comnen, începe pe ziua de 14 Noembrie. Serviciile publice sunt suspendate, astăzi după amiază Astăzi după amiază, serviciul la autorităţile publice este suspendat. Guvernul a luat această hotărâre, pentru a da posibilitate şi slujbaşilor statului să poată asculta transmisiunea radiofonică a solemnităţilor de la Londra, cu prilejul vizitei M. S. Regelui şi Marelui Voevod Mihai, cari vor fi astăzi primiţi in mod oficial, pe pământul Marei Britanii. Convocarea prefecţilor din Ţinutul Bucegi Prefecţii celor zece judeţe ai Ţinutului Bucegi, au fost convocaţi pentru ziua de 17 Noembrie la Ţinut. Conferinţa, va fi prezidată de A. Al. N. Gane, Rezidentul Regal al Ţinutului Bucegi. Joi se vor întruni in Bucureşti toţi prefecţii şi şefii serviciilor agricole judeţene Joi va avea loc la sediul ţinutului Bucegi o conferinţă la care vor participa toţi prefecţii şi şefii serviciilor agricole judeţene. Conferinţa va fi prezidată de d. ministru Gh. Ionescu-Siseşti. Se va discuta problema intensificării arăturilor de toamnă, precum şi alte probleme privitoare la acţiunea de ridicare a agriculturii. D. general Paul Teodorescu pleacă, in misiune, în străinătate M. S. Regele a binevoit să acorde un concediu d-lui ministru general Paul Teodorescu, cu începere de la 18 Noembrie, pentru a merge în misiune în străinătate. Interimatul ministerului aerului si marinei, pe tot timpul absenţei d-lui general Paul Teodorescu, va fi ţinut de d. general Nicolae Ciupercă, ministrul Apărării Naţionale, .... .aU." întâi arondarea comunelor şi apoi numirea primarilor La Ţinutul Bucegi, au început lucrările pentru arondarea comunelor din Ţinut. Această operaţiune se face în cadrul prevederilor nouei legi a reformei administrative, pentru o mai bună gospodărie a satelor. Numai după terminarea acestor lucrări, se va proceda la numirea primarilor în comunele rurale, pe termen de şase ani, aşa cum prevede legea administrativă. Sir Palairet se află în Capitală Sir Michail Palairet, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri al Marei Britanii, se găsește în Capitală. Audienţe la d. ministru GL Ionescu-Siseşti D. ministru Gh. Ionescu-Siseşti a primit ori în audienţă pe d. Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti. D. ministru Gh. Ionescu-Siseşti, va primi astăzi în audienţă pe d. Roger Sarret, ataşatul comercial al Franţei la, Bucureşti, _ *.k î i. - 1---•. • Orele şi zilele de audienţă la ministerul Comunicaţiilor Orele de audienţă la ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor s’au fixat după cum urmează : La d. ministru, Marţea dela 11.30—13.30. La d. secretar general, Vinerea dela 11.30—13.30. La direcţiile din centrala departamentului publicul va fi primit in fiecare zi dela 12—13 luni. Marele Stat Major mulţumeşte d-lui ministru al Comunicaţiilor pentru concursul pat in timpul manevrelor Marele Stat Major al armatei trimis d-lui Mihail Ghelmeieanu, ministru Lucr. Publice şi al Comunicaţiilor, o adresă de mulumire semnată de însuşi şeful acestui înalt for militar, d. general de divizie Ştefan Ionescu, încuprinsul următor : In vederea manevrelor regale din acest an, într’un teren greu, cu comunicaţii puţine sau improprii, M. St. M. a fost nevoit să solicite intervenţia dv. pentru ameliorarea zonei. Efectul s’a produs imediat, cererile fiind satis■ făcute masiv, datorită fondurilor importante puse la dispoziţie, organizării lucrului şi măsurilor de ordin technic ni-aţi binevoit a hotărî, realizându-se: Amenajarea a 897 km. şosea; împietruirea a 240 km. şosea; construcţia a 42 km. din nou; consolidarea a 300 poduri şi podeţe; construcţia a 28 poduri noui. Faţă de sacrificiile făcute şi admirabilele rezultate obţinute in timp scurt, M. St. M. va adresează dv. personal viile sale mulţumiri şi vă roagă să binevoiţi a le împărtăşi tuturor celor ce au colaborat la înfăptuirea acestor lucrări”. Tratativele comerciale cu Franţa şi Italia Astăzi e aşteptată să sosească în Capitală delegaţia franceză cu care se va trata încheerea unui nou acord comercial intre România şi Franţa. După cum am mai anunţat, la 21 crt. va sosi în vedera încheierei unui nou acord comercial cu Italia o numeroasă delgaţie italiană. La aceste tratative vor participa şi ataşaţii noştri comerciali de la Paris şi Roma. D. Orăscu ataşatul comercial român la Paris a şi sosit în Capitală, iar d. Eug. Ponn ataşatul comercial la Roma va ieşi în ţară înainte de 20 ort. D. profesor N. Gusti nu pleacă in străinătate Faţă de unele ştiri apărute în ziare, se desminte plecarea în străinătate a d-lui prof. D. Gusti, preşedintele Serviciului Social. « mmm RECAPITULARE Politica noului regim şi-a definit obiectivele principale, in cursul ultimilor luni de guvernare. Perioada pacificării sociale, a demobilizărei urilor şi a nivelării asperităţilor, discordiilor, dintre clase şi generaţii, a fost statornic urmărită, prin toate mijloacele, la toate departamentele. La început s’a făcut apel la intejirea autorităţii de stat, a spiritului de ordine şi disciplină. A urmat perioada de reconstrucţie a unei alte vieţi, in instituţiile fundamentale. S’a urmărit crearea unei noui mentalităţi, o transformare a moravurilor, o reformă in funcţionarea aparatului de recrutare, de selecţie a valorilor. Organismul social intrat in suferinţă, numai pe urma acestui gen de terapeutică, de lungă durată, îşi va reveni deplin la sănătatea iniţială. In seria acestor măsuri se impun subliniate îndeosebi iniţiativele purcese de la ministerul de Educaţie Naţională şi Justiţie. Amninwguo A fost un bun gând călăuzitor la mijloc, atunci când s’a încredinţat ministrului de Interne şi conducerea departamentului Educaţiei Naţionale. Numai după trecerea pe la Interne şi scrutarea in amănunte a stărilor de fapt maladive, se putea veni la Educaţia Naţională cu marea reformă — epocală — iniţiată de d. Armand Călinescu. Activitatea dela Educaţia Naţională se impunea a fi complimentară, subsecventă, celeia dela Interne. Aci ar putea fi identificate misterul şi explicaţia că înaintaşii dela Educaţia Naţională, n’au răspuns de fel aşteptărilor şi nevoilor departamentului — dacă n’am şti prea bine că nici oamenii respectivi n’au fost din acei meniţi să sfinţească ei locurile. Nu putem presupune ce ar fi devenit activitatea d-lui Armand Călinescu la acelaş departament, dacă nu s’ar fi înscăunat acolo după trecerea pe la Interne. Cert e că aşa cum s’au desfăşurat situaţiile, a însemnat cu o piatră de hotar, aşezată între eri şi astăzi, activitatea-i in folosul şcolii româneşti. Dela Interne a rămas cu convingerea că, în bună parte, gravitatea situaţiei anterioară datei de 10 Februarie, se datora unui deficit al învăţământului, lipsei de seriozitate a educaţiei nouilor generaţii, introducerea criteriilor de venalitate in distribuirea posturilor administrative, şcolare, judecătoreşti, etc., etc. S’a ignorat prea lungă vreme problema pregătirii şi asistenţei tineretului, in şcoli şi la plasarea in cariere. REFORME Puşi la lucru, cu gând de a anula un trecut dezastruos în această privinţă, miniştrii regimului în stare să întregească reforma salvatoare, sunt pe cale de a-şi vedea opera încununată de succes. S’a început prin a se da tineretului un învăţământ reformat şi îmbunătăţit în toate lacunele lui. S’a impus în şcolile primare o programă analitică de cultură accesibilă paterei de absorbiţie a masselor. In învăţământul secundar sa extirpat pletora de şcoli proaspete care asvârle societăţii bacalaureaţi nepregătiţi, condamnaţi prin însăşi acest fapt la sterilitate, ratare, desrădăcinare. . .. Iar la universitate, s a raţionalizat materiile de studiu, aşa încât studentul să nu se mai sperie de infinitatea cursurilor. . . Programele au fost desimpovarate de balast nefolositor. Astăzi, universitatea nu mai e uzină de examene. Studenţii au timpul necesar să se consacre studiului. Ei au recăpătat astfel încrederea în puterea lor de a duce la bun sfârşit examenele. Această încredere a fost stimulată şi de noua promisiune a d-lui Armand Călinescu, de a se prânfui recrutarea în funcţiuni, după criteriul şcolarităţii, al meritelor afirmate în universităţi. Oricâte salve de elogii s’ar trage la adresa ministrului Educaţiei Naţionale, pentru introducerea acestei reforme — adevărată revoluţie — ni se va putea da exact măsura satisfacţiei stârnite, un val cotropitor, in rândurile studenţimei, pe această chestiune. PRIMENIRE Semnalăm, in aceiaşi ordine de idei, măsurile de la departamentul justiţiei, luate de d. Victor Iamandi. Asanarea magistraturii de elementele care formau o castă, a spart cuirasa de nepotism şi protecţie, vitregă elementelor capabile, îndeobşte tinere. Asanarea prin revocare, a lăsat locuri libere aceluiaş tineret. Peste 700—800 licenţiaţi au fost plasaţi in magistratură, numeroşi în grefe, etc. Legea de organizare a avocaţilor publici apoi — întocmită pe baza principiilor legei similare judecătoreşti — deplasează de la ministere atâţia ichtiozauri ai lefurilor cumularde. In primele zile după promulgare, numai la un singur departament — la domenii — s’au eliberat peste o duzină de posturi. Introducerea examenului, e mai mult decât o idee accidentală—ţine de mentalitatea, de însuşi spiritul regimului. Reformele, vor rămâne in istorie — alături de cei care le-au iniţiati