România - Capitala, noiembrie 1938 (Anul 1, nr. 168-182)

1938-11-16 / nr. 168

O­MVER­­FIE JUDEJEANA M­ODEL Pentru cunoaşterea ţării f­iecare pre­fectură de judeţ ar trebui să susţină rea­lizarea unor asemenea monografii ju­deţene. Printre faptele culturale cele mai de seamă care au luat în ul­timii ani un deosebit avânt este şi acela al cunoaşterii ţării noa­stre. Nu e vorba de o cunoaştere poetică şi relativă, ci de una te­meinică, ştiinţifică. In elabora­rea şi adâncirea conştiinţei na­ţionale, această cunoaştere este elementul primordial. Fiecare cetăţean naţional al unui stat, pentru a avea noţiunea exactă a fiinţei sale etnice, a rostului ţării sale şi a sensului efortului crea­tor colectiv şi pentru ca el în­suşi să poată conştient şi eficace contribui cu puţinul său la mul­tul care trebue să ducă mai de­parte progresul permanent al naţiunii sale, e obligat să ştie­ în amănunt istoria şi aşezarea ţării atât sub aspectul geografic şi e­­conomic, cât şi sub acela social şi cultural. Niciodată nu ne pu­tem lăuda că cunoaştem prea bi­ne ţara in care trăim şi din a cărei­­realitate organică facem parte inseparabilă şi toată viaţa noastră trebue să fie o sforţare neîncetată de a ne însuşi cât mai desăvârşit cunoaşterea acestei re­alităţi. De aceea salutăm cu bu­curie munca de enciclopedişti a tuturor celor care, în ultima vre­me, au pornit a desvălui şi a pune la îndemâna tuturor ima­­ginea complexă şi exactă a ţării româneşti. Nu mă gândesc numai la campania turistică, la propa­ganda pentru cunoaşterea şi vi­zitarea frumuseţilor naturale sau artistice ale ţării noastre, la ex­poziţiile de fotografii ale O.N.T.­­ului, sau la publicaţiile aceleiaşi instituţii, cum e România, acea revistă demnă de alăturarea cu frumoasele periodice ilustrate a­­pusene. Acestea sunt frumoase lucruri şi demne de deosebită a­­preciere. Dar ele ar fi insufi­ciente, dacă n’ar fi secondate de o altă întreprindere, aceea a prezentării ştiinţific-enciclope­dice a unei regiuni. O asemenea prezentare este Monografia judeţului Braşov, scri­să de d. Ion Podea, secretarul general al prefecturii judeţului. Din această monografie a apărut abia vol. I, şi totuşi ea este de pe acum un vrednic model pen­tru ceea ce trebue să fie o mo­nografie­­judeţeană. Desigur că o recunoaştere e­­xactă a judeţelor r­omâneşti se poate găsi şi în Enciclopedia Ro­mâniei în acel splendid volum unde toată ţara este trecută în revistă cu lux de amănunte, cu preciziuni exacte în toate direc­ţiile. Enciclopedia României, ca­re face parte din aceleaşi în­cercări de a reda o icoană com­pletă a ţării, la îndemâna tutu­ror, şi-a atins scopul. Ea însă este o încununare a unor lucrări care încă nu au fost terminate. Este ca frontonul unui templu ale cărui coloane n’au fost încă puse. Sau mai bine zis toate co­loanele încă nu au fost puse. Pentru că, dacă în partea istori­că Enciclopedia României se sprijină pe un lung trecut de cercetări şi pe vaste opere de sinteză, în partea monografică judeţeană ea este mai mult pre­cursoare decât o consecinţă a u­­no­r lucrări continue. Se ’nțelege că ceea ce se găse­şte într’o enciclopedie este tot­deauna un rezumat şi o sinteză. Altfel se prezintă o monografie judeţeană, care este o lucrare de specialitate, deci de analiza şi în care se poate folosi un lux de material, o bogată documentare istorică şi statistică, indispensa­bile pentru conturarea unei ima­gini exacte a judeţului. Fiecare judeţ ar trebui să aibă o aseme­nea lucrare, pusă la punct,­ că­reia să i se poată adresa oricine vrea să facă o lucrare generala, de sinteză, îmi închipui ca n a fost uşor pentru aceia care au făcut acel uriaş volum din Enci­clopedie, privitor la judeţele noa­stre, când au fost siliţi să aler­ge în o mie de direcţii pentru a strânge bucăţelele unui edificiu atât de perfect, când, dacă fie­care judeţ şi-ar fi avut mono­grafia lui, operaţia ar fi fost foarte simplă. O monografie care trebue sa fie dată exemplu tuturor judeţe­lor, este aceasta a judeţului Bra­­şov. D. Ion Podea a dat dovadă de multă pricepere, de un spirit de sistemă şi de o muncă ştiin­ţifică susţinută, prezentăndu-ne “judeţul Braşov sub toate aspec­tele sale. Volumul, tipărit în 300 de pagini, se prezintă in condiţii tipografice optime, ceea ce este important. O asemenea carte este tot ce era necesar să fie ilustrat, mai imprimată, pe cât de bine scrisă. Un material fotografic a­­bundent oferă şi imaginea plas­tică a judeţului şi se poate spu­ne că autorul a pus în cartea sa tot ce era necesar să fie ilustrat. Monografia se deschide cu o serie de consideraţii istorice a­­supra trecutului populaţiei din judeţ şi oraş, continuă apoi cu o înfăţişare statistică demografică şi administrativă. Cât e de im­portantă această lăture vom a­­vea prilejul să vedem în alt ar­ticol, deoarece monografia acea­sta e atât de importantă încât ne va dă prilejul să mai vorbim despre ea, adică să o folosim în repetate rânduri. Urmează o ex­punere minuţioasă a vieţei eco­nomice, cu trecerea în revistă a tuturor ocupaţiilor locuitorilor, căilor de comunicaţie şi situaţiei sanitare. Partea a treia este con­sacrată vieţii culturale şi şcola­re; partea a patra vieţii biseri­ceşti şi ultimul capitol e o rezu­mativă privire aruncată asupra capitalei judeţului. Putem să-l felicităm de pe a­­cum pe autor pentru claritatea scrisului său şi pentru seriozita­tea cu care înfăţişează toate pro­blemele şi faptele şi mai ales pentru bogăţia statistică prin care lasă cifrele să vorbească. Şi aşteptăm al doilea volum cu încredere, convinşi că el va com­pleta fericit ceea ce a adus pri­mul volum. Pentru cunoaşterea ţării noa­stre d. Ion Podea a adus o con­tribuţie temeinică. Trebue să-i mulţumim lui, dar şi autorităţii, adică prefectului judeţului, care a înţeles rostul cultural româ­nesc al acestei cărţi şi a ocazio­nat darea ei la iveală. Alături de autor, merită elogiile noastre şi d. colonel Petrescu D. Tocineanu sub a cărui oblăduire s’a tipărit cartea. O monografie completă a ju­deţului ar trebui să fie grija de căpetenie a fiecărui prefect. Şi asta mai ales astăzi, când prin noua aşezare a ţării prefecţii au fost degajaţi de multe din grijile administrative, rămânându-le de­stul timp pentru cele culturale. Octav Şuluţiu Georges Urbain comemorat la Academia Română D. arhitect Ghi­ka-Budeşti salutat de d. prof. Rad­ulescu-Motru, iar d. G. Bohescu-Si­seşti a prezentat Atlasul agricol al României In şedinţa intimă a Academiei Ro­­mane, de la 11 Noembrie a. c., d. prof. C. Rădulescu-Motru, preşedintele Aca­demiei, a comunicat trista ştire că la Paris a încetat din viaţă celebrul chi­mist Georges Urbain, fost membru al Institutului Franţei. D. C. Rădulescu- Motru a adus omagiul Academiei Ro­mâne memoriei ilustrului defunct, ară­tând că Georges Urbain a fost chemat în sânul acestei Instituţiuni, ca membru de onoare, atât pentru înaltele sale me­rite ştiinţifice, cât şi pentru sentimen­tele de prietenie pe care defunctul le avea pentru tare noastră, pe care a vi­­zitat-o acum cinci ani. In altă ordine de idei, d. Rădulescu- Motru a salutat, in incinta Academiei, pe d. arhitect N. Ghika-Budeşti, care a venit acum pentru întâia oară, după a­­legerea sa ca membru de onoare al Aca­demiei, să ia parte la şedinţele acesteia. D. N. Ghika-Budeşti a răspuns mulţu­mind Academiei pentru cinstea de a-l fi chemat printre membrii ei de onoare. D. G. Ionescu-Şişeşti a prezentat Atlasul agricol al României, ediţia II-a, care cuprinde — faţă de ediţia I-a din 1929 - toate aspectele vieţii agricole a ţării. D. dr. Gr. Antipa a prezentat întrea­ga colecţie a publicaţiilor Institutului de Ch­imie al Universităţii din Cluj, condus de d. prof. dr. Dan­ Rădulescu şi recenta lucrare a d-lui Dan Rădulescu „Intro­duction a l’Economie dirigée" (Paris 1937). Aceste publicaţiuni s’au primit cu mulţumire, în dar, dela d. prof. Dan Rădulescu. D. general R. Rosetti prezintă ulti­mele publicaţiuni ale d-lui T. Bălan: volumul IV din Documente basarabene și Dimitrie Onciul (1856—1923). P-sa arată că Biblioteca Academiei a primit în dar: 1) de la d-na Filofteia Gh. Nicoleanu, întru amintirea defunc­tului ei soţ Gh. Nicoleanu, fost consi­lier în Consiliul Superior al Agricul­turii. 1307 volume, în majoritate despre agricultură și circa 300 note muzicale. 2) Dela d. I. I. Pilat, membru cores­pondent al Academiei, un carnet de note al unui fost luptător german pe frontul românesc. 3) Dela d. P. P. Panaitescu „Călăuza studentului" (1938—1939). D-sa mai arată că mulțumită concur­sului unui distins turcolog Biblioteca Academiei a putut cumpăra 217 cărţi şi broşuri turceşti, conţinând isvoare isto­rice şi geografice de cel mai mari folos pentru studiul istoriei noastre. D. Alex. Lapedatu a prezentat recenta publicaţiune a d-lui Olgierd Gorka, prof. la Univ. din Lwow, „Nieznany zywot Bajezida II,” Lwow, 1938. ŞCOLILE NORMALE SUPERIOARE L­egea învăţământului univer­sitar statorniceşte înfiinţarea şcoalelor normale superioare. Este vorba însă de o reînfiinţare. Să ne explicăm deci. Aceste şcoli au existat cândva, şi au dat foarte bune rezultate. Elevii lor se recru­tau din cei mai buni licenţiaţi ai universităţilor. Profesorii de şcoli secundare, care astăzi sunt pensio­naţi, atingând vârsta de 60 de ani, acei din Vechiul Regat, au urmat cursurile acestor şcoli, şi rodnicia acestei selecţiuni s’a văzut în rezul­tatele unui învăţământ căruia nu i s’a putut imputa decât o prea e­­xagerată preocupare teoretică. Vina însă nu era a profesorilor, ci a pro­gramelor analitice, supra­încărcate de studii speculative care nu aveau un corespondent practic imediat şi nu căutau a scormoni aptitudi­­nele elevilor şi a le stimula. Cu timpul, şi în măsura în care învă­ţământul secundar s-a reformat, preocuparea practică a fost promo­vată pe primul plan. Şcoalele nor­male odată desfiinţate, licenţiaţii universităţilor au fost obligaţi să urmeze cursurile seminariilor peda­gogice, un studiu de aplicaţiune practică după care depuneau exa­mene de capacitate. Dar reuşita la examenul de capacitate, singura posibilitate de selecţiune, nu con­stituia o chezăşie a numirii în în­văţământ. Mai cu seamă în anii de după războiu, şi până în ultimul timp, chiar, simplii licenţiaţi au fost preferaţi înaintea celora reu­şiţi la examenele de capacitate. P­entru a remedia toate relele care decurg din aceste proce­dee, s-au reînfiinţat şcoalele normale superioare. Ele sunt indis­pensabile şi vor da, fără îndoială, bune rezultate practice. Dacă cetim cu atenţie legea pentru înfiinţarea şcoalelor normale superioare vedem că se porneşte de la principiul unei riguroase selecţiuni. Articolul 8 prevede că elevii şcoa­lelor normale superioare vor fi deşi prin concurs dintre studenţii ulti­mului an de licenţă. Ei vor depune aşa­dar, un examen de admitere, iar numărul lor va limitat. In­trând în cadrele şcoalelor normale superioare ei vor studia trei ani, în care timp vor depune examenul de licenţă, şi apoi vor concura pentru examenul de capacitate. Cei care vor fi respinşi la aceste examene, prin firea lucrurilor se elimină. Ori­cine înţelege, că spiri­tul în care a fost concepută acea­stă lege, înlătură arbitrarul de pâ­nă acum, pune capăt seminariilor pedagogice, şi deschide putinţa de a avea un corp didactic trecut prin toată filiera studiilor pedagogice. In examenele de capacitate care se dădeau până acum, se răsfaţă un prilej de siluire a conştiinţei can­didaţilor prin cele mai năstruşnice pretenţii. S-au văzut destule cazuri, când profesorii de la Bucureşti per­secutau de licenţiaţii universităţii din Iaşi, şi invers, pretinzându-li-se răspunsuri care nu intrau nici în priceperea şi nici în fantezia lor. Aşa, bunăoară, un oarecare profe­sor pretindea cunoştinţe teoretice şi vederi pe care numai el le pre­dase la cursul universitar. C­andidaţii trebuiau să se aco­modeze cu părerile de multe ori contradictorii, ale mem­brilor din comisia de examinare, să le cunoască marotele şi dogmele, şi în loc să se prezinte cu un material ştiinţific uniform, şi deci verifica­bil, ei trebuiau să acumuleze în grabă, după numirea comisiunilor, răspunsuri dinainte ticluite, care depăşeau puterea lor de asimilare. Toate aceste neajunsuri vor fi în­lăturate, căci, şcoalele normale su­perioare vor avea o programă de studiu dinainte chibzuită, iar elevii vor urma cursuri metodic organi­zate întocmai ca la o nouă univer­sitate. D­acă cetim cu atenţie articolul 10 din pomenita lege, a­flăm că celor reuşiţi li se dă dreptul să fie numiţi profesori în învăţământul secundar, avându-se drept criteriu ordinea de clasificare după u­n tabelit care va întruni toa­te rezultatele. Nimeni nu va putea obiecţiona că a fost nedreptăţit, de vreme ce după absolvirea celor trei ani de studii, timp suficient pentru o se­rioasă verificare,­­ şi după reuşită la examene, numirea în învăţământ va deveni o obligaţiune pentru mi­nister. Se înţelege că oricine este liber, după bunul plac, să studieze la uni­versitate, dar pentru a ocu­pa un loc de profesor, având răs­punderea unei catedre, i se va cere o pregătire specială. Vom avea un corp didactic selecţionat, aşa cum se află în Franţa de astăzi, şi cum a fost odinioară şi la noi. D­upă cum în celelalte ramuri ale ştiinţei aplicate, se cere un studiu de specializare, tot asemeni şi aici, socotindu-se că o licenţă este insuficientă pentru mi­siunea de profesor secundar, s-au înfiinţat şcoalele normale supe­rioare. NICOLAE CRUCIANU Omagiul „Străjii Ţării,, adus Imperiului Britanic cu ocazia Inaitei vizite a M. S. Regelui şi M. S. Marelui Voevod. Joi 17 crt. orele 15.30 ora de Radio a tineretuui român va fi închinată Angliei. In aceeaşi dată, seara la orele 23 (ora engleză 21) cu preţiosul concurs al Societăţii de Radiodi­fuziune, Straja Țării va trimite un mesagiu în limba engleză că­tre întregul tineret al Imperiului Britanic, care va fi retransmis de Radio Londra. Joi, consiliu inter­un­i­ver­sitar Joi se va întruni, la miniterul E­­ducaţiei Naţionale, consiliul inter­­universitar. Decanii facultăţilor vor prezenta propunerile pentru înca­drarea profesorilor ale căror cate­dre s-au desfiinţat prin legea de raţionalizare a învăţământului su­perior. Pentru înfrumuseţarea oraşelor La ministerul de Interne, s’a ţinut aseară o nouă conferinţă a comisiunii superioare a sistema­tizării planurilor şi înfrumuseţă­rii oraşelor. Interimatul ministerului de externe este deţinut de d. Mircea Caneicov D. Mircea Caneicov, ministru de finanţe, va deţine interima­tul ministerului afacerilor stră­ine, pe tot timpul lipsei din ţară a d-lui ministru Petrescu- Comnen. Concediul pe care M. S. Re­gele a binevoit să-l acorde d-lui ministru Petrescu-Comnen, în­cepe pe ziua de 14 Noembrie. Serviciile publice sunt suspendate, astăzi după amiază Astăzi după amiază, ser­viciul la autorităţile pu­blice este suspendat. Guvernul a luat această hotărâre, pentru a da po­sibilitate şi slujbaşilor statului să poată asculta transmisiunea radiofoni­că a solemnităţilor de la Londra, cu prilejul vizitei M. S. Regelui şi Marelui Voevod Mihai, cari vor fi astăzi primiţi in mod ofi­cial, pe pământul Marei Britanii. Convocarea prefecţilor din Ţinutul Bucegi Prefecţii celor zece judeţe ai Ţinutului Bucegi, au fost con­vocaţi pentru ziua de 17 Noem­brie la Ţinut. Conferinţa, va fi prezidată de A. Al. N. Gane, Rezidentul Regal al Ţinutului Bucegi. Joi se vor întruni in Bucureşti toţi prefecţii şi şefii servi­ciilor agricole judeţene Joi va avea loc la sediul ţinu­tului Bucegi o conferinţă la care vor participa toţi prefecţii şi şefii serviciilor agricole judeţene. Conferinţa va fi prezidată de d. ministru Gh. Ionescu-Siseşti. Se va discuta problema intensi­ficării arăturilor de toamnă, pre­cum şi alte probleme privitoare la acţiunea de ridicare a agriculturii. D. general Paul Teodo­­rescu pleacă, in mi­siune, în străinătate M. S. Regele a binevoit să a­­corde un concediu d-lui mini­stru general Paul Teodorescu, cu începere de la 18 Noembrie, pentru a merge în misiune în străinătate. Interimatul ministerului ae­rului si marinei, pe tot timpul absenţei d-lui general Paul Teodorescu, va fi ţinut de d. general Nicolae Ciupercă, mi­nistrul Apărării Naţionale, .... .­­aU." întâi arondarea comunelor şi apoi numirea primarilor La Ţinutul Bucegi, au început lucrările pentru arondarea comu­nelor din Ţinut. Această operaţiune se face în cadrul prevederilor nouei legi a reformei administrative, pen­tru o mai bună gospodărie a sate­lor. Numai după terminarea acestor lucrări, se va proceda la numirea primarilor în comunele rurale, pe termen de şase ani, aşa cum pre­vede legea administrativă. Sir Palairet se află în Capitală Sir Michail Palairet, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afa­ceri al Marei Britanii, se găsește în Capitală. Audienţe la d. ministru GL Ionescu-Siseşti D. ministru Gh. Ionescu-Siseşti a primit ori în audienţă pe d. Fabri­­cius, ministrul Germaniei la Bu­cureşti. D. ministru Gh. Ionescu-Siseşti, va primi astăzi în audienţă pe­ d. Roger Sarret, ataşatul comercial al Franţei la, Bucureşti, _ *.k î i. - 1---•. • Orele şi zilele de audienţă la ministerul Comunicaţiilor Orele de audienţă la ministerul Lucrărilor Publice şi al Comuni­caţiilor s’au fixat după cum ur­mează : La d. ministru, Marţea dela 11.30—13.30. La d. secretar general, Vinerea dela 11.30—13.30. La direcţiile din centrala de­partamentului publicul va fi pri­mit in fiecare zi dela 12—13 luni. Marele Stat Major mulţumeşte d-lui ministru al Comuni­caţiilor pentru concursul pat in timpul manevrelor Marele Stat Major al armatei trimis d-lui Mihail Ghelme­­i­eanu, ministru Lucr. Publice şi al Comunicaţiilor, o adresă de mul­­umire semnată de însuşi şeful a­­cestui înalt for militar, d. gene­ral de divizie Ştefan Ionescu, în­­cuprinsul următor : In vederea manevrelor regale din acest an, într’un teren greu, cu comunicaţii puţine sau im­proprii, M. St. M. a fost nevoit să solicite intervenţia dv. pentru a­­meliorarea zonei. Efectul s’a pro­dus imediat, cererile fiind satis■ făcute masiv, datorită fondurilor importante puse la dispoziţie, or­ganizării lucrului şi măsurilor de ordin technic ni-aţi binevoit a hotărî, realizându-se: Amenajarea a 897 km. şosea; împietruirea a 240 km. şosea; construcţia a 42 km. din nou; consolidarea a 300 poduri şi po­deţe; construcţia a 28 poduri noui. Faţă de sacrificiile făcute şi admirabilele rezultate obţinute in timp scurt, M. St. M. va adre­sează dv. personal viile sale mul­ţumiri şi vă roagă să binevoiţi a le împărtăşi tuturor celor ce au colaborat la înfăptuirea acestor lucrări”. Tratativele comerciale cu Franţa şi Italia Astăzi e aşteptată să sosească în Capitală delegaţia franceză cu care se va trata încheerea unui nou a­­cord comercial intre România şi Franţa. După cum am mai anunţat, la 21 crt. va sosi în vedera încheierei u­­nui nou acord comercial cu Italia o numeroasă delgaţie italiană. La aceste tratative vor participa şi ataşaţii noştri comerciali de la Paris şi Roma. D. Orăscu ataşatul comercial român la Paris a şi sosit în Capitală, iar d. Eug. Ponn ata­şatul comercial la Roma va ieşi în ţară înainte de 20 ort. D. profesor N. Gusti nu pleacă in străinătate Faţă de unele ştiri apărute în ziare, se desminte plecarea în străi­nătate a d-lui prof. D. Gusti, preşe­dintele Serviciului Social. « mmm RECAPITULARE Politica noului regim şi-a defi­nit obiectivele principale, in cursul ultimilor luni de guvernare. Perioada pacificării sociale, a demobilizărei urilor şi a nivelării asperităţilor, discordiilor, dintre clase şi generaţii, a fost statornic urmărită, prin toate mijloacele, la toate departamentele. La început s’a făcut apel la inte­­jirea autorităţii de stat, a spiritului de ordine şi disciplină. A urmat perioada de reconstrucţie a unei alte vieţi, in instituţiile fun­damentale. S’a urmărit crearea u­­nei noui mentalităţi, o transformare a moravurilor, o reformă in func­ţionarea aparatului de recrutare, de selecţie a valorilor. Organismul social intrat in sufe­rinţă, numai pe urma acestui gen de terapeutică, de lungă durată, îşi va reveni deplin la sănătatea iniţială. In seria acestor măsuri se impun subliniate îndeosebi iniţiativele pur­cese de la ministerul de Educaţie Naţională şi Justiţie. Amninwguo A fost un bun gând călăuzitor la mijloc, atunci când s’a încredinţat ministrului de Interne şi conducerea departamentului Educaţiei Naţiona­le. Numai după trecerea pe la In­terne şi scrutarea in amănunte a stărilor d­­e fapt maladive, se putea veni la Educaţia Naţională cu ma­rea reformă — epocală — iniţiată de d. Armand Călinescu. Activitatea dela Educaţia Naţională se impunea a fi complimentară, subsecventă, celeia dela Interne. Aci ar putea fi identificate misterul şi explicaţia că înaintaşii dela Educaţia Naţiona­lă, n’au răspuns de fel aşteptărilor şi nevoilor departamentului — dacă n’am şti prea bine că nici oamenii respectivi n’au fost din acei meniţi să sfinţească ei locurile. Nu putem presupune ce ar fi de­venit activitatea d-lui Armand Că­linescu la acelaş departament, dacă nu s’ar fi înscăunat acolo după tre­cerea pe la Interne. Cert e că aşa cu­m s’au desfăşurat situaţiile, a în­semnat cu o piatră de hotar, aşezată între eri şi astăzi, activitatea-i in folosul şcolii româneşti. Dela Interne a rămas cu convin­gerea că, în bună parte, gravitatea situaţiei anterioară datei de 10 Fe­bruarie, se datora unui deficit al învăţământului, lipsei de seriozitate a educaţiei nouilor generaţii, intro­­ducerea criteriilor de venalitate in distribuirea posturilor administrati­ve, şcolare, judecătoreşti, etc., etc. S’a ignorat prea lungă vreme pro­blema pregătirii şi asistenţei tinere­tului, in şcoli şi la plasarea in ca­riere. REFORME Puşi la lucru, cu gând de a anula un trecut dezastruos în această pri­vinţă, miniştrii regimului în stare să întregească reforma salvatoare, sunt pe cale de a-şi vedea opera încununată de succes. S’a început prin a se da tineretu­lui un învăţământ reformat şi îm­bunătăţit în toate lacunele lui. S’a impus în şcolile primare o programă analitică de cultură acce­sibilă paterei de absorbiţie a mas­­selor. In învăţământul secundar sa extirpat pletora de şcoli proaspete care asvârle societăţii bacalaureaţi nepregătiţi, condamnaţi prin însăşi acest fapt la sterilitate, ratare, des­­rădăcinare. . .. Iar la universitate, s a raţionali­zat materiile de studiu, aşa încât studentul să nu se mai sperie de in­finitatea cursurilor. . . Programele au fost desimpovarate de balast nefolositor. Astăzi, uni­versitatea nu mai e uzină de exa­mene. Studenţii au timpul necesar să se consacre studiului. Ei au recăpătat astfel încrederea în puterea lor de a duce la bun sfârşit examenele. Această încredere a fost stimula­tă şi de noua promisiune a d-lui Armand Călinescu, de a se prân­fui recrutarea în funcţiuni, după crite­riul şcolarităţii, al meritelor afirma­te în universităţi. Oricâte salve de elogii s’ar trage la adresa ministrului Educaţiei Na­ţionale, pentru introducerea acestei reforme — adevărată revoluţie — ni se va putea da exact măsura satis­facţiei stârnite, un val cotropitor, in rândurile studenţimei, pe această chestiune. PRIMENIRE Semnalăm, in aceiaşi ordine de idei, măsurile de la departamentul justiţiei, luate de d. Victor Iamandi. Asanarea magistraturii de elemen­tele care formau o castă, a spart cuirasa de nepotism şi protecţie, vi­tregă elementelor capabile, îndeob­şte tinere. Asanarea prin revocare, a lăsat locuri libere aceluiaş tineret. Peste 700—800 licenţiaţi au fost plasaţi in magistratură, numeroşi în grefe, etc. Legea de organizare a avocaţilor publici apoi — întocmită pe baza principiilor legei similare judecăto­reşti — deplasează de la ministere atâţia ichtiozauri ai lefurilor cumu­larde. In primele zile după promul­gare, numai la un singur departa­ment — la domenii — s’au eliberat peste o duzină de posturi. Introducerea examenului, e mai mult decât o idee accidentală—ţine de mentalitatea, de însuşi spiritul regimului. Reformele, vor rămâne in istorie — alături de cei care le-au iniţiati

Next