România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 198-200)
1938-12-16 / nr. 198
Э 16 XII 1938 ROMANIANo. 198 Românii din Rusia subcarpatică Date statistice asupra minorităţii roma- I ne din Maramureşul --de peste Tisa. Elementul românesc din Rusia subcarpatică, astăzi, nu mai reprezintă importanţa numerică a trecutului. Prin tratatul de pace de la St. Germain, o parte din judeţul Maramureş a fost adjudecată Cehoslovaciei precum şi judeţele Ung, Bereg şi Ugocea, unde elementul românesc se află pe calea dispariţiei intre massele rutene şi maghiare. Atillia Tomara („La lotta delle razze nell Europa Danubiana”), ne spune că românii anexaţi Cehoslovaciei, prin marele război, sunt răspândiţi in judeţele: Maramureş (23%), Bereg (0,2%), Ung (0,1%) şi Ugocea (10,6%). E. A. Montosca („Le minoranze nazionali contemplate dagli atti internazionali”, vol. 1, p. 211), ne dă două statistici cu privire la românii din Rusia subcarpatică; in prima statistică românii sunt trecuţi cu cifra de 53.516 suflete, iar în a doua sunt arătaţi in număr de 80.000. In harta naţionalităţilor a lui Monfosca, românii sunt arătaţi cu cifra de 53.000 suflete (p. 25). In statisticele lui Monfosca sunt trecuţi şi românii maghiarizaţi ori rutenizaţi. Dr. E. Ammende (,,Die Nationaliteten in den Staaten Europas”), ne spune că minoritatea română din Rusia subcarpatică este un număr de abia 0.828 suflete. După recensământul cehoslovac din 1930, românii din Rusia subcarpatică sunt un număr de 13.00). Joseph Chmelar („La minorité polonaise en Tchécoslovaquie” in 1935, ne arăta in Rusia subcarpatică un număr de abia 12.6)1 români („En Russie subcarpathique, il existe un petite minorité roumaine que ne compte aue 12.6)1 âmes”). Alţi specialişti ne spun, că cifra minorităţii române din Rusia subcarpatică este de 25.000 — 30.000 suflete. In urma arbitrajului de la Viena nucleele româneşti din Ung şi Bereg revin Ungariei. Regiunile din nordul Transilvaniei, adică Maramureşul, Ungul, Beregul, Ugocea şi Arva, sunt cunoscute in istoria neamului românesc ca aşezăminte naţionale de baştină. Dintre organizaţiile bisericeşti ale românilor din Transilvania, ca cele mai vechi, se cunosc in istorie tocmai acelea din regiunea actuală a Rusiei subcarpatice. Cea mai veche mănăstire despre care avem date sigure este aceea a Sf. Arhanghel Mihail din Perii Maramureşului (astăzi în Rusia subcarpatică). Ea a fost zidită de Sas, fiul lui Dragoş Vodă, înainte de 1391. Fiii lui Sas, Bolită (Bale) şi Drag, închină mânăstirea din Peri patriarhiei din Constantinopol, la 1391. Jurisdicţiunea primului exarh Pahomie din Peri, investit cu drepturi episcopale de patriarhia de Constantinopol, se întindea peste ţinuturile Arva, Ugocea, Bereg, Maramureş, Ciceu, Unguraş şi Bistriţa. Episcopia din Peri a fiinţat până în sec. 18, când ultimul episcop Stoica, a fost dungat cu forţa din Maramureş, ca unul care s’a opus ca românii să treacă la fire cu biserica romano-catolică. Peste puţin timp vechea mănăstire din Peri a fost dărâmată, iar astăzi abia i se mai păstrează ruinele. Majoritatea românilor din Maramureşul de peste Tisa sunt astăzi de confesiune greco-catolică. In satele lor se află biserici foarte vechi, construite din lemn de stejar, cari au caracteristica arhitectonică extrem de interesantă. In comuna Apşa de jos se află două biserici româneşti, conduse de preoţi români. De această parohie aparţin filiile româneşti: Cireş, Valea Seradei, Botcăuţi şi Dealul Ursului. In Apşa de mijloc, deasemenea se află două biserici unite române, de cari aparţin cătunul românesc Plăiuţ şi comuna românească Apşa de sus. In Slatina se află deasemenea o biserică gr. cat. romană, care are ca filie cătunul românesc Hăndal sau Ocna. O altă parohie gr. cat. română se află în comuna românească Biserica Albă. Parohiile gr. cat. române din Rusia subcarpatică sunt conduse de către preoţi români. In 1935, românii din Maramureşul de peste Tisa aveau şase preoţi români, supuşi jurisdicţiunii episcopiei unite române de Gherla. Petre Petrinca Moţiunea votată in congresul învăţătorilor a fost prezentată d-lui ministru Andrei O delegaţie a comitetului central al Asociaţiei generale a învăţătorilor, compusă din d-nii: Th. Iacobescu, preşedinte, M. Vasiliu, delegat permanent şi Iordan Tăcu, secretar, s’a prezentat. Marţi dim., în audienţă d-lui prof. Petre Andrei, ministrul Educaţiei Naţionale. Delegaţia a prezentat moţiunea votată la congresul învăţătorilor, ţinut la Constanţa şi a solicitat sprijinul pentru satisfacerea dezideratelor exprimate. D. ministru Andrei a promis că va cerceta aceste doleanţe cu toată bunăvoinţa şi că se va ocupa îndeaproape de rezolvarea lor favorabilă. D. Andrei a promis apoi că va interveni la ministerul de Finanţe pentru împlinirea doleanţelor de ordin material şi la ministerul de Interne în chestiunea fondurilor comitetelor şcolare. IN TIROL aiierit, în popas, după o cursă lungă Rasputinism de pripas , rigurile mâinilor îndrăzneţe, sau închistarea habotnică ifi vechi apucături rituale, a fost nu de mult punctul de plecare al unor agitaţiuni religioase. In majoritatea cazurilor, această nepotrivire a credinţelor pornea de la schisma calendaristică, pentru a ajunge la acte de rasputinism mistic, dacă nu chiar la o adevărată răsmeriţă în rândurile celor creduli, naivi, dar şi neputincioşi de a înţelege că o credinţă religioasă nu se reazemă pe formule vrăjitoreşti şi nu se însufleţeşte cu farmecele vreunui călugăr rătăcit de buna rânduială a bisericei. Vântul turbăciunii eretice prinsese să bată odinioară şi prin unele mănăstiri, uitate prin cine ştie ce coclauri, şi care scăpau de sub controlul erarhiei bisericeşti. La zile mari, care se fixau după rituri păgâne, vreun călugăr rătăcit se scobora în sate, şi acolo unde găsea vreo nemulţumire, pricinuită de vremea rea, de secetă sau de grindină, încerca să prindă oamenii în mrejele unei superstiţii şi să-i convertească pentru o nouă credinţă religioasă. Şi sămânţa otrăvită a neghinei prindea rod, de vreme ce oamenii se lăsau înşelaţi şi porneau în lungi pelerinagii pe la ticurile cu pricina. Ne-a fost dat să vedem, mai acum câţiva ani, cum locuitorii din mai multe sate, au plecat în convoi lung, animat de chiote dionisiace către locul de unde se scobora călugărul aducător de înşelătoare sfaturi. Munca ogoarelor era părăsită fără zăbavă, bucatele erau lăsate pe câmp în voia întâmplării, iar convoiul când ajungea la locul destinaţiei, tot pelerinajul sărbătoresc se transforma într’o straşnică petrecere. Fiecare aducea ce putea: care o bardacă de tescovină, care o balercă de vin, care de ale mâncării, dar nimeni nu venea cu mâna goală, şi din sărăcia unui sipet scotea o năframă şi lega în ea câţiva gologani destinaţi obolului pentru noua schismă. Evident că dela o bucată de Vreme, astfel de petreceri, care se orânduiau după tot ceremonialul păginismului, nu s-au mai petrecut. Fără să avem cunoştinţă specială de vreun caz recent petrecut, încă se pare că mai există oarecari nemulţumiţi ai disciplinelor oficiale bisericeşti, de vreme ce a fost nevoe ca ministerul Cultelor să trimită o circulară în legătură cu regimul sectelor. Li se aminteşte celor învrăjbiţi cu religiile dominante, care ţin de tradiţie şi de mari părţi din populaţia ţării, că organizarea statului, a instituţiilor, bunele moravuri şi ordinea publică nu pot fi contrazise de asociaţiunile sectelor. Cu deosebire când un preot sau un călugăr se află în fruntea unei asemenea asociaţiuni, şi când prin firea lucrurilor el este un salariat al statului sau primeşte o subvenţie sau un sprijin oarecare, nu-i este îngăduit ca prin credinţa lui să prindă prozeliţi în păinjenişul unei rătăciri potrivnice intereselor statului. După cum şcoala nu poate preda altă învăţătură decât aceia care convine statului, şi se aşează pe linia organizării sale astăzi, după cum nici Universitatea, cu toată libertatea ei, nu poate răspândi teorii şi idei care să nege valoarea statului şi principiul etnic al aşezământului politic, tot asemeni nici asociaţiunile religioase nu pot deveni schismatice faţă de stat şi de naţiune. Prin decizia ministerului cultelor se pune frâu actelor de prozelitism religios, interzicându-se formal prinderea credincioşilor altor culte, prin felurite amăgeli şi făgădueli, în raza de influenţă a unei asociaţiuni religioase. Rasputinii care se prevalează de calităţi excepţionale, socotindu-se misionarii unor credinţe ideale, care până la urmă se dovedesc beneficiarii unor promiscuităţi jalnice, vor fi nevoiţi să renunţe la critica pe care o făceau altor culte, şi să se apuce de o meserie lucrativă sau să suporte rigorile noilor hotărâri dictate de ministerul Cultelor. Adăugăm şi faptul că aceste asociaţiuni religioase vor trebui să dea seamă de veniturile pe care le au şi de modalitatea adunării acestor venituri organelor financiare locale, şi că prin acest control se pune capăt milogelilor şi subvenţiilor. Nimeni nu este stânjenit în credinţele lui religioase, de vreme ce, un grup care atinge un anumit număr de credincioşi se poate constitui în asociaţie. Dar vrajba sectanţilor trebue să dispară, şi odată cu dânsa dispare şi prilejul de a tăgădui legile şi instituţiile. Vor dispare profitorii de reforme religioase, se vor aşeza cu temeinicie în rândurile drepţilor credincioşi acei care s’au rătăcit în mârăcinişul acestui rasputinism de pripas. Nicolae Roşu 1ВВВВВВВВВВИВШИВЕаИВВВВВВ ввввияив*га*е®58ЯЕ!Я52!1Ш'’!етгда!чяяг!Еяавя! ACTUAÍÍ TATFA* YViMIXuM CASA M S REGELUI COMUNICAT Nr. 103 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele : In după amiaza zilei de 13 Decemvrie a. c., s’a în* tr’mit la Palatul Regal sub înalta Preşedinţie a MAJESTĂŢII SALE REGELUI Consiliul Superior de îndrumare al Serviciului Social. Au participat : — I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, Preşedinte al Consiliului de Miniştri. -— Domnii Miniştri : Interne, Educaţie Naţională, Culte şi Arte, Sănătate, Agricultură şi Domenii, Economie Naţională, Muncă, Lucrări Publice şi Comunicaţii, Finanţe, Apărare Naţională. — Domnii : Preşedintele Serviciului Social, Comandantul Străjii Ţării, Subsecretarul de Stat al Propagandei, Preşedintele Asociaţiunei pentru literatura Română şi Cultura Poporului Român (Astra) Transilvania, Directorul General al Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol, Administratorul Casei Şcoalelor, Inspectorul General al Pregătirei Premilitare, Inspectorul General al Muncii de Folos Obştesc, Bucureşti, 13 Dec. 1933 Conferinţa celor 10 rezidenţi regali D. Armand Călinescu, ministrul Internelor a prezidat Marţi, conferinţa rezidenţilor regali ai celor 10 ţinuturi. ’BBBBBBBBB» D. N. N. Săveanu la I. P. S. S. Patriarhul Miron 7. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, a primit Marţi în audienţă pe d. N. N. Săveanu, fost preşedinte al Camerei deputaţilor. 1BBBBBBBBBB) încetarea din viaţă a consilierului Volenti Marţi dimineaţă a încetat subit din viaţă George Volenti, consilier la înalta Curte de Casaţie. яяя» întrevederea general Argeşeanu Gh. • general Ilasievici Marţi dim, la orele 13, a avut loc la Corpul II de armată, o întrevedere de o oră între d-nii g-rali de divizie GH. ARGEŞEANU fost ministru, al Apărării Naţionale, comandantul C. NI armată şi ILASIEVICI, fost ministru al Apărării Naţionale, inspector de armată:явавававав" Investirea episcopului de Maramureş Vineri, la ora 12, se va face, cu ceremonialul obişnuit la Palatul Regal, solemnitatea învestiturii noului episcop ortodox de Maramureş, Vasile Stan. Reuniunea cavalerilor ordinului „Virtutea aeronautică de război*4 Duminică 18 Decembrie 1938 la orele 10 , dimineaţa are loc la sediul F.A.R.R.-ului din str. Clemenceau nr. 10, adunarea generală a asociaţiei ordinului .Virtutea Aeronautică de răsboiu“. Cavalerii ordinului sunt rugați cu insistență a lua parte. 1BBBBBBBBB1 Audienţe la d. ministru N. P. Comnen D. N. P. Comnen, ministrul Afacerilor străine a primit ia ultimele zile pe: d. George Tătărescu, ambasadorul României la Paris, d. Roger Kaczinski, ambasadorul Poloniei la Bucureşti d. Adrien Thierry, ministrul Franţei la Bucureşti, d. Ferdinand Veverka, ministrul Cehoslovaciei, d. Cyro de Freitas Văile, ministrul Braziliei, d. Yovan Ducici, ministrul Iugoslaviei, d. René de Weck, ministrul Elveției, d. Reginald H. Hoare, ministrul Marei Britanii, d. Constantin Collas, ministrul Greciei, d. Saphi Tannicer, ministrul Turciei, d. Kohl, însărcinat cu afaceri al Norvegiei, d. general ştefan Ionescu, şeful Marelui Stat Major al Armatei, d. C. Cesianu, fostul ministru al României la Paris, d. Lucian Blaga, ministrul României la Lisabona. D. ministru Comnen a primit în audienţă de plecare pe d. colonel G. Mucici, din armata iugoslavă şi în audienţă de prezentare pe d. colonel Franz Stropnik, noul ataşat militariugoslav, ambii însoţiţi de d. Ducici, ministrul Iugoslaviei la Bucureşti. ÎBBBBBBBBBBI Şedinţa senatului universitar din Capitală Senatul universitar s’a întrunit Marţi, sub preşedinţia d-lui rector C. Stoicescu. S’a hotărît alcătuirea, unei comisii, care să se ocupe cu verificarea fondurilor din bugetul universităţii pe anul 1938—1939. Comisia va fi compusă din d-nii: prof. Pamfil, prof. G. I. Constantinescu şi prof. Andrieşescu. Senatul a luat cunoştinţă de adresa ministerului Educaţiei Naţionale referitoare la sesiunea de examene din Februarie. Apoi s-a discutat situaţia căminului studenţesc nr. 2 din Calea Plevnei. Noui legi sancţionate de Suveran M. Sa Regele a semnat următoarele legi pentru ratificare: 1. Convenţia Internaţională pentru represiunea falsificărilor de monete semnată la Geneva la 20 Aprilie 1929. 2. Convenţia de extrădare şi cooperaţie judiciară în materie penală, între România şi Portugalia, cu un Protocol Adiţional, semnată la Lisabona la 6 Februarie 1930. 3. Al II-lea Protocol Adiţional la Convenţia de Comerţ şi Navigaţie între România şi Polonia din 23 Iunie 1930, semnat la Varşovia la 22 Iulie 1938. Programul străjeresc nu s’a redus In două ziare din Capitală a apărut ştirea că ministerul Educaţiei Naţionale a redus programul străjeresc la 2 (două) ore pe săptămână. Ministerul Educaţiei Naţionale desminte categoric această ştire şi este surprins că a putut apărea în presă o astfel de informație eronată. Decorarea d-lor general George Argeşeanu şi Banfi Prin înalt Decret Regal, d. general de divizie Gh. Argeşeanu, fost ministru al Apărării Naţionale, azi comandant al Corpului ÎI armată, pentru marile servicii aduse Ţării şi Tronului, a fost decorat cu „Coroana României” în gradul de mare cruce și numit membru al ordinului. Deasemeni, d. general Balif Ernest, consilier regal, mare maestru al Curții Regale şi administrator al Domeniilor Coroanei, a fost decorat cu ordinul Carol I în gradul de mare cruce. D. W. Fabricius revine la postul său Agenţia D. N. B. anunţă că d. Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, care a venit la Berlin pentru a prezenta un raport, a plecat ori la postul său din România. Examen pentru locuri de impiegat la Casa corpului didactic La Casa corpului didactic sunt vacante 11 locuri de impiegat. Examenul pentru ocuparea acestor locuri se va ţine în ziua de 19 Decembrie crt. şi nu în ziua de 15 cum s-a anunţat. Se dă preferinţă bărbaţilor diplomaţi ai liceului comercial şi licenţiaţi ai Academiei de Comerţ. IBP Conferinţa d-lui Cezar Petrescu D. CEZAR PETRESCU, va vorbi Joi 15 Decembrie la ora 6 d. a. în sala „Dalles” despre ,SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA LUI NAPOLEON”. 4 ШкШЧШ Artă şi menaj. — Te gândeşti la poezie în loc să-ţi vezi de chirie. — Observaţiile tale n’o să-mi dea deloc parale! ______ SINCRONISM Umblă, prin vecini colinda cu loviturile teroriste. In Rusia subcarpatică operează bande ungere; în Polonia încearcă să îngenunche legea cu revolverul în mână, ukrainienii crescuţi la şcoala nebuniei slave a glontelui slobozit pe la spate. Desigur, toată această faună teroristă descinde din practica făcută în hrubele nihilismului rus, de la Bakunin cetire. Terorismul care face ravagii prin vecini, nu se cheltueşte de dragul unor simple capricii de sadism inveterat. Nu e în speţă nici o epidemie de execuţii sumare derivată dintr’o psichoză fructificată de sugestii literare. La mijloc se urzeşte un plan diabolic, iar „balul‘‘ îl conduc duşmanii unităţii sufleteşti a statelor fixate în graniţele lor istorice. Nu e nevoe să insistăm asupra faptului că recrudescenţa din ultimul timp a terorismului fostei gărzi de fier, n’a însemnat un fenomen izolat, în acest sabat al asasinării practicat de unguri şi ukrainieni în Rusia subcarpatică şi în Polonia. Răbufnirile de revolvere purtate în mâini de Lutoievici, Rahmisciuc, Vitenco şi Jagoda, pe meleaguri ardelene şi bucovinene — în apropierea graniţelor — nu erau decât ecoul unor uneltiri vaste, cu parolă subversivă, desprinsă din climatul şi sistemele de la Ianca-Pusta. Loviturile rămăşiţei de legionarism astăzi lichidata, nu erau numai crime propriu zise, ci crime de stat, de lese-naţionalism. JECOILI. Uneltele celora care pândesc cu pizmă şi venin unitatea sufletească a neamului, indefectibilă în aceste momente istorice, erau pe cale să aclimatizeze în România, în pofida tradiţiei istorice, o voluptate a crimei, o şcoală a uciderii. Cădeau victime, noului morb pe cale de infiltraţie, îndeosebi elemente din rândurile tineretului. Execuţia sumară începuse a exercita o vrajă malefică asupra celor slabi de înger din seminţia tineretului minor. Iată, desluşim un ecou al genului de educaţie criminală tip legionar, în cazul recent de la Ploeşti. Un grup de mucoşi, în lipsă de alte jocuri, sau în loc de o veselă rişcă, au imaginat, ca la un semn dat, jocul asasinatului. Constituiţi ad hoc în bandă, cu un comandant — ггcânduşi „căpitan”, fireşte! — au instituit pe joc un tribunal şi în lipsa victimei streine, au aruncat sorţii morţii asupra unuia dintre ei. Zis şi făcut. Ordinul se execută, nu se discută, nu numai când e dat de Stănescu şi ascultat de repetenţii de la Cernăuţi. Plăpândul tovarăş de joacă condamnat la moarte a fost pus cu botişorul său roz-pal în tubul unui rezervoriu cu aer comprimat. Şi bătută г a fost imediat calea neîntoarsă, spre lumea cealaltă! Minorii dela Ploeşti s’au arătat autentici ucenici ai legionarismului asasin! шшаявшж Universităţile bine fac că ţin să se descotorosească de un prost renume la care le-au făcut să concureze foştii legionari, dispuşi sistematic să-şi drapeze identitatea de simpli criminali, cu nobila titulatură de student. Era la mijloc o acţiune de inducere in eroare a opiniei publice şi de surpare a prestigiului universităţii pe deo parte şi a tinerimei intelectuale studioase, în acelaş timp. Se crea astfel un alibi proteguitor ; înscrierea la facultate era chemată să fie paravan al crimei. Desperaţii examenelor legate de gard, operau pe baza... cărţii de student! In realitate, „тагц reformatori“, îndrumătorii cu de-a sila ai celor trecuţi prin şcoala de autentic românism a războaelor ultime, nu călcau decât odată pragul universităţii, la înscriere — şi apoi basta. Luau calea terorismului. Simbolic e în această privinţă cazul „studentului“ Stănescu, comandorul revolverelor lui Lutoievici şi Rahmisciuc: comunicatul universităţii ieşene ni-l prezintă ca pe un înscris care n’a dat nici odată pe la vreun curs,mite la vre-un examen. Studenţii de formă erau de meserie asasinii HIC .