România - Provincie, decembrie 1938 (Anul 1, nr. 198-200)

1938-12-16 / nr. 198

Э 16 XII 1938 ROMANIANo. 198 Românii din Rusia subcarpatică Date statistice asupra minorităţii roma- I ne din Maramureşul --de peste Tisa. Elementul românesc din Rusia subcarpatică, astăzi, nu mai re­prezintă importanţa numerică a trecutului. Prin tratatul de pace de la St. Germain, o parte din judeţul Ma­ramureş a fost adjudecată Cehoslo­vaciei precum şi judeţele Ung, Bereg şi Ugocea, unde elementul românesc se află pe calea dispa­riţiei intre massele rutene şi ma­ghiare. Atillia Tomara („La lotta del­le razze nell Europa Danubiana”), ne spune că românii anexaţi Ce­hoslovaciei, prin marele război, sunt răspândiţi in judeţele: Mara­mureş (23%), Bereg (0,2%), Ung (0,1%) şi Ugocea (10,6%). E. A. Montosca („Le minoran­­ze nazionali contemplate dagli at­­ti internazionali”, vol. 1, p. 211), ne dă două statistici cu privire la românii din Rusia subcarpatică; in prima statistică românii sunt trecuţi cu cifra de 53.516 suflete, iar în a doua sunt arătaţi in nu­măr de 80.000. In harta naţionali­tăţilor a lui Monfosca, românii sunt arătaţi cu cifra de 53.000 su­flete (p. 25­). In statisticele lui Monfosca sunt trecuţi şi românii maghiarizaţi ori rutenizaţi. Dr. E. Ammende (,,Die Nationa­­liteten in den Staaten Europas”), ne spune că minoritatea română din Rusia subcarpatică este un număr de abia 0.828 suflete. După recensământul cehoslo­vac din 1930, românii din Rusia subcarpatică sunt un număr de 13.00). Joseph Chmelar („La minorité polonaise en Tchécoslovaquie” in 1935, ne arăta in Rusia subcarpa­tică un număr de abia 12.6)1 ro­mâni („En Russie subcarpathi­­que, il existe un petite minorité roumaine que ne compte aue 12.6)1 âmes”). Alţi specialişti ne spun, că ci­fra minorităţii române din Rusia subcarpatică este de 25.000 — 30.000 suflete. In urma arbitrajului de la Viena nucleele româneşti din Ung şi Be­reg revin Ungariei. Regiunile din nordul Transil­vaniei, adică Maramureşul, Ungul, Beregul, Ugocea şi Arva, sunt cu­noscute in istoria neamului ro­mânesc ca aşezăminte naţionale de baştină. Dintre organizaţiile bisericeşti ale românilor din Transilvania, ca cele mai vechi, se cunosc in istorie tocmai acelea din regiunea actuală a Rusiei subcarpatice. Cea mai veche mănăstire despre ca­re avem date sigure este a­­ceea a Sf. Arhanghel Mihail din Perii Maramureşului (astăzi în Rusia subcarpatică). Ea a fost zi­dită de Sas, fiul lui Dragoş Vodă, înainte de 1391. Fiii lui Sas, Boli­tă (Bale) şi Drag, închină mânăs­­tirea din Peri patriarhiei din Constantinopol, la 1391. Jurisdicţiunea primului exarh Pahomie din Peri, investit cu drepturi episcopale de patriarhia de Constantinopol, se întindea peste ţinuturile Arva, Ugocea, Be­reg, Maramureş, Ciceu, Unguraş şi Bistriţa. Episcopia din Peri a fiinţat pâ­nă în sec. 18, când ultimul epis­cop Stoica, a fost dungat cu for­ţa din Maramureş, ca unul care s’a opus ca românii să treacă la fire cu biserica romano-catolică. Peste puţin timp vechea mănăsti­re din Peri a fost dărâmată, iar astăzi abia i se mai păstrează rui­nele. Majoritatea românilor din Ma­ramureşul de peste Tisa sunt as­tăzi de confesiune greco-catolică. In satele lor se află biserici foar­te vechi, construite din lemn de stejar, cari au caracteristica arhi­tectonică extrem de interesantă. In comuna Apşa de jos se află două biserici româneşti, conduse de preoţi români. De această pa­rohie aparţin filiile româneşti: Cireş, Valea Seradei, Botcăuţi şi Dealul Ursului. In Apşa de mijloc, deasemenea se află două biserici unite româ­ne, de cari aparţin cătunul româ­nesc Plăiuţ şi comuna românea­scă Apşa de sus. In Slatina se află deasemenea o biserică gr. cat. romană, care are ca filie cătunul românesc Hăndal sau Ocna. O altă parohie gr. cat. română se află în comuna românească Bi­serica­ Albă. Parohiile gr. cat. române din Rusia subcarpatică sunt conduse de către preoţi români. In 1935, românii din Maramu­reşul de peste Tisa aveau şase preoţi români, supuşi jurisdicţiu­­nii episcopiei unite române de Gherla. Petre Petrinca Moţiunea votată in congresul învăţătorilor a fost prezentată d-lui ministru Andrei O delegaţie a comitetului central al Asociaţiei generale a învăţătorilor, compusă din d-nii: Th. Iacobescu, preşedinte, M. Vasiliu, delegat per­manent şi Iordan Tăcu, secretar, s’a prezentat. Marţi dim., în audien­ţă d-lui prof. Petre Andrei, ministrul Educaţiei Naţionale. Delegaţia a prezentat moţiunea vo­tată la congresul învăţătorilor, ţinut la Constanţa şi a solicitat sprijinul pentru satisfacerea dezideratelor ex­primate. D. ministru Andrei a promis că va cerceta aceste doleanţe cu toată bu­năvoinţa şi că se va ocupa îndea­proape de rezolvarea lor favorabilă. D. Andrei a promis apoi că va in­terveni la ministerul de Finanţe pen­tru împlinirea doleanţelor de ordin material şi la ministerul de Interne în chestiunea fondurilor comitetelor şcolare. IN TIROL aiierit, în popas, după o cursă lungă Rasputinism de pripas , rigurile mâinilor îndrăzneţe, sau închistarea habotnică ifi vechi apucături rituale, a fost nu de mult punctul de plecare al unor agitaţiuni religioase. In majo­ritatea cazurilor, această nepotrivire a credinţelor pornea de la schisma calendaristică, pentru a ajunge la acte de rasputinism mistic, dacă nu chiar la o adevărată răsmeriţă în rândurile celor creduli, naivi, dar şi neputincioşi de a înţelege că o cre­dinţă religioasă nu se reazemă pe formule vrăjitoreşti şi nu se însufle­ţeşte cu farmecele vreunui călugăr rătăcit de buna rânduială a biseri­­cei. Vântul turbăciunii eretice prin­sese să bată odinioară şi prin unele mănăstiri, uitate prin cine ştie ce coclauri, şi care scăpau de sub con­trolul erarhiei bisericeşti. La zile mari, care se fixau după rituri păgâne, vreun călugăr rătăcit se scobora în sate, şi acolo unde gă­sea vreo nemulţumire, pricinuită de vremea rea, de secetă sau de grindi­nă, încerca să prindă oamenii în mrejele unei superstiţii şi să-i con­vertească pentru o nouă credinţă religioasă. Şi sămânţa otrăvită a ne­ghinei prindea rod, de vreme ce oa­menii se lăsau înşelaţi şi porneau în lungi pelerinagii pe la ticurile cu pricina. Ne-a fost dat să vedem, mai acum câţiva ani, cum locuitorii din mai multe sate, au plecat în convoi lung, animat de chiote dionisiace către locul de unde se scobora călugărul aducător de înşelătoare sfaturi. M­unca ogoarelor era părăsită fără zăbavă, bucatele erau lă­sate pe câmp în voia întâm­plării, iar convoiul când ajungea la locul destinaţiei, tot pelerinajul săr­bătoresc se transforma într’o straş­nică petrecere. Fiecare aducea ce putea: care o bardacă de tescovină, care o balercă de vin, care de ale mâncării, dar nimeni nu venea cu mâna goală, şi din sărăcia unui si­pet scotea o năframă şi lega în ea câţiva gologani destinaţi obolului pentru noua schismă. Evident că dela o bucată de Vre­­me, astfel de petreceri, care se o­­rânduiau după tot ceremonialul pă­­g­inismului, nu s-au mai petrecut. Fără să avem cunoştinţă specială de vreun caz recent petrecut, încă se pare că mai există oarecari nemul­ţumiţi ai disciplinelor oficiale bise­riceşti, de vreme ce a fost nevoe ca ministerul Cultelor să trimită o cir­culară în legătură cu regimul sec­telor. L­i se aminteşte celor învrăjbiţi cu religiile dominante, care ţin de tradiţie şi de mari părţi din populaţia ţării, că organizarea sta­tului, a instituţiilor, bunele moravuri şi ordinea publică nu pot fi contra­zise de asociaţiunile sectelor. Cu deosebire când un preot sau un că­lugăr se află în fruntea unei aseme­nea asociaţiuni, şi când prin firea lucrurilor el este un salariat al sta­tului sau primeşte o subvenţie sau un sprijin oarecare, nu-i este îngă­duit ca prin credinţa lui să prindă prozeliţi în păinjenişul unei rătăciri potrivnice intereselor statului. După cum şcoala nu poate preda altă învăţătură decât aceia care convine statului, şi se aşează pe li­nia organizării sale astăzi, după cum nici Universitatea, cu toată li­bertatea ei, nu poate răspândi teo­rii şi idei care să nege valoarea sta­tului şi principiul etnic al aşeză­mântului politic, tot asemeni nici a­­sociaţiunile religioase nu pot deveni schismatice faţă de stat şi de na­ţiune. P­rin decizia ministerului cultelor se pune frâu actelor de proze­litism religios, interzicându-se formal prinderea credincioşilor altor culte, prin felurite amăgeli şi făgă­­dueli, în raza de influenţă a unei asociaţiuni religioase. Rasputinii care se prevalează de calităţi ex­cepţionale, socotindu-se misionarii unor credinţe ideale, care până la urmă se dovedesc beneficiarii unor promiscuităţi jalnice, vor fi nevoiţi să renunţe la critica pe care o fă­ceau altor culte, şi să se apuce de o meserie lucrativă sau să suporte ri­gorile noilor hotărâri dictate de mi­nisterul Cultelor. Adăugăm şi fap­tul că aceste asociaţiuni religioase v­or trebui să dea seamă de venitu­rile pe care le au şi de modalitatea adunării acestor venituri organelor financiare locale, şi că prin acest control se pune capăt milogelilor şi subvenţiilor. Nimeni nu este stânje­nit în credinţele lui religioase, de vreme ce, un grup care atinge un anumit număr de credincioşi se poate constitui în asociaţie. Dar vrajba sectanţilor trebue să dispară, şi odată cu dânsa dispare şi prilejul de a tăgădui legile şi instituţiile. V­or dispare profitorii de refor­me religioase, se vor aşeza cu temeinicie în rândurile drepţi­lor credincioşi acei care s’au rătăcit în mârăcinişul acestui rasputinism de pripas. Nicolae Roşu 1ВВВВВВВВВВИВШИВЕаИВВВВВВ ввввияив*га*е®58ЯЕ!Я52!1Ш'’!етгда!чяяг!Еяавя! ACTUAÍÍ TATFA* YViMIXuM CASA M S REGELUI COMUNICAT Nr. 103 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoa­­rele : In după amiaza zilei de 13 Decemvrie a. c., s’a în* tr’mit la Palatul Regal sub înalta Preşedinţie a MAJESTĂŢII SALE RE­GELUI Consiliul Superior de îndrumare al Serviciu­lui Social. Au participat : — I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, Preşedinte al Consiliului de Miniştri. -— Domnii Miniştri : In­terne, Educaţie Naţională, Culte şi Arte, Sănătate, A­­gricultură şi Domenii, E­­conomie Naţională, Mun­că, Lucrări Publice şi Co­municaţii, Finanţe, Apă­rare Naţională. — Domnii : Preşedintele Serviciului Social, Co­mandantul Străjii Ţării, Subsecretarul de Stat al Propagandei, Preşedinte­le Asociaţiunei pentru li­teratura Română şi Cul­tura Poporului Român (Astra) Transilvania, Di­rectorul General al Fun­daţiei Culturale Regale Principele Carol, Admini­stratorul Casei Şcoalelor, Inspectorul General al Pregătirei Premilitare, Inspectorul General al Muncii de Folos Obştesc, Bucureşti, 13 Dec. 1933 Conferinţa celor 10 rezidenţi regali D. Armand Călinescu, minis­trul Internelor a prezidat Marţi, conferinţa rezidenţilor regali ai celor 10 ţinuturi. ’BBBBBBBBB» D. N. N. Săveanu la I. P. S. S. Patriarhul Miron 7. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, a primit Marţi în audienţă pe d. N. N. Săveanu, fost preşedinte al Ca­merei deputaţilor. 1BBBBBBBBBB) încetarea din viaţă a con­silierului Volenti Marţi dimineaţă a încetat subit din viaţă George Volenti, consilier la înalta Curte de Casaţie. яяя» întrevederea general Arge­­şeanu Gh. • general Ilasievici Marţi dim, la orele 13, a avut loc la Corpul II de armată, o întrevedere de o oră între d-nii g-rali de divizie GH. ARGEŞEANU fost ministru, al Apărării Naţionale, comandantul C. NI armată şi ILASIEVICI, fost minis­tru al Apărării Naţionale, inspector de armată:явавававав" Investirea episcopului de Maramureş Vineri, la ora 12, se va face, cu ce­remonialul obişnuit la Palatul Regal, solemnitatea învestiturii noului e­­piscop ortodox de Maramureş, Vasi­le Stan. Reuniunea cavalerilor ordinu­lui „Virtutea aeronautică de război*4 Duminică 18 Decembrie 1938 la orele 10 , dimineaţa are loc la se­diul F.A.R.R.-ului din str. Clemen­ceau nr. 10, adunarea generală a asociaţiei ordinului .Virtutea Aero­nautică de răsboiu“. Cavalerii ordinului sunt rugați cu insistență a lua parte. 1BBBBBBBBB1 Audienţe la d. ministru N. P. Comnen D. N. P. Comnen, ministrul Aface­rilor străine a primit ia ultimele zi­le pe: d. George Tătărescu, ambasa­dorul României la Paris, d. Roger Kaczinski, ambasadorul Poloniei la Bucureşti d. Adrien Thierry, minis­trul Franţei la Bucureşti, d. Ferdi­nand Veverka, ministrul Cehoslova­ciei, d. Cyro de Freitas Văile, minis­trul Braziliei, d. Yovan Ducici, mi­nistrul Iugoslaviei, d. René de Weck, ministrul Elveției, d. Reginald H. Hoare, ministrul Marei Britanii, d. Constantin Collas, ministrul Gre­ciei, d. Saphi Tannicer, ministrul Turciei, d. Kohl, însărcinat cu afa­ceri al Norvegiei, d. general ştefan Ionescu, şeful Marelui Stat Major al Armatei, d. C. Cesianu, fostul mi­nistru al României la Paris, d. Lu­cian Blaga, ministrul României la Lisabona. D. ministru Comnen a primit în audienţă de plecare pe d. colonel G. Mucici, din armata iugoslavă şi în audienţă de prezentare pe d. colo­nel Franz Stropnik, noul ataşat mi­litar­­iugoslav, ambii însoţiţi de d. Ducici, ministrul Iugoslaviei la Bu­cureşti. ÎBBBBBBBBBBI Şedinţa senatului universitar din Capitală Senatul universitar s’a întrunit Marţi, sub preşedinţia d-lui rector C. Stoicescu. S’a hotărît alcătuirea, unei comi­sii, care să se ocupe cu verificarea fondurilor din bugetul universităţii pe anul 1938—1939. Comisia va fi compusă din d-nii: prof. Pamfil, prof. G. I. Constantinescu şi prof­­. Andrieşescu. Senatul a luat cunoştinţă de adre­sa ministerului Educaţiei Naţionale referitoare la sesiunea de examene din Februarie. Apoi s-a discutat situaţia căminu­lui studenţesc nr. 2 din Calea Plev­­nei. Noui legi sancţionate de Suveran M. Sa Regele a semnat următoare­le legi pentru ratificare: 1. Convenţia Internaţională pen­tru represiunea falsificărilor de mo­­nete semnată la Geneva la 20 A­­prilie 1929. 2. Convenţia de extrădare şi coo­peraţie judiciară în materie penală, între România şi Portugalia, cu un Protocol Adiţional, semnată la Li­sabona la 6 Februarie 1930. 3. Al II-lea Protocol Adiţional la Convenţia de Comerţ şi Navigaţie între România şi Polonia din 23 Iu­nie 1930, semnat la Varşovia la 22 Iulie 1938. Programul străjeresc nu s’a redus In două ziare din Capitală a apă­rut ştirea că ministerul Educaţiei Naţionale a redus programul străje­­resc la 2 (două) ore pe săptămână. Ministerul Educaţiei Naţionale des­­minte categoric această ştire şi este surprins că a putut apărea în presă o astfel de informație eronată. Decorarea d-lor general George Argeşeanu şi Ban­fi Prin înalt Decret Regal, d. gene­ral de divizie Gh. Argeşeanu, fost ministru al Apărării Naţionale, azi comandant al Corpului ÎI armată, pentru marile servicii aduse Ţării şi Tronului, a fost decorat cu „Coroa­na României” în gradul de mare cruce și numit membru al ordinului. Deasemeni, d. general Balif Er­nest, consilier regal, mare maestru al Curții Regale şi administrator al Domeniilor Coroanei, a fost decorat cu ordinul Carol I în gradul de mare cruce. D. W. Fabricius revine la postul său Agenţia D. N. B. anunţă că d. Fa­bricius, ministrul Germaniei la Bu­cureşti, care a venit la Berlin pen­tru a prezenta un raport, a plecat ori la postul său din România. Examen pentru locuri de impiegat la Casa corpului didactic La Casa corpului didactic sunt vacante 11 locuri de impiegat. Examenul pentru ocuparea acestor locuri se va ţine în ziua de 19 De­cembrie crt. şi nu în ziua de 15 cum s-a anunţat. Se dă preferinţă bărbaţilor diplo­­maţi ai liceului comercial şi licen­ţiaţi ai Academiei de Comerţ. IBP Conferinţa d-lui Cezar Petrescu D. CEZAR PETRESCU, va vorbi Joi 15 Decembrie la ora 6 d. a. în sala „Dalles” despre ,­SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA LUI NAPOLEON”. 4 ШкШЧШ Artă şi menaj. — Te gândeşti la poezie în loc să-ţi vezi de chirie. — Observaţiile tale n’o să-mi dea deloc parale! ______ SINCRONISM Umblă, prin vecini colinda cu lovi­turile teroriste. In Rusia subcarpa­tică operează bande ungere; în Po­lonia încearcă să îngenunche legea cu revolverul în mână, ukrainienii crescuţi la şcoala nebuniei slave a glontelui slobozit pe la spate. Desigur, toată această faună te­roristă descinde din practica făcută în hrubele nihilismului rus, de la Bakunin cetire. Terorismul care face ravagii prin vecini, nu se cheltueşte de dragul unor simple capricii de sadism inve­­terat. Nu e în speţă nici o epidemie de execuţii sumare derivată dintr’o psichoză fructificată de sugestii li­terare. La mijloc se urzeşte un plan diabolic, iar „balul‘‘ îl conduc duş­manii unităţii sufleteşti a statelor fixate în graniţele lor istorice. Nu e nevoe să insistăm asupra faptului că recrudescenţa din ulti­mul timp a terorismului fostei gărzi de fier, n’a însemnat un fenomen izolat, în acest sabat al asasinării practicat de unguri şi ukrainieni în Rusia subcarpatică şi în Polonia. Răbufnirile de revolvere purtate în mâini de Lutoievici, Rahmisciuc, Vitenco şi Jagoda, pe meleaguri ar­delene şi bucovinene — în apropie­rea graniţelor — nu erau decât ecoul unor uneltiri vaste, cu parolă sub­versivă, desprinsă din climatul şi sistemele de la Ianca-Pusta. Loviturile rămăşiţei de legiona­­rism astăzi lichidata, nu erau nu­mai crime propriu zise, ci crime de stat, de lese-naţionalism. JECOILI. Uneltele celora care pândesc cu pizmă şi venin unitatea sufletească a neamului, indefectibilă în aceste momente istorice, erau pe cale să aclimatizeze în România, în pofida tradiţiei istorice, o voluptate a cri­mei, o şcoală a uciderii. Cădeau vic­time, noului morb pe cale de infil­traţie, îndeosebi elemente din rân­durile tineretului. Execuţia sumară începuse a exercita o vrajă malefică asupra celor slabi de înger din se­minţia tineretului minor. Iată, des­luşim un ecou al genului de educa­ţie criminală tip legionar, în cazul recent de la Ploeşti. Un grup de mucoşi, în lipsă de alte jocuri, sau în loc de o veselă rişcă, au imaginat, ca la un semn dat, jo­cul asasinatului. Constituiţi ad hoc în bandă, cu un comandant — гг­cându­şi „căpitan”, fireşte! — au instituit pe joc un tribunal şi în lipsa victimei streine, au aruncat sorţii morţii asupra unuia dintre ei. Zis şi făcut. Ordinul se execută, nu se discută, nu numai când e dat de Stănescu şi ascultat de repetenţ­ii de la Cernăuţi. Plăpândul tovarăş de joacă condamnat la moarte a fost pus cu botişorul său roz-pal în tu­bul unui rezervoriu cu aer compri­mat. Şi bătută г­ a fost imediat calea neîntoarsă, spre lumea cealaltă! Minorii dela Ploeşti s’au arătat autentici ucenici ai legionarismului asasin! шшаявшж Universităţile bine fac că ţin să se descotorosească de un prost re­nume la care le-au făcut să concu­reze foştii legionari, dispuşi siste­matic să-şi drapeze identitatea de simpli criminali, cu nobila titulatură de student. Era la mijloc o acţiune de indu­cere in eroare a opiniei publice şi de surpare a prestigiului universită­ţii pe deo parte şi a tinerimei inte­lectuale studioase, în acelaş timp. Se crea astfel un alibi protegui­tor ; înscrierea la facultate era che­mată să fie paravan al crimei. Des­peraţii examenelor legate de gard, operau pe baza... cărţii de student! In realitate, „тагц reformatori“, îndrumătorii cu de-a sila ai celor trecuţi prin şcoala de autentic ro­mânism a războaelor ultime, nu căl­cau decât odată pragul universităţii, la înscriere — şi apoi basta. Luau calea terorismului. Simbolic e în această privinţă cazul „studentului“ Stănescu, co­mandorul revolverelor lui Lutoievici şi Rahmisciuc: comunicatul univer­sităţii ieşene ni-l prezintă ca pe un înscris care n’a dat nici odată pe la vreun curs,­mite la vre-un examen. Studenţii de formă erau de me­serie asasinii HIC .

Next