România - Provincie, ianuarie 1939 (Anul 2, nr. 225-240)

1939-01-16 / nr. 225

16 I 1939 ROMÁNIA No. 225 *?*ЛЯЛЛЛЛЛЛЛй»Я Я»WMWUtrtflSVVI0WIWtVtoi'vîiSiMAMWe*S&MW*in N&t. O DESAMĂGIRE... Pe don Juan nu l-a che­mat... don Juan, ci don Mi­guel Manara Vicentelo de Leca. Nu era nici măcar fru­mos, iar dacă don Miguel Ma-­ nara Vicentelo de Leca s’a­ născut la Sevila în anul 1626­ având ca străbun pe Contele Ugo Colonna, cel care a a­­lungat pe Sarasini din Cor­­sica în 816 fiind trimes de Papa ştefan al IV, iar ca pă­rinţi pe don Tomaso Manara şi pe „mult graţioasa şi drept credincioasa” donna Geroni­­ma fiica lui Giulio din Sevila, în schimb... don Juan a venit pe lume prin creerul lui Tisso da Molina, dramaturg spaniol care, în anul 1630, deci cu patru ani mai târziu decât­­ naşterea lui don Miguel, nu-­­a unit în copilărie şi „urâtul”, a­u avut fantezia să reprezinte o piesă numită „Burlador de Sevilla”. Succesul piesii a fost atât ------шшшщ, s. de mare încât, sevillanii, nu numai ca uitară sa meargă la biserică, dar îl uitară chiar şi pe Cidul lor, simbol şi ideal în acelaş timp. Lupta pentru un loc în sala de spectacol a mers chiar până la crimă, s-au desbătut procese­­ în care inculpatul era acuzat de­ a fi ucis pentru a-şi însuşi biletul de intrare al victimei, la „Burlador”. In mai puţin de un an, eroul piesii numit don Juan, deveni tiranul oraşului andaluz. Tisso da Molina îşi închipui personagiul ca pe un cinic, dar nu uită să-l facă totuşi şi erou, adică îl construi din două elemente cari dau, cel puţin în ochii femeilor, imaginea bărbatului ideal şi a aman­tului visat. Biserica, nu mai este nevoie s’o spunem, a încercat, dar fără succes să se împotrivească „noii molimi mai cumplită decât ciuima”, dar rezultatul a fost că, suspendate spectacolele au luat loc în închipuirea înfierbântată a sevillanilor cari nu voiau să audă de nici o restricţie atunci când era vorba de don Juan. Iar cu vremea, don Juan deveni o experienţă, un element sufletesc, un bun pe care sevillanii credeau că l-au moştenit din moşi-strămoşi. p. Când se reluară spectacolele „scandalosului „Burlador”, don Mi-I­guel Manara Vicentele de Leca avea 18 ani. Fire mistică, oscilând intre sutana de călugăr și armura de cavaler, don Miguel nu se putea hotărî până într’o seară când, la lumina unei torţe, se duse la teatru. Acolo avu loc... revelația. Don Miguel se regăsi în don­­ Juan, iar acesta părăsi scena pentru a deveni un don Juan în “ carne și oase. Abia atunci, don Miguel care trăise în dezolarea urâţeniei sale, văzu că ochii au un gris diabolic şi că inteligenţa poate înlocui o greşală a naturii, care pe lângă nasul lung îi mai dăduse şi o chelie prematură. Din clipa aceia, don Miguel deveni don Juan. Cunoştea toate păcatele, toate averile, toate femeile, toate farmecele Sevillei. Ii mai rămânea să le cucerească. Iar pen- I tru asta a devenit eroul lor reprezentativ. Și a reușit atât de bine,­­ încât, in curând, actorul care-1 juca pe don Juan începu să-l imite p­e don Miguel. Dar, din timp în timp, don Miguel devenit don Juan, avea fi viziuni. Aşa, într’o zi, intrând în biserică, se simţi at­ins de o fe­meie. întoarse capul şi văzu un craniu. Era moartea. Intr’o noapte, venind dela o întâlnire de dragoste, întâlni un convoi funerar, în­trebă cine a murit, şi i se răspunse: „Don Miguel de Manara”. Acestea insă nu-l împiedicară să-şi ducă viața din ce în ce mai des­trăbălată, până fu alungat din Sevilla. După un timp, fu reprimit sub anumite categorice jurăminte. începu să îmbătrânească și aştepta moartea care veni în 19 Mai 1678. Avea 53 ani. Un don Juan la vârsta asta e un hoit. Dar fiindcă înainte de a muri îşi vânduse averea împărţind-o la biserici şi săraci, sevillanii îi uita­ră păcatele, iar când fu scoborît în groapă, cineva spuse: — A fost un sfânt ! Or, nu este o cruntă dezamăgire să afli că don Juan nu a fost un amant, ci un martir? Totuşi, adevărul este acesta, căci don Jtt&'ni este’'1an, Faust meridional, n­ăscut nu după „un veac al lumi­nilor”, ci după nebunia sfântă a lui Torquemada. nîhiiaavj'iu­. Eî^irii Mașinii*» «Enciclopedia României­» „Enciclopedia României", realiza­tă în cea mai măreaţă formă Şi în cea mai firească direcţie pentru ne­voile şi ţelurile noastre culturale Şi politice, este o dovadă, netăgăduită, a înţelegerii momentului actual, a­­firmând o conştiinţă a unicităţii neamului românesc, singură capa­bilă de a pregăti trainic opera vi­itorului. Nu este numai opera unei îndreptăţite mândrii, ci şi mândria unei îndreptăţite opere în care ne putem recunoaşte, cu toţii,, de unde venim, cine suntem, ce a­­vem şi unde mergem ca să putem şi aşa arăta că ştim de un trecut mă­reţ, că avem în faţă un viitor şi că, în faţa oricărei duşmănii sau pri­mejdii, nu ne vom pleca braţele. Pentru noi ca şi pentru alţii, pen­tru toţi laolaltă, valoarea documen­tară ştiinţifică a acestei lucrări are preţ numai în lumina conştiinţei is­torice şi culturale pe care o aduce. De aceea, în faţa tăriei politice de apărare, ea constitue tăria cultura­lă prin care se afirmă dreptul nos­tru de a dispune de viaţa noastră in orice împrejurare. Această înţelegere trebue avută, cu deosebire, în vedere de toţi acei chemaţi a folosi, in ac­ţiunile lor, opera „Enciclopediei Ro­mâniei". тйвйааюжявизвииаввваяшгаганммшиимшмммимвиммившв MICA PUBLICITATE fie Aurel Jignidi DIN CAUZA plecării predau băcănie liberă de orice sarcină. 1 Ш „IN DALMAŢIA* C S v'y R ® restaturi D. profesor Alexandru Marcu, dicolo de activitatea depusă la ca­tedra de limbă şi literatură italiană, isbuteşte să afle răgaz pentru des­făşurarea unei distinse colaborări la cele mai de seamă publicaţii româ­neşti. In afară de punţile pe care le leagă între spiritualitatea italiană şi română, d. Alexandru Marcu este un pătimaş călător, un obiectiv care surprinde obrazele pământuri­lor străine, aşezându-le în pagini de cărţi, dăndu-ne o obiectivă pri­vire asupra ţărilor vizitate. Recent­ă, prof. Al. Marcu a tipă­rit volumul ,,în Dalmaţia“ care în afară de grija deosebită pentru prezentarea tehnică, urmăreşte for­mule de viaţă, profilul istoric şi tradiţional, arhitectonicul, pe care ochiul atent şi filtrul sensibilităţii d-sale le urmăreşte în amănunt. GHICEŞTE-MI D. Vic­tor Ion Popa, a cărui di­versă activitate pe tărâmul scrisu­lui, teatrului, desenului, ne-a sub­jugat întotdeauna, dărueşte vitrinei literare un nou volum: „Ghiceşte­­mi în cafea“ mic roman. Un mic roman şi alte mici romane, după cum maliţios autorul le enumeră, înseamnă o alegere de nuvele, în care talentul de povestitor al auto­rului lui ,,Velerim şi Velor Doamne", deapănă­­ aceleaşi fire curate ale scrisului cu care acest autor sfătos şi-a încântat cititorii. GÂNDIREA Ultimul număr al revistei con­dusă de d. Nichifor Crainic, ne aduce, pe lângă strălucitul esseu al domniei-sale : „Rainer Maria Rilke poet religios" colaborarea d-lor: V. Voiculescu, Ion Pillat, N. M. Con­­ăiescu, Radu Boureanu, Zoe Verbi­­ceanu, Vlaicu Bârna, Lucian Blaga, Septimiu Bucur, Pan M. Vizirescu, Vintilă Horia, Gh. Vrabie și Dan Botta. Despre paginele d-lor: Crainic, Voiculescu, Blaga, Pillat, N. M. Con­diescu, — vom reveni pe larg Vrem­ numai să întrebăm de ce, Щ ’,reahdirea", 1găsim Şi pălide ''ver­suri de imitaţie,, cum sunt acelea ale d-lui Ovid. Caledoniu, care uti­lizează vocabularul şi ritmul lui Lucian Blaga, iată­­„îngerul tristeţii, pe ţărmul visat Spre-o zare adâncă paşii ne poartă." Sau, mai departe: „Calcă’n frunzişuri şi geme uitat Când duce în mână o ramură moartă". Regretăm că nu avem la înde­mână unul din volumele lui Lucian Blaga, pentru a prezenta o strofă... autentică. RAINER MARIA RILKE Trebuie să mărturisesc de la în­ceput, deşi faptul acesta nu poate constitui un criteriu, — că Rainer Maria Rilke m’a pasionat cândva. El m’a salvat de tirania lui Paul Va­léry, fără a reuşi însă, să mă facă protestant, adică păgân după chipul şi asemănarea Walhalei, aşa cum primul putea să mă păgânizeze îm­­pingându-mă prea mult spre Atena şi Olimp. Cunosc aşa­dar o oarecare bibliografie rilke­ană, însă trebuie să mărturisesc sincer şi bucuros că nicăeri, în nici o limbă şi în nici o li­teratură europeană, — franceză şi germană, — n’am citit un studiu mai profund, mai clar­văzător, mai adevărat, scris cu o putere de ana­liză şi înţelegere excepţionale, ca a­­cela pe care d. Nichifor Crainic oI publică în ultimul număr al „Gândi­rii". Franţa, şi prin ea şi noi, l-a privit, pe Rilke, la început mai mult prin Rodin căruia poetul austriac îi fusese secretar. Iar modul în care Parisul,—care încă e toată Franţa,— l-a înţeles a fost mai mult o amabi­litate... Chiar şi Germania lui Ste­fan Georg nu l-a priceput. Dar după 1926, din racla proaspătă a lui Rá­ke, i se înalţă gloria. Şi cu ea înţe­legerea. Unii îl explică prin Rusia, alţii prin Italia, dar cu toţii cad de acord că Rilke este un creştin. Or, iată că d. Nichifor Crainic vine să ne arate că Rilke creştin german, a­­dică păgân. Este acesta un titlu de laudă pentru noi, căci numai un or­todox putea distinge ce anume nu e creştinesc în Rilke. Studiul d-lui Crainic ar trebui citit de toţi cei cari se ocupă de poezie şi sunt încă pasionaţi de greutăţile salvatoare ale gândului. Un stil limpede, o ştiinţă a echilibrului, o putere de analiză excepţională şi o informaţie fără greş, iată câteva din calităţile esseului „Rilke poet religios", care, în curând în editura Fundaţiei ca o sărbătoare. ARTA ŞI VALOARE al d-lui Lucian Blaga care va apare în curând în editura Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă ,Деде1е Carol 11“, şi din care, admi­rabilul număr al „Gândirii“ pe Ia­nuarie 1939 publică un fragment. Nu e locul aici să prezentăm gândurile d-lui Blaga. Dar recomandăm insis­tent citirea acestei părţi introduc­tive, deoarece, în ea, autorul trilo­giilor părăseşte foare multe fran­juri poetice pentru un stil sobru, direct, autentic. O CARTE PENTRU юшетюкдитагкяЕз:шшвнааяеавш STUPEAŢI E foarte curios faptul că editurile noastre ignorează o anumită cate­gorie de cititori şi anume aceia a studenţilor. Spunând asta, mă gân­desc la faptul că editorii nu ţin sea­ma că, de pildă, studenţii de la fi­losofie n’au nici un tratat de istoria filosofiei in româneşte. Evident, nu e vorba să se traducă marile tratate, dar, cum studentul român în majo­ritatea cazurilor, nu cunoaşte decât foarte puţină franceză, şi aceia cât a învăţat în liceu, un manual de is­toria filosofiei i-ar fi de un real fo­los, iar cartea s’ar vinde întrucât ar umple o lacună existentă până la jignire. Că o asemenea carte s’ar vinde, e dincolo de orice îndoială, deoarece studentul ar prefera să în­veţe pe o carte în româneşte, decât să tragă cu urechea la lucruri pre­zentate prin recenziile ziarelor şi re­vistelor. Or, o asemenea carte e „Fi­­losofia greacă“ a d-lui Charles Wer­­ner, profesorul dela Universitatea din Geneva. O carte clară, informa­tă, amplă fără a fi obositoare, in­structivă fără a fi pedantă. O carte necesară, căci „Istoria Filosofiei Moderne“ apărută la „Tiparul Uni­versitari“ ca omagiu d-lui Ion Pe­­trovici, pe lângă faptul că e parţia­lă, dar mai are Şi citate în nemţeşte, deci inaccesibile studenţilor. Edito­rul care s’ar hotărî să tipărească „Filosofia greacă“ a d-lui Charles Werner ar contribui şi el la opera de liniştire şi maturizare a studenţilor. Ar fi o faptă demnă de laudă. VARIÉTÉ IV fcî- -ЖЯ1 LWiîlW 1 Un volum­­ de Paul „Valéry . . . este pentru cei cajri nu mai are­­&*r.n \artd poetului francez, o săr­bă­­t­oare ‘.ai­ limba­j­ulu­i. Ulti­mu­l IIvolum, intitulat „Variété IV" cuprinde lu­cruri cunoscute, apărute în reviste. Sunt discursuri „oficiale" asupra u­­nor probleme eterne: „Goethe", „Descartes", „Estetica". Dar, dacă de la Paul Valéry nu mai poţi afla nimic nou sub raportul informaţiei, in schimb stilul său este plin de o noutate netrudită. O carte a lui Va­léry o citeşti, aşa cum urmăreşti un păianjen care-şi face casa. E acelaş procedeu, aceiaş însingurare, aceiaş reducere a creatorului la firul pe care nu-l crapă în patru. Pe Valéry îl citeşti bucuros că vezi cum se face o operă de artă. Or, asta e şi amuzant dar e şi.. instructiv. ÎNSEMNĂRI ieşene Numărul pe ianuarie ne aduce o colaborare variată şi preţioasă. Pro­ză de dd. M. Sadoveanu, Gr. T. Popa, Nicolae Cadioski, Liberale Nette, Eu­gen Crăciun, Valeriu Buţureanu, Al. Fini, Profira Sadoveanu; poezie de Mihail Codreanu, Magda Ivanov, Coca Farago, Otilia Casimir, infor­maţii, note, cronici, iată în rezumat conţinutul acestui număr greu de suflet, asupra căruia vom reveni. O ANTOLOGIE -*• &• .---шт Poetul Emil Giurgiuca a alcătuit o antologie a poeziei ardelene, care va apare in primăvară în editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol II. Aşteptăm antologia poeziei arde­lene cu mult interes, pentru că fi­nii­ Giurgiuca nu e numai un poet de timbru original, cu multă sub­stanţă (ceea ce se vede uşor in pri­mul său volum de poeme: „Ano­timpuri”) -— ci şi un remarcabil spirit critic. Ne amintim de croni­cele şi notiţele mărunte pe care poetul le scria In „Abecedar”. ШШNoй DRUMURI De d. Al. Lascarov-Moldovanu, editura „Cugetarea şt Nimic nu pare mai evident în li­teratura d-lui Al. Lascarov-Moldo­vanu decât tendinţa de a realiza toate foloasele posibile din împre­jurări şi fapte care, altfel, ar scăpa fără importanţă sub eticheta fap­tului divers. In fiiecare atitudine, în gesturi şi chiar in atmosfera în care se complac eroii d-sale, viaţa nu ia nici o podoabă inutilă, nu cere nici un detaliu care să-i ră­pească adevărul. Totul e numai în­lănţuire spontană, surprindere bi­nevoitoare de obiective care se prind şi se alătură prin ce au mai firesc, mai cald şi mai­ prietenos. Evident, tendinţa în toată această literatură este ridicarea individului, ataşarea lui de un ideal,­­ idealul religios,­­ dorinţa de a da un sprijin trai­nic în toată frământarea cotidiană. O tendinţă, dar nu un sistem. Sco­pul devine foarte ingrat când mij­loacele care îl susţin sunt şabloane destinate să obosească prin repe­tiţie. David Hume spunea: „Indi­vidul e numai perfectibil, el nu este perfect, — şi a­vei să-l faci virtuos pe bază de sistem e o pură nebu­nie”. Este ceea ce a înţeles şi a ur­mat d. Al. Lascarov-Moldovanu. Pentru d-sa, permanenţa in toată gândirea Şi manifestarea variată a firilor, este Dumnezeu. El rămâne cauza eficientă a spiritului, — prin El se desăvârşeşte adevărul absolut, sesizabil prin evidenţă. Literatura nu adânceşte decât putinţa de relie­fare, creind fundamentul unei cer­titudini care mărturiseşte veşnic pe Dumnezeu. Cele mai obişnuite întâmplări ar fi rămas, scriam, fapte diverse. Pen­tru d. Al. Lascarov-Moldovanu ele sunt prilej de interpretare, de adân­cirea unor resturi care nu pot fi înţelese decât într’un anumit fel. Rămânând neînţelese ar constitui o imensă greşeală,­­ iar răstălmă­cite protivnic adevărului, ar fi o e­­rezie. De teama acestei erori, d. Al. I. M. şi-a înveligat o sumă de cărţi în salba literară care simbolizează pe lângă tenacitate şi consecvenţă, o puternică afirmare de viaţă şi tră­ire creştină, astfel cum e necesară alcătuirei sufleteşti spre care tin­dem. Cu noua carte, „DRUMURI" , apă­rută în editura „Cugetarea”, întâl­nim o înmănuchiere de povestiri sortite ,să aducă­ de sub colbul vre­mii, seva proaspătă a amintirii, a îndrăgirii , vremuri care se doresc povestite uneori prin frământarea, alteori prin duioşia pe care o cuprind. Volbura răsboiului a zguduit firea sensibilă a autorului şi i-a dictat câteva pagini de minunată litera­tură. Dragostea de casă cu aminti­rile ei, pline d­e vraja care merge până la pasiunea dispreţuitoare de moarte, este redată cu puternică e­­motivitate în bucata „Amintirea mergea inainte”. Cităm: „Parcul era ввнвгшивяянииЕИЯШИВВИВ­ asediat” „Mor, domnule locotenent*. „Nu, Pricope...” „Mor...”. --Murim, aici Pricope...”. „Da, acasa... . Și Pricope murise: rămăsese cu gura căscată ca într’un rânjet de mirare cu un ochi însângerat ofiţerul pa­rca că priveşte amintirile. Murise­ră şi ele”, (p. 53). Cu puternică e­­vocare faptele se deapănă rând pe rând şi imaginea iureşului răsboi­­nic apare plină de ameninţări, de răscoliri, de dureri şi frământări într’o lume sătulă de tihnă. Cartea „DRUMURI” se comple­tează din minunate fragmente, în­tâmplări ivite în calea unui călător sensibil şi atent, dornic să împăr­tăşească şi altora adevărata inter­pretare a unor grele încercări. Pu­terea credinţii apare în: „Tu eşti mai tare”. Nevoia unui Dumnezeu, care să legene visuri de copil, să-i alinte viaţa şi să-i dea plinătatea simţirii se află in „Bătrânul să plece dela noi”. . . . Acolo unde autorul aminteşte că viaţa nu e un zâmbet pentru toţi şi că în sufletul unora, chiar cu a­­parenţa amăgitoare, sunt aprige porniri de duşmănie către semeni, este un „Drum în noaptea de Cră­ciun” unde găsim o mustrare caus­tică, o biciuire usturătoare pentru cei care numai dintr’o pornire fa­riseică îşi iau rolul de umanitarist Găsim aceiaşi ironie pe care am mai potolite, pe care se trudeşte să Furnicii”. Cartea „DRUMURI” se inchee cu minunate amintiri din viaţa auto­rului, detalii cari oglindesc vieţi şi suflete dintr’o lume apusă de mult. Toată învolburarea şi fiorul clipelor trăite se prind sub pana măestrit mânuită, făcând din întâmplări dis­parate, un tot şi o înlănţuire care atrage­ întâmplări cam­ apoi „se re­întorc domoale şi cad în potolitul râu al amintirilor şi se duc de jale, spre uitare”, cum spune cu duioşie autorul (p. 218). D. Al. Lascarov-Moldovanu, rămâ­ne în literatura noastră ca un în­dreptar, un deschizător de drumuri mai potolite, pe cae se trudeşte să aducă o lume necăjită, creindu-i nevoia unui ideal care să satisfacă toate posibilităţile de explicaţii ale oricărui individ. Fără îndoială,^ d-sa este că autorul însuşi se urmăreşte resant însă in toate scrierile . sale, ese ca autorul însuşi se urm­ăr­eşte consecvent pe sine, se complace în răscolirea profunzimilor, sufleteştii şi­­ îşi continuă, cu aceiaşi râvnă, drumul care îl călăuzeşte neîncetat. Aci stă marea taină a legăturii din­tre autori şi cititori. Pentru că nu­mai prin ataşamentul plin de pa­siune faţă de o simţire curată se pot inspira atitudini de adevăr şi puritate. Ori, toată literatura d-lui Al. Lascarov-Moldovanu mărturi­seşte această evidenţă. Traian Christescu IBBBBBBBSBBBBBBBBBBI prof. I. Petrovici; „Urcați bătrânul” Aşa se va numi volumul proaspăt V. Velisaraiu Cap (pointe sèche)­de Pavel Dan; „Primăvara in ţara t”­ a centrală a culturii şi creaţiei româneşti Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol 11“ Cunoscător în de aproape şi cald stimulator al operei scriitorilor noş­tri — faţă de care a dovedit întot­deauna o înaltă înţelegere critică şi deopotrivă o neprecupeţită dragoste ocrotitoare , Maiestatea Sa Regele Carol II a arătat şi in cursul anului 1938, prin bogata activitate a Fun­daţiei pentru Literatură şi Artă, că este aceeaş mare inimă de nestrămu­tat protector al destinelor culturii româneşti. In conformitate cu înaltele suges­tii şi sub ochiul de permanentă veghe al Suveranului, opera adusă la faptă de d. prof. Al. Rosetti, directorul Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” şi-a sporit consi­derabil contururile, lărgind totodată şi fertifizând domeniile creaţiei de la noi, dându-le o perspectivă mai adâncă şi aşezându-le de pe acum sub unghiul istoriei. Iată câteva din aceste valoroase minm contribuţii ale Fundaţiei pentru Li­­­Literatură şi Artă „Regele Petrel II” in patrimoniul culturii româneşti, pe a­­nul 1938: In biblioteca „Energia”, „Epopeea albă” de L. T. Rouquette, trad. Victor Stoe; „In zodia săgetătorului”, de Cecil Louis, trad. C. Moica; ediţia IlI-a din „Viaţa lui Ştefan cel Mare” de M. Sadoveanu; ediţia Il-a din „Odiseia” în tălmăcirea d-lui E. Lo­­vinescu; ediţia H-a din „In China” de R. P. Huc, trad. Natalia Băluţă. In biblioteca „Enciclopedică”; „Is­toria limbii române” vol. I „Fondul latin" şi vol. II „Limbile balcanice”, de prof. Al. Rosetti; „Cărţile Po­pulare româneşti” vol. II de prof. N. Cartojan; ediţia I-a din „Ţara noa­stră” de prof. I. Sim­onescu. Scriitorii români contemporani: „Zile de lazaret” de G. Banea; „A­­mintirile unui băiat de familie” de­gilor” de Iulian Vesper; „Cartea cu amintiri” de Marcu Beza; „Viaţa lui Ion Creangă” de G. Călinescu; „Men­ţiuni critice” vol. IV de Perpessiciu; „Pagini de critică literară” de VI. Streinul. Versuri: „Flori fără pace” de Mi­­hali Celarianu; „Apologia poeţilor bucovineni” de Mircea Streinul; „Tărâmul celălalt" de Virgil Gheor­­ghiu; ,Да curţile dorului” de Luciani Blaga. Scriitorii tineri premiaţi: „Apăra­rea civilizaţiei" de Висит Ti­пси; „Anglia” de N. Petrescu; „Bucureşti ghid istoric şi artistic" de arh. Gr. Ionescu. Scriitorii români uitaţi: „Opere” de Şt. Petică, ediţia N. Davidescu. Scriitorii streini: „Hamlet” (Sha­kespeare) traducerea Dragoş Proto­­popescu; „Eneida" (Virgiliu) tradu­cerea E. Lovinescu; „Vieţile paralele ale oamenilor iluştri” (Plutarchos);­ra­ducerea M. Jakotă. Biblioteca teatrală: „Mărturii în contemporaneitate” de G. M. Zamfi­­rescu. Biblioteca de filosofie românească; „Psihologie şi viaţă” de prof. M. D. Ralea; „Modalitatea estetică a teatru­lui” de Camil Petrescu; „Le moi et le monde” de J. D. Gherea; „Desti­nul omenirii” vol. I de prof. P. P. Negulescu Scriitorii români vechi şi moder­ni: „Notiţe critice, literatură, ver­suri” (vol. IV) şi „Articole politice, cronici dramatice” (vol. V) de I. L. Caragiale, ediţia Şerban Cioculescu. In sfârşit monumentala „Biblie Re­gele Carol II”, în tălmăcirea pr. prof. V. Radu şi Gala Galaction în­cheie strălucit eforturile acestui rod­­nic­an care a dat, prin editura Fun­daţiei pentru Literatură şi Artă „Re­gele Carol I”, în toate domeniile de creaţie, atâtea preţioase podoabe li­­teraturii, istoriei, ştiinţei, filologiei filosofiei şi artei românești.

Next