România - Provincie, ianuarie 1939 (Anul 2, nr. 225-240)
1939-01-16 / nr. 225
16 I 1939 ROMÁNIA No. 225 *?*ЛЯЛЛЛЛЛЛЛй»Я Я»WMWUtrtflSVVI0WIWtVtoi'vîiSiMAMWe*S&MW*in N&t. O DESAMĂGIRE... Pe don Juan nu l-a chemat... don Juan, ci don Miguel Manara Vicentelo de Leca. Nu era nici măcar frumos, iar dacă don Miguel Ma- nara Vicentelo de Leca s’a născut la Sevila în anul 1626 având ca străbun pe Contele Ugo Colonna, cel care a alungat pe Sarasini din Corsica în 816 fiind trimes de Papa ştefan al IV, iar ca părinţi pe don Tomaso Manara şi pe „mult graţioasa şi drept credincioasa” donna Geronima fiica lui Giulio din Sevila, în schimb... don Juan a venit pe lume prin creerul lui Tisso da Molina, dramaturg spaniol care, în anul 1630, deci cu patru ani mai târziu decât naşterea lui don Miguel, nu-a unit în copilărie şi „urâtul”, au avut fantezia să reprezinte o piesă numită „Burlador de Sevilla”. Succesul piesii a fost atât ------шшшщ, s. de mare încât, sevillanii, nu numai ca uitară sa meargă la biserică, dar îl uitară chiar şi pe Cidul lor, simbol şi ideal în acelaş timp. Lupta pentru un loc în sala de spectacol a mers chiar până la crimă, s-au desbătut procese în care inculpatul era acuzat de a fi ucis pentru a-şi însuşi biletul de intrare al victimei, la „Burlador”. In mai puţin de un an, eroul piesii numit don Juan, deveni tiranul oraşului andaluz. Tisso da Molina îşi închipui personagiul ca pe un cinic, dar nu uită să-l facă totuşi şi erou, adică îl construi din două elemente cari dau, cel puţin în ochii femeilor, imaginea bărbatului ideal şi a amantului visat. Biserica, nu mai este nevoie s’o spunem, a încercat, dar fără succes să se împotrivească „noii molimi mai cumplită decât ciuima”, dar rezultatul a fost că, suspendate spectacolele au luat loc în închipuirea înfierbântată a sevillanilor cari nu voiau să audă de nici o restricţie atunci când era vorba de don Juan. Iar cu vremea, don Juan deveni o experienţă, un element sufletesc, un bun pe care sevillanii credeau că l-au moştenit din moşi-strămoşi. p. Când se reluară spectacolele „scandalosului „Burlador”, don Mi-Iguel Manara Vicentele de Leca avea 18 ani. Fire mistică, oscilând intre sutana de călugăr și armura de cavaler, don Miguel nu se putea hotărî până într’o seară când, la lumina unei torţe, se duse la teatru. Acolo avu loc... revelația. Don Miguel se regăsi în don Juan, iar acesta părăsi scena pentru a deveni un don Juan în “ carne și oase. Abia atunci, don Miguel care trăise în dezolarea urâţeniei sale, văzu că ochii au un gris diabolic şi că inteligenţa poate înlocui o greşală a naturii, care pe lângă nasul lung îi mai dăduse şi o chelie prematură. Din clipa aceia, don Miguel deveni don Juan. Cunoştea toate păcatele, toate averile, toate femeile, toate farmecele Sevillei. Ii mai rămânea să le cucerească. Iar pen- I tru asta a devenit eroul lor reprezentativ. Și a reușit atât de bine, încât, in curând, actorul care-1 juca pe don Juan începu să-l imite pe don Miguel. Dar, din timp în timp, don Miguel devenit don Juan, avea fi viziuni. Aşa, într’o zi, intrând în biserică, se simţi atins de o femeie. întoarse capul şi văzu un craniu. Era moartea. Intr’o noapte, venind dela o întâlnire de dragoste, întâlni un convoi funerar, întrebă cine a murit, şi i se răspunse: „Don Miguel de Manara”. Acestea insă nu-l împiedicară să-şi ducă viața din ce în ce mai destrăbălată, până fu alungat din Sevilla. După un timp, fu reprimit sub anumite categorice jurăminte. începu să îmbătrânească și aştepta moartea care veni în 19 Mai 1678. Avea 53 ani. Un don Juan la vârsta asta e un hoit. Dar fiindcă înainte de a muri îşi vânduse averea împărţind-o la biserici şi săraci, sevillanii îi uitară păcatele, iar când fu scoborît în groapă, cineva spuse: — A fost un sfânt ! Or, nu este o cruntă dezamăgire să afli că don Juan nu a fost un amant, ci un martir? Totuşi, adevărul este acesta, căci don Jtt&'ni este’'1an, Faust meridional, născut nu după „un veac al luminilor”, ci după nebunia sfântă a lui Torquemada. nîhiiaavj'iu. Eî^irii Mașinii*» «Enciclopedia României» „Enciclopedia României", realizată în cea mai măreaţă formă Şi în cea mai firească direcţie pentru nevoile şi ţelurile noastre culturale Şi politice, este o dovadă, netăgăduită, a înţelegerii momentului actual, afirmând o conştiinţă a unicităţii neamului românesc, singură capabilă de a pregăti trainic opera viitorului. Nu este numai opera unei îndreptăţite mândrii, ci şi mândria unei îndreptăţite opere în care ne putem recunoaşte, cu toţii,, de unde venim, cine suntem, ce avem şi unde mergem ca să putem şi aşa arăta că ştim de un trecut măreţ, că avem în faţă un viitor şi că, în faţa oricărei duşmănii sau primejdii, nu ne vom pleca braţele. Pentru noi ca şi pentru alţii, pentru toţi laolaltă, valoarea documentară ştiinţifică a acestei lucrări are preţ numai în lumina conştiinţei istorice şi culturale pe care o aduce. De aceea, în faţa tăriei politice de apărare, ea constitue tăria culturală prin care se afirmă dreptul nostru de a dispune de viaţa noastră in orice împrejurare. Această înţelegere trebue avută, cu deosebire, în vedere de toţi acei chemaţi a folosi, in acţiunile lor, opera „Enciclopediei României". тйвйааюжявизвииаввваяшгаганммшиимшмммимвиммившв MICA PUBLICITATE fie Aurel Jignidi DIN CAUZA plecării predau băcănie liberă de orice sarcină. 1 Ш „IN DALMAŢIA* C S v'y R ® restaturi D. profesor Alexandru Marcu, dicolo de activitatea depusă la catedra de limbă şi literatură italiană, isbuteşte să afle răgaz pentru desfăşurarea unei distinse colaborări la cele mai de seamă publicaţii româneşti. In afară de punţile pe care le leagă între spiritualitatea italiană şi română, d. Alexandru Marcu este un pătimaş călător, un obiectiv care surprinde obrazele pământurilor străine, aşezându-le în pagini de cărţi, dăndu-ne o obiectivă privire asupra ţărilor vizitate. Recentă, prof. Al. Marcu a tipărit volumul ,,în Dalmaţia“ care în afară de grija deosebită pentru prezentarea tehnică, urmăreşte formule de viaţă, profilul istoric şi tradiţional, arhitectonicul, pe care ochiul atent şi filtrul sensibilităţii d-sale le urmăreşte în amănunt. GHICEŞTE-MI D. Victor Ion Popa, a cărui diversă activitate pe tărâmul scrisului, teatrului, desenului, ne-a subjugat întotdeauna, dărueşte vitrinei literare un nou volum: „Ghiceştemi în cafea“ mic roman. Un mic roman şi alte mici romane, după cum maliţios autorul le enumeră, înseamnă o alegere de nuvele, în care talentul de povestitor al autorului lui ,,Velerim şi Velor Doamne", deapănă aceleaşi fire curate ale scrisului cu care acest autor sfătos şi-a încântat cititorii. GÂNDIREA Ultimul număr al revistei condusă de d. Nichifor Crainic, ne aduce, pe lângă strălucitul esseu al domniei-sale : „Rainer Maria Rilke poet religios" colaborarea d-lor: V. Voiculescu, Ion Pillat, N. M. Conăiescu, Radu Boureanu, Zoe Verbiceanu, Vlaicu Bârna, Lucian Blaga, Septimiu Bucur, Pan M. Vizirescu, Vintilă Horia, Gh. Vrabie și Dan Botta. Despre paginele d-lor: Crainic, Voiculescu, Blaga, Pillat, N. M. Condiescu, — vom reveni pe larg Vrem numai să întrebăm de ce, Щ ’,reahdirea", 1găsim Şi pălide ''versuri de imitaţie,, cum sunt acelea ale d-lui Ovid. Caledoniu, care utilizează vocabularul şi ritmul lui Lucian Blaga, iată„îngerul tristeţii, pe ţărmul visat Spre-o zare adâncă paşii ne poartă." Sau, mai departe: „Calcă’n frunzişuri şi geme uitat Când duce în mână o ramură moartă". Regretăm că nu avem la îndemână unul din volumele lui Lucian Blaga, pentru a prezenta o strofă... autentică. RAINER MARIA RILKE Trebuie să mărturisesc de la început, deşi faptul acesta nu poate constitui un criteriu, — că Rainer Maria Rilke m’a pasionat cândva. El m’a salvat de tirania lui Paul Valéry, fără a reuşi însă, să mă facă protestant, adică păgân după chipul şi asemănarea Walhalei, aşa cum primul putea să mă păgânizeze împingându-mă prea mult spre Atena şi Olimp. Cunosc aşadar o oarecare bibliografie rilkeană, însă trebuie să mărturisesc sincer şi bucuros că nicăeri, în nici o limbă şi în nici o literatură europeană, — franceză şi germană, — n’am citit un studiu mai profund, mai clarvăzător, mai adevărat, scris cu o putere de analiză şi înţelegere excepţionale, ca acela pe care d. Nichifor Crainic oI publică în ultimul număr al „Gândirii". Franţa, şi prin ea şi noi, l-a privit, pe Rilke, la început mai mult prin Rodin căruia poetul austriac îi fusese secretar. Iar modul în care Parisul,—care încă e toată Franţa,— l-a înţeles a fost mai mult o amabilitate... Chiar şi Germania lui Stefan Georg nu l-a priceput. Dar după 1926, din racla proaspătă a lui Ráke, i se înalţă gloria. Şi cu ea înţelegerea. Unii îl explică prin Rusia, alţii prin Italia, dar cu toţii cad de acord că Rilke este un creştin. Or, iată că d. Nichifor Crainic vine să ne arate că Rilke creştin german, adică păgân. Este acesta un titlu de laudă pentru noi, căci numai un ortodox putea distinge ce anume nu e creştinesc în Rilke. Studiul d-lui Crainic ar trebui citit de toţi cei cari se ocupă de poezie şi sunt încă pasionaţi de greutăţile salvatoare ale gândului. Un stil limpede, o ştiinţă a echilibrului, o putere de analiză excepţională şi o informaţie fără greş, iată câteva din calităţile esseului „Rilke poet religios", care, în curând în editura Fundaţiei ca o sărbătoare. ARTA ŞI VALOARE al d-lui Lucian Blaga care va apare în curând în editura Fundaţiei Regale pentru Literatură şi Artă ,Деде1е Carol 11“, şi din care, admirabilul număr al „Gândirii“ pe Ianuarie 1939 publică un fragment. Nu e locul aici să prezentăm gândurile d-lui Blaga. Dar recomandăm insistent citirea acestei părţi introductive, deoarece, în ea, autorul trilogiilor părăseşte foare multe franjuri poetice pentru un stil sobru, direct, autentic. O CARTE PENTRU юшетюкдитагкяЕз:шшвнааяеавш STUPEAŢI E foarte curios faptul că editurile noastre ignorează o anumită categorie de cititori şi anume aceia a studenţilor. Spunând asta, mă gândesc la faptul că editorii nu ţin seama că, de pildă, studenţii de la filosofie n’au nici un tratat de istoria filosofiei in româneşte. Evident, nu e vorba să se traducă marile tratate, dar, cum studentul român în majoritatea cazurilor, nu cunoaşte decât foarte puţină franceză, şi aceia cât a învăţat în liceu, un manual de istoria filosofiei i-ar fi de un real folos, iar cartea s’ar vinde întrucât ar umple o lacună existentă până la jignire. Că o asemenea carte s’ar vinde, e dincolo de orice îndoială, deoarece studentul ar prefera să înveţe pe o carte în româneşte, decât să tragă cu urechea la lucruri prezentate prin recenziile ziarelor şi revistelor. Or, o asemenea carte e „Filosofia greacă“ a d-lui Charles Werner, profesorul dela Universitatea din Geneva. O carte clară, informată, amplă fără a fi obositoare, instructivă fără a fi pedantă. O carte necesară, căci „Istoria Filosofiei Moderne“ apărută la „Tiparul Universitari“ ca omagiu d-lui Ion Petrovici, pe lângă faptul că e parţială, dar mai are Şi citate în nemţeşte, deci inaccesibile studenţilor. Editorul care s’ar hotărî să tipărească „Filosofia greacă“ a d-lui Charles Werner ar contribui şi el la opera de liniştire şi maturizare a studenţilor. Ar fi o faptă demnă de laudă. VARIÉTÉ IV fcî- -ЖЯ1 LWiîlW 1 Un volum de Paul „Valéry . . . este pentru cei cajri nu mai are&*r.n \artd poetului francez, o sărbătoare ‘.ai limbajului. Ultimul IIvolum, intitulat „Variété IV" cuprinde lucruri cunoscute, apărute în reviste. Sunt discursuri „oficiale" asupra unor probleme eterne: „Goethe", „Descartes", „Estetica". Dar, dacă de la Paul Valéry nu mai poţi afla nimic nou sub raportul informaţiei, in schimb stilul său este plin de o noutate netrudită. O carte a lui Valéry o citeşti, aşa cum urmăreşti un păianjen care-şi face casa. E acelaş procedeu, aceiaş însingurare, aceiaş reducere a creatorului la firul pe care nu-l crapă în patru. Pe Valéry îl citeşti bucuros că vezi cum se face o operă de artă. Or, asta e şi amuzant dar e şi.. instructiv. ÎNSEMNĂRI ieşene Numărul pe ianuarie ne aduce o colaborare variată şi preţioasă. Proză de dd. M. Sadoveanu, Gr. T. Popa, Nicolae Cadioski, Liberale Nette, Eugen Crăciun, Valeriu Buţureanu, Al. Fini, Profira Sadoveanu; poezie de Mihail Codreanu, Magda Ivanov, Coca Farago, Otilia Casimir, informaţii, note, cronici, iată în rezumat conţinutul acestui număr greu de suflet, asupra căruia vom reveni. O ANTOLOGIE -*• &• .---шт Poetul Emil Giurgiuca a alcătuit o antologie a poeziei ardelene, care va apare in primăvară în editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol II. Aşteptăm antologia poeziei ardelene cu mult interes, pentru că finii Giurgiuca nu e numai un poet de timbru original, cu multă substanţă (ceea ce se vede uşor in primul său volum de poeme: „Anotimpuri”) -— ci şi un remarcabil spirit critic. Ne amintim de cronicele şi notiţele mărunte pe care poetul le scria In „Abecedar”. ШШNoй DRUMURI De d. Al. Lascarov-Moldovanu, editura „Cugetarea şt Nimic nu pare mai evident în literatura d-lui Al. Lascarov-Moldovanu decât tendinţa de a realiza toate foloasele posibile din împrejurări şi fapte care, altfel, ar scăpa fără importanţă sub eticheta faptului divers. In fiiecare atitudine, în gesturi şi chiar in atmosfera în care se complac eroii d-sale, viaţa nu ia nici o podoabă inutilă, nu cere nici un detaliu care să-i răpească adevărul. Totul e numai înlănţuire spontană, surprindere binevoitoare de obiective care se prind şi se alătură prin ce au mai firesc, mai cald şi mai prietenos. Evident, tendinţa în toată această literatură este ridicarea individului, ataşarea lui de un ideal, idealul religios, dorinţa de a da un sprijin trainic în toată frământarea cotidiană. O tendinţă, dar nu un sistem. Scopul devine foarte ingrat când mijloacele care îl susţin sunt şabloane destinate să obosească prin repetiţie. David Hume spunea: „Individul e numai perfectibil, el nu este perfect, — şi avei să-l faci virtuos pe bază de sistem e o pură nebunie”. Este ceea ce a înţeles şi a urmat d. Al. Lascarov-Moldovanu. Pentru d-sa, permanenţa in toată gândirea Şi manifestarea variată a firilor, este Dumnezeu. El rămâne cauza eficientă a spiritului, — prin El se desăvârşeşte adevărul absolut, sesizabil prin evidenţă. Literatura nu adânceşte decât putinţa de reliefare, creind fundamentul unei certitudini care mărturiseşte veşnic pe Dumnezeu. Cele mai obişnuite întâmplări ar fi rămas, scriam, fapte diverse. Pentru d. Al. Lascarov-Moldovanu ele sunt prilej de interpretare, de adâncirea unor resturi care nu pot fi înţelese decât într’un anumit fel. Rămânând neînţelese ar constitui o imensă greşeală, iar răstălmăcite protivnic adevărului, ar fi o erezie. De teama acestei erori, d. Al. I. M. şi-a înveligat o sumă de cărţi în salba literară care simbolizează pe lângă tenacitate şi consecvenţă, o puternică afirmare de viaţă şi trăire creştină, astfel cum e necesară alcătuirei sufleteşti spre care tindem. Cu noua carte, „DRUMURI" , apărută în editura „Cugetarea”, întâlnim o înmănuchiere de povestiri sortite ,să aducă de sub colbul vremii, seva proaspătă a amintirii, a îndrăgirii , vremuri care se doresc povestite uneori prin frământarea, alteori prin duioşia pe care o cuprind. Volbura răsboiului a zguduit firea sensibilă a autorului şi i-a dictat câteva pagini de minunată literatură. Dragostea de casă cu amintirile ei, pline de vraja care merge până la pasiunea dispreţuitoare de moarte, este redată cu puternică emotivitate în bucata „Amintirea mergea inainte”. Cităm: „Parcul era ввнвгшивяянииЕИЯШИВВИВ asediat” „Mor, domnule locotenent*. „Nu, Pricope...” „Mor...”. --Murim, aici Pricope...”. „Da, acasa... . Și Pricope murise: rămăsese cu gura căscată ca într’un rânjet de mirare cu un ochi însângerat ofiţerul parca că priveşte amintirile. Muriseră şi ele”, (p. 53). Cu puternică evocare faptele se deapănă rând pe rând şi imaginea iureşului răsboinic apare plină de ameninţări, de răscoliri, de dureri şi frământări într’o lume sătulă de tihnă. Cartea „DRUMURI” se completează din minunate fragmente, întâmplări ivite în calea unui călător sensibil şi atent, dornic să împărtăşească şi altora adevărata interpretare a unor grele încercări. Puterea credinţii apare în: „Tu eşti mai tare”. Nevoia unui Dumnezeu, care să legene visuri de copil, să-i alinte viaţa şi să-i dea plinătatea simţirii se află in „Bătrânul să plece dela noi”. . . . Acolo unde autorul aminteşte că viaţa nu e un zâmbet pentru toţi şi că în sufletul unora, chiar cu aparenţa amăgitoare, sunt aprige porniri de duşmănie către semeni, este un „Drum în noaptea de Crăciun” unde găsim o mustrare caustică, o biciuire usturătoare pentru cei care numai dintr’o pornire fariseică îşi iau rolul de umanitarist Găsim aceiaşi ironie pe care am mai potolite, pe care se trudeşte să Furnicii”. Cartea „DRUMURI” se inchee cu minunate amintiri din viaţa autorului, detalii cari oglindesc vieţi şi suflete dintr’o lume apusă de mult. Toată învolburarea şi fiorul clipelor trăite se prind sub pana măestrit mânuită, făcând din întâmplări disparate, un tot şi o înlănţuire care atrage întâmplări cam apoi „se reîntorc domoale şi cad în potolitul râu al amintirilor şi se duc de jale, spre uitare”, cum spune cu duioşie autorul (p. 218). D. Al. Lascarov-Moldovanu, rămâne în literatura noastră ca un îndreptar, un deschizător de drumuri mai potolite, pe cae se trudeşte să aducă o lume necăjită, creindu-i nevoia unui ideal care să satisfacă toate posibilităţile de explicaţii ale oricărui individ. Fără îndoială,^ d-sa este că autorul însuşi se urmăreşte resant însă in toate scrierile . sale, ese ca autorul însuşi se urmăreşte consecvent pe sine, se complace în răscolirea profunzimilor, sufleteştii şi îşi continuă, cu aceiaşi râvnă, drumul care îl călăuzeşte neîncetat. Aci stă marea taină a legăturii dintre autori şi cititori. Pentru că numai prin ataşamentul plin de pasiune faţă de o simţire curată se pot inspira atitudini de adevăr şi puritate. Ori, toată literatura d-lui Al. Lascarov-Moldovanu mărturiseşte această evidenţă. Traian Christescu IBBBBBBBSBBBBBBBBBBI prof. I. Petrovici; „Urcați bătrânul” Aşa se va numi volumul proaspăt V. Velisaraiu Cap (pointe sèche)de Pavel Dan; „Primăvara in ţara t” a centrală a culturii şi creaţiei româneşti Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol 11“ Cunoscător în de aproape şi cald stimulator al operei scriitorilor noştri — faţă de care a dovedit întotdeauna o înaltă înţelegere critică şi deopotrivă o neprecupeţită dragoste ocrotitoare , Maiestatea Sa Regele Carol II a arătat şi in cursul anului 1938, prin bogata activitate a Fundaţiei pentru Literatură şi Artă, că este aceeaş mare inimă de nestrămutat protector al destinelor culturii româneşti. In conformitate cu înaltele sugestii şi sub ochiul de permanentă veghe al Suveranului, opera adusă la faptă de d. prof. Al. Rosetti, directorul Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” şi-a sporit considerabil contururile, lărgind totodată şi fertifizând domeniile creaţiei de la noi, dându-le o perspectivă mai adâncă şi aşezându-le de pe acum sub unghiul istoriei. Iată câteva din aceste valoroase minm contribuţii ale Fundaţiei pentru LiLiteratură şi Artă „Regele Petrel II” in patrimoniul culturii româneşti, pe anul 1938: In biblioteca „Energia”, „Epopeea albă” de L. T. Rouquette, trad. Victor Stoe; „In zodia săgetătorului”, de Cecil Louis, trad. C. Moica; ediţia IlI-a din „Viaţa lui Ştefan cel Mare” de M. Sadoveanu; ediţia Il-a din „Odiseia” în tălmăcirea d-lui E. Lovinescu; ediţia H-a din „In China” de R. P. Huc, trad. Natalia Băluţă. In biblioteca „Enciclopedică”; „Istoria limbii române” vol. I „Fondul latin" şi vol. II „Limbile balcanice”, de prof. Al. Rosetti; „Cărţile Populare româneşti” vol. II de prof. N. Cartojan; ediţia I-a din „Ţara noastră” de prof. I. Simonescu. Scriitorii români contemporani: „Zile de lazaret” de G. Banea; „Amintirile unui băiat de familie” degilor” de Iulian Vesper; „Cartea cu amintiri” de Marcu Beza; „Viaţa lui Ion Creangă” de G. Călinescu; „Menţiuni critice” vol. IV de Perpessiciu; „Pagini de critică literară” de VI. Streinul. Versuri: „Flori fără pace” de Mihali Celarianu; „Apologia poeţilor bucovineni” de Mircea Streinul; „Tărâmul celălalt" de Virgil Gheorghiu; ,Да curţile dorului” de Luciani Blaga. Scriitorii tineri premiaţi: „Apărarea civilizaţiei" de Висит Tiпси; „Anglia” de N. Petrescu; „Bucureşti ghid istoric şi artistic" de arh. Gr. Ionescu. Scriitorii români uitaţi: „Opere” de Şt. Petică, ediţia N. Davidescu. Scriitorii streini: „Hamlet” (Shakespeare) traducerea Dragoş Protopopescu; „Eneida" (Virgiliu) traducerea E. Lovinescu; „Vieţile paralele ale oamenilor iluştri” (Plutarchos);raducerea M. Jakotă. Biblioteca teatrală: „Mărturii în contemporaneitate” de G. M. Zamfirescu. Biblioteca de filosofie românească; „Psihologie şi viaţă” de prof. M. D. Ralea; „Modalitatea estetică a teatrului” de Camil Petrescu; „Le moi et le monde” de J. D. Gherea; „Destinul omenirii” vol. I de prof. P. P. Negulescu Scriitorii români vechi şi moderni: „Notiţe critice, literatură, versuri” (vol. IV) şi „Articole politice, cronici dramatice” (vol. V) de I. L. Caragiale, ediţia Şerban Cioculescu. In sfârşit monumentala „Biblie Regele Carol II”, în tălmăcirea pr. prof. V. Radu şi Gala Galaction încheie strălucit eforturile acestui rodnican care a dat, prin editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol I”, în toate domeniile de creaţie, atâtea preţioase podoabe literaturii, istoriei, ştiinţei, filologiei filosofiei şi artei românești.