România - Provincie, ianuarie 1939 (Anul 2, nr. 225-240)
1939-01-16 / nr. 225
16 I 1939 ROMANIA No. 225 UN APOSTOL AL NEAMULUI Ni-l reaminteşte cartea cf-luî Gheorghe Tulbure: „Mitropolitul Şaguna".___________ Renumele aproape sfânt al Mitropolitului Andrei Şaguna şi obşteasca lui cinstire, in familia noastră românească, nu fac de loc de prisos unele reveniri şi u-nele stăruiri asupra ideilor şi au-1 tivităţii lui. Mult nu se mai poate adăuga la slava lui, printre noi. Dar mult putem să mai învăţăm şi să mai folosim, dacă recitim povestea minunată a faptelor lui şi reproducem unele din gândurile lui atât de luminoase şi, astăzi, tot atât de actuale ca şi odinioară. O carte apărută de curând, la Sibiu, ne face bunul serviciu că ne reaminteşte despre puternicul mitropolit ardelean, unele lucruri în parte ştiute, dar, ne învaţă, dea dreptul foarte multe fapte, iniţiative, silinţe uriaşe şi muncă literară şi pastorală pornite din sufletul „marelui Andrei”, vajnicul păstor şi pedagog al neamului şi al vremei sale. Această carte este rodul muncii d-lui Gh. Tulbure, cunoscutul intelectual şi om de şcoală, care a căutat să adune pe Mitropolitul Şaguna, din feluritele domenii — politic, bisericesc, şcolar, economic... — cuprinse şi sămănate de providenţialul redeşteptător naţional. „Mitropolitul Şaguna”, cartea d-lui Gh. Tulbure e preţioasă şi vrednică de citit şi de recitit. In deosebi cei cari printre noi, sunt chemaţi şi datori să prezideze treburile Bisericii şi ale Şcoalei vor citi cartea aceasta cu nesaţiu. Autorul a cules, de pe unde a putut să le găsească, o serie de scrisori pastorale şi de circulări şcolare cari — în chip uimitor! — şi-au păstrat viaţa şi căldura, clocotitoare în inima celui ce le trimitea. Cum se simte că marele Andrei scria păstoriţilor săi din prisosul unei inimi încinse de dragostea poporului şi zbuciumate in faţa lipsurilor, a păcatelor şi a ignoranţei de care pătimea sărmanul neam! Nu apropierea calendaristică a Paştilor ori a Crăciunului împingea la enciclică pe Şaguna, ci conştiinţa lui cu mii de griji şi de preocupări româneşti! Acest mare pedagog al neamului era român macedonean. D. Gheorghe Tulbure, arătându-ne împrejurările copilăriei şi ale educaţiei micului Şaguna, socoteşte că el n’a învăţat româneşte în casa părintească şi că deabia mai târziu, in adolescenţă, a pornit să-şi grăiască gradul strămoşesc, D. Tulbure scrie: „Nu se ştie precis dacă în familia comerciantuluimacedo-român Naum Şaguna din Mişcolţ (Ungaria) se mai vorbea limba românească...”. Aceasta mă face să cred că autorul nu prea a cunoscut de aproape pe românii noştri macedoneni. Este cu neputinţă să găseşti tin român macedonean tare să nu vorbească dialectul lui „aromânesc”. Desigur că familia Şaguna, în Mişcolţul unguresc, nu vorbea graiul românilor ardeleni, dar vorbea dialectul ei macedonean. D. Tulbure scrie: „Se ştie însă că datorită maicii sale Anastasia, clasic model de femee evlavioasă, tânărul Şaguna pleacă din casa părintească cu o aleasă educaţie religioasă”. Şi eu aş adăuga: „şi vorbind subţiraticul şi interesantul dialect „aromânesc”... Macedo-romănii noştri au o poezie populară in care tocmai slăvesc gradul părintesc şi spun: „cine de limba lui se lasă să i se frigă limba in gură...". De această temelie a graiului macedonean, învăţat de la binecuvântata sa maică Anastasia, cred că Şaguna a clădit mai departe învăţătura lui de limbă cărturară românească. D. Tulbure observă cu dreptate că pastoralele lui Şaguna dovedesc o mare familiaritate cu sfintele cărţi bisericeşti şi nu deosebi cu limba Sfintei Scripturi. Este sigur că viitorul Mitropolit al Ardealului a întregit, prin cetanie românească de ani de zile, elementele lui macedonene. Scrisorile lui Şaguna dau impresia că el ştia Sfânta Scriptură pe dinafară. Minunate scrisori! Din ele prindem un adevăr foarte vechi, dar veşnic nou, că adevăratul păstor de suflete, trebue să fie un părinte integral, tot atât de grijuliu faţă de păstoriţi, precum tatăl de familie este faţă de copiii săi. Nu numai mântuirea veşnică a păstoriţilor trebue să gonească somnul unui păstor de oameni, dar, toate treburile, nevoile, necazurile şi bolile trupeşti ale oropsitului norod. Marele Mitropolit scrie in enciclica sa din 10 Decemvrie 1858: „Ştiu prea bine că nimid nou şi necunoscut nu v’am spus şi totuşi sunt silit să vă spuiu şi să vă aduc aminte aceste învăţături vechi, căci mulţi sunt intre ai noştri, cari nu vreau să simtă că şi pentru el s’au născut Mântuitorul lumei şi dacă aceasta o şi recunosc cu gura şi prăznuiesc ziua de astăzi, totuşi cu faptele lor arată că tot nu s’au desbrăcat de omul cel vechiu şi nu s’au îmbrăcat în omul cel nou, căci almintrelea ar cerceta şi mai des biserica şi ar veni la slujba dumnezeiască; n’ar sudui şi n’ar blestema; n’ar fi leneşi şi trândavi în lucrurile lor; ar avea pace şi ar da pace şi altora; nu ar risipi averea şi sudoarea feţei lor pe lucruri nevrednice şi pe beaturi; cu un cuvânt le-ar fi milă de ei înşişi, ca să nu piardă binele lor vremelnic şi vecinic”. Şi iată, dintr’altă scrisoare a marelui Andrei, un îndemn energic, un strigăt puternic, pe care trebue să-l mărturisim drept mai actual decât chiar in ceasul când a fost rostit: „Drept aceea, îmi ridic glasul şi zic: la meşteşuguri, turmă iubită la meşteşuguri!...” Cred că, dând în vileag cartea sa „Mitropolitul Şaguna", d. Gh. Tulbure a adus din nou în sufletele noastre ceva din puterile, din binecuvântările şi din poruncile, cu care Dumnezeul părinţilor noştri a trimis, către poporul românesc, pe apostolul Andrei Şaguna. Gala Galactiei. Noul palat al cancelarului Hitler* .sa. Sala fHOfflic AUTODISCREDITAREA DEMOCRAŢIEI O remarca a d-lui Armand Călinescu, ministrul Internelor , cuvântarea d-niei sale, rostită ! Miercuri seara la postul de Radiodifuziune, d. Armand Călinescu, ministrul Internelor, arutând cauzele care au dus la întemeiaicirea actualului regim prin înfiinţarea Frontului Renaşterii Naţionale, a spus între altele că vechiul sistem al democraţiei s-a autodiscreditat, condamnându-se iremediabil şi dându-şi la iveală întreagă falsitatea şi lipsa de folos. Prin urmare, e limpede: aşezarea de azi a ţării însemnează, de fapt, un răspuns categoric împotriva tuturor greşelilor pe care le-a săvârşit, ani în şir, pretinsul regim democrat. A face rechizitoriul democraţiei In România este, o mărturisim, un lucru destul de uşor fiindcă prea sunt numeroase păcatele ei şi prea dezolant impasul in care izbutise să ne ieşească. Este suficient să ne gândim, deocamdată, la atâta: ce ar fi putut ajunge astăzi România, din punctul de vedere al forţei economice şi morale, dacă imediat după război s-ar fi instaurat o cârmuire autoritară, consfinţită însă de elanul mulţimii. Deficienţa fundamentală a democraţiei a fost aceia de a-şi sprijini abolut toate încercările nu pe realităţile vii ale comunităţii ci pe o serie de abstracţiuni incoherente. Şi aceste abstracţiuni, ele înşile, n’au avut darul să rămână în înaltul plan teoretic, — dimpotrivă, năzuind să fie istmuri de aderenţă cu tărîmul concret al frământării colective, au degenerat într’un desechilibru şi un compromis îngrozitor. Logic, între stat şi naţiune s’au interpus atunci prăpăstii de netrecut Statul, în loc să se susţină pe masiva temelie a unităţii etnice, se sprijinea pe un gol imens. Oare nu este de o definitivă semnificaţie faptul că toţi aceia care mai au încă slăbănoaga nostalgie a democraţiei caută să o justifice într’un mod exclusiv, principial? Aşezaţi însă în faţa realităţilor, ei îşi prilejuiesc absurda situaţie a unui estetician, de pildă, care s’ar trudi să demonstreze frumuseţea unui monstru. Democraţia politicianistă, atâta şi aşa cum a fost, s’a discreditat singură, s’a autodiscreditat adică. Ceeace, pentru noi este de o deosebită importamţă, deoarece asta însemnează că germenele desagregării zăcea în ea însăşi. Nu o putere străină a izbit în creştet regimul democrat, prăbuşindu-l, ci propriile lui lipsuri şi contradicţii l-au subminat, an de an, lună de lună şi mai cu seamă, perioadă electorală de perioadă electorală. O instituţie, o formă istorică şi o organizare politică nu ajung să se autodiscrediteze decât întriun singur caz: anume, atunci când existenţa lor este iniţial arbitrară, necorespunzând neînduratelor cerinţe ale năzuinţelor colective. Numai în această ipoteză autodiscreditarea vine ca o poruncă neiertătoare. Căci oricare ar fi dorinţa unora au a altora, dacă un regim politic satisface din plin necesitatea momentului istoric, el durează, durează organic, fiindcă este în desăvârşit acord cu adâncile exigenţe ale vieţii. Niciodată un stil de organizare socială şi naţională nu s’a perimat din altă cauză decât din aceia de a nu fi corespuns vremii. In schimb, toate sistemele politice s’au năruit într’un adevărat dezastru, în clipa în care între ele şi realităţile comunitare s’a frânt orice legătură directă. Acesta este viciul de structură al democraţiei politicianistă, nu altul, şi tocmai de aceea totala ei decădere n’are nici un motiv de cruţare. De dragul unor interese meschine de club şi castă, perfect servite sub formula disimulatoare a principiilor egalitariste şi libelarotarde, desigur, că nici un neam de pe lume nu poate asista cu resemnare la grabnica lui istovire, dată autodiscreditată iremediabil democraţia, statului român îi rămânea numai o cale de urmat: să grupeze toate energiile naţiunii într’un crez şi într’un organism de luptă, stabilindu-se astfel contactul vital al spiritului de conducere cu sentimentele comunităţii. Se ştie că acolo unde nu este solidaritate de eforturi, o imensă cantitate de muncă se iroseşte în deşert. Fărâmiţarea aduce după sine, ca o concluzie firească, pierderea zadarnică a celor mai curate râvne. Am vrea să ni se invoce o singură operă cu caracter într’adevăr obştesc înfăptuită sub era stăpânirii politicianiste. Nici una. Şi aceasta din simplul motiv că regimul democrat nu permite identificarea plenară a neamului în el însuşi. Statul şi neamul sunt, pentru el, sau termeni care continuă să fie descoperiţi unul faţă de celălalt şi între care s-a spart relaţia organică ce există între obârşie şi finalitate. Definiţia, triumfător verificată astăzi, a statului este: organizarea personalităţii naţionale. Personalitatea implică unitate, echilibru, stăpânire Dar în democraţie tocmai aceste atribute erau mortal izbite, excluzându-se radical posibilitatea unei ierarhizări naturale a etnicităţii în stat. Frontul Renaşterii Naţionale este chemat să fortifice unitatea neamului şi să creeze variate vaduri de captare a forţelor autohtone în organismul statului. Evident, izbânda lui deplină ni se prezintă cu tăria unei certitudini. Insă până la cucerirea punctului final, Frontul va trebui să desrădăcineze toate excrescenţele mentalităţii democrate, lăsate de ingrata moştenire a trecutului. Un regim nou se sprijină întotdeauna pe un duh nou. Şi acestui duh avem datoria să-i dăm viaţă Septimiu Bucur . ■ВШЕШИВNo£9ПNoвЯ!ЯвВЯаВЯЯВИЕ AC TUAll TATIÂ Consiliul de miniştri de Vineri seara Un consiliu de miniştri a avut loc la orele 18 la Patriarhie, Vineri 13 Ianuarie crt. la care au luat parte toţi miniştrii şi subsecretarii de Stat aflaţi în Capitală. S-au rezolvat lucrări curente, după care Consiliul a luat sfârşit la orele 19,30, m mini Trimisul special al lui Paris Soir in Bucureşti Ziarul de mare tiraj „Paris Soir” a trimis şi acreditat la Bucureşti, in calitate de „trimes special permanent” pe d. Leon Herman, fost până acum reprezentantul lui „Paris Soir” pentru Europa Centrală. D. L. Herman care a însoţit în ultima sa călătorie în ţara noastră pe regretatul Louis Barthou, în calitate de corespondent diplomatic, a fost primit în audienţă cu acel prilej de M. S. Regele Carol şi decorat cu Ordinul „Coroana României” in gradul de ofiţer. Ministerul Justiţiei desminte că s’ar lucra la întocmirea unui proiect de lege pentru extinderea notariatului public in Vechiul Regat Din partea ministerului Justiţiei primim următorul comunicat: Luând cunoştinţă de întâmpinarea Uniunii avocaţilor din România, prin care se afirmă că s’ar lucra la întocmirea unui proiect de lege pentru extinderea instituţiei notarilor publici şi în Vechiul Regat, ministerul Justiţiei desminte această ştire ,ca fiind lipsită de orice temei. Sa fixat din nou domiciliu obligatoriu d-lui Nae Ionescu In urma faptului că d. prof. Nae Ionescu şi-a călcat angajamentul luat faţă de autorităţi, i s’a fixat un nou domiciliu obligator, pe termen de un an, la Miercurea Ciucului. Sărbătorirea d-lui ministru M. Ralea, de către tineretul titrat din Asigurările Sociale în laborioasa activitate desfăşurată la ministerul Muncii, de către d. prof. Mihail Ralea şi pentru a-şi manifesta, pe de o parte un sentiment de înaltă preţuire şi simpatie, iar pe de alta, pentru a întări semnificaţia măsurilor de promovare a tineretului în posturile de conducere, tineretul titrat din Asigurările sociale va sărbători pe d. ministru M. Ralea, printr-o reuniune ce va avea loc joi 19 Ianuarie ora 21, în saloanele restaurantului Splendid Park. ESEВ КЗ M 59 Ш Я EU Ш ISR Congresul Federaţiei generale a salariaţilor publici D. ministru al Internelor a aprobat ţinerea Congresuluigeneral al Federaţiei generale a salariaţilor publici, în ziua de 15 ianuarie, ora 10 dimineaţa precis, în sala Miarna din calea Griviţei No. 80. Vor lua parte toate organizaţiile de funcţionari publici, inclusiv Corpul didactic, Corpul preoţesc, Corpul C. F.R ., Corpul P. T. T, Corpul pensionarilor publici şi Confederaţia asociaţiilor de profesionişti intelectuali (CAPIR). Desminţirea unei ştiri tendenţioase In legătură cu ştirea senzaţională a agenţiei Interpress” din Berlin, publicată în ziarul „Lumea Românească” din 13 ianuarie a. c., Ambasada Poloniei comunică informaţiunea tendenţioasă, referitoare la desfăşurarea vizitei d-lui ministru Веек la Obersalzberg, este lipsită de orice temeiu. In special știrea, despre acceptarea din partea Poloniei, a formării unui stat autonom ucrainian în cuprinsul frontierelor Poloniei este pe deantregul inventată. v. яш»нвнанпанБЖ1ш@вя9гБ! Au fost numiţi membrii comitetului de direcţie al A. C. E. X.-ului M. S. Regele a aprobat şi semnat, după propunerea d-lui Mitiţă Constantinescu, ministrul Economiei Naţionale, numirea în comitetul de direcţie al „Administraţiei comerciale pentru prospecţiuni şi exploatări miniere (A. C. E. X.), pe termen de 3 ani, a d-lor: Ing. Alexandru Krupenachi, directorul petrolului și celorlalte exploatări miniere; Ing. Ion Buruiană, directorul materiilor prime; Prof. George Macovei, directorul Institutului Geologic; Alexandru Neagu, directorul g-ral al Băncei întreprinderilor aurifere şi miniere; Grigore Oghină, directorul contabilităţii generale a statului. IBBHBBI Un comunicat asupra portului hainelor civile de către ofiţeri In ultimul timp, a circulat svonul că s-a interzis ofiţerilor portul hainelor civile. In scopul clarificării acestei situaţiuni, ministerul Apărării Naţionale face cunoscut că textul noului regulament al Serviciului Interior, aprobat recent de către forurile superioare, prevede: „Portul hainelor civile este îngăduit, în afară de serviciu: — Ofiţerilor generali, superiori şi căpitanilor; — Ofiţerilor sanitari, pentru exercitarea profesiunei lor; — Membrilor parchetelor militare şi comenduirilor de piaţă, în împrejurările cerute de interesul serviciului. — Tuturor ofiţerilor de vânătoare şi alte sporturi cari cer o ţinută specială. . Cum ministerul Apărării Naţionale nu numai că respectă în totul prescripţiunile regulamentare, ci urmăreşte executarea lor întocmai, se desminte în mod categoric, acest svon. НВНЯЯКНЯ Termenul pentru constituirea breslelor Astăzi 15 ianuarie a. c. expiră termenul de constituirea breslelor. LOGICA*■ In douăzeci de ani de când fumezi puteai să-ți faci niște case. —«n nu fumezi, unde sunt casele ? CARACTERISTIC Discursul rostit la radio de d. ministru Armand Călinescu, se prezintă de o sobrietate caracteristică: inovează în materie. Refuză formulele de efect, ocoleşte patetismul, în favoarea exprimării lapidare, în locul invocaţiei şi al perioadelor caracteristice oratoriei romantice, produce concluzii logice, judecăţi întemeiate pe argumentul formulat la rece. Socot că genul este preferinţă de lungă vreme a d-lui Armand Călinescu. In pasiunea-i de idei, în preferinţa acordată argumentării logice, nu afective, stă secretul că, recitite la mari intervale de timp, discursurile d-lui Al. Călinescu nu-şi pierd interesul, asemenea autenticului eseu faţă de cronica de circumstanţă. In discursul rostit recent la radio, d. ministru al Internelor defineşte pregnant dintru început actualul regim nu ca o creaţie de mistică populară, revărsare de pathos contagios. Repudierea formelor de viaţă politică vechi şi adoptarea celor noui, au venit pe urma unui proces logic. Nu resentimentele faţă de exagerările şi excrescenţa partidelor şi ale parlamentarismului român, au prohodit o epocă şi au aclamat o alta... Discernământul logic, cumpănirea raţională între ceea ce a fost şi ceea ce se instalează în loc, au adunat numărul mare de adeziuni la „Frontul Renaşterii Naţionale". ^AMANUilT Cu lama gândului ascuţit a sfredelit vorbitorul carapacea, întregei armături politicianiste din ajunul lui 10 Februarie 1938. Sub camuflarea ei a regăsit fantoma democraţiei, o pseudo-politică a suveranităţii naţionale, a masselor populare. Procesul acesta de limpezire făcut de d. Al. Călinescu, va rămâne memento istoric; va învedera că până la 10 Februarie 1938, a domnit politicianismul. In fixarea aspectelor acestui politicianism, spiritul critic despăimăntătoare luciditate al vorbitorului, a funcţionat cu o virulenţă excepţional de corosivă: învârtirea de floretă în vermina, politicianistă, produsă acum câteva zile, s’a integrat în istoria critică a stărilor noastre de fapt, legând firul cu o altă execuție plenară, a d-lui prof. Rădulescu-Motru, când a scris cartea de epocal răsunet: „Cultura română și politicianismul".. DEFINIŢIE In totul inspirată a fost fraza d-lui Arcălinescu, relativă la partidele politice ajunse la guvern: — „Fiecare ţinea să se înscrie în istorie cu mica lui vanitate, fără a înţelege întârzierea ce aducea dezvoltării normale a ţării". Precizarea se referă nu numai la partidele politice, dar şi la indivizii luaţi în parte. Politica în genere se definea pe atunci ca un necurmat bâlci al vanităţilor! SPECIFIC Reţinem afirmaţia rizoasă că „Frontul Renaşterii Naţionale" este o formulă românească. Creată din necesităţile organice ale societăţii româneşti ajunsă la un greu impas de evoluţie. Noul regim n’a tras cu coada ochiului prin vecini. N’a maimuţărit nici unia din formulele învestite cu credit şi gir neobişnuit la vre’una din marile puteri europene. N’a tras cu buretele decât peste trecutul blestemat. încolo, a legat fir trainic cu tradiţia, acea tradiţie a momentelor grele care n’au fost prea rare, vai, în istoria acestui popor şi au cunoscut, toate, unanimitatea conştiinţei naţionale luptând dârz şi fără rezerve. „Frontul Renaşterii Naţionale" nu s’a angajat deci în inovaţiile de ultimă oră: anti-parlamentarism, anti-capitalism, furie rasială, generozitate hiper-umanitaristă, etc. „E o formulă românească", apărând acele trei mari realităţi: „sărăcia şi nevoile şi neamul". In acest front au intrat laolaltă şi acei ce şi-au făcut imediat revizuiri de conştiinţă, ca şi acei nutrind, prin vitregia zilelor politicianismului, alte năzuinţe constructive. In procesul de osmoză al solidarităţii lor, împlinit sub chemare augustă şi a vremii, şi se vor trezi o supraenergie, un dinamism sporit al puterilor, o renaştere naţională. Sir f