România - Provincie, martie 1939 (Anul 2, nr. 285-300)

1939-03-16 / nr. 285

16 III 1939 ROMÂNIA Nr. 285 Bon de participare LA CONCURSUL DISTRACTIV „IN LUMEA ENIGMELOR" No. 42 Joi 16 Martie (Mo. 284) NUMELE ADRESA Strângeţi zilnic aceste cupoane şi înaintaţi-le pe toate odată la sfârşitul concursului. Data ultimă se va anunţa din timp ­«WVWVWWWWV O MITOLOGIE ROMÂNEASCA Pe tânărul profesor Mar­cel Olinescu­, — cunoscut până acum dintr’o entusiastă ac­tivitate publicistică, desfăşu­rată în Ardeal şi din multe lucrări plastice, de o reală va­loare, — l-am întâlnit zilele trecute, în sala de lectură a Academiei Române, adunând teancuri de fişe pentru o mi­tologie românească. Ea va cu­prinde toate datinele şi cre­dinţele populare, care for­mează patrimoniul atât de vast al creaţiei folclorice. Fireşte, autorul nu se res­trânge la materialul oferit de tomurile brâcuite ale bibliote­cii Academiei Române sau ale bibliotecilor particulare. D. Marcel Olinescu a întreprins cât i-a stat în putinţă, chiar investigaţii personale, pe te­ren, adunând variante preţi­oase pentru unele legende, balade, credinţe despre lume şi om, etc... Aşa cum e concepută, mitologia d-lui Olinescu, are caracterul unei totalizări de elemente folclorice, înfăţişând o viziune de an­samblu atât asupra motivelor cât şi a circulaţiei lor. Dar, realizarea pe care şi-o propune d. Ulinescu , dincolo de indiscutabila ei utilitate didactică, _ mai înseamnă şi o reluare. O reluare a unei ofensive, începută cam pela mjlocul veacului trecut, — de însemnătate unică pentru cel ce vrea să descopere, în tezaurul tradiţiilor orale ale poporului, puternicele lui resorturi spirituale, a căror eflorescenţă s’a desvoltat pe matca unei vechi culturi getice, pulverizată de creştinism, dar şi de nouile forme­­ ale vieţii romane din Dacia, care se desvoltă în secolul al II-lea al erei noastre. E vorba de activitatea folcloriştilor români, în frun­tea cărora rămâne poetul de la Mirceşti, cel ce a transcris din graiul Vrâncenilor, „Mioriţa”. O reluare a ofensivei acesteia e necesară. După celebrele co­lecţii ale lui Alecsandri, Eminescu, Dam. Theodorescu, Bârseanu şi Ur’Ioan­ Iarnik, Artur Gorovei, etc.,­­ n’am mai înregistrat nimic de seamă. Cu siguranţă că mai lucrează şi acum cu multă râvnă, preoţi şi învăţători, la sate, pentru adunarea folklorului. Revistele şi gaze­tele din provincie mai publică in coloanele lor culegeri interesante. Dar, toate acestea sunt apariţii sporadice, ce se pierd uşor­. Cel mult, seminariile universitare mai lansează, în cercul lor de spe­cializare, vre­o problemă de folklor, la care răspund remarcabile încercări de sinteză, cu o informaţie ce nu se reduce totdeauna la materialul din bibliotecă, ci e complectată cu o informaţie proprie. E adevărat că în cadrul cercetărilor întreprinse de echipele studenţeşti ale Serviciului Social, în satele româneşti,­­ se vor putea strânge în curând alte teancuri de culegeri; pe baza lor, dată fiind mai ales metoda ştiinţifică după care se lucrează,, vom avea în scurt timp o icoană cu caracter monografic a folklorului românesc. Totuşi, iniţiativa particulară,­­ devotamentele singulare pentru o operă ca aceasta, sunt necesare. Nevoia lor se învederează mai cu seamă azi, când un gânditor de talia, d-lui Lucian Blaga, ne-a demonstrat existenţa unui stil de viaţă spirituală românească, tocmai prin developarea ascunse­lor sensuri ale creaţiei poporane. La toate aceste raţiuni se mai adaugă o constatare: folklorul­­’dispărer’se transformă, pierde motive, pe altele le alterează, etc.... Civilizaţia, circulaţia literaturii scrise, nouile forme ale vieţii so­ciale şi politice îşi au repercusiunile şi influenţele lor asupra folklorului. Câte din motivele culese sau comentate de Fraţii Grimm, Gaston Paris, Edgar Quinet, Mickiewicz etc... se mai păs­trează în graiul viu, în aceiaşi formă? Iată pentru ce dorim ca mitologia românească anunţată de d. Marcel Olinescu, să învioreze o veche şi preţioasa preocupare, pusă în slujba culturii. Vlaicus Bârna crestaturi CLAS­I­C­II ROMÂN­I COMENTAT! Colecţia care apare sub îngrijirea d-lui profesor N. Cartojan, „Clasicii români comentaţi*", a publicat pâ­nă acum un ciclu de volume, cuprin­zând operele celor mai de seamă scriitori:­­ Alecsandri, N. Bălcescu, N. Filimon, Mihail Eminescu, Ispi­­rescu, Al. Vlătuţă, Duiliu Zamfir­es­cu, Ion Neculce, etc. Ceia ce paronează d. N. Cartojan, valorosul profesor şi cercetător al literaturii române ’ vechi, — adică орет de întocmire a unor ediţii bine puse la punct — este, în pri­mul rând, o valoroasă iniţiativă, u­­tilă pentru învăţământul secundar. Aceasta pentru că, ediţiile din cla­sici, tipărite de celelalte edituri, sunt alterate, fie prin greşelile de tipar, sporite cu fiecare retipărire, fie prin lipsa de competenţă a celor ce le-au întocmit. Ediţiile tipărite sub îngrijirea d-lui N. Cartojan, au meritul de a fi completate cu prefeţe bogate ca informaţie de istorie literară, şi pu­se la punct cu ultimele cercetări de această natură apărute între timp. La acestea se mai adaugă condiţiu­­nile tehnice superioare, în care apare „Colecţia clasicilor români , comentaţi". CALM EXTERIOR D. George Vaida ne trimite pri­mul său volum de versuri: „Calm exterior"­­ tipărit în colecţia „Frize". Desprindem, din poemul „Sfârşit", strofele : „Toate serile ",ă mint Visul nu mai creşte lin Gândul morţii îl alin, Când sui florile de-argint Lângă rouă şi venin. Peste toate câte sânt încerc fruntea să mi-o plec și prin clipele ce trec zborul sufletului frânt înspre ceruri îl petrec". Dar în cartea d-lui Vaida găsim multe poeme frumoase. Vom reveni EMIL VOR­A D. Emil Vora, autorul volumului „Floare Amară", va scoate im­ediat după sărbătorile Paştelui, un al doilea volum de versuri, întitulat, „întoarcere d un cătun". Este o viegere simţită de poezii, în care pateticul se îmbină armo­nios cu nostalgia şesurilor natale, conducând la o notaţie liric intimă, specifică scrisului său Air, întâiul volum. 99Enciclopedia României Volumul III După consacrarea operei „Enci­clopediei Rom­mâniei", prin cele două volume apărute ,,Statul" şi „Ţara Românească", în cursul lu­nei Mar­tie va vedea lumina tiparului noul volum, al III-lea, „Economia Naţio­nalăAcest volum, prezentând, în­­tr’o vastă sinteză, datele cele mai amănunţite asupra întregului pro­ces al economiei româneşti, ne fa­ce să cunoaştem un domeniu pe cât de vast şi interesant, pe atât de parţial cercetat şi cunoscut, deşi de­ o importanţă­ capitală pentru viaţa ţării. Materialul împărţit după o concepţie unitară­ originală, dar în acelaş timp realistă — analizea­ză în două părţi distincte condiţiile activităţii economiei româneşti şi formele procesului economic. Situa­tă în cadrul natural-geografic, cu însemnătatea elementului uman şi cu orientarea şi organizarea social­­politica, economia românească se prezintă în cele patru comparti­mente distincte ale producţiei, cir­culaţiei, distribuţiei şi consumului cu datele­­amănunţite asupra tuturor formelor şi categoriilor, ramurilor şi elementelor economice sub as­pectul tehnic economic şi social. Avem în faţă, ca într’o vastă pa­noramă ştiinţifică, grafică, statis­tica, ilustrativă, întreaga gamă a activităţii economice în România, ■cu caracteristicele ei deosebite. Nu este altceva decât înfăţişarea sub toate aspectele a cadrului material al vieţii naţionale. Baza materială a ţării se prezintă aci cu bogăţiile, munca,, utilajul, sforţările şi lipsu­rile care o însoţesc. De­sigur, însemnătatea unei ase­menea opere de cunoaştere a ţării nu poate decât a strânge în jurul ei laude neprecupeţite. Pentru toţi a­­cei chemaţi să conducă rosturile politice ale ţării cât şi pentru cei care lucrează efectiv în viaţa eco­nomică, agricultori, industriaşi, co­mercianţi, mici şi mari, volumul a­­cesta al III-lea, „Economia Naţio- ШШ‘, aduce datele cele mai temei­nice pentru o cunoaştere reală a situaţiei actuale a economiei româ­­neşti a întrebuinţat ca un îndrumă­tor, volumul va putea servi nu nu­mai pentru orientarea în prezent ci şi pentru soluţiile mari ce se cer în viitor, constituind baza de la care se poate pleca în opera de regle­mentare şi organizare a economiei româneşti. Succesul volumului este asigurat, de la început, de meritul ce şi-l a­­trage după sine prin ceea ce aduce ca material ştiinţific şi informativ. [99 Movila Haiducului" de Păr. C. Mătasă Zilele acestea a apărut în editura „CARTEA ROMANEASCĂ” o noua lucrare a preotului C. MĂTASĂ. Sub titlul „MOVILA HAIDUCU­LUI”, autorul înfăţişează, într’o lim­bă literară ce poate servi de model, o mare frământare petrecută în Mol­dova de sub munte, la 1716, în a treia domnie a lui Racoviţă-Vodă. Haiduci, răzeşi şi boieri se înţe­leg, răsvrătindu-se împotriva lui Vodă, din pricina birurilor grele puse pe ţară, sub■ îndemnul sfetni­cilor greci. Răsmiriţa este ajutată de cătunele nemţeşti, conduse de căpitanul Ferenţ. Racoviţă, gata să-şi piardă Scau­nul, cere ajutorul Tătarilor. Prădă­­ciunea şi robia ce au urmat n’au mai avut pereche în istoria noastră. Legenda şi tradiţia populară, îm­pletite pe fond istoric, descrierile admirabilului pitoresc al munţilor noştri, ca şi limba în care e scrisă, fac din această carte, o adevărată comoară pentru orice bibliotecă. Neobosit cercetător al trecutului nostru, păr. C. MĂTASĂ e deopotri­vă un povestitor plin de farmec, iar „MOVILA HAIDUCULUI” se reco­mandă de la sine atenţiei cetitorilor ca o carte de reală valoare epică. DESPRE ИНКЗдаКЗЧ/ХЯЖ D. EMAKO.IL BiiÇiiTA Despre recenta carte a d-lui Emi­­noil Bucuţa, Capra neagră (cu de­sene de Mac. Constantinescu, ed. Casa Şcoalelor") d. Emil Gulian scrie o cronică din care desprindem aceste judicioase rânduri: „e cu totul proprie d-lui Bucuţa puterea de caracterizare a locurilor, putere care merge până la găsirea caracterelor unice care le defineşte. Acest simţ special, care nu este nu­mai o cunoaşter­e de specialist şi de turist încercat, devine în cărţile sale ceva ce am putea numi emoţia geografică dar cu o putere de plas­­ticizare exemplară care nu este cea mai mică dintre marile sale virtuţi artistice". AM PLECAT DIN SAT Cartea de debut a d-lui Ion Vla­­siu, cu toate că autorul nu-şi re­vendică profesiunea literară, e cea mai valoroasă carte tinerească scri­să în ultimii ani. D. Vlasiu poves­teşte simplu, peripeţiile unei adoles­­cenţe, cuprinzând cu o remarcabilă putere de obiectivare tot cadrul în care eroul său îşi deapănă exis­tenţa. Un lucru vrem să subliniem: d. Ion Vlasiu ştie să povestească, dar să povestească cu artă. Pe primul plan — când judecăm „Am plecat din sat“ — se aşează desigur pute­rea de observaţie a tânărului scrii­tor, apoi, preciziunea descrierii, u­­morul copios şi dramatismul acela major, semn al unei maturităţi li­terare. N MARTHA BÂBESCU Cunoscuta scriitoare Principesa Martha Bîbescu, apare in româneşte cu celebrul său roman „Katia", sub­intitulat „Demonul albastru, al Ta­rului Alexandru 11“. Autoarea povesteşte în cartea de faţă, un episod din istoria Rusiei ţariste, bogat în peripeţii şi pasio­nant prin evenimentele lui care le cuprinde. Pe lângă calităţile de stil ale căr­ţii, remarcăm arta pe care autoarea, Principesa Martha Bîbescu, o posedă în înfăţişarea eroilor săi. In cariera literară a scriitoarei, „Katia“ înseamnă o deplină reali­zare. DE VORBA CU SCRIITORUL N. DAVIDESCU In legătură cu o antologie a poesiei noastre parnasiene D. N. Daviide­scu este una din cele mai de seamă personalităţi ale scri­sului românesc de azi. Poet de rod­nică vigoare, cu adânci resurse su­fleteşti şi singulare perfecţiuni teh­nice, — e vorba de o tehnică a­­ pro­zodiei, care la autorul Heladei în­scrie nenumărate tipare de ritmuri, E­d. N. Daviidescu a dăruit litera­turii noastre un amplu ciclu poetic: „Povestea omului", a cărui construc­ţie vădeşte un spirit organizat, me­todic. Intr’adevâr, poetul care îşi organizează creaţia lirică în acea impunătoare „Poveste a omului" este ca şi un valoros critic literar. Opera sa critică poate fi urmărită în cele două volume de „Aspecte şi direcţii literare", în nenumărate foi­letoane şi studii critice şi în recenta ediţie a lui ştefan Petică, apărută în editura Fundaţiei, pentru litera­tură şi Artă Regele Carol II (colec­ţia „Scriitorii români uitaţi"). Intre poezie şi critică, deci între jocul imponderabilelor şi preocuparea me­todologică, E­d. N. Daviidescu a a­­şezat un alt gen literar şi anume cel epic. In nuvelă şi român, auto­rul „Sphinxului" a­­creiat de ase­meni pagini care îl caracterizează profund. De curând, domnia sa a anunţat o antologie a poesiei noastre par­nasiene. E o operă de covârşitoare însemnătate atât pentru istoria noastră literară cât şi pentru o an­tologie a poesiei româneşti, lucrată după criterii pur estetice. Această lucrare a criticului N. Davidescu, împreună cu ediţia impozantă a scrierilor lui Ştefan Petică, ne va lămuri pe deplin asupra unei epoci a scrisului românesc. Totodată, ni se va lumina proce­sul poesiei româneşti, din epoca emi­nesciană până azi, — această poe­sie parnasiană fiind trăsătura de unire între agonizanţii poeţi emi­nescieni şi generaţia de la 1910, în­tre cari remarcăm pe lângă poeţii semănătorişti, pe d-nii I. Minulescu, Corneliu Moldovanu, etc. Pentru a ne informa asupra an­tologiei la care lucrează d. N. Davi­descu, am sunat ori la uşa locuinţei sale, din strada Dionisie No. 53. D. N. Davidescu m’a primit cu bună­voinţă, deşi ia o oră cam timpurie , la ora 3 după prânz. Comunicându-i scopul vizitei, d. N. Davidescu îmi deschide, în faţă, manuscrisul antologiei. Şi citeşte. Un traem, două, trei, douăsprezece, douăzeci şi opt — în fine nu mai ştiu câte. Glasul poetului vibrează cald şi nuanţat, — împărtăşindu-mi adevărate pagini lirice, de ample rezonanţe şi înalte înaripări. Sunt poesii de-al­e lui Mircea Demetriad, Fetrov, Gabriel Dona, Mihail Mun­­teanu — şi alţi poeţi, mari şi ne­cunoscuţi, — ce vor fi puşi din nou în circulaţie, odată cu apariţia an­tologiei acesteia. După un răstimp, formulez întrebările : — Ca editor al lui Petică şi al acestei antologii, opere ce reprezin­tă o epocă a literaturii române, în faza post eminesciană, vă rugăm să ne spuneţi ceva despre procesul a­­cestui moment literar. — După anul 1880, în literatura românească se desenează un curent început de Macedonski cu „Litera­torul" care se vroia opoziţionist — indiferent pentru motivul care se vrea acest lucru, — cu junimismul literar. Or, situaţia era aceasta: dintr’un motiv sau din altul s’a lăsat asupra junimismului ideia de reprezentare a unui curent germa­nistic, la noi. Haşdeu cel dintâi, s pare că a lansat această lozincă împotriva lui Maiorescu şi a lui Eminescu. Acelaş Haşdeu­, flancat de Macedonski şi pe urmă Mace­donski poate fără Haşdeu, flancat la rândul lui de Mircea Demetriad de Bonifaciu Florescu, de Ghiţă Bu­­zoianu, Anghel Demetriescu, au în­ceput să protesteze împotriva aces­tui curent germanistic ca inadap­tabil spiritului latin al poporului românesc. Protestul acesta însă ve­nea cel puţin pe latura lui literară, însoţit de influenţa contrarie, a ce­lei franceze. Pe atunci însă in Fran­ţa se experimentase tocmai parna­sianismul din care, atunci chiar, a­­vea să ia naştere simbolismul. O cu­legere de poezii apărută în fasci­cole în Franţa, la 1866, prima, 1871 a doua şi la 1876 a treia, sub direc­ţia lui Gatul Mendès, Xavier de Richard, urmată de o antologie în patru volume, purta titlul de „Bar­nasul contimporan" şi pe lângă nu­meroşi alţi poeţi cita în special pe Teophile Gauthier, Leconte de L’Isle, Th. de Banville, Ch. Baude­laire, José-Maria de Heredia, Fran­çois Coppé, Sully Prud'homme, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, — toţi aceştia erau în fond parnasieni, ca formă şi ca concept. Verlaine şi Mallarmé însă, duceau la simbo­lism după cum Heredia şi Leconte de L’Isle urmau să rămână stimaţi de aceştia, ca şi Baudelaire care, prin unele din liotele lui, trebuia să fie părintele sufletesc al acestei miş­cări franţuzeşti. Reacţiunea parna­­nienilor faţă de romantismul lite­rar de la 1830 consta în primul rând în căutarea unei forme mai rigide, in alcătuirea unei strofe mai arhi­tecturale, şi în ideia de construcţie a poeziei. Mişcarea românească din jurul literatorului, a promovat ca prim principiu în sensul acesta, ideia de formă în sensul parnasian. Farnasienismul francez mai vroia întinerirea romantismului şi a exo­tismului uşor al acestei mişcări, cu un­ exotism mai semnificativ şi mai adânc şi a început să răscolească în consecinţă mitologiile antice pu­ţin cunoscute pe atunci, ca: egipţia­nă, indiană, persană,—să caute pei­sagii exotice dincolo de graniţele Europei, in Africa cu Leconte’ de L’Isile, sau în America, cu Heredia prin insulele îndepărtate din Atlan­tic sau tot în America, sau să înti­nerească mitologia greco-latină cu versiunile ei asiatice, sau semitice chiar, fie­ din Africa, fie din Egipt.. Scriitorii din­ jurul lui Macedonski și a lui Mircea Demetriad, urmând mai ales exemplul lui Mir­cea De­­umetriad -în această­ privinţă, au­­ fă­cut la fel. Au făcut-o crezând că fac simbolism, pentru că cuvântul simbolism era pe atunci în Franţa mai la modă decât „parnasian". Şi iată cum , între 1880 şi 1900, cel pu­ţin, literatura românească a dat o puternică mişcare parnasiană pe care împrejurările Politico-literare ale vremii, au încercat şi au şi isbu­­tit să o dea la fund. Cu titlul aproa­pe de calambur, de simbolistă, de­cadentă, etc. De fapt ea era o miş­care clasică şi parnasiană, ca­ o poezie impersonală, de idei, de cer­cetare, cerebrală, care, ca şi în Fran­ţa, pe baza ideii de exotism, de nou­tate, putea coincide fără să se con­topească cu aceea de personalism şi individualism a simbolismului care îşi lua astfel naştere prin coinciden­ţă numai fortuită, aproape printr’o neînţelegere din mişcarea contra­rie lui, parnasiană. Şi cum Mallar­mé şi Verlaine, în Franţa puteau trece drept parnasieni sau Baude­laire, din pricina rigurosităţii formei lor, fiind totuşi premergătorii sim­bolismului, tot aşa un Mircea De­­metriad sau un Macedonski, parna­sieni ca formă şi ca gândire, puteau accepta pe lângă ei fără să îşi dea seama de antagonismul de substan­ţă, pe un Ştefan Petică, pe un Iu­liu Săvescu sau pe un Alexandru Pe­­trov, premergătorii reali ai simbo­lismului românesc. Am schiţat dealtfel momentul a­­cesta pentru ca să arăt rostul unei antologii a literaturii româneşti par­nasiene, între 1880 şi — cel puţin — 1900, fără de care literatura româ­nească ar prezenta în evoluţia ei, un penibil hiatus. Spun lucrul aces­ta pentru că dacă marele E­mnescu este şi rămâne totdeauna marele nostru Eminescu, moartea lui nu putea fi suplinită prin imitaţia ste­rilă a,imitatorilor săi de după aceia şi cu excepţia lui Coşbuc şi până la un punct a lui Iosif, — tot ce a fost iniţiativă personală, tendinţă spre individualitate artistică, iniţiativă d© înoire, s’a plămădit în aceste­ ce­nacluri de poezie parnasiană care, cu Macedonski, Mircea Demetriad, Gabriel Dona,­­ Mihail Munteanu, Const. Cantilli, N. Ţimiraş, etc., isau cu,, înglobaţi la ei ca premergători ai simbolismului, Ştefan Petică, Iu­­liu Săvescu sau Alexandru Petrov, aveau să configureze întreaga noa­stră „literatură de astăzi, bună. ■ — La ce lucraţi ?­­ — Lucrez încă la antologie. Am ЦШ­ gata pentru tipar volumul de poesie „Renaşterea" din ciclul „Po­vestea Omului", apoi al­ treilea­ vo­lum din „Aspecte şi direcţii literare", un volum­ tot de critică „Proteste şi revizuiri", o carte de impresii de călătorii: „Pe drumurile mele" și două volume de nuvele. . Vladimir’ Bunea гв!Ш!авиЕяв?вйии1жв1миви«нмамвмшдвими«Noи«мишаии D. N. DAVIDESCU Pe urmele romane şi medievale ale Dalmaţiei de astăzi Cine spune® oare, că pe lângă călătoriile reale, care nu au ni­mic din starea de vis, stârnită de inchipuire,­­ pentru unii singura­tici, mai căutate sunt celelalte că­lătorii, purtate pe căi necunoscute unde a fost conduşi de darul mi­nunat al descrierii, Întâlnit atât de rar, dar cu atât mai preţuit? Iată, dorul de peregrinare, de rătăcire în locuri şi lumi de care ai mai a­­vut sau nu ştiinţă, este un senti­ment comun. Dar câţi avem putin­ţa să ajungem în ţara aceasta do­rită, a visurilor noastre, şi câţi mai ales putem să vedem, să­ înţelegem şi să simţim fiecare colţ, fiecare nuanţă ce alcătueşte specificul u­­nei regiuni sau al unei civilizaţii? D. Alexandru Marcu foloseşte un mijloc personal de a ne îmbia la călătorie. Din primele rânduri, par­ticipăm în totul la impresiile, la constatările d-sale şi la evocarea civi­lizaţiei milenare de acolo. Intr’a­­devăr, însăşi forma în care ne ex­pune primul contact cu ţinutul, necunoscut nouă, înseamnă o co­muniune între scriitor şi cititor. Invitaţia la călătorie este de­plină, aşa că în rândurile de mai jos, aşa ca şi întreaga carte. Am ajuns la Split (Spalato) și ne fa­cem intrarea, plină de surprize, în portul unde ni se spune că este centrul acestui vechi târg. „Portul să-l cercetezi deci, incă din seara sosirii tale la Spalato. Să treci de la barcă la barcă, tot cheiul. Să sur­prinzi sub cortul de pânză al uneia, cu butoaiele clatinându-se la rând cu clenţiţ o cârciumă plutitoare. Pe aici cârciumarii strâng vinul din podgoriile de pe coastă, umflă pânzele şi pornesc să-l desfacă la Spalato. Tot aşa fac vânzătorii de lemne, de fructe, de legume, de piatră. Piaţa de aici este pe malul mării. Iar barcagiii aceştia sunt şi negustori. Ca şi străbunii. Ca grecii, ori ca veneţienii, de la care au de­prins îndeletnicirea. Descifrezi ast­fel toată viaţa prezentă, tot trecu­tul acestor mici cetăţi marinare de pe coasta dalmatină1*. Este o corespondenţă lesne de surprins între primul itinerar, pe ţărmul celălalt de vest, în Italia şi partea răsăriteană a Adriaticei, unde suntem acum. Căci dela zi­duri, case, catedrale şi arhitectura ce şi-a împrumutat meşterii ves­tiţi de pe un ţărm pe celălalt, până la aspectul naturii, marea care străjueşte aproape a impri­mat semnele aceleiaşi culturi ro­manice, cu toate preschimbările de mai târziu. In afară de oraşele cu colorit oriental azi (Sarajevo, Mostar...), dar unde aflăm totuşi tradiţia ve­che a Romei celelalte aşezări o­­meneşti — Ragusa, Split, Salona, Troghir (T­ran). — toate vădesc în­făţişare aproape identică. Nu mai vorbim de catolicism, pe care il respiri în fiecare ungher, prin mireasma puternică a evului mediu, care­ i-a aparţinut în totul care retrăeşte azi în clopotniţele, in turlele şi în bolţile catedralelor. A mai fost aici o barieră unde se curmau, de multe ori, nofţele nesăţioase ale năvălitorilor. 3’au luptat de-atâtea ori, tot aici, lumi opuse p­in alcătuirii rase , prin moravuri şi civilizaţie Au rămas acum doar pietrele care glăsuesc întru perenitate, gloria vechei ci­vilizaţii romane. Şi iarăşi de aici şi poate mai mult de aici, s’au des­­prin­ colonizatorii străbuni, ajun­gând până la­ gurile Danubiului şi in creştetul Carpaţilor. O regiune minunată, pe care n’am fi cunoscut-o mai bine decât prin dăruirea ce ne-o face d. A­­lexandru Marcu, cu al doilea itine­rar al d-sale, în Dalmația. G. N. Negoiță *

Next