România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 481-495)
1939-10-01 / nr. 481
1. X. 1939 ROMÁNIA No. 481 ЧМ«Й«|.........1ППППППППГ)ПП ■nnnnnnnnnnirnrYinnnnfWinr^hnrnniVYV,lfVVV>nnr>nrWVW¥My^M>nnnnn, BISERICA CU MULTĂ CUTREMURARE LA MAREA DURERE CE O ÎNCEARCĂ ţara PRIN MOARTEA MARELUI ROMÂN ARMAND CALINESCU PASTORALA SANCTITĂŢII SALE PATRIARHUL NICODIM CĂTRE CLER PREA CUCERNICE PĂRINTE PROTOEREU, , In ultimele zile inima întregei ţări a sângerat încercând cea mai crudă durere prin asasinarea vrednicului Sfetnic al Tronului şi a marelui român, Armand Călinescu. In mărmuriţi am luat parte la crunta durere care a lovit ţara şi neamul întreg .Istoria ţării româneşti a înregistrat сга mai шаге rătăcire a sufletului românesc. Biserica strămoşească, care dealungul veacurilor a fost părtaşă la toate suferinţele neamului, ia parte cu multă cutremurare la marea durere ce o încearcă ţara prin moartea acestui mare român. Biserica Ortodoxă se tângueşte pentru pierderea tocmai în aceste vremuri extrem de grele prin care trece ţara a destoinicului om de Stat şi veştejeşte fapta criminală a acelor tineri rătăciţi, stăpâniţi de violenţa şi răzbunare .Dar tânguirea Bisericii este cu atât mai mare, cu cât constată copleşită de amărăciune că această crimă întinează luminile spiritualităţii româneşti şi coboară culmile nobleţii sufleteşti a neamului nostru. Cum a fost cu putinţă să se întâmple o asemenea fărădelege in ţara noastră, cu moravuri atât de frumoase, de curate? Cum s’a putut săvârşi această crimă de către fiii neamului acesta atât de nobil, de paşnic, de blând şi de împăciuitor? îngrijorarea este mare şi durerea copleşitoare pentru Biserica noastră când priveşte îngrozită la cel mai mare pogorământ al sufletului creştinesc. Biserica, care este cea mai mare luminătoare şi educatoare a popoarelor, care a ştiut întotdeauna să unească într’un acord minunat principiul libertăţii legitime cu cel al autorităţii, al cerinţelor Justiţiei cu binele păcii, vine şi propovădueşte pretutindeni puternic precum şi din faţa sfintelor altare luminile şi învăţăturile Sfintei Evanghelii. Propovăduieşte pe Iisus Hristos, Dumnezeul păcii şi al iubirii, făcând să se audă puternic în conştiinţele tuturor creştinilor, iubiţi-vă unii pre alţii. Este momentul când poporul nostru trebuie să rămână în legătură cu idealurile cele mai înalte şi să se inspire din înţelepciunea cea de sus. Căci „înţelepciuneacare vine de sus este mai întâiu curată, apoi paşnică, blândă, plecată, plină de îndurare şi roduri bune, neosânditoare şi nefăţarnică”, după cuvântul Sfântului Apostol Iacob. Această înţelepciune de sus, care se preface în izvor de apă vie în sufletul omenesc, se opune cu îndârjire la satisfacerea capriciilor, ferocităţii şi închipuirilor bolnave ale oamenilor, înfrânează egoismul, învinge patimile, birue demonul din fiinţa omenească, care împinge la brutalitate, cinism şi crimă. Mai mult decât atât, singură această înţelepciune poate să făurească adevăratele personalităţi morale de care are atâta nevoie societatea de azi şi neamul românesc. In lumea în care trăim nu trebuie să predomine omul lăcomiei, al îngâmfării şi al crudei răzbunări, ci omul duhului, al frăţietăţii evanghelice. „Căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui” spune Mântuitorul, şi care împărăţie este înlăuntrul nostru, în inima şi în conştiinţa noastră. Iată pentru ce împărăţia lui Dumnezeu tăgădueşte omul întemeiat pe egoism, orgoliu şi păcat şi afirmă omul stăpânit de iubire, învăluit de sfinţenie şi har. De aceia în aceste timpuri de frământare şi îngrijorare, Mântuitorul ne porunceşte tuturor puternic să îmbrăţişăm cu toţii o atitudine de afirmare pentru îndrumarea şi luminarea sufletului românesc pe cărările înţelepciunii evanghelice. Ne îndreptăm gândul către P. C. Voastră şi pătrunşi de înalta răspundere ce apasă pe umerii întregei Biserici. Vă îndemnam şi vă poЩда star să luaţi urgente măsuri ca toţi cucernici preoţi din acel protopopiat să fie la înălţimea chemării lor apostolice, pornind la o viguroasă lucrare de trezire în sufletul credincioşilor a sentimentelor de pace ,de limpezire morală şi de iubire unii faţă de alţii. Toţi bunii creştini din această ţară sunt datori să ia parte la mobilizarea voirtrei ordiniilor timofieişti şi să contribuie la consolidarea pe toţi cucernicii preoţi din această de Dumnezeu păzită Eparhie să aibă trează în cucerniciile lor conştiinţa ortodoxă a misionarului şi simţul răspunderii, înaintea lui Dumnezeu, şi a acestei ţări lăsată nouă moştenire celor de azi, de înaintaşii noştri cu jertfe neînchipuit de mari. In toată lumea preoţească să vibreze cultul datoriei faţă de Dumnezeu şi iată de scumpa noastră ţară, sfătuind, îndrumând şi îndemnând pe credincioşi cu timp şi fără timp să-şi îndrepte privirele spre zările luminoase ale idealurilor suprafireşti de pace şi bunăvoie pe pământ. Disciplina morală şi ordinea sufletească să fie pentru fiecare preot dreptar şi lumină cerească. Să se ia aminte ca ordinea minunată care domneşte în univers şi disciplina extraordinară pe care a statornicit-o Creatorul în însuşi funcţionarea organizmului omenesc, este chezăşia dăinuirii firii înconjurătoare şi a bucuriei acestei vieţi. Care cetăţean şi care român se abate dela ordinea şi dela disciplina care trebue să dăinuiască în Stat, se abate dela însuşi legea ordinei şi disciplinei dumnezeeşti. Tălmăciţi credincioşilor înaltul sens al învăţăturii dumnezeşti, propovăduită creştinităţii atât de minunat prin Sfântul şi Dumnezeescul Apostol Pavel care în epistola către romani spune: ..Orice suflet să se supună înaltelor stăpâniri căci nu este stăpânire fără numai de la Dumnezeu ; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceia, cine se împotriveşte Stăpâniifîî', 'sfeTbîiflntriVcMte m&idiîeHÎ Alii ,,».lifr jmpptriy^torit,,- ,ypt *îi :. nim. ( Sfatul, şi îndemnul nostru călduros* către toţi cucernicii preoţi este acesta: fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Cu patriarhiceşti binecuvântări ! NICODIM Arhiepiscop şi Mitropolit, Patriarh S. PATRIARHUL NICODIM ШЯШЙВКНВЯВВПЯаНВВВВШВтЗВВЯШПЕЭВВВВПВВВВВ A MURIT MARIA COJOCÂREANU! Opera Română a suferit o mare pierdere prin moartea Măriei Cojocâreanu, valoroasa cântăreaţă română care a făcut timp de 13 ani onoare Instituţiei noastre dramatice. Maria Cojocăreanu era un temperament viu şi de o puritate ideală. De la început Măria Cojocăreanu s’a impus publicului care a preţuit-o şi răsplătit-o întotdeauna. Soprană dramatică, având un glas vibrant, expresiv şi cald, cântăreaţa Aceasta stinsă în floarea carierii, era stăpână pe un vast repertoriu, şi am putea afirma cu asentimentul tuturor colegelor, şi ,colegilor săi de operă, că Maria Cojocăreanua rămas neîntrecută în operele wagneriene, ale căror ordine n.a.vor Imai .găsi multă vreme întruchipare, mai pasionantă şi mai emoţionantă ca prin jocul degajat de scenă al interpretei, şi a vocei ample, intense, şi de o sinceritate care mişcă sufletul. * Maria Cojocăreanu se bucura de o stimă deosebită din partea camarazilor de cânt. Era iubită pentru firea ei directă şi sinceră; colegii îi preţuiau cunoştinţele şi se împărtăşeau din ştiinţa ei dramatică, risipită, prin sfaturi prieteneşti. Maria Cojocăreanu a debutat pe scenă Operei Române din Bucureşti la 4 ianuarie 1926, când a întrerpretat rolul Annei din opera „Ielele” de Puccini. Destinul ei artistic a crescut de atunci neîntrerupt, aşa cum legile talentului autentic o cer, contribuind prin aceasta la mărirea prestigiului instituţiei pe care a servit-o cu o rară conştiinciozitate şi dragoste. Maria Cojocăreanu e de neînlocuit. Plângem cu toţii, acei cari am auzit-o în Aida, Lohengrin, Parsifal, Cavaleria Rusticană, „Nunta lui Figaro”, glasul stins în eternitate; toţi melomanii şi-au zdrobit o lacrimă de sincer regret pentru moartea Măriei Cojocăreanu, aşa după cum toţi artiştii Operei Române au pierdut un suflet bun şi apropiat, o susţinătoare neîntrecută de roluri dramatice. V. MARIA COJOCĂREANU i. ia parte ANIVERSAREA MORŢII JULIEI HAŞDEU Se împlinesc azi 51 de ani de la moartea aceleia care în cultura şi în literatura română, a însemnat una din acele minuni cu care Dumnezeul popoarelor pune semn secular pe fruntea lor. Julia Haşdeu, care la vârsta de 9 ani scria poezii filosofice, la 13-14 ani compunea poeme, piese de teatru, schiţa drame şi romane, la 17-18 ani, se întrecea pe sine în poeziile scrise în limba franceză, asupra vieţii şi morţii, a avut un sclipitor, dar tragic destin, înzestrată de Dumnezeu cu un geniu pe care şi-l disputau toate artele, pictura, muzica, poezia, Lilica Haşdeu, n’a cunoscut ce este copilăria, cu farmecul pe care natura şi voioşia lăuntrică le pune in slujba anilor acestora. Zi şi noapte la studiu, la masa de şcoală, sau acasă, ochii ei obosiţi şi miopi stau aplecaţi pe opere de ştiinţă, pe manuale de filozofie, pe romane şi drame, sau se apleaca pe mărunţişul notelor de piano, pentru a scoate melodii şi armonii în care technica se întrece cu muzicalitatea. Peste trupul voinic din fire, vin însă să-şi agaţe ghiarele două boale, care preludiază pe o a treia, fatală prin desnodământul ei. Pojarul şi o bronşită cu complicaţii pulmonare. Copila rezistă, trece peste ele, dar surmenajul o face să se resimtă repede la munca ce-şi impune până, îri ceasuri târzii de noapte. Arta nu dispreţuieşte învăţătura. Ba una, strrfiulează pe cealaltă, se aglomerează cu sete, cu râvnă de întâie-’ tate, cu succese şi glorie scump plătite. A. P. Haşdeu, în atâtea domenii sclipitor el însuşi, nu intueşte, nu deduce, că un trup, chiar deplin sănătos, nu poate rezista. El cere, el pretinde copilei, sforţări şi hărnicie pentru a eşi strălucitoare la examene: „Nu uita că eşti fiica lui Haşdeu!” Durerile de cap stârnesc; miopia sporeşte, dar studiile nu iartă pe eleva ce trebuie să strălucească pentru fata neamului, acolo, la Paris, între străini. Iar Pegas bate din copită, întinde aripi şi-i cere frâu de aur, pentru înălţarea spre Olymp. Julia Haşdeu nu-şi cruţă spiritul, năvalnic şi aprins, nu precupeţeşte nimic spre a corespunde aşteptărilor paterne, acelui bici, cu care Haşdeu ştie a îndemna mereu, îri necunoştinţa crudelor realităţi. De frică sau din modestie, poeta nu destăinueşte tatălui, că orele ei de studii nu se întrerup pentru repaos, ci pentru a înşfăca cu înfrigurare ţara ce scandează mereu în sufletul ei. De aceea, de abea, cu un an înainte ca tuberculoza să doboare definitiv fiinţa ei pământească, savantul află despre imensul laborator literar, în care ea îşi distilează multiplele inspiraţii. Era prea târziu! Vacanţele la munte, în Elveţia, supraalimentaţia, medicaţiunea, toate nu reuşesc decât a adăugi doar câteva zile scurtei existenţe, care se simte chemată dincolo, cu o stăruitoare grabă. Julia Haşdeu se vede destinată nemuririi. Aşteaptă moartea, fără a urî viaţa. „Car la mont est féconde et source de lumière...” întreaga ei operă literară, impregnată de romantismul lui Victor Hugo în special, fără a-şi fi primit pecetea finală a geniului căruia era destinată, abundă în mari posibilităţi, în realizări care întrec cu mult echivalentul anilor ei. Sunt versuri demne de magistrul poetei, în anii corespunzători şi unuia şi alteia, sunt inspiraţii de talent matur. Fineţa feminină, acea delicateţă şi puritate ce sclipesc în cristalul iubirii pure, acopăr opera Juliei Haşdeu de un idealism străin lumii pământene în care trăia. Iar proza ei istorică sau lirică, stă impregnată de vastele ei construcţii spirituale, în special încercările literare critice. Sunt studii, precum acel asupra lui Shakespeare, Molière, Corneille,, care dovedesc belşug de cunoştinţi, rafinată înţelegere şi adâncă pătrundere. Iulia Haşdeu a scris în franţuzeşte. E drept. Câteva versuri au fost turnate şi în limba patriei sale. Un lucru însă e constant în toate: marele ei suflet de româncă. Poezii închinate patriei sale, locului natal, preamăririi naţiei sale ne confirmă adevăratul ei suflet românesc. Cineva citind cartea „Scânteetoarea viaţă a Juliei Haşdeu” a celui care semnează rândurile acestea, a oblicii spune că poeta ar trebui să treacă numai în antologiile franceze. profundă eroare şi nedreptate! Sufletul omului şi năzuinţele lui sunt una, iar expresia, exprimarea sunt alta! La Júlia Haşdeu primele sunt curat româneşti. Că haina lor e cea franceză, aleasă de copila pregătită, prea mult poate, ca atare, asta e altceva. Júlia Haşdeu este o аЭВГ^-Г.-’’ЗДНВНИВИйЕ.Г"^*!ВЕNo poetă română şi este cu atât mai mult fala neamului, cu cât prin ea , şi prin limba în care a scris, a făcut , cunoscute străinilor largele ei re- ; surse şi o părticică a sufletului nostru. Dacă ar fi trăit, Julia Haşdeu ar fi, avut acum aproape 70 de ani. Vârstă la care uriaşele ei perspective ar fi, reuşit a o consacra în reala ei măsură. A coborât însă în masoleul, în care doarme şi azi aproape nealterata fiziceşte, graţie unei savante îmbălsămări, la vârsta de 18 ani şi a riî ceva. Pe urma cărui adolescent au curs atâtea lacrimi şi s’au înfiorat de durere atâţia admiratori sinceri?. Ea trebuia să tragă peste dânsa , negrul linţoliu al unui neam, îndurerat şi albul văl al nemuririi. Can- didă şi îndumnezeită, prin suferinţă şi geniu, Julia Haşdeu stă ca o efigie peste veacuri, deasupra Pantheonului românesc. C. Manolache 1875 m. RADIO ROMANIA 150 kw. 160 kHz. 364.5 m. BUCUREȘTI 12 kw. 823 kHz. 12.00: Ora. Cota Dunării și a Barei Sulina. 12.03 : Muzică variată (discuri) ; Uvertură la operele „Băeții veseli” de Suppé (arch. filarm. din Berlin) ; Melodie de Delmet (voce: Yvonne Gall); Floare de lotus-melodie de Paul Lineké,; Tango .. şi. Pasodobie, din filmul „IUbego, toate femeile11 de Stolz (Voce: Peter. Apderstil. ..Melodie de Jerochniok); Două melodii populare englezeşti (voce: Joseph Hislop) ; Iţi sărut ochii, de Rudolphe; Canzonetă din filmul „Cântecul dragostei” de Cherubini-Bixio şi Adio vis frumos, de Curtis (voce: Beniamino Gigli) ; Vals din „Faust” de Gounod. Iţi cer iertare c’am plecatromanţă de Cassan: Două cântece canadiene de Loth: Plimbare cu sania la Petersburg de Eilenberg. RADIO ROMANŢA. RADIO BUCUREŞTI 13.00: Ora. Sport. : 13.05: Concert de prânz.— Orchestra Radio, dirij. de Const. Bobescu: Uvertură la opereta „Frumoasa Galatea” de Suppé: Ploaie de aur-vals de Waldteufel; Baletul din opera „Faust” de Gounod; Baletul din opera „Herediade” de Massonet: Două valsuri de Chopin. 14.00: SPECTACOLE. Știri artistice. 14.10: Radio jurnal. 14.30: Continuarea concertului Orchestrei Radio. 15.10: Actualităţi. RADIO ROMÂNIA 18.00 : ORA STRAJERILOR (Ora li terară şi artistică) . I. Preot Gh. Paschia, Duhovnicul Străjii Ţării. De vorbă cu străjerii. II. „Popa Tanda” ticluire radiofonică de Ion Damian, după nuvela de I. Slavici. 19.00 : Ora. Mersul vremii. 19.02 : TARA: Sibiul, de Alexandru Hodoș. ' , 19.17: Concert coral (discuri) *. RADIO ROANIA, RADIO BUCU-20.00: elasipismul d in cultura româneasca,"de" prof. N. T Beresem - ' t 20.15: Muzică de pian de J. S. Bach (discuri). 2000: Quintet de mandoline: A. Gheorghiu, E. Petrescu, R. Jorowschi, X. Cazacu şi G. Cabiaglia; Meditaţie de A. Orenberg; Dansatoarea Lotchen de Max Rhode; Printre chiparoşi, de Giacomo sartori; Poloneză-aranj. de Arthur Scholz; Flori di Prato-vals de G. Sartori; Pepita-vals spaniol de V. Bill; Privighetoarea, polcă aranjată de I. 21.00 • Posta Radio. 21.15* : Dansuri de azi (discuri); Fox-22.00 : Radio-jurnal (I) ; Sport. , 22.25 : Muzică de dans pentru, diferite instrumente (discuri) ; 23.00: Radio-jurnal (II). 23.16: Muzică variată (discuri) : Fox de Gordon şi Fox de Berlin; Două taigouri spaniole (voce: Roşită Barrias); Potpuriu de Derksen; Soartă, soartă, melodie populară de Dendrino; Două foxtroturi de Leslie şi Friend; Rumba de Cueva. 23.45 : Jurnal pentru străinătate în limba franceză şi engleză. Iîmpliniţidu-se 51 de ani de la moartea geniului precoce, care a fost minunata fiică a „magului de la Câmnpina“, rândurile comemorative, închinate în acest număr al «României literare", îşi au rostul iar. Talentul d-lui general C. Manolache, autorul „Scânteietoarei vieţi a Juliei Haşdeu“ — admirabilă reconstituire a uneia dintre cele mai ifluitoare existenţe şi literare şi omeneşti — înfăţişează, mai la vale, limpede şi expresiv, semnificaţia vieţii şi operei tinerei poete. Sâmbătă 30 Septembrie 1939 BUSTUL JULIEI HAŞDEU вкишева Noua stagiune a Teatrului Naţional întârziată din cauza reparaţiilor importante, aduse edificiului şi scenei, stagiunea Teatrului Naţional se deschide în seara de Luni, 2 Octombrie cor. Potrivit tradiţiei, care statorniceşte ca stagiunea să se deschidă cu o o piesă românească, se va juca, într’o montare cu totul nouă, capodopera lui I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Actuala direcţie, dorind să asigure în viitor „stilul Caragiale”, în ceace priveşte interpretarea volurilor, a înscenat „O scrisoare pierdută” cu două rânduri de interpreţi. O echipă de artişti tineri va juca, în ritmul imprimat de Caragiale, perpetuând astfel tradiţa interpretării, celei mai bune comedii româneşti. Decoruri noui sunt menite să participe la determinarea epocii, când se desfăşoară acţiunea. Cadrul proaspăt în care se va relua O scrisoare pierdută”, se îndepărtează de obicinuitul unei deschideri de stagiune. Duminică 1 Octombrie 1939 375 m. RADIO-ROMANIA 150 kw. 160 kHz. 364,5 m. BUCUREȘTI 12 kw. 9.55 : Ora Religioasă : I. Clopote II. Serviciul religios transmis de la Sf. Patriarhie. 12.00 : Ora. Cota Dunării și a barei Sulina. 12.03: Muzică variată (discuri) . 13.00 : Ora. Sport. 13.05 : Concert de prânz — Orchestra Petrică Motoi, voce: Ion Luican: Arii româneşti; pitulie-vals lent de Marie; Meriţi tu atâtea lacrimi - tango de Walter Vogel: Hai noroc-blues de Ion Vasilescu; Pentru un săruit-melodie de Paolo Tosti; Vis de primăvară - intermezzo de Leduc: Pe unde treci-romnţă de Al. Leon; Ţi-am trimis neana trei babe’n peţit-cântec românesc de Tudore Şerbăinescu; Dancscri româneşti. 13.45: Program oferit de Casa Berÿllon. 14.00: Spectacole; Ştiri artistice. 14.10 : Radio-jurnal. 14.30 : Continuarea concertului orchestrei Petrică Motoi: Doine şi jocuri din Făgăraş şi Sibiu; Spune-mi o vorbă dragătv°ro de Anghel Midlescu; Nu spune nn tango de Anghel Midescu; Vis de d’Ambrosio (vioară: Petrică Motoi) ; Cântecel de dor şi of-cântec românesc de Ion Vasilescu: Jaruri din toate ţinuturile.. României Mari. 16.00: Veşti şi , sfaturi agricole, 15.15—16.15 : Ora Satului organizată de Serviciul Social . I. Semnalul. II. Rugăciunea. II. Sanda Mateiu: Săteanca, stâlpul gospodăriei. IV. Taraful din Gori : Cântece populare olteneşti (voce: Пума Burlan). VI D. Dogari: Gazeta Căminului Cultural. VI. Taraful din Gorj: Cântece gorjenești (voce: Mărită Fălcue). VH. Cetire din Cartea Satului: „Intre gospodine”. d° T- Pî’imon-Ciulei. VTH. Horă na la Gorj. IX. Semnalul. 16.15. Ora Premilitară . I. Semnalul orei. П Marșul Pregătirii Premilitare. III. Campania de muncă de folosorstesc ."din vara anului 1939, cu premilitari universitari școlari, de general Aurel Alimănescu, inspectorul Muncii de folos obştesc. • I IV. Versuri închinate muncii. V. „Muncă şi îndrumare nouă”, scenariu radiofonic, de At. Mitric. 17.15—18.15 . Ora „Muncă şi voe bujgii . I. "Meseriile în proverbele şi anecdotele româneşti, de Alex. Iordan. II. Informaţii tectonice din străinătate. II. „Roaba lui Pascal”, scenariu rardiofonic de Teodor Emilian, exec. de actorii teatrului „Muncă şi voe bună”. IV. Jurnalul muncitorului. 18.15 . Ora. Mersul vremii. 18.17 : Muzică populară românească. 19.00: Cronica medicală. 19.15: Jazz „Hot” cond. de Alfred Thomas și N. Mezei; voce: Lauri Laurenz; 19.85: Sport: Rezultate tectonice. 20.00: Săptămâna. 2015: Concert de seară. (Orchestra Radio, dirij. de Alfred Alessandrescu; voce: d-na Emilia Guţianu; 21.15: Muzică de dans — Orchestra , „Luceafărul”; voce: Liviu Şerban; Un swing — foxtrot de Semprini; Un fox simfonic de Barziza; Nu cunosc dragostea-boston de Baerow; Capriciu, foxtrot de S. Asti; Mi-a cântat un rustango de Vasilescu (voce: Liviu Şerban); Dragoste-slow de Colignon; Tu, vals de Gabriel; Imi cânt iubirea-tango de Mircea Alex; Luna-foxtrot de Bixio; Așteptând tramvaiul-foxtrot de Cantoni; ’ Noaptea-foxtrot de Whiting;22.00 : Radio-jurnal (I) ; Rezultate sportive. 22.25: Continuarea concertului Or- chestrei „Luceafărul” : Prima steaslow de Rafaeli; Honolulu-foxtrot de Warren; Donamia Manolita-tango de Harvey (voce: Liviu Serban); Un vals de Rose; Un foxtrot de Chaplin; Când începe dragostea - foxtrot de Gershwin, încearcă și mă uită-tango de Tudorel Șerbănescu (voce : Liviu Șerban) Trei fete am iubit de Manzatti (voce: Liviu Serban) . Un vals din filmul Manuela de Washington; Primăvara-passo doble de Rmpoldi. — 23.00: Radio-jurnal (II). 23.10-24.00: Muzică distractivă (dis-, scuri): Sârdană de Catala; Melodii din „Casa cu trei fete” de Schubert-Berté; Potpuriu, din „Boema” de Puccini; Două mlodii din filmul „Preţul unui sărut” de Sanders voce: Jose Mojica); Fantezie din „Marele Mogol” de Au- ' dran; Potpuriu de melodii; Clopote de Veselie , de Brauw şi Marş grotesc de Binding.