România - Capitala, ianuarie 1940 (Anul 3, nr. 572-584)

1940-01-01 / nr. 572

•▼■-гчг ^ -г г ■' г ** f1»'» F Pi « P « PFW■UPVVmjUSÜJPWJP OTEC „’ICW/S . B HI I­I1 sm* cи m Ianuarie 1940 LUNI 1 Anul III No. 572 C. A CTOR TELEFOANE :"Direcţia 5.57.85."^Secretariatul 4.52.09 Redacţia şi provincia 5.57.76 Administraţia 5.57.77_­ ^^^^^Serviciul Publicităţii 4.89.05 AL frontului renaşterii NATIONALE ORG wdira »­itturici cu Direcţia si Redacţia: Scara B Et 1 / ArirtrirrJcfrBfio. Crara Г. Fă. I / Pasagiu! Victoria crost­inaiitatta*» CUVINTE DE ANUL NOU Anul nou găseşte lumea într’o tulburare prea adâncă şi prea dureroasă, ca să mai afle bucurie în vagi urzeli de gânduri şi de fraze, cum afla altădată... Pe alocurea curge sânge, se sfâşie care, şi se fărâmă oase de om. Tragica privelişte ne îndurerează şi pe noi, cari am fost feriţi de asemenea cufundare în primejdii. De aceia lăsăm la o parte vorbele care se spun de obicei in prag de Anul nou şi căutăm aşezarea sufletului nostru tulburat, pe temeiuri mai grave de gândire, nădăjduind să aflăm liman de încredere şi de nădejde în soarta care va să vie. ф Ce ne va aduce anul în care intrăm astăzi, pătrunşi de misterioase şi grele incertitudini? Desigur, în primul rând, voia lui Dumnezeu. Pe deasupra noastră pluteşte taina de apururi nedeslegată a destinului, în cutele căreia ome­nirea caută zadarnic un punct de sprijin şi de orientare. Recunoscându-ne puţinătatea, mai măruntă şi mai efemeră decât a pulberii din răscrucile de vânturi, ne închinăm smeriţi poruncilor de deasupra noastră, in voia cărora viaţa şi moartea nu cântăresc nici cât grăuntele de mac. Dar dedesubtul acestor porunci cari vin de sus, se desfăşoară viaţa noastră cea de toate zilele, ale cărei puteri cârmuitoare se găsesc în noi înşi­ne, în mintea şi în inima noastră. Nu avem a ceti în stele, şi nici în semne tai­nice de vraci, ce se va petrece cu noi ca Ţară şi popor, în anul care vine. Zarul este aruncat din ziua cea dintâi, şi tâlcul lui este limpede la cetit: se va petrece ceiace vom vrea, ceiace vom şti şi ce­iace vom isbuti să facem noi înşi­ne. * Torbele acestea răsună oarecum prezumţios, dacă nu şăgalnic. Totuşi, ele sunt pe cât de simple, pe atât de pline de adevăr. Având cuminţenie în judecată; porniri cu­­iubitoare în suflet; hărnicie neostenită în braţe, şi voinţă de fier în germenul de tai­nă al fiinţei noastre — vom fi un popor vred­nic de cinstea tuturor, îndrăgit de toţi deopo­trivă, înzestrat cu cele trebuitoare vieţii şi te­mut, când ceasul va bate o primejdie. Treji şi încordaţi la pază, liniştiţi în mân­dria noastră cumpătată de fii ai uneia din cele mai frumoase ţări; aşternuţi pe muncă îndoită fiecare unde ne vieţuim veacul; cu ochii ţintă la Rege, care de acolo de deasupra noastră toate le vede şi toate le desluşeşte — vom izbuti să ajungem la capătul anului ce vine, cu aceiaş netulburată linişte, cu care am ajuns ziua de astăzi. Cumpăna păcii nu o vom răsturna noi, ni­ciodată... Mâinile cari se vor întinde să o răstoarne, vor fi retezate scurt, căci noi avem de lucru pe ogoare şi în suflete. Aceasta ne este credinţa, în rosturile noastre de români şi de cetăţeni. •• Pe aceiaş cale a cercetării lucrurilor simple şi totuşi atât de grăitoare dimprejurul nostru, vom putea deslega cheia viitorului şi în ceia ce priveşte viaţa noastră de oameni. Nu trebuie să-i descifrăm taina nici în cafea, nici în figuri fantastice de plumb topit. Ea se găseşte în noi înşi­ne, sub un văl sub­ţire de uitare şi de nesocotire. Să-i căutăm rosturile şi s’o deslegăm fără zăbavă, căci ni se îmbie ca o floare care vrea să se deschidă. Câteva virtuţi elementare, puţin cumpăt, multă dragoste de oameni şi simţimântul da­toriei, iată petalele acestei flori minunate. Răspândind în noi înşi­ne parfumul ei,ca o miasmă ’ntr’o pădure cum zice poetul,­vom aduce noi anului ce vine o surpriză, iar nu ei nouă... Cu aceste rânduri urăm scumpei noastre Românii, strălucitului ei Rege şi tuturor românilor de pre­tutindeni un an plin de bucurii şi de mulţumiri, sub binecuvântatele fluturări de aripi ocrotitoare, ale păcii

Next