România - Capitala, februarie 1940 (Anul 3, nr. 601-615)
1940-02-15 / nr. 615
# * !» », », » » », » ». I» ε д !» !»" ii" » » TINERETUL ROMÂN ŞI MAREA PRIETENIE A TINERETULUI ITALIAN . Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării se află în acest moment în drum spre Roma, unde a fost invitat oficial de organizaţiile tineretului italian. Invitaţia şi vizita aceasta, născute din dorinţa comună a unei cât mai bune cunoaşteri şi cât mai strânse apropieri între tinerii celor două ţări, trebuesc privite nu numai în caracterul lor oficial şi nu numai în rosturile lor de moment. Invitând pe d. Teofil Sidorovici la Roma, guvernul italian, prin organizaţiile sale competente, a subliniat preţuirea deosebită pe care Straja Ţării o află în ţara tinereţii însăşi. Născută din înalta dorinţă a Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea de a creşte tineretul nostru într’o libertate organizată şi într’o ordine generatoare de viguroase elanuri, Straja Ţării reprezintă astăzi unitatea în care se făureşte sufletul mai curat şi trupul mai vânjos al generaţiilor româneşti de mâine. Sub semnul Suveranului şi sub conducerea dinamică a unui comandant luminat de principiile cele mai generoase şi de metodele cele mai potrivite sufletului nostru, patru milioane de tineri români se făuresc astăzi la căldura unui singur ideal şi a unei singure discipline. Roadele generoasei strădanii, pe care sub ochiul attent al Maiestăţii Sale Regelui, d. Teofil Sidorovici şi Straja Ţării o desfăşoară, şi-au aflat şi ecoul şi preţuirea cuvenită, peste hotare. Interesul pe care Italia, ţara ce îşi întemeiază puterea şi gloriosul rol în vârtejul lumii actuale, pe tineret, interesul pe care Statul în care tinereţea este principiu de viaţă şi de propăşire, îl arată marii organizaţii a tineretului român, însemnează în acelaş timp o preţioasă verificare a rodniciei unei munci şi expresia unei adânci corespondenţe de gând şi de sentiment. Şi corespondenţa aceasta, întâlnirea aceasta pe un înalt principiu de viaţă, întemeierea aceasta a vieţii de Stat pe creşterea liberă dar disciplinată a tineretului nu este întâmplătoare, ea constitue expresia cea mai firească a unei profunde identităţi structurale. Datornice aceleiaşi latinităţi de mare tradiţie, Italia veacului XX şi România Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, afirmă aceiaş neclintită preţuire pentru libertăţile organizate, pentru dinamismul ordonat, afirmă acelaş vehement refuz pentru anarhicele manifestări şi pentru acţiunile ce nu pot însemna o contribuţie la mai buna întemeiere a lumii în care trăim. Cu metode şi cu mijloace proprii, dar în acelaş spirit respectuos pentru luminoasa ordine romană, Italia şi România urmăresc astăzi şi în viaţa lor internă şi în viaţa internaţională, un ideal comun de muncă fertilă şi de pace demnă. Invitând la Roma pe d. Teofil Sidorovici, tineretul italian a afirmat încă odată amiciţia adâncă şi cuprinzătoare pe care o poartă ţării şi tineretului nostru; răspunzând acestei invitaţii, d- Teofil Sidorovici, comandantul Străjii Ţării, a găsit un fericit prilej să ducă Marei Italii, salutul unei Românii tinere ce iubeşte şi marile tradiţii şi rosturile de astăzi şi nădejdile de mâine ale Romei eterne. M. S. REGELE CAROL II COLABORAREA DINTRE TINERETUL FASCIST ŞI CEL ROMÂN SE VA DESVOLTA TOT MAI MULT Presa italiana acordă o deosebită importantă vizitei la Roma a dini Teofil Sidorovici, comandantul „Străjii Ţării” ii Ţării” este un realizator admirabil al gândurilor M. S. Regelui Carol II şi un prieten sincer al Italiei fasciste, care s’a bucurat până acum în trei rânduri de vizita d-sale şi care-l va primi şi de astă data cu plăcere”. Ziarul arată apoi modul în care e organizată „Straja Ţării, subliniind scopurile şi idealurile nobile ,care o îndrumă. ROMA, 13. (Rador). — Ziarele italiene publică pe primele pagini şi la loc de frunte ştirea plecării d-lui Teofil Sidorovici, comandantul ,,Străjii Ţării”, de la Bucureşti la Roma, şi subliniază declaraţiile făcute înainte de plecare, cu care prilej şi-a exprimat bucuria ce o simte de a putea vizita Italia şi speranţa că, colaborarea dintre tineretul fascist şi cel român se va desvolta tot mai mult. „Messagero” scrie că la plecarea d-lui Sidorovici din Bucureşti a domnit o atmosferă de caldă înfrăţire între asistenţii români şi cei italieni. ,,Piccolo”, pe prima pagină, cu titluri mari, anunţă plecarea spre Roma a d-lui Sidorovici şi sosirea sa Miercuri după amiază în capitala Italiei. Ziarul publică o amplă biografie a comandantului „Străjii Ţării şi publică cu litere mari mesagiul adresat tineretului fascist prin postul de radio Bucureşti. „Popolo di Roma”, după ce prezintă o biografie a ilustrului oaspete, scrie că comandantul,Str.- D. TEOFIL SIDOROVICI ACŢIUNEA PE FRONTUL DE VEST SE INTENSIFICĂ DIN NOU Artileria franceză şi cea germană au intrat în acţiune LUXEMBURG, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei Havas transmite: Imediat la Est de Mosella, aieţiunea pe front se intensifică din nou. Artileria franceză, a început să primit stttwis îa cursul nopţii în direcţia Thammelsberg. Tirul a reînceput Marţi dimineaţa la ora 8. Artileria germană a răspuns trăgând asupra regiunea Apaschkirsch. In tot cursul dimineţii locuitorii din regiunea Moselle au auzit sgomotul motoarelor de avioane. Gâlceava care s’a produs în unele centre din Apus cu privire la atitudinea României neutrale de astăzi, se datorește fără îndoială petrolului nostru, — „tezaur mai blestemat decât aurul Rinului din legenda Nibelungilor”, cum zice d- prof. Gh. I. Brătianu într’una din recentele sale lucrări. Din această gâlceavă s’a putut desprinde lămurit reproşul enervat al câtorva glasuri cari aruncau mustrări nedrepte României, făcând-o „ţară profitoare”, când ea ar trebui să fie prietenă gata la orice sacrificiu... Este uşor de înţeles, că tocmai sentimentul de prietenie ne-a oprit să tragem cine ştie ce concluzii din această trecătoare şi superficială enervare, pentru care avem cea mai justă comprehensiune. Dar tot atât de uşor se poate înţelege, că nu e cazul să revenim asupra sistemului impus de severa noastră neutralitate, fără a provoca urmări din cele mai inoportune atât pentru ţară, cât şi pentru situaţia generală a Continentului. Ultimul nostru articol, din seria deschisă, va fi închinat concluziunilor politice. Vom folosi prilejul ca să arătăm de ce România păstrează cu severitate conduita neutrală pe care i-o impun deopotrivă interesele ei şi interesele păcii, la care omenirea nu încetează a se gândi şi a râvni cu întreg sufletul ei sbuciumat şi chinuit. Acum, revenim la petrol. Politica noastră faţă de petrol evoluiază normal. Accentuăm acest lucru de la început, pentru că după cum se va vedea, comisariatul recent înfiinţat nu reprezintă o măsură de oportunitate meschină, îndreptată împotriva cuiva, ci una firească şi logică, în perfectă armonie cu desvoltarea comerţului exterior al României. De mult, când aurul acesta „blestemat” nu reprezenta subiect de atracţie decât pentru capitalurile intrepride. Statul român şi-a deschis larg porţile în calea marilor societăţi cărora le-a oferit nu numai toate înlesnirile şi garanţiile, ci chiar protecţiunea sa. Pe atunci România avea nevoie de fecundarea capitalului străin; iar acesta, cu alura lui de mare aventură, s’a oprit bucuros pe pământul ei gras, care mustea de toate belşugurile şi de toate bogăţiile. Să recunoaştem deschis şi cavalereşte, că socotelile au ieşit foarte bine pentru societăţile întreprinzătoare, şi, conform cu modestele sale prevederi, pentru Statul român, care s-a rezumat la fiscalitate, şi la un sistem de taxe de o duioasă naivitate. Nu este în aceste vorbe nici o umbră de regret sau de amărăciune. Se poate întâmpla să vibreze discret un sentiment de melancolie, dar acesta e prin definiţie afectiv, abstract, şi deci inoperant în socoteli. Abia după răsboi, când marile adevăruri ridicate luminos din oase şi din sânge de luptători români ne-au împresurat ocrotitor, indicându-ne drumul ce avem de urmat spre deplina noastră limpezire din întunecările istoriei, s’a pus în frământarea vieţii politice româneşti problema gravă a petrolului ca instrument esenţial în avuţia naţională. Ochii ne-au fost deschişi bine, tot prin... bunăvoinţa societăţilor şi a capitalurilor streine, cari roiau (honny soit, qui mal y pense...) în jurul Conferinţei de Pace. Le mulţumim. Nu au a se plânge de rezultatul acelor frământări, căci acestea s’au soldat — ca să zicem aşa — tot în favoarea lor. Lucrurile au rămas ca înainte. Statul român amăgindu-se dulceag şi fraternei cu fiscalitatea lui modestă, iar capitalurile profitând dintr’un plasament aproape uitat. Suntem prea gentilomi şi prea cavaleri din fire, ca să înfăţişem regrete pentru această stranie desfăşurare a realităţilor. Un „bon mot” ne consolează: de ce ni s’ar lua în nume de rău? Iată însă, că petrolul a ajuns prin evoluţia tehnicei moderne, factor esenţial în însăşi cumpăna lumii. Transformarea lui din instrument accesoriu într’unul de primă utilitate, nu ne putea lăsa indiferenţi. In definitiv dacă este bine stabilit că funcţiunea creiază organul,-----acelaş ordine a lucrurilor impune ca un fenomen economic nou, să pretindă o politică nouă. Dar şi în împrejurările schimbate prin voia vremurilor, cel dintâi gând al nostru s’a îndreptat tot spre capitalul strein. Trebuia să apreciem înainte de a ne orienta asupra vastelor proporţii ale problemei şi mai înainte de a lua vreo hotărîre, dacă acest TARA profitoare... PETROLUL capital şi-a găsit suficientă compensaţie în profitul cumulat dealungul deceniilor de exploatare petroliferă, ori nu. In caz negativ, un sentiment de onoare ne-ar fi împiedecat să schimbăm mersul lucrurilor, chiar dacă am fi observat cu mirare, o scădere păgubitoare a producţiei şi implicit a veniturilor Statului, într’o vreme când sporirea ei ne apărea absolut naturală. Am cercetat deci cu grije situaţia, şi, mulţumim lui Dumnezeu, am găsit-o satisfăcătoare: capitalul plasat în întreprinderile petrolifere a izbutit să înregistreze frumoase beneficii în cursul vremurilor, aşa că în momentul când petrolul devenea factor de cumpănă al politicei mondiale, iar producţia lui interes suprem de Stat, puteam interveni cu conştiinţa împăcată, neaducând nimănui prejudiciu. Cu aceasta am ajuns la actualitatea cea mai arzătoare a problemei. Vom continua în numărul viitor, spre a ajunge apoi la încheierea politică a cercetărilor noastre. MAINE: PETROLUL (urmare). MAAAMUUMAfUWAAAnAAWWVWUUWAWWVWAnAMUVVWWVUMW MARINA FRANCEZA DE RĂZBOI X 61, unul din cele mai moderne contratorpiloare ale marinei franceze „EVENING NEWS" ANUNŢĂ DIN LONDRA: „In oceanul s’ar putea întâmpla evenimente dramatice “ Nouă vapoare germane au părăsit porturile de adăpost şi vor încerca să străbată blocada britanică LONDRA, 13 (Rador). — Ziarul „Evening News“ anunţă că şase vapoare germane au părăsit portul spaniol Vigo, sperând ca la adăpostul întunericului să poată străbate blocada britanică. Trei alte vapoare germane au plecat din diferite porturi braziliene, în afară de „Wakarna". Ziarul arată că toate, aceste vapoare, care se aflau în porturi neutre încă de la începutul războiului, aţi primit ordinul să încerce a se înapoia în Germania, iar, dacă ar fi surprinse, să-şi provoace singure scufundarea. Trebue deci, continuă ziarul, să ne aşteptăm la evenimente dramatice în Atlantic. Vapoarele în chestiune ar fi „Wangoni", ,,Waliehe“, „Orizaba“ „Arucas" „Rostock" și „Morea" care au plecat din Vigo. Din Brazilia au plecat, în afară de „IVakarna", „Wolfsbu*a"g.i]La. Coruna“ si nigsberg" s * ^