România - Capitala, iunie 1940 (Anul 3, nr. 735-749)

1940-06-16 / nr. 735

TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Redacţia 5.57.76. provincia interurban 41. Administraţia 5.57.77 _________ Se­rviciul Publicităţii 4.89.05 ROURiLE DUMINICA 16 IUNIE 1940 16 pagini 3 LEI Anul III NO. 735 C. „ ArinflffîiKtrad­a": Scara C. Ct­­ -FRONTULUI RENAŞTERII NAŢIONALE Calea Victoriei 50 Qîreefia îl Reflacţias Scarst ВЕИ ^ VWWVWWWMWWWWWWW IVVVWWWVWWWVWWWVVWWWWJWAWWIWWVWVWVMWWMWWIIW» MONARHIA ACTIVA Pe marginea volumelor „Cuvântările Regelui Carol II(I : 1930-1940 E­ra nevoie de acest îndrep­tar monarhic. De acest document al Istoriei create şi trăite. Urmărind aşa, pas cu pas, desfăşurarea cronologică a e­­venimentelor, unde prezenţa Suveranului a fost întotdeauna activă, hotărîtoare, perseve­rentă; reconstituim nu numai zece ani de Domnie, nu numai zece ani din Istoria ţării; re­constituim şi substanţa unei reînvigorate doctrine monar­hice. Fără îndoială puterea învă­luitoare a cuvântărilor regale, accentele pe rând ferme şi în­duioşate, arta în sine a aces­tor rostiri, caracterul proble­melor din atât de diverse do­menii identificate în soluţia lor cea mai justă, cea mai rea­listă, cea mai clar adaptată împrejurărilor schimbătoare şi elementului nostru uman, na­ţional, permanent, fără în­doială că numai atât ar ajun­ge pentru a face din această operă o carte de căpătâiu. Dar nu pentru asemenea frumuseţi şi valori în purita­tea lor din afară de timp şi de spaţiu, ne sunt scumpe aceste rostiri regeşti. Le pogorîm pe pământ. Iar în rostul lor concret, se dove­desc încă mai preţioase. Căci nu s’au mărginit să interpre­teze Istoria. Au creiat Istoria unei decade româneşti. N­e amintim că diferitele doctrine monarhice, în­văţate pe băncile Facul­tăţii la cursurile de drept con­stituţional, ne-au îmbâcsit mintea cu o sumă de abstrac­ţiuni şi considerente juridico­­constituţionale, care nu mai aveau contact cu nici o reali­tate. Ne mai amintim, că în cărţile diferiţilor teoreticieni, chiar ale celor mai fanatici scutieri ai principiului monar­hic, realitatea se împotmolea confuză, asfixiată, tot din pri­cina excesului de argumenta­re în vid, în logica desincar­­nată. Noi am avut şi avem sub ochi ilustrarea cea mai desă­vârşită a monarhiei active, re­­prezintată printr-un mare Re­ge, care împlinindu-şi o îm­povărată misiune a reorgani­zat — am putea spune: hao­sul. Ne-a scos la liman. A în­depărtat tot ce era putred şi nărăvit în materialul uman al guvernărilor. A verificat su­perstiţii­­ constituţionale şi de altă natură. A pus degetul pe rănile noastre sociale. Ne-a disciplinat munca şi firea. A organizat tineretul, adică a pregătit viitorul. Ne-a adus în faţa evenimentelor actuale, a­­tât de decisive pentru destinul naţiei noastre în Europa de mâine, ne-a adus axaţi pe câteva idei forţe şi susţinuţi de o consolidată armătură ma­terială. Nu ştiu în ce compartiment ar putea fixa constituţionali­­ştii şi teoreticienii monarhiei această Domnie. Şi nici nu in­teresează, fiindcă s’a încheiat ciclul deşartelor ficţiuni doc­trinare. C­uprinzând însă faptele isto­ric, văzând şi interpre­tând istoric, rolul covâr­şitor al Regelui Carol II în Re­­naşterii Românie! de azi, stri­veşte orice apologie în spiritul osificat al constituţionaliştilor de odinioară. Realitatea a spul­berat fantoma cuvintelor şi formulelor. Trăim această realitate. Ne apără această realitate. Pe când cei care s’au închinat exclusiv la fantomele cuvintelor şi formulelor, le is­păşesc amar. Iată de ce atât de stăruitor ne-am oprit la valoarea docu­mentară, trăită, cronologic confirmată, a celor două volu­me care închid în scoarţele lor „Cuvântările Regelui Ca­rol II”, din primul deceniu al Domniei. Iată de ce am sacri­ficat, rezervându-ne alt prilej, sublinierea paginilor de fru­museţe în sine şi de înălţare în sine. Iată de ce în primul rând căutăm elementele mo­narhiei active, într’o operă în care întotdeauna cuvântul a pregătit, a susţinut, a dinami­zat, a desăvârşit o acţiune. E­ste poate acesta, caracte­rul dominant. Se vădeşte din separarea cronologic,­că a cuvântărilor pe cicluri de realizări, o metodă aproape permanentă de creaţie. Problema nu e prezintată sub aspectul ei cel mai ademenitor. Dimpotrivă. Sunt invocate toate dificultăţile, toate obstacolele. Dar tocmai pentru înfrângerea acestor dificultăţi şi obstacole, se face apel la credinţă, la energie, la perseverenţă, căci nimic dura­bil nu este creiat în lume fără durerile facerii. Şi totul purcede dela mic la mare, dela un nucleu al realizărilor, dela o experienţă care se complectează cu alte ex­perienţe. Astfel urmărim etapele înarmă­rii, an de an, dela întâiul legă­mânt faţă de oştirea Regelui şi a ţării în ziua încoronării, cu prile­jul succesiv al diferitelor mane­vre unde se verifica progresul înarmărilor, până la ultimile cu­vântări din acest an, când ne în­cumetăm a privi viitorul cu gri­jă, dar nu cu temerea din 1930. Astfel urmărim tenacitatea ideii regeşti de a salva şi disciplina ti­neretul, în succesivele etape de desvoltare, începând cu cercetă­­şia de odinioară şi sfârşind cu admirabila organizare din „Stra­ja Ţării”. Astfel urmărim ciclul preocu­părilor sociale, de la celula cea mai vitregită şi numeroasă a sa­tului, investigată la încăput în realităţile sale, stimulată prin iniţiative izolate şi experimenta­le, pusă astăzi în al doilea rang al preocupărilor, după armată. Astfel urmărim tenacea grijă pentru adaptarea şcolii la reali­tăţile noastre sociale şi economi­ce, cu progresul ideilor şi înfăp­tuirilor de la an la an, astfel bi­ruinţa bisericii vii; astfel urmă­rim grija pentru primatul cultu­ral, pentru încurajarea geniului creator naţional şi pentru stator­nicirea unor condiţii care să scoată creatorul din robia mate­rială. Şi tot astfel, urmărim, încă de la urcarea în scaunul Ţării, până în ziua când a fost învoită noua Constituţie, mai întâi apelurile la unirea şi pacea lăuntrică, mai apoi diferitele strădanii pentru a potoli zavistia partidelor, în sfâr­­şit hotărîrea mântuitoare, rapidă dar îndelung incubată, de a pune capăt zaverelor de partid politic. T­oate au trecut printr’o pe­rioadă de preparaţie, cu­vântarea anunţa ori în­demna o iniţiativă; printr’o a doua perioadă de experienţe şi de prime nuclee ale realizărilor, cu­vântarea sau cuvântările subli­niau luptele cu dificultăţile şi marcau o mai energică voinţă de a birui, pentru ca în sfârşit. In cuvântarea finală, când o refor­mă, o lege, o instituţie, încununau strădania, preocupările să se în­drepte mai departe, încadrând realizarea de eri într’un spaţiu mai vast al realizărilor de mâine. Toate au crescut organic, iar cu­vântarea Regelui vestea o faptă în pregătire, în curs sau în în­­cheere, nu exprimau un simplu deziderat lăsat la a altora înde­plinire. Fiindcă deziderat rămâ­nea, fără perseverentă veghe re­­geasca. N­u alcătuiesc acestea toate breviarul monarhiei active? Nu e martoră Țara din 1940 în contrast cu Ţara din 1930; nu e mărturia cea mai vie a a­­cestei providenţiale monarhii ac­tive, încarnată de marele nostru Rege? Am cuteza a spune că volumele cuvântărilor editate de „Funda­ţia pentru Literatură şi Artă Re­gele Carol II”, alcătuiesc aspra confesiune a unui suflet care nu s’a descurajat niciodată, a biruit toate rezistenţele materiei, a ani­mat inerţia materiei. Biruinţa stă înscrisă în realita­tea României de azi. In identifi­carea României de azi cu desti­nul Monarhiei şi al Dinastiei. Cum s’a desăvârşit această identificare după hiatusul Re­stauraţiei, vom încerca a lămuri mâine, urmărind mai de-aproape textul cuvântărilor regeşti. CEZAR PETRESCU M. S. REGELE 1ЛЭЛЛЛЛЛЛЛЛЯЛЛЛЛЛЛЛЛ11 ? TRUPELE SPANIOLE AU OCUPAT ORAŞUL TANGER Ocuparea, efectuată de acord cu autorităţile internaţionale, a fost făcută pentru a se garanta neutralitatea acestei zone TANGER, 14 (Rador). _ Cores­,­pondentul agenţiei „Reuter" trans­mite: Oraşul Tanger a fost ocupat Vi­neri de 1200 soldaţi marocani spa­nioli, de acord cu autorităţile fran­ceze. Situaţia este calmă. Zona va continua să fie admi­nistrată sub regimul statutului In­ternaţional. Autorităţile spaniole afirmă că măsura a fost luată numai pentru a se menţine ordinea. RELATAREA AGENŢIEI „REUTER» MADRID. 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Reuter trans­mite : Se anunţă că guvernul spaniol a trimis trupe să ocupe Tangerul pen­tru a garanta neutralitatea acestei zone internaţionale. Se adaugă că ocuparea a fost e­­fectuată de­­ acord cu­­ autorităţile internaţionale.- . - ' - O NOTA OFICIALA MADRID, 14 oficială privitoare­­ la ocuparea­­ Tan­­gerului spune: „Cu scopul de a se garanta­ neu­tralitatea zonei şi oraşului Tanger, guvernul spaniol a hotărît­ să se în­sărcineze provizoriu cu­ serviciile de pază", poliţie şi securitate" în­ zona internaţională şi in acest scop, trupe marocane au sosit la Tanger Vineri (Rador). — O notă dimineaţă. Toate serviciile funcţionează nor­mal. CE TRUPE AU OCUPAT ORAŞUL TANGER. 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Ştefani" trans­mite: Vineri în zori, un corp expediţio­­nar spaniol, compus din trupe mo­torizate, cavalerie, artilerie şi baterii antiaeriene, provenind din zona spa­niolă vecină, a ocupat zona şi oraşul Tanger. Forţe navale spaniole au ocupat portul oraşului. Ocupaţia a fost primită cu bucu­­şi entuziasm de către colonia spa­niolă şi de indigeni. PUNCTELE STRATE­GICE |N MÂINILE SPA­NIOLILOR TANGER, 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Stefani" trans­mite: Trupele spaniole s’au fixat solid pe principalele puncte strategice din Tanger şi dela frontiera zonei inter­nationale. Nu s’a produs nîciun incident. f.i TRUPELE GERMANE AU INTRAT IN PARIS Marile uzine de armament de la periferiile Parisului a fost aruncate în aer WASHINGTON, 14 (Rador). Corespondentul agenţiei Şte­fani transmite: Ambasadorul Statelor Unite în Franţa, d- Bullitt, a înştiin­ţat Departamentul de Stat, prin mijlocirea ambasadoru­lui american pe lângă guver­nul polonez din Franţa, d. Biddle, că trupele germane se află „înlăuntrul porţilor î Parisului”. In mesagiul, care a fost PARIS, 14 (Radar). — Corespon­dentul agenţiei „Reuter" transmite : In momentul intrării germanilor în Paris, trupele inamice venind din toate direcţiile, oraşul părea Vineri dimineaţă aproape „ pustiit’. Magazinele erau închise cu obloa­nele trase. Cea mai mare parte a francezilor cari nu părăsiseră ora­şul au rămas în locuinţele lor. Oraşul era făcut ca un mormânt. Clădirile şi podurile au fost lăsate transmis la ora 24 (Green­wich)­­. Bullitt adăuga că li­niştea domneşte în oraş. AVANTGARZILE GER­­MANE AU PĂTRUNS IN PARIS PRIN POARTA SAINT-DENIS GENEVA, 14. (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Ştefani” anunţă: In zorii zilei de Vineri, avant­­gărzile germane au pătruns în Paris prin poarta Saint-Denis, neatinse, dar marile uzini de arma­ment dela­­ periferia Parisului au fost aruncate în aer. Cardinalul Suhard, arhiepiscopul Parisului, nu a părăsit orașul. COMUNICATUL OFICIAL GERMAN ANUNTA INTRAREA TRUPELOR IN PARIS BERLIN, 14 (Rador). — Ma­rele cartier general al Fuehreru­­lui, înaltul comandament al forţe­lor armate germane comunică : Prăbuşirea totală a întregului front francez între Canalul Mâ­necii şi linia Maginot, lângă Montmedy, a făcut să eşueze in­tenţia primitivă a conducerii franceze de a proceda la apă­rarea capitalei Franţei. In consecinţă, Parisul a fost declarat oraş deschis. Trupele germane victorioase pătrund în acest moment în Pa­ris. TRUPELE ENGLEZE AU INTRAT IN FOC LONDRA, 14 (Rador). — Ministe­rul Informaţiilor comunică: La sud de Sena, trupele engleze de curând sosite din Anglia, au luat poziţie alături de camarazii lor francezi. ştirile primite până acum arată că curajoasa şi hotărîta disciplină a acestor trupe a produs un exce­lent efect şi a contribuit mult la menţinerea moralului trupelor a­­liate, ce luptă fără încetare pentru a opri înaintarea germană. CE PIERDE FRANŢA PRIN OCUPAREA PARI­SULUI BERLIN, 14 (Rador).— Intr’un raport din sursă autorizată ce a fost remis agenţiei DNR, se pre­cizează între altele: Prin ocuparea Parsiului Fran­ţa pierde unul din centrele cele mai importante ale industriei ei de armament şi ale economiei franceze în general. Cu toate sforţările făcute pen­tru descentralizarea industriei, mari părţi din industria franceză de război au rămas la Paris şi în împrejurimile Parisului. Pierzând Parisul, Franţa pier­de deci, jumătate din capacitatea industriei ei pentru fabricarea motoarelor de avion şi mai mult de jumătate din producţia acce­soriilor de avion. TOATE CLĂDIRILE LA BERLIN VOR FI PAVOA­­ZATE TIMP DE TREI ZILE BERLIN, 14 (Rador).­­ Agen­ţia DNR transmite: Pentru a sărbători marea vic­torie obţinută de trupele germa­ne din Franţa, victorie ce a fost încoronată prin ocuparea Pari­sului, precum şi pentru a sărbă­tori terminarea victorioasă a luptei eroice din Norvegia. Fue­­hrerul a dat ordin ca toate clădi­rile să fie pavoazate timp de trei zile, aducându-se astfel omagii soldaţilor germani. Clopotele bisericilor vor suna zilnic câte 15 minute. ÎNALTUL comanda­­MENT FRANCEZ VREA SA EVITE LUPTELE DE STRADA DIN PARIS TOURS, 14 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei Reuter anunţă că reprezentantul ministerului de Răz­boi şi francez a declarat că înaltul comandament francez vrea să evite luptele de­ stradă în­ Paris. " Dacă forţele franceze vor fi ne­voite să se mai retragă, ele vor lupta în împrejurimile capitalei şi vor reface liniile înapoia Parisului. Toate dispoziţiunile au fost lua­te pentru a asigura executarea acestei manevre. Trupele franceze luptă cu cea mai mare hotărâre, dar trebue să facă faţă unui inamic, care dispune de efective şi arme cu mult superioare. Numeroase divizii franceze luptă, fără odihnă de zece zile în şir, pe când germanii au putut arunca în luptă, în momentul critic, trupe proaspete la două sau trei zile. CE SCRIE PRESA ITALIANA ROMA. 14 (Rador). — Agenţia .Ştefani" transmite: Cu titluri enorme pe întreaga pa­gină întâi, ziarele anunţă intrarea trupelor victorioase germane în Pa­ris. „Germanii au dat o lovitură drept în inimă Franţei, subliniază „Tri­buna",căci această metropolă rezuma toate tradiţiile, toată istoria şi toată viaţa naţiunii franceze şi constituia centrul de neînlocuit al Imperiului său". Ziarul arată, pe de altă parte, că Parisul a căzut în împrejurări mult mai grave decât în 1871, căci atunci el a rezistat mai multe luni în timp ce astăzi, o săptămână abia după începerea atacului german contra liniei Weygand, — situată la 100 km, distanță— Capitala s’a predat­­. „Orașul era tăcut ca un mormânt" Aspecte din Paris, cu câteva zile înainte de intrarea trupelor germa­ne. In primul plan se văd baricadele ce se pregăteau în cazul unei eventuale apărări a Capitalei Franţei t

Next