România - Provincie, august 1940 (Anul 3, nr. 780-794)

1940-08-01 / nr. 780

r. vm 1940 ROMÂNIA .CUPA BAZINULUI DUNĂREAN" VA FI ABANDONATA SAU SUSPENDATA TEMPORAR! O conferinţă la 3 August va lua hotărârea definitivă Datorită situaţiei inter­­naţionale, federaţia ma­ghiară — prin d. Paul Gi­­dofalay — a făcut cunos­cut că nu va putea parti­cipa la competiţia „Cupei Dunării”, al cărui retur urma a se disputa în toamnă. O hotărîre oficială nu a fost încă luată. Aceasta se va produce însă la 3 August, când va fi convo­cată o conferinţă a celor trei federaţii interesate la Belgrad. Cu acest prilej se va de­cide dacă această compe­tiţie să fie abandonată sau suspendată, până la o dată când se va putea vorbi — din nou — de dis­putarea ei. SE MODIFICA PROGRA­MUL INTERNAŢIONAL Din cauza abandonării mai mult decât probabilă a competiţiei „Cupa Dunării” calendarul internaţional de toamnă al federaţiei de football va trebui modificat. In locul matchului cu Ungaria — de la 20 Octombrie — se va interveni pe lângă federaţia ger­mană pentru a aproba progra­marea matchului Germania-Ro­­mânia la 20 sau 27 Octombrie. In sfârşit, programul va fi completat cu o întâlnire Viena Bucureşti sau Estmark-România, pentm care se aşteaptă un răs­puns de la Viena. Ш»£5 ŞI ROHR ESTE PRIZONIER!.. Hiden şi Iordan nu sunt, singurii jucători—recent naturalizaţi fran­cezi — prizonieri în Germania. Astfel, Ossi Rohr — a fost inter­naţional german, care a jucat în ultima vreme la Racing Club Stras­­sbourg ■— a căzut, deasemenea pri­zonier. El va fi judecat pentru deşertare UN ANTRENOR FEDERAL DE FOOTBALL, GERMN ? Ziarul „Sport”­ din Sofia publică în numărul său din 24 iulie urmă­toarea ştire primită din Bucureşti: „Federaţia română vrea să an­gajeze un bun antrenor german pentru echipa naţională. Antreno­rul va pregăti şi atleţii”. Ştiam că de antrenor are nevoe numai federaţia de atletism nu şi forul de football. Sau o fi ghicit confratele sofist că şi foothalfujlléimt® i nevoia unui an­trenor?... in m îs тят* w л 'V' A LUAT FIINŢA CUPA UNGARIEI Federaţia maghiară de football a­­înfiinţat o nouă competiţie: „Cupa­­Ungariei”,­­ înscrierile pentru această probă : Se primesc până la 31 Iulie, în cursul lunei August urmând a înce­pe turneul de calificare. TRICOLOR (BAIA MARE) VREA SĂ JOACE DIN NOU IN DIVIZIA B.­ ­ Gruparea Tricolor (Baia Mare) a angajat ca antrenor, pentru viitorul sezon, pe fostul internaţional ro­mân Andrei Şepci. Intr’altă ordine de idei gruparea ’de la Baia Mare a înaintat un me­moriu la F.R.F.A. cerând încadra­­rea ei în divizia națională­­. msiA începe joi ANTRENAMENTELE, VENUS DISECĂ ŞI RAPID LUNI Se pare însă că nu se va produce nici o diminuare a interesului ace­stui calendar, rezolvarea „crizei existente astăzi, urmând a fi exce­lent, tratată. Astfel, matchul cu Iugoslavia — de la 6 Septembrie — se va disputa aşa cum iniţial a fost fixat, cu sin­gura schimbare că va conta pentru „Cupa Carol”. . Incet-încet, grupările , divizionare­a au început să-şi fixeze data la care vor relua antrenamentele. Venus a dat in acest sens,, urmă­torul comunicat: „Ai S. G. Venus îşi reîncepe acti­vitatea sa sportivă a secţiei de foot­­bal, după vacanţa de vară, Duminecă & August 1940, cu tradiţionala sfeş­tanie care­ va avea loc la ora 16 pe arena din Splaiul Independenţei. „Toţi jucătorii legitimaţi ai aso­­ciaţiei şi în special ai secţiei de foot­ball sunt obligaţi a lua neapărat par­te, deoarece programul de antrena­ment va începe imediat după slujba religioasă. „Deasemeni sunt invitaţi şi d-nii membrii ai comitetului şi ai A. S. C. Venus”. In schimb, Rapid va face primul antr-enament Luni după amiază­ . Iar Ripensia, mai grăbită, începe­­joi prin antrenamente de­­condiţie. No. 780 RIPENSIA TRATEAZĂ CU SICLOVAN, CODREAN, HENEGAR, MLADIN, COVACI $1 VODĂ Ripemsia tratează, cu multă aten­­e, angajarea câtorva jucători tl­­eri. Suntem astăzi în măsură să a­­nunțăm numele jucătorilor cu care o tratează. Astfel este vorba de atru jucători ai Gloriei din Arad: Iclovan, Codreanu, Henegar şi Mla-No No ei fa m в m m m œ e» sa sa ни at « я» m m­ ш—« , din, la care se adaugă Covaci (E­lectrica) şi Vodă (Banatul). Cu aceşti jucători tineri şi de ti­lent Ripensia îşi va întări serios ca­drele, satisfăcând şi actualul in­perativ al conducerii: întinerirea romanizarea echipei. ШИКА ITAVA-ROMÂNIA DE RUGBY SE VA DISPUTA LA 8 IANUARIE 1941 Rugbyul românesc are o activi­tate internaţională, dar prea res­trânsă,, cayp se, i'szumâ ia .două în­­tâlni antxaie ’kkt lla'ik si ’ la tur­neele grupărilor, în speţa St. Ro­mân şi, ijiieori^ giforul Dacia. Mg|al5^chi|aM­oastră naţionala mai juca şi cu Germania şi Franţa, dar acum manifestările se rezul­tă la jocul cu Italia. Anul acesta, matchul s-a disputat la Bucureşti (la 14 Aprilie, când e­­chipa română a învins cu 3-0), ur­mând ca — potrivit discuţiunilor dintre conducătorii celor două fe­deraţii — să aibe loc în Italia la o dată pe care o va fixa forul italian. Federaţia italiană a stabilit data acestei revanşe, după cum reiese din următoarea telegramă primită din capitala Italiei: ROMA. — F. I. R. (federaţia italiana de rubgy) lucrează pen­tru pregătirea viitoarei activităţi, fie naţională, fie internaţională, şi zilei© acestea a trasat progra­mul.­­ In ce priveşte a­ctivitatea in­ternaţionala, se vorbeşte de o în­tâlnire Italia-Spania pentru linia Noembrie la Roma sau Milano, un match Italia-România fixat pentru 6 Ianuarie 1941 la Torino sau Bologna şi de partida Ita­­talia-Germania care se va desfă­şura la 21 Aprilie 1941. Cum se vede, matchul cu Ro­mânia se va disputa iarna şi nu este exclus ca, folosind acest prilej, să se perfecteze şi un tur­neu de club. аа вИВOЯ!Я в В!Э®И*No SSISB ■P „Zori de zi Sub acest titlu Busza Czara-Stec, publică în tălmăcirea d-lui Eugen Frunză, o parte din versurile sale. In colaborare cu d-na Margareta Sterian ştim că d-na Busza Czara- Siec a întocmit anii trecuţi o anto­logie a femeilor literare poloneze, în româneşte, şi, a tradus în limba ger­mană din opera Reginei Maria, care, pe cât ştim, aprecia activitatea poe­tică a Ruszei Czara. Placheta de versuri ,,Zori de zi” a­­duce un suflu specific femenin de tandreţe, ca o mărturisire discretă: „Boritul ceas L-am salutat, Fără popas, Cu gând curat Eu te-am cătat, Căci o ştiam: Pe drum de zare Te va găsi iubirea-mi mare. Dar in faţa iubirei care vine, gla­sul poetei se ridică puţin, pentru a-i ura bucuroasă: „Bun venit! Cu drag — iubire — Bun venit! Spre mulţumire, ca apoi imediat să adauge cu o uşoa­ră nuanţă de nostalgie: Chiar de mi-ai rămas departe, Să te cânt­e-o fericire — Cam acestea sunt sentimentele do­minante din versurile publicate în placheta despre care vorbim şi cam­ au o continuitate şi o unitate voită, se pare, de autoare. Şi mai descifrăm o atitudine înţe­legătoare in faţa firii omeneşti: „....................omului I-a fost dat de totdeauna In durere, să mai sape­­ pe placul lui — Fericirea însă, trebue tăinuită ca să poată să dăinuiască: „Bar norocul, Fericirea S’o ascundă ’n taină Firea — : Să le porţi de-a lungul vremii tăinuirea.” Sporttanc­lâţpa ji ' siheeritatea care îşi mărturiseşte simţimintele gândurile, câştigă pe cititor, dejà­­în cepiuL La г же h ,/ щгещр sppeJifiQ„,des­pre care am pomenit, stă in aceea că niciunul din simţimintele ce cântă, cu simplitate, nu îmbracă un colorit violent. Au transparenţe, de aquarelă. Despre tehnica versului e greu se vorbi când ne aflăm înaintea unei tălmăciri şi­­nu a originalului. Tra­ducătorul a isbutit insă»­să prindă suflul ce străbate versul şi să-l redea in nota c­e-l caracterizează. . O remarcă pentru gravura care împodobeşte coperta şi care e dato­rită lui Stec. Tipografia „Bucovina” I. E. Torou­­b­i, a contribuit­­ deasemenea la pre- ni­ zentarea corectă a acestei plachete de versuri. Ce mâncăm azi 1) Souffle cu gulii. Cantităţi pentru şase persoane: 600 gr. gulii şi 20 gr. sare. Sosul: 100 gr. unt, 100 gr. făină, 3­2 dl. lapte, 2 ouă, 75 gr. parmezan, puţină nuc­şoară, piper alb şi 25 gr. pesmet. Se fierb guliile în apă cu sare, se trec prin sită de păr, se amestecă bine cu sosul bechamel rece cu găl­­benuşele de ou, se adaugă piureuii de gulii, apoi parmezanul, nucşoa­ra, piperul. Se pune albuşul bătut spumă. Această compoziţie se aşează in­trări gratin, care a fost uns şi pre­sărat cu pesmet, se dă deasupra un­ praf de parmezan, pesmet, se pune la cuptor să se rumenească pe dea­supra şi se serveşte imediat. 2) Musaca de vinete. Vinetele tăiate felii subţiri în lung, prăjite în grăsime, se aşează un strat în fundul tăvii (tapetată cu grăsime şi pesmet), se trace car­nea prin maşină, se prăjeşte cu cea­pă şi se trece iar prin maşină. Se adaugă gălibenuşele, sarea, piper, verdeaţă şi se aşează în strat peste vinete, iar deasupra din nou felii de vinete. Se freacă puţină smântână cu ou şi puţin lepte, se toarnă dea­supra și se dă la cuptor. Se­ servește la masă cu sos de roșii (fără făină). 3) Fructe аивяявяяшЕавиаЕМШИМИИмЛЕавМЕВввяввввяЕвввиияавия 3î"33 sQügBssasæciaGisasi! Făsăvt exotice In imensele păduri şi pe câmpiile nesfârşite din Gr­an Chaco din A­­merica de Sud trăesc o sumedenie de păsări şi animale ciudate. Ia­tă de pildă „pasărea spiradisu­­lui”, numită astfel din pricina cu­lorilor minunate şi variate ale pe­nelor sale. Ea este o pasăre poliţist, iubită de ţărani pentru marile ser­vicii ce le face alungând ciorile, ulii, hârţuind păsările mari de pradă. Deasemeni extermină insectele, înălţarea ei in zig-zag este însoţită de sunete aspre, cu rezonanţe tul­burătoare, iar culorile ei frumoase şi coada-i lungă, superbă şi bifur­cată, fac ca avântarea ei în văzduh să pară o adevărată explozie de cu­loare şi sunet. Producţia de armament in Statele­ Unite In Statele Unite se desfăşoară o activitate­ febrilă în ce priveşte pro­ducţia de tot felul de arme, activi­tate permisă de uriaşele credite alo­cate în vremea din urmă. Se cons­­truesc fabrici noui şi se sporeşte ca payţţşirpa, celor. existente.............. Zilele trecute „Frankfurter Zei­tung" da următoarele amânate des­pre : intensificarea­­activităţii indus­triei aeronautice americane : Dou­glas Alm­era” Corporation, cea mai mare întreprindere aviatică utilizea­ză­­60 mii lucrători. Celelalte nume­roase uzine lucrează fiecare cu 10— 15.000 de lucrători. Suprafaţa pe ca­re o vor ocupa în curând fabricile de avioane se va întinde de la 5 la 8 mi­lioane picioare pătrate. Producţia de motoare de avion înregistrează deasemeni progrese extraordinare. Numai două firme mari produc 1.400 motoare pe lună. Se apreciază că a­­viatia americană va dispune până in 1942 de 36.500 aparate. Dar nici industriile similare din Germania, Italia si Anglia nu ră­mân în urmă. Producţia lor se des­­voltă într’um ritm care atinge­ pro­porţii nebănuite. Insula şobolan­iet. Astfel este numită mica insulă Mary din apropierea Honolulului şi aceasta din m­icină că singurele vie­tăţi care se află pe această insulă sunt şobolanii. Nici alte animale şi nici oameni nu se găsesc acolo. A­­tot-stăpânitori sunt numai şobola­nii, cari se înmulţesc cu o extraor­dinară repeziciune. Ei trăesc, hrănin­du-se cu stârvurile pe care apele o­­ceanului le aruncă pe ţărmuri. A­­proape pustie, insula Mary este­ stră­juită doar de un palmier. Furnici con­tructoare de clădiri mari Din cele mai îndepărtate vremi şi până în zilele noastre, geniul şi munca oamenilor au înălţat pirami­dele celebre din Egipt, Obeliscuri, Catedrale vestite, Turnul Eifel, uria­şele Ssarie-nouri, toate realizări care stârnesc admiraţie. Dar sunt şi insecte care izbutesc să ridice clădiri impozante. E vorba de furnicile termite care trăesc în Congo-ul belgian. Ele construisc­­ a­­devarate castele şi fortăreţe, înalte chiar de 10 metri şi acoperite cu o cupolă rezistentă, cu dibăcie alcă­tuită. Un călător, care a vizitat ace­le îndepărtate meleaguri, subliniază că în oraşul Eteaberville, negrii şi­­au instalat brutăria într’o astfel de construcţie, bineînţeles după ce... au evacuat harnicile furnici termite. Ţinând seama de dimensiunile a­­cestor insecte constructive casele pe care ele le înalţă ar corespunde unor sgârie-nouri de o înălţime de numai puţin de 2000 metri. Iată aşa­dar că în materie de construcţie recordul îl deţin furnicile în ciuda puterii creatoare omeneşti. Napoleon şi colosmde De­sigur nu este ştiut d­e toţi că Napoleon Bonaparte, pe lângă ge­niul militar avea şi un simţ practic foarte accentuat. De pildă, el este cel dintâi care a emis ideea conser­vării alimentelor de tot felul, în cutii de tinichea. A acordat chiar un premiu pentru cea mai practică me­todă de conservare. Premiul a fost câştigat de francezul Appert, după indicaţiile căruia s-au făcut primele conserve și­ au continuat să se facă dealungul timpului. ттш Nu e nimeni dintre noi care să nu-şi aducă aminte cu duioşie de tradiţionalele iarmaroace de odinioa­ră, de bâlciurile faimoase unde se desfăceau produsele casnice naţio­nale şi unde totdeodată ochiul se desfăta de surprizele spectacolelor. Nu este copil care să nu fi pândit pe maidan cu o lună înainte sosirea carelor de menagerii, a panoramelor demontate în lăzi cu mister şi siste­me de oglinzi. Toată ziulica vacanţe­lor priveau de la marginea locului viran cum se bat ţăruşii şi se întind pânzele pe un catarg mai înalt, de uunde porneau în pantă circulară. Progresul iarmarocului era urmărit cu înfrigurare. Atenţia toată se în­drepta spre circ, spre cu­ştile cu fia­re şi spre panorama de iluzionism. Circul! Ce cuvânt magic... Toţi banii de îngheţată şi smec, toate micile eco­nomii, cărţile vândute la anticar se duceau pe ultimul loc la­­galerie, de unde abia puteai zăld săltat pe vâr­ful, picioarelor , coadă de cal alb şi harapnicul şuierător al directorului circului. Prin aer sburau feţele tra­pezului, ţinându-se numai de dege­tul cel­ mic, cu moartea lângă ele; jos clovnii de făină se pălmuiau straşnic şi făceau glume de cari râ­deau, cu­ poftă toţi copiii,, fie că erau la rezervat ori stalul III. Apoi se fălea o­ linişte stranie, când numai loba muzicei bătea tre­murat; pe o sârmă de la un capăt la altul al circului, la 10 m. înălţime, e­chilibrista cu umbrelă mergea uşor prefăcându-se din timp în timp că greşeşte pasul, gata să cadă, şi când spectatorii abia îşi ţineau­ răsuflarea. Maimuţe pe bicicletă, purcei dân­­du-se huţa, câini sărind prin cercuri de foc, elefanţi Suindu-se pe butii, ■ori ţinând ameninţător piciorul ca un ciocan deasupra capului dresoru­lui, câte minuni visate zi şi noapte nu conţinea circul, punctul de a­­tracţie al oraşului provincial. Apoi veneau caii superbi, sime­trici, de o inteligenţă vie, cărora nu­mai graiul le lipsea. Caii făcători de figuri, cari numărau cu piciorul până la zece şi găseau batista ascun­să în nisipul arenei! Mi-am amintit zilele acestea de circurile de splendoare ale copilă­riei cu maeştri de călărie îmbrăcaţi în fir, cu amazoane cari săreau de pe un cal pe altul dându-se peste cap. Pe unde or fi oare atleţii cari ţineau obuzul la subţioară, şi aştep­tau în aplauzele galeriei să li se a­­prindă fitilul? Am revăzut dumineca trecută în Ferentari, un circ purtând numele „Barmim”. E în tovărăşia „altalene­­lor” (bărcilor) şi a unei barăci de tras la ţintă. Stă mic şi umil în soa­rele de după amiază şi- mi vine ni­meni să-l viziteze. întreb pe un om din partea locului dacă circul se um­ple de lum­e câteodată . — Nu vine mai nimeni, zău aşa... Păi ce să vadă? „Pogram” are nu zic ba, da’ cu ce Dumnezeu să amă­gească ochii că ’n tot circul nu gă­seşti decât un singur cal?... Mai aflu de la acest localnic, care desigur a fost la o reprezentaţie a circului „Barnum”, că acolo se gă­sesc doi scamatori cari lucrează foarte frumos. Ca şi clovnii, scama­torii nu mai au căutare, nu-i mai în­treabă publicul. Spectacolele de ilu­zionism sunt cât se poate de rare as­tăzi. Panglicile din mânecă şi jumă­­rul scos din pălărie s’au perimat. Arta boscăriei trebuie şi ea susţinută cu trucuri noui, ori necesită o pre­zentare originală a experienţelor mai vechi. Greşeala e însă şi a noastră, a spectatorilor, cari la prezentarea abilă a unui număr de iluzie între­­rupem pe scamator cu vorbele: — Pe ăsta îl ştim. E arhicunoscut. Ori cea ce interesează e felul ser­virii unui truc, înşelătoria e fondul permanent al scamatoriei. Faptul că „ştim” cu toţii că o carte nu poate deveni mai mică decât este din punct de vedere fizic, nu ne împie­dică să admirăm cum ea se micşo­rează treptat în mâna maestrului, până la dispariţie. O bună şedinţă de scamatorie descreţeşte fruntea ca şi o comedie oarecare. Meseria scama­torilor cere exerciţiu îndelungat ca în orişicare activitate. Uimirea noa­stră de o clipă e rezultatul unor mulţi ani de muncă, muncă de drept pe care nu o vedem, şi care se vrea tainică pentru a-şi face efectul. Poate de aceia scamatorul e niţel desconsiderat. Faptul că scoate din urechi o sută de monele nu-i ajută cu nimic atunci când trebuie să-şi plătească dejunul. Singura salvare a scamatorului modern e să-şi di­vulge secretele pentru a putea trăi, adică să le vândă amatorilor de suc­ces în societate. In multe librării am găsit „mistere” de vânzare cu­ 20 de Iei bucata, de altfel din acelea­­cari altădată făceau senzaţia copilăriei noastre. Lumânarea fermecată, ba­gheta care dispare, etc. Astfel tolba cu vrăji se goleşte. Ca şi circuite fără cai şi clovni, scamatorii se Ш­ dreaptă spre amurg;­­declinul lor ar trebui oprit la timp de către oa­meni înţelegători, iar aria lor, inte­grată în rândul celorlalte. v. a., REPORTAJ­UL ZILEI йьЖШ IM­BMITQRI Comemorări 30 Iulie Generalul Tr. Moşoiu (1932).— Zia­rele din această zi aduc vestea în­cetării din viaţă a generalului Traian Moşoiu, unul din marii comandanţi din timpul războiului nostru pentru unitatea naţională. Ardelean de O­­bârşie, el văzuse lumina zilei în co­muna Tohanul Nou din Ţara Bârsei la 2 iulie 1868. Ofiţer­ mai­­ întâi în armata austro-ungară, el trece mun­ţii în 1893 fiind încadrat ca locote­nent într’un regiment de infanterie din ţara liberă. Urcă,­prin merite excepţionale, toate­­treptele erarhiei militare. Dar figura lui, capătă pro­porţii legendare în cursul războiului trecut. Luptă în Gar­paţi în prima perioadă, este unul din organizatorii biruinţelor din verile anilor­­1917 (Mărăşti) şi 1919 (Ungaria). A fost ministru de război şi lucrări publi­ce. Vitejia" lui i-a împodobit pieptul cu înalta decoraţi­une, crucea­­ ordi­nului „Mihai Viteazul”. Prof. L Borcea (1936). — A murit profesorul universitar ieşan Ion Bor­cea, fost ministru al­ şcoalelor şi ri­nul din marii şi o­sârdicii oameni de ştiinţă ai ţării. Bismarck (1898). — La Friedrich­­eruh şi-a dat­ obştescul sfârşit­ la a­­d­ânci bătrâneţe, contele Otto von Bismarck, cancelarul de fier al Ger­maniei, bărbatul de­ stat care a exer­citat o covârşitoare înrâurire nu nu­mai în ţara sa dar şi în politica eu­ropeană.

Next