Românul, octombrie 1912 (Anul 2, nr. 217)

1912-10-03 / nr. 217

Anul Si. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28'— Cor. Pe jumătate an 14'— , Pe 3 luni . . 7­— , Pe o lună . . 2­40 , Pentru România și străinătate : Pe un an. . 40'— frânei T­elef­on pentru oraș și interurban Nr. 750. MUZEUL PRESEI SEVER JIMBON­A Arad, Mercuri 3|­16 Octomvrie 19Î2. Nr. N-rul 217. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Strada Zrínyi N-rul­l­a. INSERȚIUNILE se primesc la adminis­trație. Mulțămite publice și Loc deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se in­­napoiază. Adunarea Asociațiunei. Bustul lui Gheorghe Bariț. Prezenta d-lui V. Stroescu Sibiiu, 13 Octomvrie. Greaua perdea de nori, care atârna de lungi săptămâni, prinsă de crestele Carpați­­lor și întinsă asupra întreg orizontului țării —­ a dispărut ca la un semnal tainic, trasă de mâni nevăzute și mototolită undeva departe prin neștiutele adâncimi ale munților. Scăl­dat într-un potop de raze, Sibiiul și-a relie­fat azi dimineață iarăș, în d­arul atmosferei, interesantele­ i particularități de oraș medie­val copleșit de eflorescența încă timidă și atât de întârziată a unei vieți moderne, ruină enormă, ce se pierde mereu sub vege­­­tația nouă, din ce în ce mai pulsantă. O sim­fonică învăluire de glasuri metalice pornește din turnurile catedralei românești, revărsân­­du-se larg în văzduh și călătorind cine știe până unde, în înălțimile bolții orbite de lu­mină, în preajma acelei minunate arătări de titani încremeniți — acolo, spre zarea Țării Românești... Pe străzile Sibiiului un furnicar aproape caleidoscopic și un concert de voci aproape bizar, în care stăpânește impetuos accentul armonios al limbei noastre. Pentru azi ba­lanța forțelor a înclinat în favoarea noastră și noi am avut iluzia deplină a unui viitor pe care-l voim acestui oraș asaltat azi cu atâta îndârjire, de potrivnicii noștri. In acest cadru de seninătate a avut adunarea generală a Asociațiunii și pot loc să adaog imediat, că și adunarea a fost tot atât de senină și de armonică. Am avut iarăș la un loc toate elementele reprezentative ale vieții noastre și sperăm de-acum, că adună­rile generale ale Asociațiunii vor fi în viitor ceea ce trebuia să fie și în trecut, tot atâtea expresii sintetice ale forțelor noastre vitale. Au fost de față la adunare, precum și la toate momentele împreunate cu ea, capul bisericei noastre ortodoxe, dimpreună cu cei doi epi­­scopi, au fost de față reprezintanții bisericei noastre unite și au fost de față reprezintanții luptelor noastre politice, culturale și econo­mice, într’un mănunchiu bogat, veniți de pre­tutindeni, din toate ținuturile românești ale țării. Dar ceea ce­ a împrumutat momentelor de sărbătoare o tonalitate de-o adâncime ne­simțită încă, a fost prezența d-lui Vasile Stroescu. Nu știu de ce, figura de-o construcție subtilă, aproape diafană, a d-lui Vasile Stro­escu — oricât de mult încercam să mi-o fi­xez — îmi scăpa mereu, stânsă parcă într’o aureolă prea intensă, și aveam impresia că în mijlocul nostru își împrăștie razele bibli­cul stâlp de foc, care a luminat odată întu­­nerecul din nopțile de pribegire ale unui­ po­por isgonit... Și dacă serbările Astrei s’au remarcat acum mai mult decât altădată prin consistența unei conștiinți etice superioare,­­ fiindcă am văzut cu toții viul simbol al da­toriei românești, l-am văzut cu toții pe Va­sile Stroescu și am simțit să sufletele noastre sunt atrase armonios de marele lui suflet, ca în jurul unui biruitor centru de rotațiune... In adevăr prezența d-lui Vasile Stroescu a dat un relief de-o frumseță rară serbărilor noastre și avem mulțumirea sufletească de-a ne fi văzut capabili de-o demnă și curată manifestație de recunoștință ața cu acest om providential al nostru. D-nni­mit toate semnele recunoștință pescu a pri­noastre împrejurarea asta ne înalță mult în fața con­și științei noastre proprii. Al doilea moment culminant al serbărilor a fost inaugurarea bustului Gh. Bariț, — o faptă, aceasta, săvârșită la timpul cel mai potrivit și menită să semnaleze o fază mai înaintată a educației noastre naționale. In acest ansamblu fericit problemele vii­toare ale Astrei, indicate lămurit de președin­tele ei, în discursul festiv pe care-l publicăm mai la vale, se desenează convingătoare și în fața noastră se deschide o perspectivă de si­­linți frumoase și conștiente. Să dea Dumene­­zeu, Ca indemnurile ce simțim cu asemenea ocazii să nu adoarmă niciodată în noi. Dăm acum o schiță sumară a singurati­celor momente: ZIUA !. Serviciul divin. S’a văzut din prefară că așteptările sibiie­­nilor vor fi înșelate prin o mare afluență de lume, — grație împrejurării, că pe Luni a fost convocat și congresul național al bisericii noa­stre gr.-orientale. In adevăr, spațioasele loca­luri ale restaurantului Brote au fost pline de lu­me la seara de cunoștință și d-nul Dr. I. Beu, care a salutat pe oaspeți în numele sibiienilor, a putut să aibă o adevărată mulțumire. Și mai cu seamă azi dimineață, pe străzi și în cele două biserici în cari s’a oficiat slujba divină, am putut cu toții să constatăm, că ser­bările Astrei vor avea și ca public proporțiile cuvenite. In biserica catedrală a pontificat I. P. S. Sa mitropolitul Ion Mețianu, asistat de arh­iman­­driții Musta, Pușcariu și Hamsea, precum și de numeroși alți preoți. La sfârșitul serviciului sacru mitropolitul a rostit o predică ocazio­nală, arătând însemnătatea generală a serbă­rilor și cerând binecuvântarea cerului asupra lucrărilor Asociațiunei și congresului național bisericesc. In biserica rom. gr. cat. a oficiat vice-pre­­ședintele Astrei, părintele canonic Dr. Vasile Suciu dela Blaj, cu o solemnă asistență de pro­topopi și preoți. La sfârșitul slujbei părintele protopop Togan a spus o predică, lămurind credincioșilor însemnătatea serbărilor și ini­țiind o colectă pentru fondul ziariștilor. Rezul­tatul acestei colecte nu-l cunoaștem încă. Ședința I. La orele 11 în sala festivă a Asociațiunii sunt de față până în vre-o 1500 de oameni, re­­prezintând societatea românească de pretutin­deni. In rândul prim iau loc octogenarul mitro­polit I. Mețianu, episcopii I. Pap și M. Cristea, dimpreună cu celelalte înalte fețe bisericești. Figura rătăcitului dela Oradea­ mare se de­­­ntii cuZa că o silueta a rSmășcării pe­ um scaun la capătul șirului prim și nimenea nu o bagă în seamă. Cu sfârșitul ședinței ea a dispărut, — cine știe în ce noapte a unei conștiinți distruse... Privirile tuturor sunt îndreptate îndeosebi asupra figurei de-o uimitoare nobleță și di­­­stincție a d-lui V­asile Stroescu, care la loc aproape de masa presidi­ală, la dreapta, ne­știut la început de toți, cu atât mai viu obser­vat pe urmă de miile de ochi iluminați de ad­mirație. La masa prezidială ia loc comitetul Asocia­­țiunei, în frunte cu d-nul A. Bârseanu. Se re­marcă prezența mai multor oaspeți iubiți din Țară. Găsim, îndată la început că o listă a oas­peților ar fi o încercare prea îndrăzneață și de­cât să scăpăm vre­un nume, renunțăm mai bine a o da. La masa presei (de data asta fără pseu­­dogazetari): T. V. Păcățianu (redactorul To­gra­f­u­l­u­i R­o­m­­â­n), Dr. V. Braniște (direct­­torul Drapelului), S. Moldovan (primre­­dactorul G­a­z­e­t­ei T­r­a­n­s­i­l­v­a­niei), A. C. Domșa, (redactorul U­n­i­r­e­i), I. Montani (primredactorul Românulu­i), A. Lupean (S­o­f­i­a s­a­t­e­l­o­r) și L. Paukerow (corespon­dentul mai multor ziare din Țară). A venit la adunare și primarul orașului, dl Albert Dörr. Arh­iereii și comitetul Astrei sânt primiți la intrare cu ovații. (D-nul Stroescu a intrat îna­inte neștiut de nimeni). In mijlocul unei atenții încordate d-nul A. Bârseanu rostește următorul discurs festiv: Discursul d-lui Bârseanu. Excelenta Voastră, înalt Prea Sfințite Pă­rinte Arhiepiscop și Metropolit, Prea Sfințiți Episcopi, Doamnelor și Domnilor! Iată-ne întruniți din nou în adunarea gene­rală a „Asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român” pentru întâia oră dela memorabila adunare din Blaj, în care s’a ser­bat existența de 50 ani a însoțirii noastre cul­turale. Vibrează și acum în inimile noastre a­­mintirea frumoaselor zile de 15, 16, 17 August

Next