Românul, octombrie 1912 (Anul 2, nr. 217)
1912-10-03 / nr. 217
Anul Si. ABONAMENTUL: Pe un an . . 28'— Cor. Pe jumătate an 14'— , Pe 3 luni . . 7— , Pe o lună . . 240 , Pentru România și străinătate : Pe un an. . 40'— frânei Telefon pentru oraș și interurban Nr. 750. MUZEUL PRESEI SEVER JIMBONA Arad, Mercuri 3|16 Octomvrie 19Î2. Nr. N-rul 217. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Strada Zrínyi N-rulla. INSERȚIUNILE se primesc la administrație. Mulțămite publice și Loc deschis costă șirul 20 fii. Manuscriptele nu se innapoiază. Adunarea Asociațiunei. Bustul lui Gheorghe Bariț. Prezenta d-lui V. Stroescu Sibiiu, 13 Octomvrie. Greaua perdea de nori, care atârna de lungi săptămâni, prinsă de crestele Carpaților și întinsă asupra întreg orizontului țării — a dispărut ca la un semnal tainic, trasă de mâni nevăzute și mototolită undeva departe prin neștiutele adâncimi ale munților. Scăldat într-un potop de raze, Sibiiul și-a reliefat azi dimineață iarăș, în darul atmosferei, interesantele i particularități de oraș medieval copleșit de eflorescența încă timidă și atât de întârziată a unei vieți moderne, ruină enormă, ce se pierde mereu sub vegetația nouă, din ce în ce mai pulsantă. O simfonică învăluire de glasuri metalice pornește din turnurile catedralei românești, revărsându-se larg în văzduh și călătorind cine știe până unde, în înălțimile bolții orbite de lumină, în preajma acelei minunate arătări de titani încremeniți — acolo, spre zarea Țării Românești... Pe străzile Sibiiului un furnicar aproape caleidoscopic și un concert de voci aproape bizar, în care stăpânește impetuos accentul armonios al limbei noastre. Pentru azi balanța forțelor a înclinat în favoarea noastră și noi am avut iluzia deplină a unui viitor pe care-l voim acestui oraș asaltat azi cu atâta îndârjire, de potrivnicii noștri. In acest cadru de seninătate a avut adunarea generală a Asociațiunii și pot loc să adaog imediat, că și adunarea a fost tot atât de senină și de armonică. Am avut iarăș la un loc toate elementele reprezentative ale vieții noastre și sperăm de-acum, că adunările generale ale Asociațiunii vor fi în viitor ceea ce trebuia să fie și în trecut, tot atâtea expresii sintetice ale forțelor noastre vitale. Au fost de față la adunare, precum și la toate momentele împreunate cu ea, capul bisericei noastre ortodoxe, dimpreună cu cei doi episcopi, au fost de față reprezintanții bisericei noastre unite și au fost de față reprezintanții luptelor noastre politice, culturale și economice, într’un mănunchiu bogat, veniți de pretutindeni, din toate ținuturile românești ale țării. Dar ceea ce a împrumutat momentelor de sărbătoare o tonalitate de-o adâncime nesimțită încă, a fost prezența d-lui Vasile Stroescu. Nu știu de ce, figura de-o construcție subtilă, aproape diafană, a d-lui Vasile Stroescu — oricât de mult încercam să mi-o fixez — îmi scăpa mereu, stânsă parcă într’o aureolă prea intensă, și aveam impresia că în mijlocul nostru își împrăștie razele biblicul stâlp de foc, care a luminat odată întunerecul din nopțile de pribegire ale unui popor isgonit... Și dacă serbările Astrei s’au remarcat acum mai mult decât altădată prin consistența unei conștiinți etice superioare, fiindcă am văzut cu toții viul simbol al datoriei românești, l-am văzut cu toții pe Vasile Stroescu și am simțit să sufletele noastre sunt atrase armonios de marele lui suflet, ca în jurul unui biruitor centru de rotațiune... In adevăr prezența d-lui Vasile Stroescu a dat un relief de-o frumseță rară serbărilor noastre și avem mulțumirea sufletească de-a ne fi văzut capabili de-o demnă și curată manifestație de recunoștință ața cu acest om providential al nostru. D-nnimit toate semnele recunoștință pescu a prinoastre împrejurarea asta ne înalță mult în fața conși științei noastre proprii. Al doilea moment culminant al serbărilor a fost inaugurarea bustului Gh. Bariț, — o faptă, aceasta, săvârșită la timpul cel mai potrivit și menită să semnaleze o fază mai înaintată a educației noastre naționale. In acest ansamblu fericit problemele viitoare ale Astrei, indicate lămurit de președintele ei, în discursul festiv pe care-l publicăm mai la vale, se desenează convingătoare și în fața noastră se deschide o perspectivă de silinți frumoase și conștiente. Să dea Dumenezeu, Ca indemnurile ce simțim cu asemenea ocazii să nu adoarmă niciodată în noi. Dăm acum o schiță sumară a singuraticelor momente: ZIUA !. Serviciul divin. S’a văzut din prefară că așteptările sibiienilor vor fi înșelate prin o mare afluență de lume, — grație împrejurării, că pe Luni a fost convocat și congresul național al bisericii noastre gr.-orientale. In adevăr, spațioasele localuri ale restaurantului Brote au fost pline de lume la seara de cunoștință și d-nul Dr. I. Beu, care a salutat pe oaspeți în numele sibiienilor, a putut să aibă o adevărată mulțumire. Și mai cu seamă azi dimineață, pe străzi și în cele două biserici în cari s’a oficiat slujba divină, am putut cu toții să constatăm, că serbările Astrei vor avea și ca public proporțiile cuvenite. In biserica catedrală a pontificat I. P. S. Sa mitropolitul Ion Mețianu, asistat de arhimandriții Musta, Pușcariu și Hamsea, precum și de numeroși alți preoți. La sfârșitul serviciului sacru mitropolitul a rostit o predică ocazională, arătând însemnătatea generală a serbărilor și cerând binecuvântarea cerului asupra lucrărilor Asociațiunei și congresului național bisericesc. In biserica rom. gr. cat. a oficiat vice-președintele Astrei, părintele canonic Dr. Vasile Suciu dela Blaj, cu o solemnă asistență de protopopi și preoți. La sfârșitul slujbei părintele protopop Togan a spus o predică, lămurind credincioșilor însemnătatea serbărilor și inițiind o colectă pentru fondul ziariștilor. Rezultatul acestei colecte nu-l cunoaștem încă. Ședința I. La orele 11 în sala festivă a Asociațiunii sunt de față până în vre-o 1500 de oameni, reprezintând societatea românească de pretutindeni. In rândul prim iau loc octogenarul mitropolit I. Mețianu, episcopii I. Pap și M. Cristea, dimpreună cu celelalte înalte fețe bisericești. Figura rătăcitului dela Oradea mare se dentii cuZa că o silueta a rSmășcării pe um scaun la capătul șirului prim și nimenea nu o bagă în seamă. Cu sfârșitul ședinței ea a dispărut, — cine știe în ce noapte a unei conștiinți distruse... Privirile tuturor sunt îndreptate îndeosebi asupra figurei de-o uimitoare nobleță și distincție a d-lui Vasile Stroescu, care la loc aproape de masa presidială, la dreapta, neștiut la început de toți, cu atât mai viu observat pe urmă de miile de ochi iluminați de admirație. La masa prezidială ia loc comitetul Asociațiunei, în frunte cu d-nul A. Bârseanu. Se remarcă prezența mai multor oaspeți iubiți din Țară. Găsim, îndată la început că o listă a oaspeților ar fi o încercare prea îndrăzneață și decât să scăpăm vreun nume, renunțăm mai bine a o da. La masa presei (de data asta fără pseudogazetari): T. V. Păcățianu (redactorul Tografului Român), Dr. V. Braniște (directtorul Drapelului), S. Moldovan (primredactorul Gazetei Transilvaniei), A. C. Domșa, (redactorul Unirei), I. Montani (primredactorul Românului), A. Lupean (Sofia satelor) și L. Paukerow (corespondentul mai multor ziare din Țară). A venit la adunare și primarul orașului, dl Albert Dörr. Arhiereii și comitetul Astrei sânt primiți la intrare cu ovații. (D-nul Stroescu a intrat înainte neștiut de nimeni). In mijlocul unei atenții încordate d-nul A. Bârseanu rostește următorul discurs festiv: Discursul d-lui Bârseanu. Excelenta Voastră, înalt Prea Sfințite Părinte Arhiepiscop și Metropolit, Prea Sfințiți Episcopi, Doamnelor și Domnilor! Iată-ne întruniți din nou în adunarea generală a „Asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român” pentru întâia oră dela memorabila adunare din Blaj, în care s’a serbat existența de 50 ani a însoțirii noastre culturale. Vibrează și acum în inimile noastre amintirea frumoaselor zile de 15, 16, 17 August