Românul, iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141)
1914-06-03 / nr. 119
Pag. 2. iarnă, e o restricție a limbei românești, ce desminte orice intenție de „împăcare” din partea guvernului. Ca totdeauna când legislatorul se gândește la „naționalități”,-ul citat nu e lămurit. Vorbește de autorități și de oficii, (hatoság és hivatal), dar nu amintește de consiliul (bizottság) creiat pe lângă , prețuri, acum. Aci, limba românească va avea aceleași drepturi ca în procesele verbale și la desbaterile adunărilor congregaționale? Noi credem, că da, și așteptăm, că membrii partidului să stăruie în congregații pe lângă o interpretare în acest sens, de nu cumva în desbaterea parlamentară se va lămuri „fraza”. Nu mai încape însă îndoială asupra dispoziției, de care vor avea să sufere mai mult comitatele săsești (revolta lor se arată de pe acum, și suntem curioși, cum vor fi mulțumiți?...) conform cărei dispoziții actele oficiale totdeauna iar ale particularilor cu mici excepții, vor trebui redactate numai ungurește, și înaintea autorităților se va putea vorbi numai ungurește. Față de trecut, dispozițiile acestea sunt un regres, sunt o cinică răpire de drepturi câștigate odată. Chiar și în justiție suferim mai puțin. Părțile interesate au dreptul cel puțin să vorbească românește dacă nu-i au dreptul de a înainta acte românești, până și în fața celei mai înalte instanțe judecătorești a Curiei. In administrație acest drept e mărginit la autoritățile cercuale, dar și aci, numai ca excepție. Guvernul și partidul muncei, guvernul cel cu mierea împăcării pe buze, e un mare amestecător de venituri... Deputații partidului național român au să combată din răsputeri noile proiecte de lege. Ajunge un singur argument: statificarea comitatelor, înseamnă la noi, maghiarizarea comitatelor! „ROMÂNUL” Marți, 16 Iunie n. 1914. Vizita dela Konopischt. * Viena, 13 Iunie. (A.) Gravitatea actualei situațiuni o pronunță mai lămurit importanța ce se atribuie de-o parte vizitei împăratului german în Konopischt la moștenitorul de tron austro-ungar, iar de altă parte întrevederii din Constanța. Faptul că suveranul german îl vizitează pe moștenitorul austro-ungar desigur, pare un lucru destul de obișnuit. In tot cazul însă solemnitățile și excursiile aranjate prin împrejurimea pitorească a castelului din prilejul actualei vizite a împăratului german a fost numai un decor pentru orientările politice serioase, cari au avut loc între suveranul imperiului german și viitorul monarh austro-ugar. Situația politică internațională a luat în săptămânile din urmă o înfățișare ’foarte îngrijitoare și mai cu seamă s’au ivit la suprafață chestiile cari par a fi de interesul cel mai mare pentru monarhia austro-ungară și cari ating simțitor și pe aliatul imperiu german. Foarte natural că aceste chestii n’au putut rămâne neatinse în conversația dintre suveranul german și viitorul suveran al monarhiei austro-ungare. Cu toată desmințirea presei maghiare, în cursul vizitei de la Konopischl a fost în tot cazul discutat programul unei acțiuni comune a flotei de răsboiu germane cu cea a monarhiei. Vorbește pentru aceasta prezența în Konopischt a comandantului superior al flotei imperiului german, amiralul v. Tirpitz, și faptul acesta singur scoate vizita împăratului Wilhelm din cadrele unei simple curturazii sau excursii de plăcere și îi dă caracterul unui eveniment politic de cea mai mare însemnătate. Chestia Mării Mediterane câștigă prin nouăle orientări politice și prin prefacerea încă nestabilită a peninsulei balcanice o importanță tot mai mare. Chestia dominațiunii în Marea Adriatică e drept că interesează în primul rând monarhia austro-ungară, dar aceasta chestie nu poate fi despărțită în nici un caz de chestia dominativii Mării Mediterane și așa interesul intensiv al Germaniei e foarte explicabil. Dar desigur, vor avea drept și aceia, cari afirmă, că cu prilejul acestei vizite a fost lămurită și înlocuirea actualului ambasador austro-ungar la Berlin și a ambasadorului german la Viena cu alte persoane. Ambasadorul Szögyenyi-Marich e absolut incapabil de aș mai putea împlini chemarea sa, iar pentru rechiemarea lui e timpul suprem. Oricât de minime au fost însușirile lui intelectuale și oricât de slab e talentul lui diplomatic, el totuș a înțeles, ca în postul său să aibă în vedere și să stăruie în primul rând pentru interesele maghiare. Ar fi de dorit deci, ca urmașul lui să nu mai fie un maghiar.Pe cât suntem informați contele Tisza ar stărui pentru trimiterea c. Andrássy la Berlin,ca așa să-l poată dezarma pentru viitoarele alegeri. ( N. R.) Maghiarii și așa sunt reprezentați în diplomația austro-ungară în proporție chiar inversă cu însemnătatea lor politică și culturală prin ce se provoacă aparența că elementul maghiar ar fi cu mult mai superior în toate privințele popoarelor nemaghiare ale monarhiei. Dar aceasta nicidecum nu corăspunde realității. Se crede că deodată cu ambasadorul Szögyenyi-Marich își va părăsi postul și ambasadorul german din Viena v. Tschirschky, care nicidecum n’a înțeles să câștige simpatiile cercurilor competente. Se vorbește anume, că relațiile între ambasadorul v. Tschirschky și moștenitorul de tron austroungar sunt foarte încordate. „Fantoma bulgară”. Sub acest titlu „Die Zeit” publică la loc de frunte următoarele: Ministrul nostru de externe, care în penultima sesiune delegațională a declarat de povești fantastice svonurile despre o răcire a raporturilor noastre cu România, acum va trebui să se convingă că regele României este în așteptarea vizitei țarului Rusiei și a ministrului rus de externe Sassonov la Constanța. Dar bărbații de la Ballplatz nu pot fi aduși în perplezitate, câtă vreme au de lucru numai cu concetățenii lor. Ei neagă pur și simplu orice vină și s’ar aduce și se provoacă la „Cartea roșie”, care e foarte puțin cetită. Dar, chiar „Cartea roșie” ne arată că diplomația noastră reprezentând interesele României a dovedit în cursul răsboiului balcanic o atitudine nepăsătoare și de o valoare dubioasă. Românii ar trece peste aceasta, dar diplomația noastră amenință să urmeze și pe mai departe o politică care să îndepărteze și mai mult România de noi. Diplomația noastră aleargă și acum ca și mai nainte, tot după fantomă bulgară și chiar în timpul din urmă, în timpul cel mai nepotrivit, ea a provocat displăcerea opiniei publice din Germania, intrepunându-se pentru un împrumut bulgar. Dar prietenia bulgară cu prietenia română nu încap laolaltă. Bulgaria și România sunt două poluri dușmane în Balcani. România face o politică conservatoare, ea apără pacea încheiată la București și în consecință câștigul ei, al Serbiei și al Greciei din răsboi. Din aceasta rezultă o comunitate de interese pentru aceste trei state, care comunitate e mai puternică decât orice alianță formală. Nu durerile trecutului, ci chiar aceste temeri pentru viitor împing România spre apropierea de Rusia. Contele Andrássy a exploatat după congresul de la Berlin de greșeala diplomației rusești pentru ca să câștige România pentru monarhie, iar acum Sassonov exploatează greșeala diplomației noastre ca să recâștige România. Ochiu pentru ochiu. Greșeala Rusiei a fost Basarabia, iar greșeala noastră Bulgaria. Aceasta e adevărata semnificație a recentelor mobilizări de probă din Rusia, precum și a întrevederii de la Constanța, mulțămit cu elevii , mai mare laudă nu li se poate aduce. Apropos, de dl G. Deac. Nu-mi place să ridic pe oameni în slavă și asta-i greșală în ziua de azi, nu-mi place însă nici să-i cobor, prin urmare n’am nici pretenții de-a câștiga merite, îmi place însă „să dau Caesarului”... Și dlui Deac îi datorim toată recunoștința. Lui și câtorva membri însuflețiți de la clubul clujan trebuie să le mulțămim ținerea primului concurs sportiv românesc. El a fost, care a încercat încă în anul 1907 înființarea unui club românesc în Cluj. Și ideia sulerată atunci, — a prins rădăcini în anul trecut în Cluj — și a triumfat acum la 31 Mai în Orăștie. * Luptele serioasă dela scrimă au cauzat multă plăcere, cele neserioase multe momente de ilaritate. Dl Dr. Ioan Giurgiu are o sută și zece chilograme în greutate și o admirabilă rutină în scrimă. A făcut academie, spre marea noastră uimire tocmai cu un ungur — căpitanul poliției din Orăștie. Așadară „Două neamuri”, și ni se strângea inima în piept când ne gândeam că lupta aceasta s’ar putea sfârși cu rușinea noastră. „Hopla” — se auzi strigătul aprins al românului și făcu un atac de credea-i că-i cea mai înverșunată luptă serioasă. O tăietură la piept, una la mână, încă un atac... și sabia sboară din mâna căpitanului la picioarele juriului... Mai știi?... va fi poate un semn al vremii... ♦ La miezul nopții totdeauna și în tot locul sunt momente de remarcat. In sala de dans de la „Central” animația e mare — prin urmare publicul e puțin.Nu-mi prea dau seama despre motive. In restaurant la o masă organizatorii clubului din Cluj își fac socotelile. Judecând după nervozitatea lor, nu le iese deloc — socoteala! Din discuția lor agitată aflu, că sportivii ar voi să plece dimineața cu trenul de 5 ore, dar nu-s mijloace; paralele le-au dus casierii și comitetul organizator local, dintre a cărui membri deja pe la miezul nopții nu se află nici unul. S’au dus cu toții să se culce, căci de... mâne e târg de săptămână... Mai târziu apar casierii dar degeaba, par ale sunt nu sunt. „Dl director a dat poruncă să nu vă dăm nici un ban până nu vom face socoteală exactă — mâne!” Zădarnice sunt rugămintele, zădarnice motivele îndreptățite, zădarnică e intervenția colonelului Herbay. Casierul rămâne „nepăsător și rece”. Sportivii nu-și primesc paralele lor proprii. Și de plecat, trebuie să plece 200 de coroane din fundul pământului! Ori delà vre-un om cu inimă — ca împrumut. Și conducătorii dela C. S. A. scriu pe o coală de hârtie... Obligație... Trist dar s’a întâmplat... ♦ împărțirea premiilor se face fără multă paradă. Dansul se întrerupe pe câteva momente și sportivii așteaptă cu inima încleștată medaliile. In jurul lor frumoasele Orăștiei. (Numai acelea, cari au fost la petrecere, cari au rămas acasă au fost grozav de urâte!!?) La masa de pe scenă colonelul Herbay, Gavril Deac, Dr. Vlad și marele organizator Romeo Dan. Președintele juriului colonelul Herbay spune câteva cuvinte despre... femeia română, apoi împarte rând pe rând între aplauzele publicului șanpionatele și medaliile. Romeo Dan mulțumește comitetului organizator local pentru ajutorul ce l’au dat și „oferă în numele C. S. A. oilor colonel Herbay și Dr. Aurel Vlad marea medalie de aur — pentru deosebitele merite câștigate în jurul sportului, iar pentru deosebita munca și zel desfășurată în jurul organizării concursului medalia de argint dlor Dr. Sghlimbea, Dr. Boca, O... etc...” Liniște generală... pe buzele vorbitorului apare un zimbet ușor, zimbet suspect... * Trecând prin Cluj nu peste mult după concursul din Orăștie, m’am abătut și pe la clubul sportiv ardelean care organizase concursul. Erau puțini și năcăjiți. Aflu motivul supărării: una miie douăzeci coroane — pierderea cu întrecerea!!! Suma e mare, dar sunt multi și — patronii, cari încă nu s’au mișcat!...