Românul, iunie 1914 (Anul 4, nr. 119-141)

1914-06-03 / nr. 119

Pag. 2. iarnă, e o restricție a limbei românești, ce desminte orice intenție de „împăcare” din par­tea guvernului. Ca totdeauna când legislato­rul se gândește la „naționalități”,­­-ul citat nu e lămurit. Vorbește de autorități și de oficii, (hatoság és hivatal), dar nu amintește de con­siliul (bizottság) creiat pe lângă , prețuri, acum. Aci, limba românească va avea ace­leași drepturi ca în procesele verbale și la des­­baterile adunărilor congregaționale? Noi cre­dem, că da, și așteptăm, că membrii partidu­lui să stăruie în congregații pe lângă o inter­pretare în acest sens, de nu cumva în des­­baterea parlamentară se va lămuri „fraza”. Nu mai încape însă îndoială asupra dis­poziției, de care vor avea să sufere mai mult comitatele săsești (revolta lor se arată de pe acum, și suntem curioși, cum vor fi mulțu­­miți?...) conform cărei dispoziții actele ofi­ciale totdeauna iar ale particularilor cu mici excepții, vor trebui redactate numai ungu­rește, și înaintea autorităților se va putea vor­bi numai ungurește. Față de trecut, dispozi­țiile acestea sunt un regres, sunt o cinică ră­pire de drepturi câștigate odată. Chiar și în justiție suferim mai puțin. Părțile intere­sate au dreptul cel puțin să vorbească româ­nește dacă nu-i au dreptul de a înainta acte românești, până și în fața celei mai înalte in­stanțe judecătorești­ a Curiei. In administrație acest drept e mărginit la autoritățile cer­­c­u­a­l­e, dar și aci, numai ca excepție. Gu­vernul și partidul muncei, guvernul cel cu mierea împăcării pe buze, e un mare ameste­­cător de venituri... Deputații partidului național român au să combată din răsputeri noile proiecte de lege. Ajunge un singur argument: statificarea comi­tatelor, înseamnă la noi, maghiarizarea co­mitatelor! „ROMÂNU­L” Marți, 16 Iunie n. 1914. Vizita dela Konopischt. * Viena, 13 Iunie. (A.) Gravitatea actualei situațiuni o pro­nunță mai lămurit importanța ce se atribuie de-o parte vizitei împăratului german în Konopischt la moștenitorul de tron austro-ungar, iar de altă parte întrevederii din Constanța. Faptul că su­veranul german îl vizitează pe moștenitorul au­stro-ungar de­sigur, pare un lucru destul de o­­bișnuit. In tot cazul însă solemnitățile și ex­cursiile aranjate prin împrejurimea pitorească a castelului din prilejul actualei vizite a împă­ratului german a fost numai un decor pentru o­­rientările politice serioase, cari au avut loc între suveranul imperiului german și viitorul­­ monarh austro-u­­gar. Situația politică inter­națională a luat în săptămânile din urmă o în­fățișare ’foarte îngrijitoare și mai cu seamă s’au ivit la suprafață chestiile cari par a fi de interesul cel mai mare pentru monarhia au­­stro-ungară și cari ating simțitor și pe aliatul imperiu german. Foarte natural că aceste che­stii n’au putut rămâne neatinse în conversa­ția dintre suveranul german și viitorul suveran al monarhiei austro-ungare. Cu toată desminți­­rea presei maghiare, în cursul vizitei de la Ko­nopischl a fost în tot cazul discutat programul unei acțiuni comune a flotei de răsboiu germane cu cea a monarhiei. Vorbește pentru aceasta prezența în Konopischt a comandantului supe­rior al flotei imperiului german, amiralul v. Tirpitz, și faptul acesta singur scoate vizita îm­păratului Wilhelm din cadrele unei simple curturazii sau excursii de plăcere și îi dă carac­terul unui eveniment politic de cea mai mare însemnătate. Chestia Mării Mediterane câștigă prin nouăle orientări politice și prin preface­rea încă nestabilită a peninsulei balcanice o im­portanță tot mai mare. Chestia dominațiunii în Marea Adriatică e drept că interesează în primul rând monarhia austro-ungară, dar acea­sta chestie nu poate fi despărțită în nici un caz de chestia dominativii Mării Mediterane și așa interesul intensiv al Germaniei e foarte expli­cabil. Dar de­sigur, vor avea drept și aceia, cari afirmă, că cu prilejul acestei vizite a fost lămurită și înlocuirea actualului ambasador austro-ungar la Berlin și a ambasadorului german la Viena cu alte persoane. Ambasa­dorul Szögyenyi-Marich e absolut incapabil de aș mai putea împlini chemarea sa, iar pentru rechiemarea lui e timpul suprem. Ori­cât de minime au fost însușirile lui intelec­tuale și ori­cât de slab e talentul lui diploma­tic, el totuș a înțeles, ca în postul său să aibă în vedere și să stăruie în primul rând pentru interesele maghiare. Ar fi de dorit deci, ca urmașul lui să nu mai fie un maghiar.­­Pe cât suntem informați contele Tisza ar stărui pen­tru trimiterea c. Andrássy la Berlin,ca așa să-l poată dezarma pentru viitoarele alegeri. ( N. R.) Maghiarii și așa sunt reprezentați în diplomația austro-ungară în proporție chiar inversă cu însemnătatea lor politică și cultu­rală prin ce se provoacă aparența că ele­mentul maghiar ar fi cu mult mai superior în toate privințele popoarelor nemaghiare ale monarhiei. Dar aceasta nici­decum nu corăspunde realității. Se crede că deodată cu ambasadorul Szögyenyi-Marich își va părăsi postul și ambasadorul german din Viena v. Tschir­­schky, care nici­decum n’a înțeles să câștige simpatiile cercurilor competente. Se vorbește anume, că relațiile între ambasadorul v. Tschirschky și moștenitorul de tron austro­­ungar sunt foarte încordate. „Fantoma bulgară”. Sub acest titlu „Die Zeit” pu­blică la loc de frunte următoarele: Ministrul nostru de externe, care în penultima sesiune delegațională a de­clarat de povești fantastice svonurile despre o răcire a raporturilor noastre cu România, acum va trebui să se convingă că regele României este în așteptarea vizitei țarului Rusiei și a ministrului rus de externe Sassonov la Constanța. Dar bărbații de la Ballplatz nu pot fi aduși în perplezitate, câtă vreme au de lucru numai cu concetățenii lor. Ei neagă pur și simplu ori­ce vină și s’ar aduce și se provoacă la „Cartea roșie”, care e foarte puțin cetită. Dar, chiar „Cartea roșie” ne arată că diplomația noastră reprezentând interesele României a dovedit în cursul răsboiului balcanic o atitudine ne­­păsătoare și de o valoare dubioasă. Românii ar trece peste aceasta, dar diplomația noastră amenință să ur­meze și pe mai departe o politică care să îndepărteze și mai mult România de noi. Diplomația noastră aleargă și acum ca și mai nainte, tot după fantomă bulgară și chiar în timpul din urmă, în timpul cel mai nepotrivit, ea a provocat displăcerea opiniei publice din Germania, intrepunându-se pentru un împrumut bulgar. Dar prietenia bulgară cu prietenia română nu încap laolaltă. Bulgaria și România sunt două poluri dușmane în Balcani. România face o politică con­servatoare, ea apără pacea încheiată la București și în consecință câștigul ei, al Serbiei și al Greciei din răsboi. Din aceasta rezultă o comunitate de interese pentru a­­ceste trei state, care comunitate e mai puternică decât ori­ce alianță formală. Nu durerile trecutului, ci chiar aceste temeri pentru viitor împing România spre apropierea de Rusia. Contele Andrássy a exploatat după congresul de la Berlin de greșeala diplomației rusești pentru ca să câ­știge România pentru monarhie, iar acum Sassonov exploatează greșeala diplomației noastre ca să recâ­știge România. Ochiu pentru ochiu. Greșeala Rusiei a fost Basarabia, iar greșeala noastră Bulgaria. Aceasta e adevărata semnificație a recentelor mo­bilizări de probă din Rusia, precum și a întrevederii de la Constanța, mulțămit cu elevii , mai mare laudă nu li se poate aduce. Apropos, de dl G. Deac. Nu-mi place să ri­dic pe oameni în slavă și asta-i greșală în ziua de azi, nu-mi place însă nici să-i cobor, prin ur­mare n’am nici pretenții de-a câștiga merite, îmi place însă „să dau Caesarului”... Și dlui Deac îi datorim toată recunoștința. Lui și câtorva membri însuflețiți de la clubul clujan trebuie să le mulțămim ținerea primului concurs sportiv românesc. El a fost, care a în­cercat încă în anul 1907 înființarea unui club românesc în Cluj. Și ideia sulerată atunci, — a prins rădăcini în anul trecut în Cluj — și a triumfat acum la 31 Mai în Orăștie. * Luptele serioasă dela scrimă au cauzat multă plăcere, cele neserioase multe momente de­­ ilaritate. Dl Dr. Ioan Giurgiu are o sută și zece chilo­­grame în greutate și o admirabilă rutină în scri­mă. A făcut academie, spre marea noastră ui­mire tocmai cu un ungur — căpitanul poliției din Orăștie. Așa­dară „Două neamuri”, și ni se strângea inima în piept când ne gândeam că lupta aceasta s’ar putea sfârși cu rușinea noastră. „Hopla” — se auzi strigătul aprins al româ­nului și făcu un atac de credea-i că-i cea mai înverșunată luptă­­ serioasă. O tăietură la piept, una la mână, încă un atac... și sabia sboa­­ră din mâna căpitanului la picioarele juriului... Mai știi?... va fi poate un semn al vremii... ♦ La miezul nopții totdeauna și în tot locul sunt momente de remarcat. In sala de dans de la „Central” animația e mare — prin urmare pu­blicul e puțin.Nu-mi prea dau seama despre mo­tive. In restaurant la o masă organizatorii clu­bului din Cluj își fac socotelile. Judecând după nervozitatea lor, nu le iese de­loc — socoteala! Din discuția lor agitată aflu, că sportivii ar voi să plece dimineața cu trenul de 5 ore, dar nu-s mijloace; paralele le-au dus casierii și co­mitetul organizator local, dintre a cărui mem­bri deja pe la miezul nopții nu se află nici unul. S’au dus cu toții să se culce, căci de... mâne e târg de săptămână... Mai târziu apar casierii dar degeaba, par ale sunt nu sunt. „Dl director a dat poruncă să nu vă dăm nici un ban până nu vom face socoteală exactă — mâne!” Zădarnice sunt rugămintele, zădarnice mo­tivele îndreptățite, zădarnică e intervenția colo­nelului Herbay. Casierul rămâne „nepăsător și rece”. Sportivii nu-și primesc paralele lor pro­prii. Și de plecat, trebuie să plece­ 200 de co­roane din fundul pământului! Ori delà vre-un om cu inimă — ca împrumut. Și conducătorii dela C. S. A. scriu pe o coală de hârtie... Obligație... Trist dar s’a întâmplat... ♦ împărțirea premiilor se face fără multă pa­radă. Dansul se întrerupe pe câteva momente și sportivii așteaptă cu inima încleștată me­daliile. In jurul lor frumoasele Orăștiei. (Numai acelea, cari au fost la petrecere, cari au rămas acasă au fost grozav de urâte!!?) La masa de pe scenă colonelul Herbay, Ga­­vril Deac, Dr. Vlad și marele organizator Ro­meo Dan. Președintele juriului colonelul Herbay spu­ne câteva cuvinte despre... femeia română, a­­poi împarte rând pe rând între aplauzele pu­blicului șanpionatele și medaliile. Romeo Dan mulțumește comitetului organizator local pen­tru ajutorul ce l’au dat și „oferă în numele C. S. A. oilor colonel Herbay și Dr. Aurel Vlad marea medalie de aur — pentru deosebitele­­ merite câștigate în jurul sportului, iar pentru deosebita munca și zel desfășurată în jurul or­ganizării concursului medalia de argint dlor Dr. Sghlimbea, Dr. Boca, O... etc...” Liniște generală... pe buzele vorbitorului apare un zimbet ușor­, zimbet suspect... * Trecând prin Cluj nu peste mult după con­cursul din Orăștie, m’am abătut și pe la clubul sportiv ardelean care organizase concursul. Erau puțini și năcăjiți. Aflu motivul supărării: una miie douăzeci coroane — pierderea cu întrecerea!!! Suma e mare, dar sunt multi și — patronii, cari încă nu s’au mișcat!...

Next