Românul, februarie 1915 (Anul 5, nr. 6-8)
1915-02-08 / nr. 6
Pag. 2, „ROMANUL» Duminecă, 21 Februarie 1915. Unsoarea, întrebuințarea unsoarei se poate restrânge de multe ori fără nici o scădere. In economia casei, anume la gătirea bucatelor, este neapărat de lipsă cruțarea acestei materii de hrană scumpă, înlocuindu-se cu alte materii mai ieftine. Materia suplinitoare cea mai bună pentru unsoare este zahărul; în loc de a pune pe pane, bunăoară, unt, se pot da poame, marmeladă (lictar), miere ș. a. Făina, pânea. Prin ordonanțe oficiale a fost obștea îndatorată să amestece făina de grâu și secară cu alte soiuri de făină (de orz, porumb și cartofi), ca prin această amestecare să se cruțe la facerea pânei proviziile de cereale. De puțina schimbare a gustului ăstui fel de pâne să nu se disguste nimenea. Nici în economia casei să nu se întrebuințeze făină de grâu sau secară neamestecate. Prejudiciul contra soiuriilor de făină întunecată este neîntemeiat, pentru că și aceste sunt nutritoare și priincioase. Cu totul altfel să se proceadă acum economicește cu pânea; să nu se taie pâne mai multă, decât are să se consume. Și resturile de pâne și frunzele (jimble) se pot întrebuința la pregătirea de bucate nutritoare și satioase (supă de pâne etc.) Oamenii trebue să se desvete a mânca numai pâne moale; pânea vârtoasă nu e mai puțin nutritoare. Grișul de orz și ovăz, ca și cel de hrișcă și orez este potrivit pentru multe bucate din făină și lapte și se pot folosi ca mijloace obișnuite de hrană. Aceeaș se poate zice și despre grișul de porumb, (cucuruz) care este mai potrivit la facerea mămăligei decât făina de porumb. Zămurile de tot felul de făină și lapte, în cari se pune orzul curățit, arpăcaș (ovăs pisat), ori de ovăs pot să deie bucate nutritoare. Păstăioase. Păstăioasele (fasolea, mazărea și lintea) merită și ele o deosebită considerație putându-se întrebuința la gătirea multor feluri de bucate satiose și nutritoare. Cartofii. Pentru însușirea lor nutritivă și pentru multipla lor întrebuințare cartofii (crumpene) fac un prețios serviciu ca articol de nntremânt. Pentru a proceda economicește cu cartofii ei trebuie ferit cu coaje cu tot, și după aceea curățiți, altfel se pierd multe materii nutritoare din ei. Legume. Legumele sunt vrednice de a se întrebuința în bucate pentru diferitele lor însușiri bune, pentru schimbare și pentru bunul lor gust, cum și pentru că sunt satioase și prin ele se pot cruța alte mijloace de traiu. Cine dispune de pământ necultivat sau de o grădină de ornament, să cultive cartofi timpurii, legume, salată ș. a. El poate obținea pentru casa sa și adesea și pentru alții adausuri prețioase pentru masă. Zahăr, poame. Zahărul se întrebuințează, adesea nepotrivit, numai ca delicateță, pe când el, de fapt, este un articol de hrană extraordinar de însemnat și de aceea ar trebui să se întrebuințeze, pe cât posibil din belșug; cum s’a mai spus, zahărul poate să înlocuiască unsoarea în hrana de toate zilele: prin consumarea în măsură mare de zahăr s’ar putea — mai ales având din el provizii mai însemnate — preîntimpină lipsa și scumpirea unsoarei. In acelaș înțeles este arătat și consumul de bucate dulci, poame în orice formă, anume ca compot, lictar, cum și mierea. Este cu scop, ca poamele, cât mai de timpuriu, să fie scutite de stricăciune și valorizate în mod corespunzător (uscate, ca conserve etc.). Băuturi. Apa stâmpără mai bine setea. Laptele este băutura cea mai nutritoare. Cu mijloacele întrebuințate, adesea cu prisos pentru băuturi spirtuoase, se pot procura mai bine mijloace de hrană necesare. Materiile brute (bucate, cartofi, poame etc.) întrebuințate la facerea băuturilor spirtuoase pot servi mai bine, valorizându-se ca mijloace de nutremânt. Și cafeaua și tea ajung numai prin adausul de zahăr și lapte a fi prețuite ca nutremânt. In locul acestor articole transoceanice, cari se pot activa numai în cantități restrânse și scumpe, ar putea să se întrebuințeze mai bine lapte sau supă de lapte, orz cu lapte ș. a. Pentru copii băuturile spirtuoase sunt în tot cazul stricăcioase, iar cafeaua și tea cel puțin de prisos. In genere să se observe regula, ca să nu se fiarbă mai mult, decât se mănâncă de obiceiu și să nu se uite că și ceea ce rămâne se poate folosi cu altă ocazie. Prin pregătirea cu gust a feluritelor bucate, prin schimbarea cu priceperea lor și prin înconjurarea hranei unilaterale se va îndestuli pofta de mâncare chiar și cu cele mai simple mâncări. La gătirea bucatelor joacă un rol însemnat cruțarea materialului de ars. Cărbunii, mai ales, să se cruțe în aceste vremuri grele. In bucătărie și în cuptoarele de încălzit să nu se pună dintr’odată prea mulți cărbuni. Cu cât este mai jos pătura de cărbuni ce arde, cu atât se uzează mai bine materialul de încălzit. Când se aprinde focul, ușa deasupra trebuie să fie închisă și ușa de sub grătar deschisă. După ce focul a început să ardă bine, ușa de deasupra poate să fie lăsată în parte deschisă, iar cea de sub grătar închisă aproape de tot. Când focul nu mai arde cu flacără trebuie să se închidă ambele uși. La cuptoarele de feruca trebuie deschisă numai când se pune pe foc material de ars. Arderea să fie regulată numai prin ușițele sau șuruburile ce cuptorul le are spre acest scop. Concetățeni și femei! Cătră voi este îndreptat acest advertisment ca să vă împliniți datorința ce o aveți pentru obște și prin aceasta și cătră voi înșivă. Să nu fiți fără griji acum, ci fiecare să se pună în serviciul obștesc. Nimenea să nu creadă că concursul său nu va fi bine venit. Numai multe picături găuresc piatra. Părinții, frații și soții voștri sunt pe câmpul de luptă. Ei își varsă sângele pentru biruința noastră. Aduceți și voi o jertfă pentru patrie, pentru care vitejii noștri soldați aduc așa de mari jertfe în fiecare zi. Toți să cruțe proviziile de traiu și să caute a se arăta vrednici de aceste timpuri mari”. Ce e blocarea anunțată de Germani? — Voci de presă. — Se telegrafiază din Londra. Ziarul „Times" scrie că nu trebue luată în serios declarația Germaniei privitoare la blocarea comercială a tuturor coastelor Angliei și relevă că un blocus, pentru a fi valid, trebue să fie efectiv și în situațiunea actuală a forțelor angajate, afirmațiunea germană către țările neutrale că Germania este în stare să facă această blocare este de bună seamă de necrezut; zona declarat de a fi considerată ca zonă de răsboiu este foarte vastă. Ziarul „Daily Chronicle" examinează articolul patru al declarațiunei din Paris și scrie: „ Un bloc pentru a fi valid trebue să fie real adică să fie menținut de forțe suficiente pentru a împiedeca accesul pe coastele inamice. Ca o consecință clar Germania neavând dominațiunea asupra mărilor nu poate face blocarea. Submarinele nu sunt de ajuns și nu pot da garanțiile trebuitoare unei adevărate blocări. Declarațiunea de blocare a Germaniei nu este clar serioasă și va trebui să constrângă pe riscul său năvile neutrale să o respecte. O altă regulă care este corolarul celei dintâi este că blocujul este vițiat prin absența temporară a năvilor blocante și trebue să fie din nou anunțat de îndată ce acestea reapar. Germania care are numai câteva submarine ar trebui să anunțe blocarea în fiecare zi. Un al treilea punct este că submarinele germane chiar într-un bloc efectiv nu ar fi în drept să scufunde năvi care ar viola blocujul ; submarinele ar avea numai dreptul să aresteze o navă neutră și să o ducă înaintea tribunalului care judecă asupra prăzilor de răsboiu; poate ar avea acum cu „Visătorul de vise” regina Maria ne desvăluește un admirabil culț al temperamentului său plin de grijă estetică pentru tot ce atinge degetele sale măiestre. „Visătorul de vise” e povestea unui tânăr artist, — pictorul Eric Gundian de la curtea regelui Wanda, marele Crai din Miază-noapte, — care plecă în lume pentru a găsi cei doui ochi zăriți în vis. Pictorul începuse să zugrăviască în sala de serbări a regelui o pânză minunată ce reprezenta: „Triumful Amorului”. O minunată sărbătoare de nuntă, în care toate persoanele se îndreptau, pâlcuri, pâlcuri de veseli tineri și de fete spre un tron strălucit. Pe acel tron sta o femee, îmbrăcată într’o haină aurie, care curgea în cute „ca un râu în bătaia soarelui la asfințit, înspre tinerii și fetele, cari cântau cântece de laudă, legănând deasupra capului ramuri înflorite, și aruncând albi trandafiri în fața tronului Amorului”. Dar acestei femei, împodobite atât de minunat, artistul nu-i putuse zugrăvi fata, pentru că el văzuse în vis chipul de care avea nevoe și doi ochi îl urmăreau pretutindeni, deși nu-i găsea nicăiri. Și Eric plecă să caute ochii, pe cari îi visase. Rătăcește în toată lumea și a fiecare pas crede, că și-a găsit plăsmuirea visată. Intru târziu, după ce s-a smuls din brațe calde ce căutau să-l țintuiască aiurea, artistul, într’o noapte caldă, își vede cu ochii visul, ochii din vis, — ochii unei făpturi aeriene, fermecătoare, care pare că plutea în văzduh ca o spumă ușoară. Era atât de plăpândă însă fata aceasta, era atât de delicată, încât, în prima lor îmbrățișare de dragoste, — ea e răpusă de fericire și moare. Moare de fericire, în brațele visătorului de vise, care-și atinsese idealul, — dar la atingerea buzelor lui idealul se prefăcu în țărână. Iubita visată zăcea fără viață. Atunci Eric Gurdian se întoarce la curtea regelui, și cu moartea în suflet începe să picteze fața acelei femei — așa cum o visase aievea. Și când sfârși tabloul, — muri și el, ca și cum și-ar fi îndeplinit menirea. * Mai presus de toate în cartea reginei Maria sunt imagini, imagini și iar imagini. Sute de subiecte de tablouri alegorice sau de peisaje, redate cu o putere neobișnuită de descripție. Toate lucrurile: flori, lacuri, văluri ușoare de spumă, păduri, stânci, sclipire de lună, întinsuri de zăpadă, străluciri de noapte, grădini... toate prind culoare și trăiesc o viață tainică, misterioasă, plină de o poezie a naturii mistică și adâncă. Artistul care nu-și poate sfârși opera și pleacă în căutarea idealului, pe care dacă-1 găsește nu-1 poate strânge în brațe decât pentru a-1 zdrobi, — și apoi ultima inspirație, plătită cu viața, — sunt pagini simbolice mișcătoare. E povestea atâtor și atâtor artiști, cari plătesc cu idealul zdrobit, plăsmuirea cea mai genială a lor... Stilul e curgător și vioi, — imaginile bogate. Iată de pildă un pasaj, la întâmplare: „Atunci se desfășoară ochilor lui ceva de o nespusă frumusețe: lângă bătrân se ivi o femee strălucitoare, străvezie, o femee a cărei față de abia o putea desluși. Capul îi era plecat înapoi și amândouă brațele ei ridicate, lucrau cu raze de lumină arătând spre cer. Haina ei lângă flutura în jos, brumă plutitoare, până la marginea apei, unde se pierdea ca un nour. Și astă ceață aburie, se înfășură în jurul picioarelor bătrânului, și, pe când se ridica încetinel până la inimă, o minunată preschimbare se ivia în bătrânul pustnic: ucenicul lui încremenit văzu cum treptat cădea de pe dânsul povara anilor; cum trupul gârbovit se înălța drept; și o clipa, fulgeră în ochii lui vedenia unui chip bărbătesc, plin de putere și de frumusețe, apoi... totul se șterse. O suflare a vântului risipi întreaga minune în locul întunecat, unde nu rămăsese decât un nour de fum, care pluti câtva albastru-cenușiu, peste luciul adâncului; apoi, chiar din mijloc, izbucni o flacără ce pâlpâia, pătimașe și orbitoare și care se înălța încet, ca o limbă de foc, tot mai sus, mai sus, până pieri din ochii lui!”