Românul, august 1915 (Anul 5, nr. 31-34)

1915-08-02 / nr. 31

Pag. 2. nul, la „Victoria” din Arad alături de adresa fiului său, și banul va trece prin București pentru a ajunge la destinație. * Așa face neamul nostru răsboiul de acasă, împotriva durerilor de răni adânci, împotriva altor calamități cari neliniștesc și desorien­­tează. Și aci acasă ne facem o datorie cu vârf. Nu pentru a parada am făcut sinteza de sus, ci pentru a apăsa și mai mult asupra conclu­­ziunilor pe cari le trăgeam când amintiam de jertfele noastre de sânge. Jertfa unui soldat rămân pentru consătenii căzuți pe câmpul de luptă. Ni se scrie: Un soldat din comuna noastră Rapoltul­­mare, caporalul Nicolae Șerban, care de astă toamnă petrece pe câmpul de luptă, — își aduce aminte de unii tovarăși de arme, consăteni cari au murit moarte eroică, și prin mandat poștal îmi trimite­ suma de 10 cor, rugându-mă din inimă, să înalț o rugăciune către prea bunul Dzeu pentru eroii răposați: Aron Ursu, Monica Oana, Nicolae Oana, Inochente Lobonți și Aron Ardean, — iar într’o scrisoare, ce mi-a trimis-o separat, se îndreaptă și către soțiile celor că­zuți, mângăindu-le și arătându-le cât de cinstit și glorios și-au împlinit soții­lor datorința că­tre neam, tron și patrie. „Căci au mușcat cu dinții țărâna șanțurilor sbătându-se și au avut de atâtea ori să audă cum coasa morții șuieră nimicind, până când și-au dat și ei sângele și credința către steagul cu care au plecat, să înfrunte urgia dușmanului. Dar și-au primit numele de eroi. Numele lor, ca și a atâtor viteji, vor rămânea scrise cu li­tere de aur in istoria neamului nostru, căci au luptat pentru, tron și patrie". Le spune apoi și celorlalți consăteni, că „osemintele unor astfel de eroi, trebuie vene­rate și preamărite, ca numele lor să strălu­cească, ca o pildă în viitor, ca fiii lor să-și a­­ducă aminte de vitejiile părinților lor și la tim­pul său și ei să se facă vrednici de pilda și fap­tele părinților lor". Pe urmă își înalță în sufletul său o ru­­­­găciune pentru răposați : „Și ridicându-mi ochii­­ în sus către atotputernicul, le zic­ odinească ! Au dispărut depărtările, s’au deschis porțile tuturor produselor industriale, bumbacul a alun­gat cânepa, ghetele au suprimat în multe locuri opinca, s’au închis șezătorile, s’a distrus în mare măsură industria manuală și pretutindeni, ca șuvițele de apă într’o corabie ce se scufundă, a pătruns curentul civilizației, cutremurând viața țărănească din încheieturile ei de veacuri. Toate aceste schimbări pe țăran l’au găsit dé­sarmat și l’au zăpăcit. Tulburat în obiceiurile lui bătrâne care-i dădeau un sprijin moral vieții, apăsat de contribuțiile multiple și sedus de cre­ditul ce i se oferea ca un sprijin la nevoie, dar al cărui rost nu-l înțelegea, într’o bună dimi­neață a văzut, cu înfiorare, cum se deschide prăpastia sub el. Atuncea a pornit spre America, să caute mântuire. Smuls din satul lui, dincolo de hotarele că­ruia n’a trecut, poate niciodată, din seninătatea simplă a traiului lui patriarhal, din contactul di­rect cu natura, al cărei copil era, și aruncat deodată în vălmășagul și vitetul fabricelor din Statele­ Unite, vă puteți închipui ce criză s’a putut petrece în sufletul lui. Din această lume sufletească au răsărit cân­tecele culese de mine. Flori încărcate de par­fumul durerii, sub care moare biata lui inimă înstrăinată: Oceanule, apă rece Dumnezeu te sece, Să te fi săcat de mult .»ROMÂNUL E în pace acești eroi, odihnească în pace și le fie țărâna ușoară, căci luptă bună au luptat, cre­dința au păzit-o și cununa neperitoare a biruin­ței ii așteaptă. Amin!" E vrednic de remarcat simțul de venerație, ce-1 are soldatul român față de tovarășii săi de luptă și cu atât mai de admirat simțul de jertfă, când își aduce aminte, să înalțe rugăciuni și a­­casă în satul lor, pentru sufletele eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Mângâierea și sfaturile, ce le dă soțiilor ce­lor căzuți și consătenilor săi, dau dovadă despre credința neclintită și alipirea Românului față de tron și patrie. j­ Am citat și unele pasagii din scrisoarea, ce mi-a trimis-o caporalul Șerban, pentru ca să se vadă cât de frumos și poetic exprimă și descrie soldatul nostru patriotismul și moartea eroilor căzuți și totodată modul cum îndeamnă pe cei de acasă, să cinstească și venereze numele ce­lor ce luptă pentru neam tron și tată! George Popan, paroh. „Pressa vândută și pressa națională“. — Un articol al oficiosului guvernului român”. — Sub titlul de mai sus ziarul „Viitorul", organul ofi­cios al guvernului român publică la locul de frunte ur­mătorul articol în numărul său de Sâmbătă, 25 Iulie v., nr. 2676: „Calmul prudent al atitudinei de opinie pu­blică, care a dat tarei liniștea internă necesară acțiunei de guvern în afară, a rămas totuș fără ecou în o parte a pressei noastre; această pres­­să continuă să nu aibă nici înțelegerea justă a importanței împrejurărilor din prezent și nici conștiința cea­­ mai elementară a datoriilor cu cari e obligată, — prin o atitudine pusă numai în serviciul intereselor curat românești, — fată de o situatiune ca aceea, pe care ne-a creiat-o și nouă evenimentele internationale. Discutiunile cari se urmează in acest mo­ment asupra atitudinei României, și mai ales chipul cum se fac aceste discuțiuni în pressa noastră, sunt pentru noi ca și pentru oricine indiciile evidente ale unei stări sufletești bol­năvicioase, dacă nu primejdioase., Fie atitudinea directă a pressei acesteia, fie ușurința cu care înlesnește, prin o suspectă ospitalitate, propagarea de păreri cari au nu­mai aparența unei solicitudini pentru interesele românești, complectează un ansamblu care in­dică o derogare vădită de la îndatoririle și ade­văratul rol al unei presse curat naționale. De aceea, după părerea noastră sistemul de a discuta soluțiuni sau de a face propuneri, cari nu cadrează cu îndrumarea posibilă a po­liticei tărei, constitue o primejdie, fiindcă el nu duce decât la zăpăcirea opiniei publice și la stânjenirea actiunei statului. Discutând interesele românești, ele nu sunt puse în integritatea lor și numai din punctul de vedere românesc, ci numai într’atât întrucât se crede că discuția poate fi plăcută cutărei sau cutărei puteri străine, soluțiile fiind văzute prin urmare și ele numai prin prizma intereselor din afară. In ce privește speranțele de înfăptuire și de salvgardare a intereselor românești, ele nu se pun iarăș întregi în puterea și acțiunea noa­stră, ci în rezultatul operațiunilor militare, ale unuia sau alteia dintre generalii străini. Unii privind cu melancolie spre generalii lui Napo­leon. Și alții spre cei ai împărățiilor centrale, nu mai pot să se conducă și să se inspire astfel numai din interesele exclusive românești. Cu o asemenea mentalitate, în care predo­mină un sentimentalism puțin oportun împre­jurărilor din prezent, e natural să nu se poată înțelege de către aceștia că orice stat neutru este într’o situație delicată, situație care ne o­­bligă să fim mai băgători de seamă, mai stă­pâni pe noi înșine ca oricând și să nu ne lăsăm ca fără voia noastră să ne facem instrumentele intereselor străine la noi". Eu să nu te fi trecut. Nici să nu te treacă nime Să îi tu plătit cu mine. * Poți fi maică supărată De ce nu m’ai făcut fată Să șed cu furca pe vatră Să nu știu lumea de fată, Să șed pe vatră ’ntr’o dungă Să nu caut lumea de lungă. * In America sunt bani Dar face copii orfani, Și surori fără de frați Și muieri fără bărbați. * Frunzuliță ca iarba De când în America Multe pluguri ruginesc Și ogoare ’nțelenesc Mulți tineri îmbătrânesc, Multe neveste bocesc Multe maice ’ncărunțesc. * Fetele din Vadul-sat Au dat jalbă la ’mpărat, înălțate împărate, Noi cu capete plecate Te rugăm dacă se poate Să nu mai dai pașapoarte. Căci feciorii cei voinici Au plecat toți de pe aici, Și Misler, cerul l’ar bate, Duminecă, 15 August lflijS. Aviz pentru Intrarea sub drapel. Primim spre publicare următorul aviz oficial: In urma chemării generale făcute in baza artico­lului de lege XX din 1886 a celor obligați la gloate: indivizii obligați la gloate născuți în anii 1876 și 1877, precum și cei născuți în răstimpul dintre anii 1878 și până la anul 1890, inclusiv, mai departe cei născuți în anii 1892, 1893 și 1894, apoi indivizii (muncitorii, bir­jarii, boltașii șcl.) exmiși (întrebuințați) în baza legi­lor despre gloate ori despre prestațiunile de răsboi, de unde insă între timp au fost concediați, dacă la revistele de înfățișare de glotași, respective la cele supletoril ori la cele ulterioare au fost aflați abili pentru serviciul de arme, și nefiind de după nume scu­tiți, sunt datori a intra la serviciul activ de gloate în ziua de 16 August 1915 la sediul Comandei de com­pletare a honvezimei r. u. și respective la sediul Co­­mandei districtuale imp. și reg. de complectare in­dicat pe foaia de legitimare de glotași. Toți acei indivizi cari prin intrare de bună voie au fost înrolați în armata comună imp. și reg­ ori la hon­­vezime (fie și ca voluntari de un an), fără considerare s-a dus departe, departe, Spre apusul soarelui In țara Anglezului, Noi rămânem supărate Fete mari nemăritate. Trandafir de vânt bătut In ceasul ce m’am născut A trăsnit și-a fulgerat De trăiesc înstrăinat. Și n’am parte de-al meu sat. Frunzuță verde de vie Montana-i țară pustie, N’auzi oamenii dom­ind Nici feciorii chiotind Numai vântul vâjăind Și pădurea clătinând Și câte un bubuit Din minele de argint. * Când m’apropiu de-al meu sat Cunosc cânii pe lătrat Și feciorii pe strigat Și fetele pe cântat. Alexandru Văcărescu, ing. în drept.

Next