Romănulŭ, septembrie 1862 (Anul 6, nr. 245-273)

1862-09-02 / nr. 245

L12 . .. . •> ROMANULU V SEPTEMBRE, ori fortifikatiiunile nóstre din tóte por­­țiile și de trei ori furi, respinși. Per­­derea loru a fostu fórte mare, ki ci Mintenegrinii au kombi tutu ki obici­­uuilulu loru eroismü, astüfelu ín kitti in cele trei atakuri au luatu turciloru doue stindarie. Spre sori la 8 ore înceți în sfîrșită lupta, care conti­­nuase toti ziua fin întrerupere și cu cea mai mare voiciune, nici ambele pirjji ostenite de nu mai puteau, aveau cea mai mare trebuingi de odini. 27 Augustu. Noptea trebuti Muntenegrinii au sakrifikatu Rjeka și i-au pusu fokü. Era o priveliște triști a vedé fokulü mistuindu lokuinua loru, daru munte­­negrinulü prefere a denpena kasa lui dekitu s’o lase în ima turciloru. Cu tóte acestea turcii n’au butezatü a o­­kupa posi­siunea de la Rjeka. Tóti ziua s’a petrekutu numai cu lupte de ante-posturi. Ragusa, 31 Augustu. Este unu ani de zile pe deplinii de kmdü mikulü Muntenegru resiste viktoriosu celorü mai bune trupe ale imperiului otomanü, komandate de cei mai buni și mai sperimentați generări ai lora, de kmdü apen ku eroismü libertatea sa în contra unui inamiku de zece ori mai numerosü. Muntenegrulű a fi autit minuni de bravuri, a mers­ pîni la limitele estreme ale eroismului, astăzi tragedia se apropii de finalele seu, kurínda nu va mai fi în putinjji omeneski a mai opune a resisting­ eficace unui adversariu, care este în stare a repara­t ekontenitü giganticele sale perderi, implinindu lakunele cu trupe noue. Akumü n’a mai remasa Muntenegrinilor a debita desperarea și acesta, póte, va face minuni. Trecerea Turciloru peste riulu Rieka s’a sevírsiti în urma bibiliei de la 25 Augustu. Lupta su din cele mai singerase, perderile au fost­ im­mense de ambele piipi. La 26 Tur­ui­ aui okupatü skrulu muntiloru, kare formezi Doberscoselo. Acésta este cea dupi urmi linii de aperare a Mon­tenegriniloru, daci va fi forpati și dínsa, atunci aiderea kapitalii Cetinje este inevitabile. Aui Muntenegrinii vorü taie silinijele lorü estreme și iele dupi urmi, și Ti zilele acestea se va face o­bitiül decisivi, dar e totuși nu cea dupi urmi. Dorima ka diplomaijia se isbuteski în sfîrșitfi a pune, pe kila mai este timpu, unii kapeta teribilii versiri de singe. Se zi­ce ki Mirko ar fi depusu kom­anda superiórii a armiei kare s’ar fi Inkredin­jata lui Vukotici; acesta dara va ave dificilea misiune d’a apera Dobersko selo, parla kapitalii Muntene­­grului. Principele Muntenegrului a tri­misă pe doktoriulü seü la Skutari spre a negoijia pacea pe basca konvenjsiu­­nii supskrisi de representantele fran­cese dupi atporisajsiunea Principelui. Muntenegrinii trimită femeile, kopii și efectele lorü la Njerus. Vulneranii, kam­­pîni akumü erau la Cetinje, au fostü transportați la fruntaria de la Cattaro. Muntenegrinii au luat h­otă­­rîrea, daci Turcii vorü Ina Dobersko­selo, d’a incendia kapitalea, d’a preda flakiriloru Cetinje. Konstantinopole 1 Septembre. Joia trebuit, la 28 Augustu, s’a adusu Sultanului nuvela ki Cetinje a kizutü în sfîrșit și și s’atíi în posesiu­nea trupeloru imperiali. Omer Pașia zice, în raportulü seii, ki luarea Cetin­­jei, dupe biruinueie de la 24 și 25 Au­gustu, a fostu unu lucru ușorii, fiindu ki orasulü nu era mai nici de kum for­­tifikatü; ki cu tóte acestea konsiliulü de resbelü a fostu de pirere a aștepta înaintea atakului sosirea unora baterie de kampanii, în timpulu acestu­a s’a infiin­siatü kapulü Albanesilorü Tafil Bei la Dervisa și la Abdi Pașia și a cerută voii a cerka cu 500 voluntari o lovituri de mini în contra orașiu­­lui, și după ce komuniki planulu seü Pasiloru, i se dede ceruta voii. Tafil Bei a isbutit o asia de bine în kita a luatu Cetinje firi o lovituri de sabii. Om­er Pasta rekomandi p’acestu bravii resbelniku gratiier Maiestirii sale. Sor­­dariulü adaogi ki ku acesti fapti de arme s’a terminată resbelulu In Mun­tenegru și ki isbinzile dupi unii au­tostatü perderi atitü de mice. In kitti nici n­u voiesco a spune mikulü nu­mero, kare ar pute pirea de nekre­­zutü.— Rekomandirii uititorilor a noștri a kompara acesta raportă alü lui O­­mer pasia, sositü la Konstantinopole la doue­zeci și optu Augustu, ku depesia de la Raguse de la 5 Septembre, ka­re zice ki la 3 Septembre s’au sfinutü o negociagiune la Retinje și kare se termini ku cuvintele: „Daci aceste kondu­siuni nu vorü fi aceptate, vor­ re’ncepe astă­zi (la 5 Septembre) o­­perațiunile și trupele otomane vor­ merge spre Rentinjo“. Nu in­țelegemü kuma pote unü generalii și komandante superiorii se raporte asemini minciuni și se le impodobesti prin aminunte niskociri kuma este lovirea de mini a lui Tafil Bei­ku 50 voluntari, ce singură au luatu (raportulü nu ne spu­ne ziua, dar negresitu între 26 și 27 Augustă) Retinje, unde la 3 Septem­brie s’a negoijiatu pentru pace! Nu pu­­temu inttelege skopulu acestora min­ciuni, kari nu potu reminea nedesco­­perite. — Kiaru de va ludea Retinje, totu nu kredemü resbelulü muntene­­grinai terminată. Muntenegrinii kari d’a­­kuma a transportată femeile, kopiî și efectele loru, ne mai putíndu apira capitalea lorü, o voru incendia și se voru retrage la munții. — Ritimü în ziarul „Wanderer 14 de la 5 Septembre: „Imperatulu Napoleone a plecatu la Biarritz, fin a fi luatu mai ’nainte în Consiliulu Ministriloru vr’o decisiu­­ne în cestiunea romani. Krede­li nu este de trebuiniji a gribi akumu lu­­crurile, fiindu ki guvernulü de la To­­rino s’a ’asird­atü ku rolulu d’a min­­ijuné ín fríü tendinitele nasjionalí ale Italianilorü. Akumu se vede limuritü rolulu miserabile ce jóki Ratazzi. Elü nu mai póte lipida lanițurile, ku kari este legată de kuim­etulü Tuilerielorü, trebue se se supun­ fin kondussiune, sau se abdice. Ea se poti face a­­cesti din unii din propria sa iniția­­tivi, nu posede destulă karakterul și ori kamu va aștepta pini i se va zice se se duki, dupe ce însi va fi cu to­­tulu desekatu. — Se se faki proce­­sulu lui Garibaldi, asta­fel a sum akum komanda de la Paris, și Consiliulu Mi­­nistrilorü la Torino se supune koman­­dei. Este probabile ki vorü termina lucru în grăbi, amintndu convokarea kamerelorü píni se se poti presinta înaintea loru k’unü faptu sevírsitü. Nu putemu crede ki kondamnindu-se Ga­ribaldi, voru buteza a-í dikta o pena­litate in fléri, nici atunci ministerială aktuale ar trebui si poti dispune d’unu numera d’ajunsü de tunuri și de baio­nete spre a pute înfrîna ori­ce mișkare poporarii, și kiare dar are destuii putere materiale, totu ar trebui se pari în sfîrșitfi într’o asemene lupți în con­tra naturei. Ratazzi urmiresce o kaie tare înclinati și nu putemu krede ki Impiratulu Napoleone se va sili multă a­ lă popri în kursula seü periklosu. Kita de mare este ne’nkrederea po­porului în miciulü ministru italiană se vede din skomotulă respinditü ki ar fi fikutü o învoiali ku Imperatulu fran­­cesilorü d’a cede insula Sardiniei și Liguria Francei, în contra kirii cederi Francia va retrage trupele sale de la Roma, lisindu numai o garnisóne la Civitavechhia. Suntemü dispuși a cre­de ki acestü skomotü nu este nimicü mai multă de kita una skomotü, darü nu ne putemü askunde ki o asemenea eventualitate s’afli ín cerkulu posibili­­ tisjiloru; ministeriulu Italiana se gi­­sesce atitü de strimptoratü, In kita se va sili d’a dobmdi ka ori ce prestü o concesiune din partea Francei In ces­tiunea romani. Acestü skomotu, a­­deviratu sau nu, va gisi ïn Englitera krezimatu. — Despre invețiătura publică. Dreptulu și folosele iei. Asta­ di si paganii barbar striga: scole! G. Baritiu. 1838. (Vezi No. 234 și 240). UI. Daki spartanii au avutu pre unii Likurgii. Atenianii viki au avutu pre unii Solone. Fii­care din acesti doua legislatori și au organisatu patria din puntulü loru de vedere. Kindu se ocupã cineva de Atene, simple mai bine legitura ce unesce institagiunile civili iitre cele politice. Aicea nu merge lukrulü, ka la Sparta, într’o sin­guri struni. Likurgü a fostű stersü pre omü ka se remiti numai ceti­­gianulu inlangiatu de mine și picio­re iitre Statu­­tulu lui Likurga. Solone este o posi- Élű­gine semi mai bntiia de drepturile și vokaijiunea o­­mului, și apoi se ocupi de cetigianű. Mariiagiulu are în Atene multa mai mare demnitate de kitű în Sparta. So­lone voi­ba din kisitorii se ési o societate intimă intre bărbații și femeie, în scopă de a funda o nouă familie și de a gusta împreună dulcețțele unei tinerețe mutuale. De acolea acele re­gulamente Zestrali kari impedikau de­generarea miritisiurilor în spekulu­lunk Femeia trebuia se intre sira­­ki în kasa bărbatului. Gelosit de dem­nitatea femeielor­, kare este primiți— vulű daskílű alü kopiluluî, Solone re­­strinse libertatea loru kitn demorali­­sare sau nerușinare. Kici ce kresce­­re, ce esemple putea se de­a femeii kizuti, demoralisati, kopilului sen ? Elü au regulatu darü kiletoriele loru, doliulu loru, jertfele loru. Elü le o­­pri de a eși din orașiO ku mai multű de trei robie, de a-și lua provision­ pentru mai multű de unui obosii și de a cutriera noptea stratele alto-felű de kitü in trisuri și precese de o lu­mini. Daki o fati femme orfelini, celu mai aprope din pirm­isii despre toti este datoria s’o ie de femeii sau se o ajute a se pute mirita. Legea contra-naturale ce autorisezi pre ce­­tigianii a-și vinde kopii, nu esiste în ■ -m­ Atene. lIela pucina, în kasa de a fi silita a alerga la o atare severitate, pirintele este datorin a se justifica. Familia își pistrezi aicea totu miste­­riulu i ei. Ea e respectati și nu de­­sgoliti la ochii tutuloru ka în Lacede­­monea. Asta­felu, dupi ce Solone crede a fi formatű pre mami, a fi pusű o stăvili puterii pirintescî, a fi organisata familia, trece la kopiî ce au­se se produki în sinuli­iei. Kopilulu se nasce și cresce în bravele pirintelui și ale mamei, firi­ka Statulü se vin­ a profana acesta sanktuariű cu privirile sale. De aicea resulti între priintp și in­ acele rela­­tiuni reciproce, de datorie partikula­­ri­, prescrise și cerute de nestrim­u­­tati voiagii a naturei. In Sparta, co­pilulű nu datoresce nici kuma mai multa respectu pirintelui seu debitű celora­laltii ceti giini, în vîrsta legiui­ți . In ochii lui, pirintele nu e debiti unula din detinii membri ai Statului. Fiiu.Se kreskulü mare, la Atene, este datoria a hrini pe pirintele sei daki este serakű și neputinciosit. Legea core ka mai înainte de a se da unui cetijjianu o magistraturi publiki, se se cerceteze daki au fostu fiiű bunii, daki și-au onoratu piiinisii in viégi și dupi mórte.1 Acesti lege, uniti ku pietatea filiale, póte­ri au fostu indemnuli ce au silitu pe Rimone a reskumpera osemintele lui Miltiade ku oO de talaniji. Pini la vîrsta de 16 ani, pirin­­­nji kreskü pre kopií loru kuma voru. Aristotele reprobezi acesta obiceiu, din principiulű ki edu kaju,iunea acesta lă sați în voia pirinnjilor, póte se fii de multe ori, slabi, kapriciosi, și a­­dultitori de disolvere d­in­jií. De la 16 ani, junele Atenianu devine elevu al­ Statului. Din acestü momentu, elű trece în gimnasiele publice, unde pi­ni la 18 ani, se esercisi supta pri­­vighiarea magistran,ilorü nunia,­ cosm­e­­tes, sofronistes, pedatribes, și e supusa la o desciplini seven. La 18 ani de­plini, majoritate civile, tenerul­ ceti­­ijianű póte lua în su­pînire moșteni­rea sa. In acea­ași epoki ela își fa­ce înven­­&turele sale pentru serviijiulű militariui în fortireriele de pe v­ermuri și fruntarie. La 20 ani, majoritatea politici, junele devine cetigianű în to­ti întinderea cuvîntului, elű votezi în Adunarea generale, elu póte lua kuvintulu. Este lesne de ingelesű mis­­karea și iléga ce aducea în Adunarea gerei acești juni oratori. Odată cu intrarea in Kamen începe pentru din­­sula și serviciul a­celű seriosu în­ar­mați. Jurimintulu militariű se de­pune inki de la vîrsta de 18 ani. Acesta aktai solemne nu e mai pu­­tjinit eroika de kitii la Sparta: solda­­tulű atenianü se logi a nu-și de­­sonora armele sale, a nu-și pirisi kom­­panionii, a se lupta pini la cea din urmă resuflare, pentru apirarea celora­lalții konspni și a pămîntului sabru alű patriei și a altarțeloru lui Dumne­­zeu, a lisa nora în o stare mai buni de kuma au gisitu-o, a fi supusu le­­giloru și magistrațiiloru, a respecta re­­ligiunea strimoșdiki. La 30 de ani, cetlegianulu póte intra în Senatu. La 60 e a citatu de serviciulu mi­litariu și póte a se repausa. Pimintuiu Aticei e generalminte sterpű. Locuitorii sei din cea mai de­­trini vechime, și pîni’n ziua de astizi nu puteau și nu potű tini de kitai prin industrii și comercia. Likurgii aü a­­natemisatu munka. Solone din kontra fiku o lege prin care cerea ka fu­karé cetinjanű se scii numai de kitű o meserii.­­Ierusalimea, zice d. Duruy, avea o asemene lege. Disenifiati ase­­menare! Ambele orașie kari au tri­­mintatu mai multu lumina și spiritulu, suntu totu acelea ne au onoratu mai multu lucrurű de mini.» Dupe o aici lege a lui Solone, pirintele care n’ar fi invegiatu pre fiiulü seű unu meste­­șiugO, nu putea cere ka fiiulu se-la iutreski la betrineije. Areopagula a­­vea o insircinare kategoriki d’a se asigura despre mizi­ lacele de esistin­­­isii ale fii- kiruí cetiijiana. Rei leneși erau pedepsiri. Acesta era sistema de înviiju­tură a Atenianilorű. Ku kitü o esaminezi cineva mai multu, ku atitu se con­­vinge despre una mare și nestrimu­­tata adeverit, adici despre uniformita­tea și popolaritatea investismíntului pu­­bliku atitű in patria lui Solone, kitű și a lui Lycurgű. Ambii legiuitori s’au feritu din kapula lokului d’a vik­ingia institujiiunt parțiali numai pentru u­nele din klasiie poporului, pe limbu nea-lalti ar fi zikutű in intunereku. Este mireijü lukru a vede kuma le­giuitorii cei mai mari ai vechimii aui înțeleșii ki nu este periklu mai mare de kitű a planta principiulu de kaste tokmai în materii de instruirijiune pu­bliki, una din basile ordinii sociale. Ar fi fostu o pritinire neiertați, a sa fi servitü ku jumiti­ji de mesure, ar fi fostu a ajunge la tikiloșii și mise­­ria altora popore, era nu la gloria s­i puterea la a kh­orü kulme au ajunsu Sparta și Atene. IV. Vrîndu a vorbi despre sistema de învegiituri a Greciei Ma­ri, puți­ne aremii de zisű. Edukitoriulü celu mai ilustru alű acelei pirgi de lok ', este Pitagora, niskiitű la Samos lu­tri 580 în K. Ela este fondatoriulú skólei ce purti numele seu. Elű emi­­gri în Italia din kausa­urei ce avea pentru tiranulü Polikrata și se stato­­rici la Krotona, dupi ce au kilotonulu in Oriinte, in Egiptu și Babilone. Se zice ki éla de akolo a adusu acela gustu pentru scundele matematice co karakterisezi skóla sea. I­ se atribue mai multe deskoperirî în geometrii, ín astronomii și’n musiki, dara cea-a ce fiku mai cu deosebire reputai­iunea sa, iu teoria sa despre numere, doc­­­trina sa despre metempsihose. Pitagora n’au avutü de organisatii state ka Likurga și Solone; ele au fundatu o skóli separați ale lnii principie puteau, ad libitum, fi adop­tate de ori­care poporu ar fi voitfit De aceea vríndu a face kunoskuín skóla lui, trebuie a vorbi despre prin­­­cipiele lui. Se potu deosebi în pitagorismu, doue pirgi, una greki, alta privitaloj De acesta se sim­t prinitóarele punk- turi: Principiulu lucruriloru este fo­­kula centrale, sau sórele, sufletulu lu­mii, zeulu viegel. Sufletele sferelor zi ce graviti in giurulű celui intim­, sunt zei inferiori; de la aceștia emani zeii de a treia ordine. Sufletele omenilor­ și ale animalilorű, de asemine emani de la fobulü centrale, razii nemuritorii a ne­­peritoriei divinitiiji; ele intri în corp li­ nastere și esti la mórte pentru a în­­suflegi unu non korpu, suindü sau, skoborindu, dupe meritulu­loru, tótb skara siingeloru. De partea greciii se íjine: sufletulu e duplu, o parte din ela­sti în kreieri, alta in pieptu; u­­na raisionabile și nemuritorii, alta prin­­cipiu alű fentei și periterii. Animalile n’au de­ritit pe cesti din urmi; o« multi le are pe amindone, darü e da­­toriü a se studia, a subordina in totü de una pe acesta la acea­ a. Teoria lui Pitagora despre nu­­­mere, la mu­la vedere asta de stra­nii, nu e totuși firi legitum­ cu doctrinele skalei Iordane. Punktul e­­ste în geometrii, cea­ a­­re e unita­­tea în kritmetiki, și molekula în ma­terii. Aceste sunt­ trei elemente ge­nerale, supuse acelor­ași legi. Dar pen­tru a tribui lumea fisiki, se cere doue lucruri: materia și principiul­ orga­ni­­­satoriu. Acesti ideii, aplicati la nu­mere, ne duce a konsidera monada ka principia aktiva, dyada ka pe celu pa­­sivai, și akisiunea celui d’intiiü asu­pra celui d’alü doile, dede triada, de unde isvori acesti konseciinsii: ne­­impirekiarea e tipulu lucruriloru per­fekte și impirekiarea alti celora im­­perfekte. Acesti konclusiune se a­­ apliki egalminte la sciinitele morali, frumosulu, bunulu și adevirulu, kon­­sistindű în armonia ce resulu­ din u­­nitate, ka­urítulu din lipsa abordului și a armoniei, reulu și falsulu din multiplikare și nedeterminare. ■ 1 La Ab­ne era o serbitórii a morgiloru kare se celebra în luna Anthesterion (Fevr. și Mari.­ Meursius, Grace, Felix, apud Gronov, t. X. Nota dupi­d. Du­­rug,­hiei. Grecque.

Next