Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)

1864-02-01

AJSULÜ ALÜ OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTÉ. Capit. — Distr. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe o lună — „ 11 — — Unii exemplarii 24. par: A DM US 1ST RAȚIUNE A PAS AG IULÜ IlüMÄNU No. 48. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10 v. a.ROHAHULU Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Gerante respungetoriu ANGHELU IONESCU. SAMB­ATA, 1 FEVRUARIU 1864. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu Romănfi No. 48.­. în districte la Co­­respondințiî Șiarului și prin Poștă._La Paris, la D. Ilategrain, rue de l’an­­cienne Comedie, Nr. 5._ Administra­­torele farului D. Gr. Sernmie, V •» , anunci­ deile, linia de 30 litere — i _ ]est Inserțiuni și reclame, linia 3 _ REISTA POLITICA. BUCURESfii­ii sí.,­Cu durere avemu a anunța că to­pirea troianeloru de uduă și ghind­uri măresce din oră în oră apele Dunării, și că Viena, Pesta și tote oraș­ele și satele de pe marginele acestui uriaș fă­rmă sunt­ amenințate de vinecăciune. Compania vaporelor­ de la Severin­ este amenințată de pagube peste ună milionă, și multe șlepuri încărcate cu grăne sunt­ în periplu. Guvernul­ no­stru a­rată ordinile cele mai grabnice și mai inteligințl; mărfurile se scotă din șlepuri și locurile amenințate, înse cu mari greutăți, și periclulă este se­­riosu și mare.­ Cu acestă ocasiune nu ne putemu opri de a nu vorbi de starea deplora­bile a stradelor­ și a iluminării Bucu­­resciloru. Este ce­va care nu s’a mai vedutu; nici ufi dată oiașiulu­i’a fostă ----- /­n /I /îm­iTÎ n niun mil M li !• ! 11 111 • flclfi II­ți IU ai IU UVDOV1IDNIC IMJIU^UJIVUȘ ww «« adeverată barbariă. Omenii nu potă umbla pe fosă fără periclu de a’și fringe piciorele prin gropi sau de a merge prin bălți de apă și de noroiă; trăsu­­rele nu poții circula fără temere de a se resturna și de a se rupe, și vai de nefericiții cari surită în ele, săltați, scuturați și struncinați pe toată secunda. Acesta nu mai samănă orașii, nu mai semănă strade, și căndă vede cine­va tóte acestea, nu pote zice că într’ună asemenea orașiă de gropi, de bălți și nord­ă esiste­nă municipalitate, esiste­nță guvernă. Mai adăugiți încă, în acastă barbară și primejdiósa stare a gtradeloră, lipsa de iluminare, căci, agtă_*«iii precumă este de cătă-va timpă și mai­ cu semn ac^ur,n*. Putemü PTM bine dice că iluminarea nu £?este în orașiă. Iluminare este cea ce se vede pe stra­dele principale unde felinarele n’arunca de câtă uă forte slabă lumină care nu face de câtă se anunțe că acolo póte se fia una felinariă ? Iluminare este cea­ a ce mai cu semn se vede pe stra­dele din cuartierile mai departe unde cu mare greutate se zăresce în feli­­narie un punt luminos care și acela dispa­re dela unu spre-­zece ore înainte? Nu se întrebuințază pate într’adinsu acestă mijlocu ca uă mustrare de cugetă pen­tru starea deplorabile a orașiului ca se nu mai avemă și noptea neplăcerea de a vedea grozăviile ce cu atâta ne­­mulț­umire le vedemă tată­l liun? Și cu tóte acestea, dacă nu ne înșelăndă, este uă municipalitate în Bu­­curesci, este unu consiliu municipale compusă de­­ mai mulți membri, și ni se pare că una din datoriele princi­­pale a­le acestui onorabile consiliu este îngrijirea orașiului. Dacă acestă consiliu esiste, nu este nimică mai dreptă și mai firescă de­câtă a între­ba, cănd vedemă orașiul ă atăta de pă­răsită, ce face acestă consiliă, cu ce se ocupă, ce lucrdză, cari suntă în­grijirile ce are pentru orașiă? Starea orașiului ne respunde ce este consi­­liulu municipale. Publiculă în se cunosce de multă ce este acestă consiliă, fiindă că scie cuină a fostă alesă, cu intervenirea po­­liciei, cu urna impeticatâ și spartă în fundă, cu arbitrariură celă mai scan­­dalosă în citirea și înscrierea voturi­­lor­, anulăndu-se ună mare numeră de bilete pe care nu era scrise nu­mele voite de guvernă. Amu făcută cunoscuția d. primă ministru actuale tóte aceste abuzuri, despre care domnia sa a putută prea bine a se convinge, și cu tóte aces­tea n’a făcută nimică, n’a dată cea mai mică atențiune protestărilor­ de­­putaților­ de suburbii, urmăndă în pri­vința municipalității din Bucureșci ca­lea trasă de predecesorele seu d. N. Crețulescu. Acastă nepăsare a d. Co­­gâlnicianu pentru abuzurile atătu de mari petrecute cu alegerea consiliului municipale devine și mai ne înțelesă, devine și mai culpabile, căndă scimă cea­ a ce­a făcută cu municipalitatea din Iași pentru c’a fostă alesă pe ran­guri, și căndă vedemă că n’a luată și nu ie nici uă mesură contra consiliu­lui municipale din Bucuresci l’a cărui alegere a domnită celă mai mare ar­­bitran­ă. Ne pare forte r că că prin a­semenea fapte de prim­ă-ministru ne fa­ce a crede că domnia se a nu înțele­ge a oserva legile și a da statisface­­re dreptelor­ protestări ale publicului capitalii de casă tolerăndă și încuviin­­țăndă violarea legilor­, arbitrariură și scandalulă urmată la alegerea acestui consiliulă luptă ministerială trecută. Fiindu-cu vorbimu de Muncipali­­tate, atragemă atențiunea cititoriloru asupra respunsului ce publicămă mai departe din partea unui deputată de suburbiă la cuvintele prin care d. Co­­gălnicaau a acuzată în Adunare pe de­­putații de suburbie că în locă se vo­­te de venituri Municipalității s’aă apu­cată se facă uă lege pentru garda na­ționale. Publiculu va vedea care este a­deverulă. Consiliulu municipale nu voia se convóce pe deputații de su­burbie și numai dă pe stăruința aces­tora, au fostă convocați prin interve­nirea ministeriului. Deputații au de­clarată că voră vota venituri, înse aă fostă în față dreptulu a cere de la ministeriu se le întărască unu regu­­lamentă de controlă pentru buna în­trebuințare a acestoru venituri, pen­tru că consiliulă municipale, fără a da la nimeni socotală, a întrebuințată veniturile orașiului contra legii, pre­cumă a voită. Ministerială a refuzată acestă cerere și mărturisimă că nu în­­țelegemă ce cuvinte au putută îndemna pe d. ministru a refuza, deputațiloră orașială dreptulă de a controla veni­turile noue cari se voră crea fam­i­­palității, mai cu sumă căndă faptele dovedescă că veniturile astă­zi în fi­ință ’ au fostă arătu de reă între­buințate. Asemenea pentru cee­a ce privesce garda naționale, de ministru a exageratu, fără a se gîndi că fap­tele se voră areta așa cum­ă suntă, și dovedindu-se că d-sa a exageratu și aceste nu este nici de cum­ă bine pen­tru u­ă ministru, deputații n’au votată garda naționale, ci uă gardă de nóp­­te care ar costa 200 mii lei pe cândă cea actuale costă 500 mii lei, fără a respunde la serviciulu pentru care a fostă înființată, căci nemulțiămirile o­­rașiului sunt­ fórte mari, din causa spargerilor­ și hoțieloru cari se facă. Acesta este adeverulă și cu tóte acestea, d, prim- ministru, dupe a re­­masa și remâne nepăsătoriă pentru in­teresele orașiului lovite de consiliulu municipale apoi atacă în Adunare și pe deputații de suburbie. Acesta va se­dică administrațiune cu domnia le­­giloră și respectă pentru opiniunea pu­blică. Din străinătate seriile cele mai însemnate le publicămă la vale și a­­tragemă atențiunea asupra desbateri­­lor­ urmate în Parlamentul­ englese pe cari diariele victorie­ni le vor­ a­­duce mai pe largă. Aceste desbateri aă trebuită se fiă forte aprinse, de pe pucinulű ce ne spune scriea telegra­fică despre cuvintele lordului Derby și domnului d’Israeli. Diabtulă Eumpa din Francfortă, vorbindă despre cele din urmă pasuri ale Englitezei la Viena și la Berlin­, afirmă că torpulă Russell a stăruită forte mult a cunosce adevăratulă o­­biectă ală politicei austro-ruse; că a voită a sei într’ună curentă, dacă în­­pasiunea Sleswgului avea de scopă a constrânge Danemarca se îndeplinască îndatoririle ce Prussia și Austria îi îm­­pută c’a călcată, in acestă casă, po­litica Prusiei și Austriei ară­tinde in­­directă la aperarea, la confirmarea con­vențiu­nilor­ de la 1852, a căroră va­liditate o menține Englitera. Dară, după Europa, D. de Rechberg și d. de Bismarck ară fi respunsu că nu pu­­teaă promite, în numele Austriei și Prusiei, de se­­ pute opri la­să campania forte costuleriá în favorea protocale­­lor­ din Londra, pe cari Germania le respinge și le condamnă. Radu Ionescu In ședința adunării de astă­zi, Vineri, Ministrul­ de financie a înfă­­cișiază socotelile pe anul­ 1860, și a cerută ca comisiunea socotelilor ă se dea adunării unu raportă în ce stare suntă socotelile presintate, căci se scie că cele dupe anulă 1859 suntă numai fragmente din cari unele ne­cercetate de controlă și prin urmare devine în­vederată că comisiunea nuu pute face nici un lucrurare. D. A. Teohari a făcută d-lui mi­nistru de culto­uă interpelare prin ca­re arată că mai mulți călugări au fost­ siliți, și siliți noptea chiar a pleca în­dată la monastirile ce administră. D. ministru din întru a răspunsă că are autoritate asupra funcționariloru sei de a-i destitui s­ă a-i trimite la pos­turile lor­, și că unii din cei porniți la monastire intrigau pe aci în privința călindarului și ’n alte privințe. Aduna­rea a trecută la ordinea dilei. Adunarea în ședința de achi a luat apoi în desbatere proiectu de lege pentru urmare care s’a și sfîrșită, până la capitolulă unde intră amendamêntul­ gardei na­ționale. Luându-se în desbatere acelă proieptu s’a deschisă deshadb­re asupra censului, D. Georghe Ghica a susținută ună censă mare, și dd. C. A. Rosetti și Văsescu aă lŭ să că «’ai. Voi nici u­­nulă dară că pentru ca se tracă aca­stă instituțiune, priimesce celă mai susă censulă regulamentului organicu pentru alegătorii municipalitaților, adică 300 lei efiin­ă per­tru Bucuresci și Iași. S’a votată înse­mnă amendamentă care pune proprietate de 5000 lei sâă chiria de 500 lei. Desbaterea legii va urma, și se va sfîrși credemă, în ședința de mărie Sâmbătă. CITIMU IN MONITORIULU DE JOUL Serviciul­ Telegrafier­ei. Liniele telegrafice spre Ploiești și Găești, fiind­ întrerupte din causa vi­­jilior de Marți noptea, depeșele se tri­mită de doue ori pe diuă, cu ștafete la Pitești, și d’acolo se ospeduiescu prin telegrafii la destinațiune soră. Se speră că pînă Vineri diminața se va putea restabili comunicația tele­grafică (Comunicată de la Inspectorul Ge­nerală al­ Telegrafelor­). 29 Ianuarie, 10 Fevruarie. — Loudon, 4 Fevruarie. Noptea. In camera lordiforă , după ce s’a făcut propunerea adresei cornițele Derby a cri­ticat în espresiuni severe, politica esternâ a guvernului ș’a condamnată mai cu sumă vis-à-vis de Francia și de du­­caturile Sleswig-Holstein. Germania sciă, că ună resbelă cu Englitera iso­­lată din tóte părțile este nepericulosa; și’ntru adeveril­ână asemenea resbelă ar fi cea mai mare nenorocire pentru Englitera. Cornițele Derby consiliă Ger­maniei a se feri de Francia și de e­­lementele revoluționarie ale Europei și exprimă în fine neîncrederea s­a în politica osternă a guvernului. Corni­țele Granville a apărată politica gu­vernului. In Camera comunitară lor­­dulă Grosvenor, care a propusă adresa a 4's& că deplânge neisbulirea cercă­­rilor­ de mijlocire și că ecilibrulă staturi­oră trebuie menținută cu ori­ce pred­ă. Domnul­ Gasden, secundîndă aperarea guvernului, aduce aminte, că guvernul­, afară de interesele­­ erei , trebuie se ia în considerare și obli­gațiunile contractate. Domnul­ d’Is­­raeli deplânge, că politica osternă a devenită uă politică de confusiune, că Polonia a fost o unteră încuragiată ș’a­­poi delăsată. Francia a fostă ofen­sată. Germania a fostă instigată de Lordul­ Russell și Danemarca întări­­­tată de lordulă Palmerston; cuvintulu tronului promite uă midiocire pe căndă­uă bătăliă decisivă este inevitabilă. Guvernulă se declare lămurită politica sea și se ia inițiativa. — Lordul­ Pal­merston nega tóte: arătă respingerea Franciei, câtă și încuragiarea Poloniei, arătă instigarea Danemarcei și Germa­niei, câtă și lipsa de inițiativă. Cor­dialitatea cu Francia dice că n’ar fi perdută și c’un midiocire ar ajunge cu neputință printr’o împărtășire prea gră­bită la resbelă. Asupra Germaniei cide imputarea agresiunii, asupra Danemar­cei acea-a d’a fi călcată tratatulă. Res­­belulă a ajunsă fără scapă , dupe ce s’a oferită puterilor­ mari germane a se garanta de către puterile mari a­­brogarea constituțiunii din Noombre și dupe ce puterile mari germane le-au fostă promisă menținerea tratatului Lon­­donului. — Dornitele Russell deplânge lipsa de disposițiune a puterilor­ mari germane de a se Împăca, anume nu în­țelege conduita Austriei conservatorie. Austria, care declarase , că uă retra­gere, după ce a făcută pregătirile de armare, ar putea provoca ună resbelă civilă. — In urma întrebărilor­ sale, fjb­e­­a sosită astăzi vă depeștă eci­­voca, prin care puterile mari germane declară, că, de­și este intențiunea lor ă a mănține tratatul­ de la London, dlară că printr’uă continuată opinia tritate a Danemarcei sau printr’uă amestecare străină, se potă găsi în eventualitatea d’a renuncia la angagiamentele loră. Inse nu voră face-o fără consimțimîn­­tulă puteriloră semnatarie a tratatului, nici ună arangjamentă definitivă. — Cornițele Russell asigură, că Englitera n’ar fi făgăduită Danesiloră nici ună ajutoră directă materială, dară că vii­­toriulă ar fi nesigură și nu se pote dice ce se va întîmpla. — Adresa s’a adoptată. De la teatrul­ de resbelű la Șlesvuj. La 5 Fevruarie eă sosită la Viena urm­atoriele telegrame: Cartierul­ generală austriacă, Da­­merdorf - Fevruaria. Antegarda cor­pului austriacă luptă comanda perso­nală a locotenentelui mareșala baronă Gablonz, precumă și acea­a a divisiunii regesc­ de gardă (prusiană) au înain­tată spre Sleswig. Brigada Gondre­­court a atacată cu mare bravură pe Danesî între Lottorf și Gottorf și dupe ună întreită atacă cu baioneta aă si­lită pe Danesî la retragere; aă luată cu asaltă muntele regelui lingă Ober- Selk; al­ 18-lea batalionă de vînători a concisă ună­tună ghintuită și a îna­intată pînă suptă tunurile Dannewirkei. Bărbăția generalului Gondrecourt ș’a brigadei sale e mai pre­susă d’ori­ce laudă. Perderile suntă ne’nsemanatóre. Am veijuri peste 80 prisonieri danesî. Rondsburg, 4 Fevruarie. Ieri du­pe amiadi regimentele austriace Mar­tini și Regele Prussiei, apoi ală 18-le batalionă de vînători (brigada Gondre­court) aă asaltată Iagel și muntele re­gelui ș’aă înaintată luptă uă ploae de glonțe din partea Danesilor, pînă suptă zidurile Dannewirkei. Aă perdută a­­prope 500 ómeni. Colonelul­ Benedek a fostă vulnerată. Austriaca aă făcută mulți prisonieri. Danesii s’aă bătută cu mare bărbățiă. Căile sunt­ neprati­­cabile. Hamburg, 4 Fevruaria. „Nuvelele Hamburgiane“ publică on telegramă de la Kiel, 3 Fevruaria sâra, care spune că Principele Frederic a fostă atinsă d’ună glonță la tâca săbiei. Principele n’a fost­ vulnerată. Din telegramele preceding vedemă că Austriacii aă găsită în cea d’ântâiă intîlnire cu Danesii uă resistință opi­­niatră și c’aă întîmpinatu-o cu bărbă­ția. Prusianii avură cea d’ânteiă bă­tăliă lingă Missunde. Planulă Prusia­­niloră este a trece rîulă Schlei și a trece astă-feră în spatele posițiunii for­tificate la Dannewirke. Bradiulă mării la ale cărui capeta occidentală se află Schleswig, oferă doue strimptorie: lin­gă Kappeln, și mai aprope de Schles­wig lingă Missunde; ambele aceste punturi au fostă adesea teatrulă de lupte. Capulă podului lingă Missunde a fostă în anii dupe urmă, tare for­tificată de către Danesi. De voră is­­buti trupele prusiane a­cord­a aci tre­cerea peste Schlei, se voră afla în spatele fortificațiunilor. Dannewirke, și Danesii voră fi siliți, în acestă casă, a părăsi în grabă acea posițiune, dacă nu voră voi d­espune tota arm­a loră periclului d’a’șî vedea tăiată retrage­rea și d’a fi făcută prisonieră. — Ec­­kernförde s’află ocupată de Prussian­. Dincolo de Eckernförde, de la Borby începe strada care conduce spre Nord- Vest la Missunde și la rîul­ Schlei, și spre Vest la Schleswig. Tocmai mai înaintea Dannewirkei se va face bătălia decisivă. Se crede d’ună bună augura, că tocmai Eckernförde a fostă ânteiulă orașă ală Schleswigului, care a fostă ocupată de Prusiani și care a procla­mată pe Ducele Frederic al­ Schles­­wig-Holsteinului. De la 5 Aprile 1849 numele Eckernforde a dobândită ună bună renume in istoria; la acea 40 joia verde, Danemarca a perdută una din cele mai mari ale sale corăbii de resbelă, corabia de linie, „Christian VIII“ și una din cele mai frumose fre­gate ale sale, „Gefion” ce s’aflau în portură de acolo, în urma unor­ descăr­cări de tunuri bine nemerite ale Ger­­m­anilor­. Suvenirea numeloră Preusser, Jungmann și Clairmond, care câte trei au murită d’atunci, este legată cu a­­­’­ea faptă de arme. Edremförde este ună orașă de puțină însemnătate, de vr’uă mie de locuitori, are însă ună portă care numai ia mină loculă aspri­mei de iarnă inghiațâ, și pe care gu­­vernulu danesă o lu­a neglijeată, va­­porele danese intră acolo numai cândă portulă de la Kiel este înghiățată. O­­rașul­ este deseversită germană. Trupele prusiane au luată pose­siune de sătulă Fleckbye situată între Schleswig și Eckernförde­­nă intrată acolo la 2 Fevruarie, și prin acesta s’aă făcută stăpeni de pantulă meri­dională ală Schleswigului, care forma fortificațiunea înaintată a liniei rîului Schles.­­ De la Hamburg mai aflămă, că formarea unei armie holsteine face ră­­pede înaintări, pînă acumă s’aă în­scrisă la Altona peste 4000 militari veterani și juni din tote părțile Ger­maniei alergă și ceru a intra. Oficiă­­rii holsteinianî nu priimescă pînă a­­cumă de câtă soldați cari aă mai ser­vită și cunoscu e seroicială. Vă depe­­șta de la Kiel spune, că ducele Fre-

Next