Romanulu, martie 1864 (Anul 8)

1864-03-02

198 RO­MANULU 1 * 3/14 MARTIU. LIBERTATEA ÎN FACIA FATALITĂȚII. Situațiunea morale și politică. I. In lume doue forțe se află în prezență și în antagonismă: uă forță inertă, instictivă și fatale do­uă parte, uă forță activă inteliginte și liberă de alta. Alte doue forțe își dau uă luptă continuă a căria re­sultate se numesce: Progresulu. Din lupta ce omulu, forță liberă, susține contra Naturei, forță fatale, resultă Progresulu­ materiale ce­a începută cu cea d’ăntâiă colibă ce omulu își făcu ca se nu fie nimic­nicită de elemente, și care a ajuns-o astăzi în gradul­ de a supune fulge­­rulu și a­ lu obliga a transmite cuge­tarea umană. Din lupta ce partea în adevară liberă și inteliginte a omului susține în contra părții instinctive și fatale a ființei sale resultă Progresulu intelectuale și morale. Și fiindu că o­­mulă trăesce încă de­uă viață colec­tivă, ca societate și ca Națiune, mai esiste încă una alta progresă ce o să voim numi Progresulu sociale și politică A) Subtă aste doue din urmă punc­­turi de vedere numai vomă căuta a studia și analiza omenii, societatea și națiunea nostră, servindu-ne de­uă metodă câtă se va putea mai rigu­­rosă și mai severă. Cu imparțialita­tea rece și imperturbabile a omului d­e știință și de analisă în inima că­ruia nu esiste decătă pasiunea ade­­verului, vomă oserva și analisa di­versele elemente, diversele forțe ce se află în sînul­ națiunii nóstre și ale căr­ora lupte, a cărora confusiune, a cărora ciocnire, impulsiune și mișcare constituă vieții nostre intelectuale și morale pe de­uă parte, sociale și poli­tică pe de alta. II. Astronomul­ a ajunsă a calcula și predice cu uă precisiune înspăimîn­­tă tăriă mersulă și revoluțiunile stele­­lor, în imensitatea spațiului. Fisiculă a determinată exactă forța ce va re­­sulta din compresiunea sau espensiu­­nea gazelor­. Chimistul v a­espune dinainte combinațiunile și resultatulă astoră combinațiuni, ce corpurile prin afinitățile loră voră forma între din­­sele. Știința sociale și politică fi­ va ea destinată a ajunge la acelă gradă de progresă și de precisiune? Ajun­­ge-va vre­mădată omulu de Stată a cunosce cu acea­ași rigurositate forța principioloru politici, legile concordiei sau oposițiunii loră precumă și re­sultatulă combinațiuniloră loră? Nu, fără îndoială, natura sciinței politice nu comportă nici ună asemenea pro­gresă, nici uă asemenea precisiune; dară eră și fără indoială putemă afirma că omulă de Stată, urmată de uă cu­noștință profundă a naturii umane și a filosofiei istoriei pe do­uă parte, a diverselor­ facte, fenomene și forța ce există și se combină în sînul­ u­­nei societăți pe de alta , póte ifica , calcula cu multă probabilitate mersulă astei societăți, póte mai cu semă in­­terven­tidă cu ună gem­ă puternică în lupta asto.ă elemente se le dea­ză direcțiune pe care s’o calcule, s’o pre­ver­ă și s’o dirigă pentru fericirea, și progresulu națiunii în mitjloculă căria trăesce. UII. Ne vomă servi, in studiulă ce ne propunemă a face, de metoda cu care se servă fisiculă pentru a constata factele și fenomenele ce se petrecă în lumea fisică, adică de metoda de observațiune și de analiză. In lumea sociale există asemenea facte și feno­mene, a cărora cunoscință nu pote fi obținută decătă prin aceeași metodă. Se ne rezimă de a ne imagina lu­mea dupe planulă cugetăriloră nóstre prindă într’însa ceea ce fie­care gă­­sesce în mintea sa. Se notămă încă de la începută diferința ce esiste între factele și fe­nomenele fisice și factele și fenome­nele sociale. Rugămă pe cititori de a ne acorda atențiunea loră pentru că, îi înșciințămă, de aci va result­a con­­clusiunea prin care vomă termina, de aci, forța și legimitatea iei. In lu­mea fisică causa care produce uă su­ccesiune de fenomene e uă causă fatale și voința omului nu pate nici se-i oprescă, nici se-i modifice di­recțiunea. In lumea sociale înse, fac­tele și fenomenele sunt­ efecte ale u­­nor­ cause care își au originea în vo­ința, activitatea și libertatea umană, prin urmare, daca voința omului, in­dividuale sau colectivă e liberă de a se manifesta într’ ună modă sau în­­tr’altulă, cea-a ce s'a întîmplată putea să nu se întîmple, și cea-a ce se va întâmpla depinde de modulă cumă ne vomă servi de forțele nóstre intelec­tuali și libere. Cea-a ce este, va fi fără îndoială priimitu ca ună facră înde­plinită, era nu ca cea-a ce ar fi tre­bui să se fie. Va fi eră­ și fără îndoia­lă inutile de a ne tîngui de cele se versete și a ne consuma în recrimi­­națiunî retrospective. Urmați înse de uă mai mare dosă de esperiențâ, e de datoria nostră ca individă și ca na­țiune, a pune în lucrare tótu activita­tea luminată și liberă de care dispu­­nemă pentru a căuta și abține cea­a ce va fi conformă cu aspirațiunile ra­țiunii nóstre. IV. Partea ăntâiă: Junimea. N’avemă pretențiunea a intra în tóte detaiurile ce comportă subiectulă ce ne propunemă se examinămă. L­a asemenea expunere cere și mai multă timpă, și mai multă pătrundere de a­­naliză de cătă cea­a ce posedemű. Vomă indica numai principalele ele­mente, principalii curioți ce circulă in societatea nostră, cătândă a le înțelege direcțiunea și ale determina cursulă. Vamă începe prin Junimea Română ca partea cea mai prețiosă, cea mai fra­gi­le și cea mai fructiferă a arborului nostru naționale. Acela care urmeză, cu o chiulă a­­tentivă și imparțiale ală omului nedo­minată de nici uă pasiune exclusivă, Junimea Română în diversele fase ale desvoltării și manifestării sale e cu­­prinsa de doue simtiminte cu totulă oposite: de ună simtimentă de bu­­curie și orgoliă naționale pe do­uă parte, de ună simtimentă de uă pro­fundă întristare și de uă amara des­­curagiare pe de alta. Nicăeri, nici în Francia, nici în Italia, nici în Engli­­tera scă în Belgia,— și amă stată în­destulă în fie­care din aste țeri ca să vedă lucrurile de aprope și prin mine în­sumi, — nicăeri n’am găsită junimea mai bine înzestrată de cătă Junimea Ro­mână, nicăeri mai multă aptitudine la studiu, nicăeri mai multă perspicaci­tate de cugetare, mai multă prompti­tudine de inteligință, dară nicăeri eră și uă necapacitate mai complectă de a realisa și a pune în practică uă ideiă, nicăeri mai multă confusiune în acte, mai multă incoesință colectivă în opi­­niuni, și o­­ jică, cu părere de reă, mai multă micșorime în motivele și pasiu­nile ce ne inderaná a lucra în viața practică și civile. Astă necapacitate radicale de a trece din dominiul­ ideiei în dominiul­ acțiunii este viituri de caracteră, ce constatămă, că consecințele cele mai triste, atâtă pentru junime individua­­lemente, cătă și pentru societate în mitjloculă caria­c chiamată a trăi, cătă și pentru națiune și statură care se uita la densa și aștaptă se­ i vie în ajutoriă prin maturitatea cugetărilor­ și actelor­ sale. Ce devine în ade­­veră Junimea Române din străinătate întorcându-se în țară, astă junime ce în scalele Europei occidentali se dis­tinge în tote ramurele cunoscințelor­ umane și pe care străinii o admiră și o aplaudă, ce devine în țară, când­ e vorba a intra în vieța practică și a descinde pe teremur­ acțiunii? Uă parte ne sperie prin estravaganța concep­­țiunilor ă iei, printr’uă îngîmfare asor­­bitaaie, printr’uă conduită bizorie și ne­aplicabile, prin necapacitatea de a sever și acte de omeni formați și ași conduce vieța cu ore­care virilitate. La altă parte — totă din causa acelei infirmități de care vorbii și care con­siste în nedomirirea de a vede și re­­alișa transițiunea între ideie și acte, — uă altă parte concepe planuri gigan­tice, își propune în căte­va luni a­cestul na, a preface, a regenera socie­tatea și țara întrega, uită ună mică detaliu elementariă, adică de ași sta­bili armonia facultăților­ și a se găndi că ar fi mai bine de a începe prin a se regenera prin sine însuși. In loc­ de a înțelege și a studia trebuințele țerei, începe și sfîrș­esce prin a de­clama în contra iii. Că altă parte, pu­­cină considerabile, trebue s-o consta­­tămă cu plăcere, a junimii romăne, plină de ardere, de ambițiune și chiară de talentă presintă ună spectacole și mai tristă. Necunoscându-o îndestulă și temându-me de a nu o califica și desina cu trăsuri sau culori prea în­­tunecase, voi­ repeta numai ceea ce m­ă patriotă în presința spectaclului ce astă parte a junimii presintă, o fi­­cea mai lăcrâmândă: Comment en un vil plomb ler pour ist-il changé. A­­cestă reă e mare și tristă, căci iu­­besce de sterilitate cele mai prețiose semințe ce Natura a depusă in finulă României și în solulă gloriosâ și fer­tile ală Patriei, căci deseca fântâna și sorgintea iei, căci usucă prin nu sc­ă ce suflare infernale vlăstarii des­tinați a produce florile ce înveselescă inima și fructele ce au se nutresea corpulă și spiritul­ națiunii. Fatalita­te crudă și amară în contra căria toți patrioții Români, toți publiciștii, toți ómenii noștri­ de stată n’ar trebui se înceteze ună minută a i opune uă resistență inteliginte, abile, puternică, nefatigabile. VI. A determina bine causa unui rel, a diagnostica într’ună modă precisă și științifică uă infirmitate, este a a­­reta în acelașă timpă uă mare parte din tratamentă. Daca amă isbutită, a r­e espune cu eficacitate ideiele, fie­care a înțelesă că, pentru ca rem­e­­diulă se fîă în adeveră eficace, tre­bue se fie îndreptată nu în contra greșelilor, sau aberațiunilor­ sevîrși­­te, ci în contra cauzelor, ce ne arun­că in aste greșeli și aberațiuni. De vreme ce purtamă în noi viituri de inteligințâ și de caracteră, suntemă fa­talmente predestinați a face cutare sau cutare falsă jufipű, a sever și cutare sau cutare acte vițiose. Inirabculă dară, o ia noi inșine, inimiculă e în mi­j­­loculă cetății. Fatalitatea e aci, e in­ternă. Lupta dară trebue se fie și mai obstinată, și mai puternică. Se ne coborîmă dară fie­care în noi înșine și se ne desbrăcămă de orgolială și de presumțiunea ce ne orbesce, și se avemă curagială de a ne mărtu­risi pecatele, de a ne constata în con­știință infirmitatea și a căuta prin for­ța liberă și inteliginte a ființe nóstre a se combate cu energie și tenacita­te. Ună mare progresă s’a făcută in noi, una puternică remediu ne amă aplicată în­­ jiua cândă amă avută no­bilele curagiă de a mărturisi că sufe­­rimă de vre­­ă infirmitate. Da, suntemă incapabili de a pu­ne în practică și a realisa uă ideiă. S’o mărturisimă mai înteiă, pe urmă se ne silimă a distinge în concepțiu­­nile inteliginței nóstre ideiele practice de ideiele fantasmagorice, și căndă dupe uă matură cugetare amă dobân­dită convicțiunea că uă ideiă se pote realisa, se întrebuințămă totă tenaci­­tatea de care suntemă capabili pen­tru a o pune în lucrare. Tenacitatea și perseveranța îndeietnică, e ca secre­­tură tuturoră reușițiloră. Națiune ima­ginativă, în care suntă desvoltate mai multă facultățile inteliginți de cătă for­țele voinței ne oprimă in facia celui mai micu obstacolfs, și daca uă între­prindere n’a isbutită vă dată, conchi­­demă că nu va mai pute isbuti și că prin urmare nu trebue s’o mai reîn­­cepemă. Ne punemă atunci brad­ele în­șină și ne tînguimă și declamămu în contra stării nóstre, în contra eve­­nim­enteloră, în contra situațiunii cir­­cumstanțeloră, aberațiunilor, unora, a­­mețelii altora etc. etc. Spiritulă prac­tică și perseverința obstinată, dcă ca­usa princip­le a măririi și forței Ro­­manilor­, eca causa principale a mă­­rirei și forței Engliterei. Pune măria romăne la rota ca­rului ce s’a nomolită în nord­ă, o­­pintescete din tóte puterile, înjură chiară căte vădată dacă nu poți altă felă și dacă crezi că opintela ți se va părea mai ușorâ, și carulă în cele din urmă va eși din noroiă, va mer­ge linișcită pe cămpulă netezită și fă­ră bolovani. Te vei pute din căndă în căndă, pe căndă carulă merge, a­­runca intr’însulă și c’uă inducință pli­nă de duliață te vei pute atunci a­­bandona reveriei, vei pute crea ideie fantastice și gigantice cătă vei voi; vei avea inse garea de a se lăsa in lumea fastică, căndă le vei coborî, căci almintrelea te vei împiedica la fie­care pasă de bolovanii ce vor i­eși ca de suptă pământă sau ca Don Chi­­chote vei umbla neîncetată după mori in vântu. Prea bine, se primimă că suntemă incapabili de a lucra într’ună modă colectivă, incapabili de a discuta și lămuri uă ideie căndă suntemă mai mulți români adunăți împreună, inca­pabili de a lua uă hotărire colectivă ca s’o indeplinimă împreună. Ceea ce­­ ch­emă junimei, se prismimă că in parte se póte aplica și la cei mai verstnici de cătă dînsa. Se mărturisimă asta De capacitate, dară atunci se câu­­tămă în urmă prin tóte mijjlocele pu­­tinciose a ne forma acea educațiune preținosă fără care nu póte esiste vieța colectivi și adevărată naționale, acea educațiune preflósa care singură for­masa cetățiăni capabili de a face par­te dintr’uă națiune ce aspiră a trăi de uă vieță liberă și demnă. Se cau­tămă a ne apropia unii de alții prin­tr’uă stimă reciprocă, dominați se simă de acelă spirită de toleranță și de respectă pentru opiniunile fie­căruia care singură face posibile viața colectivă. Se ne adunămă organizândă conferințe, societăți literarie sau științifice, aca­demie etc.... și se căutămă a do­bândi obicinuința ordinii, a discuțiunii și a legalității. încercări de asemenea natură s’aă făcută în mai multe rân­duri, nr.ai nici una înse n’a isbutită. Nu e una curentă ca se ne descu­­ragiămă și ca se nu reîncepemă. Daca n’amă isbutită ânteia ora, vomă is­buti a doua oră, daca eu vomă isbuti a doua oră, vomă încerca a treia oră și oră și a patra și a cincea oră vom fii reîncepe, și in cele din urmă vomă isbuti... Perseverința, perseverința obs­tinată, cca secretură tuturoră reuși­­teloră. (Va urma). Const. Danubianu. Adunarea Electivă a ROMANIIE­I, Ședința de la 26 Fevruarie 1864. , Legea de Contabilitate. (Art. 5. Se nu se împliniască imposite fără votulu Adunării). I­. G. Costaforu. In privința ace­­sta, comisiunea s’a deosebită în opi­ntiuni. Majoritatea este pentru articolu astă-felă pe ciun s’a citită și minori­tatea este pentru articolul ă redigiata de comisiunea centrale. D -lară, socotescă că astăzî, căndă desbatemă m­ă proiectă de lege, nu trebue se ne preocupămă de conside­ ^­rațiuni cari ar fi streine legii. Noi a­­vemă înainte-ne o lege care, prin art. 3 pe care Faină adoptată, obligă pe i guvernă a presenta budgetulă Statului și pe Adunare de a­ lă vota în totă dauna cu zrece luni înaintea exercițiului. Se presupunemu, di Ioră, că bud­getele totă d­auna trebue se fie votate, și dacă dintr’o întîmplare estraordinară, neprevedută, nu s’ar putea vota, a­­tunci guvernul­, conformă convențiunii, merge înainte cu budgetele anului trecut. Mai multe voci. Pentru cătă timpă acesta. D. Costaforu. Se înțelege, d-l oră, că va merge atăta timpă cătă va ră­mânea fără budjete. Acesta este opi­­niunea mea; d-v. puteți fi de altă o­­piniune, că insă o voiă susține în totă­deauna. Suntă convinsă, d-loră, că A­­dunarea va lucra atătă, pe cătă timpă vom­ fi deputați care se vină se lu­­crede; căndă deputații nu vină, Adu­narea nu lucreda, și atunci, ci­loră, nici a budgete, nici legi, nici nimică nu se voréda. Cine opresce pe Adunare de a vota budgete? Nu o pate opri nimeni; acesta este o datoriă pe care legea o­­impune Adunării in termeni positivi căndă­dire: guvernulă­e datoră a în­­răciga Adunării budgetele, și Adunarea e datore a le vota. Dar nu voiesce se­le votede? Ei bine, atunci, dacă nu voiesce, guvernul­ merge înainte cu budgetele anului trecută, și ceea ce d-v. propuneți, pe câtă scră, nu există, d-soră, nu există nici într’una Stată. Nu există nici o constituțiune în nici o parte a lumei, care se autorise ună faptă atătă de anormală ca acela ce propuneți d-v. In tóte părțile lumei guvernulă presintă budgetele și Adunarea le vo­­teza. Nicăici nu se­­ zice că guvernulă se utrigă fără budgete, pentru ca este naturală, d-Ioră, este normală și regu­­­­lată a merge cu budgete. De aci în­­nainte, dupe votarea budgetului, Adu­narea este în totă dreptulu să apuce de scurtă pe guvernă, să’i cera soco­­tela de ceea ce a făcută, se’i­dică că a făcută bine scu­rtă, dar nu are cătă de putină a face, nu are nici unu ra­portă, nici o relațiune votarea budge­­tului cu atitudinea și conduita ministe­­riului. Acesta, d-loră, e opiniunea mi­norității și de aceia am credută de da­toria m­ea a v’o espune. D. A. Arsake. S’a dist că ar fi o neînțelegere asupra acestei cestiuni, și nu pate se rămână neresolvată de au­toritatea acea­a care trebue se o re­solve. Cine are dară acestei dreptă? Acesta dreptă, d-soră, îl­ are Came­ra ; ea trebue se’Iu resolve. A disu­d. Costaforu că daca Adunarea nu vetesă A budgetele este una casă estraordinară, că nici într’o parte a lumei nu se re­­ f) Vomă espune mai târziu astă doctrină cu tóte amenuntele ce merită cestiunile ce suntă conținute într’însa, cestiuni ce domină și explică tóte cestiunile de a­m­erante și de aplicațiune,

Next