Romanulu, martie 1864 (Anul 8)
1864-03-02
198 ROMANULU 1 * 3/14 MARTIU. LIBERTATEA ÎN FACIA FATALITĂȚII. Situațiunea morale și politică. I. In lume doue forțe se află în prezență și în antagonismă: uă forță inertă, instictivă și fatale două parte, uă forță activă inteliginte și liberă de alta. Alte doue forțe își dau uă luptă continuă a căria resultate se numesce: Progresulu. Din lupta ce omulu, forță liberă, susține contra Naturei, forță fatale, resultă Progresulu materiale cea începută cu cea d’ăntâiă colibă ce omulu își făcu ca se nu fie nimicnicită de elemente, și care a ajuns-o astăzi în gradul de a supune fulgerulu și a lu obliga a transmite cugetarea umană. Din lupta ce partea în adevară liberă și inteliginte a omului susține în contra părții instinctive și fatale a ființei sale resultă Progresulu intelectuale și morale. Și fiindu că omulă trăesce încă deuă viață colectivă, ca societate și ca Națiune, mai esiste încă una alta progresă ce o să voim numi Progresulu sociale și politică A) Subtă aste doue din urmă puncturi de vedere numai vomă căuta a studia și analiza omenii, societatea și națiunea nostră, servindu-ne deuă metodă câtă se va putea mai rigurosă și mai severă. Cu imparțialitatea rece și imperturbabile a omului de știință și de analisă în inima căruia nu esiste decătă pasiunea adeverului, vomă oserva și analisa diversele elemente, diversele forțe ce se află în sînul națiunii nóstre și ale cărora lupte, a cărora confusiune, a cărora ciocnire, impulsiune și mișcare constituă vieții nostre intelectuale și morale pe deuă parte, sociale și politică pe de alta. II. Astronomul a ajunsă a calcula și predice cu uă precisiune înspăimîntă tăriă mersulă și revoluțiunile stelelor, în imensitatea spațiului. Fisiculă a determinată exactă forța ce va resulta din compresiunea sau espensiunea gazelor. Chimistul v aespune dinainte combinațiunile și resultatulă astoră combinațiuni, ce corpurile prin afinitățile loră voră forma între dinsele. Știința sociale și politică fi va ea destinată a ajunge la acelă gradă de progresă și de precisiune? Ajunge-va vremădată omulu de Stată a cunosce cu aceaași rigurositate forța principioloru politici, legile concordiei sau oposițiunii loră precumă și resultatulă combinațiuniloră loră? Nu, fără îndoială, natura sciinței politice nu comportă nici ună asemenea progresă, nici uă asemenea precisiune; dară eră și fără indoială putemă afirma că omulă de Stată, urmată de uă cunoștință profundă a naturii umane și a filosofiei istoriei pe două parte, a diverselor facte, fenomene și forța ce există și se combină în sînul unei societăți pe de alta , póte ifica , calcula cu multă probabilitate mersulă astei societăți, póte mai cu semă interventidă cu ună gemă puternică în lupta asto.ă elemente se le dează direcțiune pe care s’o calcule, s’o preveră și s’o dirigă pentru fericirea, și progresulu națiunii în mitjloculă căria trăesce. UII. Ne vomă servi, in studiulă ce ne propunemă a face, de metoda cu care se servă fisiculă pentru a constata factele și fenomenele ce se petrecă în lumea fisică, adică de metoda de observațiune și de analiză. In lumea sociale există asemenea facte și fenomene, a cărora cunoscință nu pote fi obținută decătă prin aceeași metodă. Se ne rezimă de a ne imagina lumea dupe planulă cugetăriloră nóstre prindă într’însa ceea ce fiecare găsesce în mintea sa. Se notămă încă de la începută diferința ce esiste între factele și fenomenele fisice și factele și fenomenele sociale. Rugămă pe cititori de a ne acorda atențiunea loră pentru că, îi înșciințămă, de aci va resulta conclusiunea prin care vomă termina, de aci, forța și legimitatea iei. In lumea fisică causa care produce uă succesiune de fenomene e uă causă fatale și voința omului nu pate nici se-i oprescă, nici se-i modifice direcțiunea. In lumea sociale înse, factele și fenomenele sunt efecte ale unor cause care își au originea în voința, activitatea și libertatea umană, prin urmare, daca voința omului, individuale sau colectivă e liberă de a se manifesta într’ ună modă sau într’altulă, cea-a ce s'a întîmplată putea să nu se întîmple, și cea-a ce se va întâmpla depinde de modulă cumă ne vomă servi de forțele nóstre intelectuali și libere. Cea-a ce este, va fi fără îndoială priimitu ca ună facră îndeplinită, era nu ca cea-a ce ar fi trebui să se fie. Va fi eră și fără îndoială inutile de a ne tîngui de cele se versete și a ne consuma în recriminațiunî retrospective. Urmați înse de uă mai mare dosă de esperiențâ, e de datoria nostră ca individă și ca națiune, a pune în lucrare tótu activitatea luminată și liberă de care dispunemă pentru a căuta și abține ceaa ce va fi conformă cu aspirațiunile rațiunii nóstre. IV. Partea ăntâiă: Junimea. N’avemă pretențiunea a intra în tóte detaiurile ce comportă subiectulă ce ne propunemă se examinămă. La asemenea expunere cere și mai multă timpă, și mai multă pătrundere de analiză de cătă ceaa ce posedemű. Vomă indica numai principalele elemente, principalii curioți ce circulă in societatea nostră, cătândă a le înțelege direcțiunea și ale determina cursulă. Vamă începe prin Junimea Română ca partea cea mai prețiosă, cea mai fragile și cea mai fructiferă a arborului nostru naționale. Acela care urmeză, cu o chiulă atentivă și imparțiale ală omului nedominată de nici uă pasiune exclusivă, Junimea Română în diversele fase ale desvoltării și manifestării sale e cuprinsa de doue simtiminte cu totulă oposite: de ună simtimentă de bucurie și orgoliă naționale pe două parte, de ună simtimentă de uă profundă întristare și de uă amara descuragiare pe de alta. Nicăeri, nici în Francia, nici în Italia, nici în Englitera scă în Belgia,— și amă stată îndestulă în fiecare din aste țeri ca să vedă lucrurile de aprope și prin mine însumi, — nicăeri n’am găsită junimea mai bine înzestrată de cătă Junimea Română, nicăeri mai multă aptitudine la studiu, nicăeri mai multă perspicacitate de cugetare, mai multă promptitudine de inteligință, dară nicăeri eră și uă necapacitate mai complectă de a realisa și a pune în practică uă ideiă, nicăeri mai multă confusiune în acte, mai multă incoesință colectivă în opiniuni, și o jică, cu părere de reă, mai multă micșorime în motivele și pasiunile ce ne inderaná a lucra în viața practică și civile. Astă necapacitate radicale de a trece din dominiul ideiei în dominiul acțiunii este viituri de caracteră, ce constatămă, că consecințele cele mai triste, atâtă pentru junime individualemente, cătă și pentru societate în mitjloculă cariac chiamată a trăi, cătă și pentru națiune și statură care se uita la densa și aștaptă se i vie în ajutoriă prin maturitatea cugetărilor și actelor sale. Ce devine în adeveră Junimea Române din străinătate întorcându-se în țară, astă junime ce în scalele Europei occidentali se distinge în tote ramurele cunoscințelor umane și pe care străinii o admiră și o aplaudă, ce devine în țară, când e vorba a intra în vieța practică și a descinde pe teremur acțiunii? Uă parte ne sperie prin estravaganța concepțiunilor ă iei, printr’uă îngîmfare asorbitaaie, printr’uă conduită bizorie și neaplicabile, prin necapacitatea de a sever și acte de omeni formați și ași conduce vieța cu orecare virilitate. La altă parte — totă din causa acelei infirmități de care vorbii și care consiste în nedomirirea de a vede și realișa transițiunea între ideie și acte, — uă altă parte concepe planuri gigantice, își propune în căteva luni acestul na, a preface, a regenera societatea și țara întrega, uită ună mică detaliu elementariă, adică de ași stabili armonia facultăților și a se găndi că ar fi mai bine de a începe prin a se regenera prin sine însuși. In loc de a înțelege și a studia trebuințele țerei, începe și sfîrșesce prin a declama în contra iii. Că altă parte, pucină considerabile, trebue s-o constatămă cu plăcere, a junimii romăne, plină de ardere, de ambițiune și chiară de talentă presintă ună spectacole și mai tristă. Necunoscându-o îndestulă și temându-me de a nu o califica și desina cu trăsuri sau culori prea întunecase, voi repeta numai ceea ce mă patriotă în presința spectaclului ce astă parte a junimii presintă, o ficea mai lăcrâmândă: Comment en un vil plomb ler pour ist-il changé. Acestă reă e mare și tristă, căci iubesce de sterilitate cele mai prețiose semințe ce Natura a depusă in finulă României și în solulă gloriosâ și fertile ală Patriei, căci deseca fântâna și sorgintea iei, căci usucă prin nu scă ce suflare infernale vlăstarii destinați a produce florile ce înveselescă inima și fructele ce au se nutresea corpulă și spiritul națiunii. Fatalitate crudă și amară în contra căria toți patrioții Români, toți publiciștii, toți ómenii noștri de stată n’ar trebui se înceteze ună minută a i opune uă resistență inteliginte, abile, puternică, nefatigabile. VI. A determina bine causa unui rel, a diagnostica într’ună modă precisă și științifică uă infirmitate, este a areta în acelașă timpă uă mare parte din tratamentă. Daca amă isbutită, a re espune cu eficacitate ideiele, fiecare a înțelesă că, pentru ca remediulă se fîă în adeveră eficace, trebue se fie îndreptată nu în contra greșelilor, sau aberațiunilor sevîrșite, ci în contra cauzelor, ce ne aruncă in aste greșeli și aberațiuni. De vreme ce purtamă în noi viituri de inteligințâ și de caracteră, suntemă fatalmente predestinați a face cutare sau cutare falsă jufipű, a sever și cutare sau cutare acte vițiose. Inirabculă dară, o ia noi inșine, inimiculă e în mijloculă cetății. Fatalitatea e aci, e internă. Lupta dară trebue se fie și mai obstinată, și mai puternică. Se ne coborîmă dară fiecare în noi înșine și se ne desbrăcămă de orgolială și de presumțiunea ce ne orbesce, și se avemă curagială de a ne mărturisi pecatele, de a ne constata în conștiință infirmitatea și a căuta prin forța liberă și inteliginte a ființe nóstre a se combate cu energie și tenacitate. Ună mare progresă s’a făcută in noi, una puternică remediu ne amă aplicată în jiua cândă amă avută nobilele curagiă de a mărturisi că suferimă de vreă infirmitate. Da, suntemă incapabili de a pune în practică și a realisa uă ideiă. S’o mărturisimă mai înteiă, pe urmă se ne silimă a distinge în concepțiunile inteliginței nóstre ideiele practice de ideiele fantasmagorice, și căndă dupe uă matură cugetare amă dobândită convicțiunea că uă ideiă se pote realisa, se întrebuințămă totă tenacitatea de care suntemă capabili pentru a o pune în lucrare. Tenacitatea și perseveranța îndeietnică, e ca secretură tuturoră reușițiloră. Națiune imaginativă, în care suntă desvoltate mai multă facultățile inteliginți de cătă forțele voinței ne oprimă in facia celui mai micu obstacolfs, și daca uă întreprindere n’a isbutită vă dată, conchidemă că nu va mai pute isbuti și că prin urmare nu trebue s’o mai reîncepemă. Ne punemă atunci bradele înșină și ne tînguimă și declamămu în contra stării nóstre, în contra evenimenteloră, în contra situațiunii circumstanțeloră, aberațiunilor, unora, amețelii altora etc. etc. Spiritulă practică și perseverința obstinată, dcă causa principle a măririi și forței Romanilor, eca causa principale a mărirei și forței Engliterei. Pune măria romăne la rota carului ce s’a nomolită în nordă, opintescete din tóte puterile, înjură chiară căte vădată dacă nu poți altă felă și dacă crezi că opintela ți se va părea mai ușorâ, și carulă în cele din urmă va eși din noroiă, va merge linișcită pe cămpulă netezită și fără bolovani. Te vei pute din căndă în căndă, pe căndă carulă merge, arunca intr’însulă și c’uă inducință plină de duliață te vei pute atunci abandona reveriei, vei pute crea ideie fantastice și gigantice cătă vei voi; vei avea inse garea de a se lăsa in lumea fastică, căndă le vei coborî, căci almintrelea te vei împiedica la fiecare pasă de bolovanii ce vor ieși ca de suptă pământă sau ca Don Chichote vei umbla neîncetată după mori in vântu. Prea bine, se primimă că suntemă incapabili de a lucra într’ună modă colectivă, incapabili de a discuta și lămuri uă ideie căndă suntemă mai mulți români adunăți împreună, incapabili de a lua uă hotărire colectivă ca s’o indeplinimă împreună. Ceea ce chemă junimei, se prismimă că in parte se póte aplica și la cei mai verstnici de cătă dînsa. Se mărturisimă asta De capacitate, dară atunci se câutămă în urmă prin tóte mijjlocele putinciose a ne forma acea educațiune preținosă fără care nu póte esiste vieța colectivi și adevărată naționale, acea educațiune preflósa care singură formasa cetățiăni capabili de a face parte dintr’uă națiune ce aspiră a trăi de uă vieță liberă și demnă. Se cautămă a ne apropia unii de alții printr’uă stimă reciprocă, dominați se simă de acelă spirită de toleranță și de respectă pentru opiniunile fiecăruia care singură face posibile viața colectivă. Se ne adunămă organizândă conferințe, societăți literarie sau științifice, academie etc.... și se căutămă a dobândi obicinuința ordinii, a discuțiunii și a legalității. încercări de asemenea natură s’aă făcută în mai multe rânduri, nr.ai nici una înse n’a isbutită. Nu e una curentă ca se ne descuragiămă și ca se nu reîncepemă. Daca n’amă isbutită ânteia ora, vomă isbuti a doua oră, daca eu vomă isbuti a doua oră, vomă încerca a treia oră și oră și a patra și a cincea oră vom fii reîncepe, și in cele din urmă vomă isbuti... Perseverința, perseverința obstinată, cca secretură tuturoră reușiteloră. (Va urma). Const. Danubianu. Adunarea Electivă a ROMANIIEI, Ședința de la 26 Fevruarie 1864. , Legea de Contabilitate. (Art. 5. Se nu se împliniască imposite fără votulu Adunării). I. G. Costaforu. In privința acesta, comisiunea s’a deosebită în opintiuni. Majoritatea este pentru articolu astă-felă pe ciun s’a citită și minoritatea este pentru articolul ă redigiata de comisiunea centrale. D -lară, socotescă că astăzî, căndă desbatemă mă proiectă de lege, nu trebue se ne preocupămă de conside ^rațiuni cari ar fi streine legii. Noi avemă înainte-ne o lege care, prin art. 3 pe care Faină adoptată, obligă pe i guvernă a presenta budgetulă Statului și pe Adunare de a lă vota în totă dauna cu zrece luni înaintea exercițiului. Se presupunemu, di Ioră, că budgetele totă dauna trebue se fie votate, și dacă dintr’o întîmplare estraordinară, neprevedută, nu s’ar putea vota, atunci guvernul, conformă convențiunii, merge înainte cu budgetele anului trecut. Mai multe voci. Pentru cătă timpă acesta. D. Costaforu. Se înțelege, d-l oră, că va merge atăta timpă cătă va rămânea fără budjete. Acesta este opiniunea mea; d-v. puteți fi de altă opiniune, că insă o voiă susține în totădeauna. Suntă convinsă, d-loră, că Adunarea va lucra atătă, pe cătă timpă vom fi deputați care se vină se lucrede; căndă deputații nu vină, Adunarea nu lucreda, și atunci, ciloră, nici a budgete, nici legi, nici nimică nu se voréda. Cine opresce pe Adunare de a vota budgete? Nu o pate opri nimeni; acesta este o datoriă pe care legea oimpune Adunării in termeni positivi căndădire: guvernulăe datoră a înrăciga Adunării budgetele, și Adunarea e datore a le vota. Dar nu voiesce sele votede? Ei bine, atunci, dacă nu voiesce, guvernul merge înainte cu budgetele anului trecută, și ceea ce d-v. propuneți, pe câtă scră, nu există, d-soră, nu există nici într’una Stată. Nu există nici o constituțiune în nici o parte a lumei, care se autorise ună faptă atătă de anormală ca acela ce propuneți d-v. In tóte părțile lumei guvernulă presintă budgetele și Adunarea le voteza. Nicăici nu se zice că guvernulă se utrigă fără budgete, pentru ca este naturală, d-Ioră, este normală și regulată a merge cu budgete. De aci înnainte, dupe votarea budgetului, Adunarea este în totă dreptulu să apuce de scurtă pe guvernă, să’i cera socotela de ceea ce a făcută, se’idică că a făcută bine scurtă, dar nu are cătă de putină a face, nu are nici unu raportă, nici o relațiune votarea budgetului cu atitudinea și conduita ministeriului. Acesta, d-loră, e opiniunea minorității și de aceia am credută de datoria mea a v’o espune. D. A. Arsake. S’a dist că ar fi o neînțelegere asupra acestei cestiuni, și nu pate se rămână neresolvată de autoritatea aceaa care trebue se o resolve. Cine are dară acestei dreptă? Acesta dreptă, d-soră, îl are Camera ; ea trebue se’Iu resolve. A disud. Costaforu că daca Adunarea nu vetesă A budgetele este una casă estraordinară, că nici într’o parte a lumei nu se re f) Vomă espune mai târziu astă doctrină cu tóte amenuntele ce merită cestiunile ce suntă conținute într’însa, cestiuni ce domină și explică tóte cestiunile de amerante și de aplicațiune,