Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)

1864-04-01

Í ANLLU ALU OPI ULE A. VOIEECE Șl VEI FTJTi, C til'll. — Ui-lf. ’e ami — — lei 128 — 152. ’e șdse luni — ,, ,'>4 — ^6-’c 1i"í luni — „ 52 — 38. ’e mi lună " — „ 1 " — ~ Unii esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20­­ p­entru Austria „ 1101'- 10v-a’ I ADMINISTRAȚIUNEA ACE­STU­I DIARLTI­Simții rugați domnii abonați, atătu din capitală cătți și din dis­tricte, anii cărora abonamentui espi­­ră la 1 și 16 Aprilie 1864, anul co­­rentu, se bine-voiască a grăbi rea­­bonarea d-loru, ca se nu fie nevoită acésta Administrațiune, in observa­rea reguleloru sale, a le înceta­ da­rea fetei pe căndu voiescu a o­arte. Gr. P. Serurie. REVISTA POLITICĂ. H.SI­ÎI 3­ Martisiora 12 Priaiu. Nu este nici bine nici cu putința se nu mărturimu că legea rurale, arun­cată de guvernă în toté­­ era, a roștii ca aprinderea unui focii mare supu­i unu cazanii a cărui a apă era deja mai în ferbere. Mergemu și mai departe, căci susținemu că dupe ce cestiunea e­ste de cea mai mare gravitate, apoi proiectură guvernului, prin modulă st­il de aplicare i-a dată uă gravitate și mare și uă gravitate și politică și sociale: ferberea clară ce constatuinü naturale și nu ceream, acum­u ca n ia, dăuna, decala se se’nlăture m­ă~ A fi toți îngrijațî, a se pune cu anima și cu mintea ș’a cerceta, a ana­­lisa ș’a desbate cestiunea în tóte pun­­turile în tóte părțile și’n tóte închine­­turile iei, acesta nu numai că n’o res­­pingem, daru o cere nu, și ăncă amu fi triști și îngrijațî dac’ar fi altu-felu. Daru, ăncă vădată, cercetarea și în­grijirea se potu face , trebue se se facă fără urăm­ă, căci mânia nu face de cătîi a orbi ș’a perde și onun­ă ce se lasă a se coprinde de dânsa și causa ce voiesce a apera. Acesta a fostă oca mai de căpetenia îngrijire ce a­­vurăină, și ne grăbimu a face cunos­cută că vedurămu cu fericire că ma­rea m­ajoritate a deputațiloră, într’uă șe­dință ce ținură eri fără, au desbătutu fără măm­ă, și că mulți au­ desbătută cu inteligință și, pe cătă amu pute ju­deca , ni s’au părută fórte aprópe d’a resolve cestiunea ca cei mai inteli—­ginți proprietari și ca nisce adeverațî represintanți ai națiunii , ca uisce a­­deverați bărbați de Stată și econo­miști învățațî. Scimfi că tota lumea este într’uă dreplă nerăbdare spre a afla care este modulă propusă ce este în desbatere și care nu î <­d­­­emu că de se va priimi de un ma­re m­ajoritate va resolva acastă cesti­­une astă felu ii cătă sătianiî se nu fia în nimicii nepăstuiți, se nu potă nici chiar si se dică că simtă nepăstuițî, pro­prietarii se nu pârdă și societatea în­tregu se propășască, se se ’navuiască și totă d’ua dată se s’așede Statulă Rumenă pe temeliele cele mai largi și mai solide. fuse­se ne fin­ertată, toc­mai în considerarea gravitații cestiu­nii, se mai amănămă acastă dare de seină pentru gă­­ji sau­done, ca se pu­­temu apoi, priiminduse sân din neno­rocire refusându se modulă propusă, se vorbimu, se criticăm­ă s­ă se sus­­ținemu uă­otărîre luată de către ma­­joriatea deputațiloră. C. A. R. si adunarea efeptiva. Șase ore sura. — Astă­­ ji Aduna­rea a trecută în secțiuni unite și dupe o desbatere pană dupe 5 ore a otă­­rătu a urma și înă ne desbaterea totă în secțiuni unite, și apoî dupe cum­ă va ADMIniSIRAȚIUNEA, PASAGARI ROMANU No. 48. Rechiițiunea, Strada Fortunei (Cairnata) No. 15. — Article­le trăraise și nepublicate se vom arde. — Gerante respangetoriu ANGHELU IONESCU, oțărî majoritatea, comisiunea va face proieptulu de lege. Osebirea stă aci. Totă comisiunea Camerei, afară de d. I. Brătianu dice se se dea sătanului pogonele pălmașiului, dară se nu se pue în legea ce vom­ face de unde placă, pe ce principiu se basază pen­tru a da acele pogone. D. Ion Brăti­anu susține că dacă nu plecă de la le­gea în ființă, lovescîi principiulu pro­prietății și d“­­uă nu póte priimi aeastă lovire; d. Ion Brătianu, îndată dupe sosirea sea a propusă unu mijlocă de despăgubire reală pe care nimine nu l’a combătută, și cu tóte acestea mulți din doi deputați nu se plătescă încă a intra pe calea principiiloră ș’a curma­tă dată cu robia proprietăț­i ș’a scăpa și națiunea d’acesta cestiane ce o usucă în tóte interesele sale. Dioa de mărie fi-va ore mai fericită? Incepemă a ne îndoai că timpulă dureriloru ș’a­lu cata­­strofeloru s’a sfârșită pentru noi. GESTIUNEA LIBERTĂȚII INDIVIDUA­LE ÎNAINTEA CAMEREI. 1) Domnule Redactare! De­și in strainetate, amu patuiu ii se urma desbaterile Camerei ca ori care cetâțianu atentive din Iași, Cra­­iovi séu Giurgiu și potü Țice, chiar si ca unu Bucureștianu ce n’a asistata la ședințele­­ dunării nóstre Legslatne. Amu pututu daru urma și amu ur­mată cu uă scrupulosa atențiune dis­­cuțiunile cărora a dat­ naștere in si­nii Iu Camerei proiectul?i de lege pro­pusă de ministeriu asupra Libertății individuale și inviolabilității domiciliu­lui. M’ama aflată prin urmare în po­­sițiunea cetațianului atentivă din Iași sau Bucuresci, ce în urma atentivei citiri a desbaterilor. Camerei are drep­­tulu ași forma­uă opiniune (drepta sea greșită) asupra celoră desbătute. — Astă opiniune amu formulatu-o în sr­­tic­ele ce au apărută in Românulü suptă titlu de: Libertatea in facia Fatalității. Situațiunea morale și politică. Cititorii Românului am putută vede că n’am avută norocire se me întîlnesc n­ici o­­piniuni nici cu oratorii competinți ai Camerii, nici cu cele susținute de R­o­­m­­ă­n­u­i­a asupra acestui puntu. Acestă cestiune, d-le Redactore, Hindu, dupe convicțiunea nostrâ, de uă mare im­portanță : atitudinea respectivă a ten­­dinților­ și a spiritelor», a adunării și a Ministeriului, fiind­ în astă circum­stanță forte interesanți și eroși forte 1) Autorele acestui ar­ti el« revine din nou asupra legilor?) pentru liberta­tea idividuale și neviolabilitatea domi­­­­ciliului, despre cart­a vorbită în arte­­olele sale: Libertatea în fada fatalitțiî, desaprobăndă Adunarea pentru pro­­cederea urmată în acastă cestiune. In­­tr’uă notă ce făcurămă atunci aretatăm autorului ca Adunarea n’a respinsă nici n’a amânată aceste legi, ci le a tra­­m­isu la comisiunea judecătorasca cari­era aprópe a termina însemnata sa lu­crare asupra revizuirii și perfecționării codicei penali, pentru a le complecta, a le pune în arm­oniă cu disposițiunile acești legi și a se încongiura de tóte garanțele neaperate. Nu mai stă o ruimă clară asupra acestui puntu, fuindă că ori­ce amă mai­­ fice astă-<Ji vede ori­cine c’ar fi cu totulă de prisasă, căci acuzau vorbesce faptulă. Aduna­rea a votată codica penale înzestrândă țara cu libertatea întruniriloru, cu li­bertatea idividuale, cu neviolabilitatea domiciliului, cu înființarea juriului și cu ștergerea acelei mari pete ce era în lege: pedepsa cu marte. (Nota Redapțiunii.) MERCURI, 1 APRILIU 1864 EUrAiNEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu Romänu No. 48. — în districte la Go­­respomliniiî­­ parului și prin Poștă.—La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’an­­cienne Comédie, Nr. 5. — Administra­­torele ziarului D. Gr. Serurie, ^VISrtJIS­ CIUHXLE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ interesante, Hindu de a analisa dibă­cia, nesperiința séu lipsa de tactă po­litică ale ómenilor­ noștri publici, iée libertatea, d- le Redactore, de a ve ru­ga a insera in colonele Românu­lui scurtele reflecțiuni urmatorile: ele vor f­i considerate ca unii respunsa la oservațiunea ce ați bine­voită ami face într’uă notă asupra opiniunii ce amă espim­ată in artiolele sus-numite. Se stabilimű bine cestiunea. Vă cestiune bine stabilita e mai multă de jum­etate resolvata. Ministerială presintă camerei unu proiectă de lege i­sola­ta asupra li­bertății individuale și inviolabilității domiciliului. Oratori plini de solință, talentă și supu­ritate se ridicară în sînulă came­rei ca se întrebuințeze tótă solința, tată talentulă și tóta supu­litatea lerii pen­tru ... care se opu? Pentru a respinge legea?.. Nici de euma­ aă protestată cu vivacitate cândă li s’aă atribuită uă asemene intențiune. Pentru a o primi?.. Încă mai puțină. Pentru a o amenda și a o face se fie conformă cu do­rințele Camerei? Nu, nici pentru acestă scapă. — Pentru ce dară perdură în discuțiuni pasionate una timpă așa de prețiosă pentru țară ? Repusă: Pen­tru a proba unulă din cele doue’ lu­cruri urmatorie:­­căci fastele’și au lo­gica țară). Sea că ministeriulu este compusă de­ameni inepți și neghiobi ce nu simtă capabili de a vede că legile ce presintă esistă deja multă mai întinse și mai bine confecționate. sau că astă minister­ are nerușinata și culpabilea indresnelai de a voi se înșele camera și opiniunea publică ve­­nindul cu proiecte de lege în aparință cele mai liberali, dară cam­ în realitate mai rădică chiară din libertățile ce a­­veau. Se admite că astă dilemă, asta ipotesa pucină lingușitorie pentru Minis­teriă­, în casulă viteră era ore utile pentru țară, era generosă din partea oratoriloră competing ai Camerii de a se arunca e’vă arăta de obstinată ardere din înălțimea selinței lor­ și a cade pe bieții miniștri ce în bonomia și simplicitatea loră credea că aducă Camerei un mare plăcintă liberale? N’ar fi fostă din contra mai bine, pro­fitând de buna-voință și bonomia loră se ia în mână legea și s’o modifice conformă cu aspirațiunele liberale ale națiunii? în cazul­ de al­ douilea era erășî utile pentru țară și conformă cu tactulă politică de a lua atitudinea ce­a făcută pe opiniunea publică a crede că represintații puterii esecutive suntă omeni ce aă machiavelica nerușinare de a voi a înșela Adunarea și națiunea ? Nu crede că, marile corpuri ale Sta­tului au una prea mare prestigiu și uă prea mare autoritate morale îna­intea opiniunii, ca­re aprobă că îsbirile ce fără motive seriose și puternice­­sunt­ îndreptate in contra acestui pres­tigiu și acestei autorități. După ce oratorii Camerei au is­­bitu până la ușă representanții puteri esecutive, n’aă respinsă legea, n’aă priimitu o, n’aă lârgitu-o și complec­­tatu-o, ci au trimisu-o la comisiunea judecătorescă, pentru care scapă ? .. . Pentru că Camera „nu voesce a priimi „peticele de legi, pentru că L­e­­„gee se se pue în armoniă cu legile „Codului Penal“, pentru că se se pri­­­mescă cândă totă codulă va fi prii­mită“, pentru că... vremă mai bine mâne m­ă bou de cătă astă și m­ă oă. (Amă aretată și vomă că acestă oă era m­ă bou mai areta și u­ă bou mare de totă). Romănulft, în bunulă lui simță, nu zice așa, d-loru oratori, și nu despre­­țuesce o u­r­ă de astăzi (care fu astă dată unu bou) in speranța boului de mâne. Și bunulă simță ală Romanu­lui este în politică de uă mare și ad­mirabile înțelepciune și nu acordă cu spera­nța secolelor­ și cu m­editarea placidă a istoriei poparelor­ libere. Soli, d-le Boertscu, cumu poporală celă mai liberă ală tim­purilor­ mo­derne și-au câștigată bine facut ub­ele sale legi liberali , și le-a câștigată peticele cu peticele. Astăzi libertatea individuale, mâ­ne (ca consecință a acestei libertăți mume) libertatea intrunirilor­, alta dată libertatea presei, mai fărză li­bertatea elecțiunilor­, mai dăună și li­bertatea schimburilor, etc, etc. Noi vremă se seo tema de uă dată din creerii noștrii pe Minerva înarmată din capă îr­ piciore cu un simetrie și cu uă artă perfectă; vremă, ca eroii lui Cí­mer, se Înghițimă unul­ dupe altuia boi peste boi și uitămă că avemă sto­­mace c’amă debilitate printr’ună re­giune morbiferă și ună temperam nră pucină robustă. Ințelegemă arderea patriotică, dară o ceremă in numele spera­nței politice, placidă și in pose­siune de ea însăși în sînul­ augustei Adunări unde este represintatä partea cea mai virile a Națiunii. D-vostră, d le redactare, sunteți de aceeași părere cu noi, dară aci, o no­­teză, ve despărțiți in parte de oratorii Camerei ț­icendu că amă ave dreptate dar a Camera ar fi combătută legile presintate de guvernă pentru cuvân­­tură că voesce­a se vota uă dată cu codulă penale. D-vostră Țiceți „Adu­narea a trimisă aste legi ce nu erau complecta și liberali spre a se lărgi și complecta de comisiunea judecăto­­resca ce se ocupă cu revisiunea co­dicii penale.“ Dară de ce nu se lăr­gea și complecta astă lege căndă ea era pusă pe adeveratulu ei terâriu. Su­­primiămă aceste cuvinte și chiamâmă asupra loră tótu atențiunea cititoriloră, căci aci e (după convențiunea nostră și a ómenilorü celorii mai competinți) totă importanța cestiunii. Vă lege de uă asemene importanță, uă lege fon­­damentale, uă lege ce trebue conside­rată ca uă lege organică într’ună Stată adeverată constituționale și care aspiră a se va genera prin libertate, un ase­mene lege e aruncată, ascunsa, per­­dută, fără un sistemă rigurosa de pro­cedură pintre miile legi de deta­­liuri sau article ale codului penale. Uă lege astă­feră înțelesă esistă mai în tote codicele Stateloru Euro­pei ; se mergă oratorii noștrii, se vede ce însemneză vă asemene lege în a­­plicarea iei. Se întrebe pe francezi de esistența acestei legi și se vor­ cita sute de coșuri cari sufită de natură a proba prin fapte și prin realitate că aste legi nu există ... și cu tote as­tea ea e scrisă cu litere lămurite în tóte constituțiunile francese. Se în­­trebe pe urmă și pe englesi ce în­­semne să ad­usă de Habeas corpus și se asculte respunsulu lui „Iliua de la 26 Marte 1679“ va respunde éla cu unu orgoliu ce­ lű va împărtăși Engli­­teza întregă, este una din cele mai mari date ale istoriei nóstre naționali. Nu ne propunemă a trata aci a­­cestă mare cestiune. Amă voiaQ nu­mai se esplicămă rațiunile ce ne-am făcută se esprimămă în articlele „Li­bertatea în fața fatalității“ o opiniune diferită de opiniunea generale. — Ca se ne resuimămu, credemă că amu aretată. 1. Că cestiunea fusese pusă de ministeriu pe adeveratulu ei terâriu, presintândă Camenii uă lege isolată, fondamentare organică. 2. Că opiniunea n’a putută trage din discuțiunile Camerei de câtă con­­c­usiunea următoriă: Miniștrii în ace­sta circumstanță au fostă scu imbe­cile sau machiavelici și înșelători. Con­duită ce nu putem­ aproba, în nu­mele tactului politică, în numele pre­stigiului și autorității morale a mari­­lor­ corpuri ale Stateloru, în numele demnității și stabilității regimului con­stituționale. 5. Că nu s’a înțelesă mărimea cestiunii de oratorii Camenii cândă au trăimsu marea și bine—facatoria lege la comisiunea judecătorescă asta-felű în­că să se fie amestecată și ca se ch­­­emă așa îngropată pîntru miile de article ale codului penale. A­­ce greșeli și a se expune la nedomiriri este una din atribuțiunile Naturei Umane. — Partea pasionată și fatale a ființei sale explică asta atri­­buțiune. — A profita inse de nedomi­­ririle și greșelele sevîrșite, trebue o­­ră și a fi una din atribuțiunile naturii omului. — Partea cea placidă și în a­­devera liberă a ființei nóstre ne im­pune astă datonă. Costantin Danubianu. Onorabilele nostru antic, d. C. G. Gimtacozino, ne trăimite urmatoria e­­pistolă în privința legii rurale. Diferim­dî în mai multe pucturî în opiniunî în acastă privință; inse fiindu că este unu mare proprietară, publicamü epistola sea, căci face unu pașii mai nainte de cătă opiniunile emise în dilele acestea de către mulți liberali, de către dol. Costa- Boru și Boescu spre exemplu, și căci tre­bue­se înlesnimii cursulu tutor­ opiniu­­nilorfi. C. A. Rosetti. Domnule Redactorei Vedenda în­­ siab­ulu Românul e că unii din proprietari au opinază asupra proectului datu de guvernu, pentru legea rurale, permiteți-mi și mie, dom­nule redactare, a ve anesa pe lângă acesta epistolă opiniunile mele asupra acestei legi și totu d’aă dată ve rogu, de se va pute, se le dați locu în ^i­­ab­ulu Românule. Priimițî, domnule Redactore, etc. C. G. Cantacozino. Domnule Redactore, citindu cu băgare de sómn art, din proed­uru le­gii rurale amu vezute că în cea­a ce atinge de împărțirea proprietății suntii

Next