Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)
1864-04-01
Í ANLLU ALU OPI ULE A. VOIEECE Șl VEI FTJTi, C til'll. — Ui-lf. ’e ami — — lei 128 — 152. ’e șdse luni — ,, ,'>4 — ^6-’c 1i"í luni — „ 52 — 38. ’e mi lună " — „ 1 " — ~ Unii esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 pentru Austria „ 1101'- 10v-a’ I ADMINISTRAȚIUNEA ACESTUI DIARLTISimții rugați domnii abonați, atătu din capitală cătți și din districte, anii cărora abonamentui espiră la 1 și 16 Aprilie 1864, anul corentu, se bine-voiască a grăbi reabonarea d-loru, ca se nu fie nevoită acésta Administrațiune, in observarea reguleloru sale, a le înceta darea fetei pe căndu voiescu a oarte. Gr. P. Serurie. REVISTA POLITICĂ. H.SIÎI 3 Martisiora 12 Priaiu. Nu este nici bine nici cu putința se nu mărturimu că legea rurale, aruncată de guvernă în toté era, a roștii ca aprinderea unui focii mare supui unu cazanii a cărui a apă era deja mai în ferbere. Mergemu și mai departe, căci susținemu că dupe ce cestiunea este de cea mai mare gravitate, apoi proiectură guvernului, prin modulă stil de aplicare i-a dată uă gravitate și mare și uă gravitate și politică și sociale: ferberea clară ce constatuinü naturale și nu ceream, acumu ca n ia, dăuna, decala se se’nlăture mă~ A fi toți îngrijațî, a se pune cu anima și cu mintea ș’a cerceta, a analisa ș’a desbate cestiunea în tóte punturile în tóte părțile și’n tóte închineturile iei, acesta nu numai că n’o respingem, daru o cere nu, și ăncă amu fi triști și îngrijațî dac’ar fi altu-felu. Daru, ăncă vădată, cercetarea și îngrijirea se potu face , trebue se se facă fără urămă, căci mânia nu face de cătîi a orbi ș’a perde și onună ce se lasă a se coprinde de dânsa și causa ce voiesce a apera. Acesta a fostă oca mai de căpetenia îngrijire ce avurăină, și ne grăbimu a face cunoscută că vedurămu cu fericire că marea majoritate a deputațiloră, într’uă ședință ce ținură eri fără, au desbătutu fără mămă, și că mulți au desbătută cu inteligință și, pe cătă amu pute judeca , ni s’au părută fórte aprópe d’a resolve cestiunea ca cei mai inteli—ginți proprietari și ca nisce adeverațî represintanți ai națiunii , ca uisce adeverați bărbați de Stată și economiști învățațî. Scimfi că tota lumea este într’uă dreplă nerăbdare spre a afla care este modulă propusă ce este în desbatere și care nu î <demu că de se va priimi de un mare majoritate va resolva acastă cestiune astă felu ii cătă sătianiî se nu fia în nimicii nepăstuiți, se nu potă nici chiar si se dică că simtă nepăstuițî, proprietarii se nu pârdă și societatea întregu se propășască, se se ’navuiască și totă d’ua dată se s’așede Statulă Rumenă pe temeliele cele mai largi și mai solide. fusese ne finertată, tocmai în considerarea gravitații cestiunii, se mai amănămă acastă dare de seină pentru găji saudone, ca se putemu apoi, priiminduse sân din nenorocire refusându se modulă propusă, se vorbimu, se criticămă să se susținemu uăotărîre luată de către majoriatea deputațiloră. C. A. R. si adunarea efeptiva. Șase ore sura. — Astă ji Adunarea a trecută în secțiuni unite și dupe o desbatere pană dupe 5 ore a otărătu a urma și înă ne desbaterea totă în secțiuni unite, și apoî dupe cumă va ADMIniSIRAȚIUNEA, PASAGARI ROMANU No. 48. Rechiițiunea, Strada Fortunei (Cairnata) No. 15. — Articlele trăraise și nepublicate se vom arde. — Gerante respangetoriu ANGHELU IONESCU, oțărî majoritatea, comisiunea va face proieptulu de lege. Osebirea stă aci. Totă comisiunea Camerei, afară de d. I. Brătianu dice se se dea sătanului pogonele pălmașiului, dară se nu se pue în legea ce vom face de unde placă, pe ce principiu se basază pentru a da acele pogone. D. Ion Brătianu susține că dacă nu plecă de la legea în ființă, lovescîi principiulu proprietății și d“uă nu póte priimi aeastă lovire; d. Ion Brătianu, îndată dupe sosirea sea a propusă unu mijlocă de despăgubire reală pe care nimine nu l’a combătută, și cu tóte acestea mulți din doi deputați nu se plătescă încă a intra pe calea principiiloră ș’a curmată dată cu robia proprietăți ș’a scăpa și națiunea d’acesta cestiane ce o usucă în tóte interesele sale. Dioa de mărie fi-va ore mai fericită? Incepemă a ne îndoai că timpulă dureriloru ș’alu catastrofeloru s’a sfârșită pentru noi. GESTIUNEA LIBERTĂȚII INDIVIDUALE ÎNAINTEA CAMEREI. 1) Domnule Redactare! Deși in strainetate, amu patuiu ii se urma desbaterile Camerei ca ori care cetâțianu atentive din Iași, Craiovi séu Giurgiu și potü Țice, chiar si ca unu Bucureștianu ce n’a asistata la ședințele dunării nóstre Legslatne. Amu pututu daru urma și amu urmată cu uă scrupulosa atențiune discuțiunile cărora a dat naștere in sinii Iu Camerei proiectul?i de lege propusă de ministeriu asupra Libertății individuale și inviolabilității domiciliului. M’ama aflată prin urmare în posițiunea cetațianului atentivă din Iași sau Bucuresci, ce în urma atentivei citiri a desbaterilor. Camerei are dreptulu ași formauă opiniune (drepta sea greșită) asupra celoră desbătute. — Astă opiniune amu formulatu-o în srticele ce au apărută in Românulü suptă titlu de: Libertatea in facia Fatalității. Situațiunea morale și politică. Cititorii Românului am putută vede că n’am avută norocire se me întîlnesc nici opiniuni nici cu oratorii competinți ai Camerii, nici cu cele susținute de Romănuia asupra acestui puntu. Acestă cestiune, d-le Redactore, Hindu, dupe convicțiunea nostrâ, de uă mare importanță : atitudinea respectivă a tendinților și a spiritelor», a adunării și a Ministeriului, fiind în astă circumstanță forte interesanți și eroși forte 1) Autorele acestui arti el« revine din nou asupra legilor?) pentru libertatea idividuale și neviolabilitatea domiciliului, despre carta vorbită în arteolele sale: Libertatea în fada fatalitțiî, desaprobăndă Adunarea pentru procederea urmată în acastă cestiune. Intr’uă notă ce făcurămă atunci aretatăm autorului ca Adunarea n’a respinsă nici n’a amânată aceste legi, ci le a tramisu la comisiunea judecătorasca cariera aprópe a termina însemnata sa lucrare asupra revizuirii și perfecționării codicei penali, pentru a le complecta, a le pune în armoniă cu disposițiunile acești legi și a se încongiura de tóte garanțele neaperate. Nu mai stă o ruimă clară asupra acestui puntu, fuindă că orice amă mai fice astă-<Ji vede oricine c’ar fi cu totulă de prisasă, căci acuzau vorbesce faptulă. Adunarea a votată codica penale înzestrândă țara cu libertatea întruniriloru, cu libertatea idividuale, cu neviolabilitatea domiciliului, cu înființarea juriului și cu ștergerea acelei mari pete ce era în lege: pedepsa cu marte. (Nota Redapțiunii.) MERCURI, 1 APRILIU 1864 EUrAiNEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiu Romänu No. 48. — în districte la Gorespomliniiî parului și prin Poștă.—La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5. — Administratorele ziarului D. Gr. Serurie, ^VISrtJIS CIUHXLE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ interesante, Hindu de a analisa dibăcia, nesperiința séu lipsa de tactă politică ale ómenilor noștri publici, iée libertatea, d- le Redactore, de a ve ruga a insera in colonele Românului scurtele reflecțiuni urmatorile: ele vor fi considerate ca unii respunsa la oservațiunea ce ați binevoită ami face într’uă notă asupra opiniunii ce amă espimată in artiolele sus-numite. Se stabilimű bine cestiunea. Vă cestiune bine stabilita e mai multă de jumetate resolvata. Ministerială presintă camerei unu proiectă de lege isolata asupra libertății individuale și inviolabilității domiciliului. Oratori plini de solință, talentă și supuritate se ridicară în sînulă camerei ca se întrebuințeze tótă solința, tată talentulă și tóta supulitatea lerii pentru ... care se opu? Pentru a respinge legea?.. Nici de euma aă protestată cu vivacitate cândă li s’aă atribuită uă asemene intențiune. Pentru a o primi?.. Încă mai puțină. Pentru a o amenda și a o face se fie conformă cu dorințele Camerei? Nu, nici pentru acestă scapă. — Pentru ce dară perdură în discuțiuni pasionate una timpă așa de prețiosă pentru țară ? Repusă: Pentru a proba unulă din cele doue’ lucruri urmatorie:căci fastele’și au logica țară). Sea că ministeriulu este compusă deameni inepți și neghiobi ce nu simtă capabili de a vede că legile ce presintă esistă deja multă mai întinse și mai bine confecționate. sau că astă minister are nerușinata și culpabilea indresnelai de a voi se înșele camera și opiniunea publică venindul cu proiecte de lege în aparință cele mai liberali, dară cam în realitate mai rădică chiară din libertățile ce aveau. Se admite că astă dilemă, asta ipotesa pucină lingușitorie pentru Ministeriă, în casulă viteră era ore utile pentru țară, era generosă din partea oratoriloră competing ai Camerii de a se arunca e’vă arăta de obstinată ardere din înălțimea selinței lor și a cade pe bieții miniștri ce în bonomia și simplicitatea loră credea că aducă Camerei un mare plăcintă liberale? N’ar fi fostă din contra mai bine, profitând de buna-voință și bonomia loră se ia în mână legea și s’o modifice conformă cu aspirațiunele liberale ale națiunii? în cazul de al douilea era erășî utile pentru țară și conformă cu tactulă politică de a lua atitudinea cea făcută pe opiniunea publică a crede că represintații puterii esecutive suntă omeni ce aă machiavelica nerușinare de a voi a înșela Adunarea și națiunea ? Nu crede că, marile corpuri ale Statului au una prea mare prestigiu și uă prea mare autoritate morale înaintea opiniunii, care aprobă că îsbirile ce fără motive seriose și puternicesunt îndreptate in contra acestui prestigiu și acestei autorități. După ce oratorii Camerei au isbitu până la ușă representanții puteri esecutive, n’aă respinsă legea, n’aă priimitu o, n’aă lârgitu-o și complectatu-o, ci au trimisu-o la comisiunea judecătorescă, pentru care scapă ? .. . Pentru că Camera „nu voesce a priimi „peticele de legi, pentru că Le„gee se se pue în armoniă cu legile „Codului Penal“, pentru că se se primescă cândă totă codulă va fi priimită“, pentru că... vremă mai bine mâne mă bou de cătă astă și mă oă. (Amă aretată și vomă că acestă oă era mă bou mai areta și uă bou mare de totă). Romănulft, în bunulă lui simță, nu zice așa, d-loru oratori, și nu desprețuesce o ură de astăzi (care fu astă dată unu bou) in speranța boului de mâne. Și bunulă simță ală Romanului este în politică de uă mare și admirabile înțelepciune și nu acordă cu speranța secolelor și cu meditarea placidă a istoriei poparelor libere. Soli, d-le Boertscu, cumu poporală celă mai liberă ală timpurilor moderne și-au câștigată bine facut ubele sale legi liberali , și le-a câștigată peticele cu peticele. Astăzi libertatea individuale, mâne (ca consecință a acestei libertăți mume) libertatea intrunirilor, alta dată libertatea presei, mai fărză libertatea elecțiunilor, mai dăună și libertatea schimburilor, etc, etc. Noi vremă se seo tema de uă dată din creerii noștrii pe Minerva înarmată din capă îr piciore cu un simetrie și cu uă artă perfectă; vremă, ca eroii lui Címer, se Înghițimă unul dupe altuia boi peste boi și uitămă că avemă stomace c’amă debilitate printr’ună regiune morbiferă și ună temperam nră pucină robustă. Ințelegemă arderea patriotică, dară o ceremă in numele speranței politice, placidă și in posesiune de ea însăși în sînul augustei Adunări unde este represintatä partea cea mai virile a Națiunii. D-vostră, d le redactare, sunteți de aceeași părere cu noi, dară aci, o noteză, ve despărțiți in parte de oratorii Camerei țicendu că amă ave dreptate dar a Camera ar fi combătută legile presintate de guvernă pentru cuvântură că voescea se vota uă dată cu codulă penale. D-vostră Țiceți „Adunarea a trimisă aste legi ce nu erau complecta și liberali spre a se lărgi și complecta de comisiunea judecătoresca ce se ocupă cu revisiunea codicii penale.“ Dară de ce nu se lărgea și complecta astă lege căndă ea era pusă pe adeveratulu ei terâriu. Suprimiămă aceste cuvinte și chiamâmă asupra loră tótu atențiunea cititoriloră, căci aci e (după convențiunea nostră și a ómenilorü celorii mai competinți) totă importanța cestiunii. Vă lege de uă asemene importanță, uă lege fondamentale, uă lege ce trebue considerată ca uă lege organică într’ună Stată adeverată constituționale și care aspiră a se va genera prin libertate, un asemene lege e aruncată, ascunsa, perdută, fără un sistemă rigurosa de procedură pintre miile legi de detaliuri sau article ale codului penale. Uă lege astăferă înțelesă esistă mai în tote codicele Stateloru Europei ; se mergă oratorii noștrii, se vede ce însemneză vă asemene lege în aplicarea iei. Se întrebe pe francezi de esistența acestei legi și se vor cita sute de coșuri cari sufită de natură a proba prin fapte și prin realitate că aste legi nu există ... și cu tote astea ea e scrisă cu litere lămurite în tóte constituțiunile francese. Se întrebe pe urmă și pe englesi ce însemne să adusă de Habeas corpus și se asculte respunsulu lui „Iliua de la 26 Marte 1679“ va respunde éla cu unu orgoliu ce lű va împărtăși Engliteza întregă, este una din cele mai mari date ale istoriei nóstre naționali. Nu ne propunemă a trata aci acestă mare cestiune. Amă voiaQ numai se esplicămă rațiunile ce ne-am făcută se esprimămă în articlele „Libertatea în fața fatalității“ o opiniune diferită de opiniunea generale. — Ca se ne resuimămu, credemă că amu aretată. 1. Că cestiunea fusese pusă de ministeriu pe adeveratulu ei terâriu, presintândă Camenii uă lege isolată, fondamentare organică. 2. Că opiniunea n’a putută trage din discuțiunile Camerei de câtă concusiunea următoriă: Miniștrii în acesta circumstanță au fostă scu imbecile sau machiavelici și înșelători. Conduită ce nu putem aproba, în numele tactului politică, în numele prestigiului și autorității morale a marilor corpuri ale Stateloru, în numele demnității și stabilității regimului constituționale. 5. Că nu s’a înțelesă mărimea cestiunii de oratorii Camenii cândă au trăimsu marea și bine—facatoria lege la comisiunea judecătorescă asta-felű încă să se fie amestecată și ca se chemă așa îngropată pîntru miile de article ale codului penale. Ace greșeli și a se expune la nedomiriri este una din atribuțiunile Naturei Umane. — Partea pasionată și fatale a ființei sale explică asta atribuțiune. — A profita inse de nedomiririle și greșelele sevîrșite, trebue oră și a fi una din atribuțiunile naturii omului. — Partea cea placidă și în adevera liberă a ființei nóstre ne impune astă datonă. Costantin Danubianu. Onorabilele nostru antic, d. C. G. Gimtacozino, ne trăimite urmatoria epistolă în privința legii rurale. Diferimdî în mai multe pucturî în opiniunî în acastă privință; inse fiindu că este unu mare proprietară, publicamü epistola sea, căci face unu pașii mai nainte de cătă opiniunile emise în dilele acestea de către mulți liberali, de către dol. Costa- Boru și Boescu spre exemplu, și căci trebuese înlesnimii cursulu tutor opiniunilorfi. C. A. Rosetti. Domnule Redactorei Vedenda în siabulu Românul e că unii din proprietari au opinază asupra proectului datu de guvernu, pentru legea rurale, permiteți-mi și mie, domnule redactare, a ve anesa pe lângă acesta epistolă opiniunile mele asupra acestei legi și totu d’aă dată ve rogu, de se va pute, se le dați locu în ^iabulu Românule. Priimițî, domnule Redactore, etc. C. G. Cantacozino. Domnule Redactore, citindu cu băgare de sómn art, din proeduru legii rurale amu vezute că în ceaa ce atinge de împărțirea proprietății suntii