Romanulu, mai 1864 (Anul 8)
1864-05-01
ANLLU ALU OPIULEA. VOIESCE ȘI VEÍ PÜTÍÍ. Capit. — JJistr. Pe fitit — — lei 128 — 152. Pe șăse luni — „ 64 — 76. Pe tr'ii luni — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Una exemplarü 24. par. Pentru Paris pe trimestru fi. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a. Din causa obicinuitei serbări demăne tipografia fiindă închisă Romănulu nu va eși Sâmbătă. ADMIniSTRAȚIUNEA, PASAGERÜ ROMANU No. 45. REVISTA POLITICĂ. DicliriTUtfQri 30 Funarultln ClĂllis Floraru N’avemu nici să scrie nici din întru nici din afară, și nu mai avemă nici spadă pentru a vorbi aci despre filosofia politică. Sâmbătă se deschide Adunarea, înse,scimă că nici uâdată la anteia, și chiară la a doua ședință, Adunarea la deschiderea iei n’a fostă completă, din cauză că deputații d’afară nu vină în diua d’ăntâiu. Credemu dară că vomă * avea timpu a sfîrși studiele nóstre politice până la ânteia ședință ce va ține Adunarea. De va fi înse vreuna, din intru seü din afară, vomă comunica-o publicului în fere estra. C. A. R. Guvernală și fiabulă Românulu la judecata publică. Dupe sfântă și tămâiă. Dupe cumă este sfântul, este și temăia, dupe fapte și vorba, dupe vorbă și faptele. Asia (jicemu noi despre guvernulă nostru și judecătorii noștri! voru a prețui. La 21 Aprilie public afirmă următoarele linio: „Scrisori particularie ce priimimă din Viena, și foia „generav coreapondentz“, spună că Colonelul Duca ar fi fostă însărcinată a trece peste fruntaria țereî mai mulți poloni. Nu putemă admite de adeverată acestă șefie, și guvernul, care înțelege gravitatea iei, va demințiu-o mâne prin Monitoră.i! La 24 Aprilie ,jiserămă: „Nu scimă dacă Monitoriulă de astă<Ju a demințită, confonmă rugăciunii ce i-amă fostă făcută, solrile respândite despre gonirea Poloniiloru din țeră“. Monitoriul o tace și dup’acesta adoua rugăciune. Veitândă acesta tăcere fiserăma tocmai la 26 Aprile. „Fóia Gtene ral -Corespondentz“ a spusă că „guvernulă română ar fi însărcinată pe colonelul Duca a trece peste fruntaria țereî maî mulți poloni. Acesta se spune și p’aci și d’acea a aină rugată Monitoriulă a deminți acestei scrie și i ii demințită-o, deci este adevărata“. I Dup’acésta desbăturămu, în terimenii cei mai cuviincioși cestiunea neutralității, s’arătarămu că pe câtu timpul străinii nu se organizează aci, nu conspiră, neutralitatea nu ne obligă aigoni, ci încă din contra. Dup’acésta tăcurămă ancă pînă la 28 Aprilie și Monitorulă remâindu mută, revenirăm« asupra costiunii s’arätaramu gravitatea faptului. Monitorulu de la 29 Aprilie rupe în sfîrșitu tăcerea și ecă și limbagiulu și esplicările sele. „piarulu, Romănuțu, publică în maî multe numere, că Colonelulă Duca, șefulugendarmerie! de peste Milcovu, a priimită ordin de la guvernă de a isgoni din țeră pre emigrații Polon!. Acesta scrie, ca multe alte scîrî date de acestă Șiamă cu scopu de a atrage ură și dispreță asupra guvernului, este neadevărată, și i se dă cea mai formală desmințire. Niciuna Polonă emigrată nu s’a isgonită din țeră. Fiecare străină, ca și în trecută, are liberă voe de a veni și a petrece în țeră, și de a’șî agonisi într’ună dipu onestă mijlocele sale de viețuire. „Insă guvernulă nu póte și nu va permite nici odată, ca pământulă ospitalieră ală României se fiă întrebuințată de străini, ori care ar fi naționalitatea loră, spre a unelti turburărî în lăuntru, și a organisa espedițiunî în contra staturiloră megiașie. In acestă din urmă casă, neutralitatea nostra ar deveni ună cuvântă secă. „Prin urmare, precară guvernulă acordă și va acorda ospitalitate și protecțiune plină și întregă străiniloră ce reclamă Românie! ună refugiă spre a petrece în sînală eîpacînică și supuși legiloră țerei, pre atăta elă esteotărîtă de a nu permite nimeniî se abuseze de acestă ospitalitate, fie pentru a se amesteca în luptele politice din lăuntru, fie pentru a compromite în de afară neutralitatea nostră și bunele nóstre relațiuni. „Pentru că asemene categorie de ómen! amenințător! ordine! și intereseloră nóstre naționale, România nici póte, nici se cuvine a fi unu pămêntă ospitaliară.“ (Comunicată.) Și mai anteifi: scirea a fostă dată de foile austriace, și ministeriulu n’a demințitu-o. Alu douilea, seirea circulă și tăcându toți, ea s'a ereditază. Alu treilea: Amu denuniciatü-o, amu <țisu că este peste putință, amu rugată în doue rînduri a se deminți și Monitorulă a tăcută de la 21 pînă la 29 Aprilie. De ce a tăcută? Și déca a tăcută păn’aci de ce a vorbită acumu? Unde este logica, unde este inteligința oficială ? Și decă a vorbită pentru ce în locu d’a vorbi ca putere, vorbesce ca slăbiciune, în locă d’a vorbi ca adevĕru, adică cu demnitate și linișce, vorbesce ca omsinT cari nu mai aă altă putere de cătă acea a a crescerii loru ș’a locurilor« în care trăiescu, adică înjurăturile ? Pentru ce apoi <zice: „acésta scrie, ca multe alte scrie date de acestă jiaru cu scopu d’a atrage ură și dispreță asupra guvernului, este neadeverată44. Prin acestă sfiară, în locu d’a dice acela, înțelege óre Monitorulu pe el) ânsuși. Atunci n’avemă ce dice de catu a-i repeți versuru poetului Alesandrescu: „A <jisu și tu ’n viețățună singură adeveră.“ A voită se’nțelagă pe Românului Dară atunci cumă nu vede că séüespune puterea a fi lovită și deconsiderată, seű face că colegulu seii de la Oaste, care voia se’njure lumea și lumea se tacă de frica pușcăriei. Cine a dată dreptă miniștriloră se se condeiară și se’njure pe omeni? Dictatura proclamată la 15 Aprilie? Da, aceaa dă tóte drepturile. Noi însă cari urmămă sfatură d lui Bolintineanu „d’a nu ne pleca capulă suptă jugulă barbară44 vomă în a torce domniloră miniștri, dreptă în ladă,, cuvintele dumneloru, și le vomă țjice în facia națiunii: — Asia ați voită se ve fie, asia se ve fie. E! ați vei julu acumula ce scădere duce pe ómeni mânia, slăbiciunea, ne respectul pentru ei și funcțiunea ce ocupă? Și mai chemă dacă domnisoră miniștrii că noi i-amu prinsă chiară alaltă-eri spuindu neadeveruri în Monitoriă, când aădîsu că „UĂ MARE PARTE A capitalei am făcută manifestare, etc. etc. căndă noi îi desfidemă se dovedéscu una singură neadevoră, unulă singure, afirmată în acésta főte. Chiaru aci îi ducemă în facia națiunii cu done neadeveruri de gétu. Unulă, cădică că acestă diamă voiesce a atrage ură și dispredă asupra guvernului. Deci lumea scie că dacă acestă guvernă a stată la putere, o datoresce numai deputații orăomnici ai acestui jiariu cari l’aă lăsată necontenită se merge, chiară în careta călugăriloră. Al douilea, că chiară în acestă comunicată ministerială nu spune că n’a gonită pe poloni, ci începe a încurca cu ospitalitatea luptele politice din întru și cu compromiterea neutralității prin fapte vătămătore către străini. Dară cine nu scie, afară din Miniștrii căndă își perdu capulă și începu a ’njura lumea, că chiar Românii căndă , conspiră suntu pedepsiți, închiși, etc. etc. De ce dară aci, căndă este vorba de ospitalitate, vorbesce d’uădată de conspirări, și încă și de conspirări din întru? Ce? Bară ajunserămu la conspirarea lui Bontila și la conspirarea de la Constangelia ? Încă uă dată gonită-ascunu pe Poloni? de nu i-a gonită de ce n’a respunsă cându l’amă rugata a o face? De ce n’a respunsă cându foile srăine afirmau faptulü și noi îlă denunțiumu? De nu l-a gonită, de ce nu respunde categorică chiară acumu și vorbesce de conspirări, cari n’am nici mă amestecă cu cestiunea ? Deci, chiaru acumu Ministerial, încurcândă cestiunea, afirmă c’a gonită pe Poloni, dară fice c’a gonită numai p’aceia cari s-a dovedită că conspiră se facă turburări în întru. Și de ce aceia nu s’aă dată judecății? Findă că nedreptatea și ne-adeverul a lucreza prin șiepte, pe suptămână ca s’ajungă la suprimarea legalității și a libertății. Și de ce nu spune ce crime a făcută însemnatul cetâțeanu polonă Mrozowicki, gonită? Ce a făcută toți Polonii din Roman, goniți? Fiindă că se temea spune adeverulă cumă ne tememu noi de neadevéru. C. A Rosetti. VINERI, I MAIU 1864 3ÜUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresci, Pasagi- Romănă No. 48. — în districte la Corespondinga ciarului și prin Poștă. — La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5. — Administratorele farului D. Gr. Semne,ANTJ JSTCI URILE, liniă de 30 litere — 1 — laü. inserțiuni și reclame, linia 3 — STUDIE POLITICE ASUPRA SITUAȚIUNII Unde ne aflămt, unde, cu mine și cumă ne ducem” ? „Viu se vedeă libertatea republicei aservite d’un mană de „aristocrați.“ (Cesar, către italian.) III. (A vedé No. de la 27 și 29 Aprilie.) Este forte adeveratű că puterea esecutivă a datu cele done proiecte de legi, atătu de multú cerute de cele mai mari interese ale națiunii, și cari trebue se stăruimfi cu toții se deie legi și se s’aplice câtu mai curéndű și câtu mai bine. Este asemene fórte adevăratu că majoritatea Adunării a datu dreptu se fiă bănuită și încă icusată pentru procedarea sea în privința cestiunii clăcașiloru. Dechiaráma din nou că, dupe noi, majoritatea Adunării, dacă înțelegea, nu mai chema interesele națiunii, ci interesele proprietariloru ce voiescu a represinta, trebuia se fi votatu mai 1 ântâiu la 13 Aprilie, articlu cu articlu, proieptulu presintatu de d. Ion Brătianu ș’apoi, mai nainte d’a fi procesu la voturu generale, se fi datu ministeriului votulu de neîncredere. De chia rămuncă din nou că chiaru asia, acei cari au făcutu acea moțiune contra ministeriului, trebuia se fi spusu totu de vădată și fórte limpede programa nouei majorități ce se ’nfăcișia naintea națiunii; se fi aretala fórte lămurit și credințele politice ale acestei majorități asupra cestiunilor acelora mari, din întru și din afară, și atunci numai se fi propusu și votatu căderea ministeriului; căci trebuia se scie că nici minorității Adunării, nici națiunii nu-i este ertat a se-și lege ochii, și condusă numai de ure, sau cine scie de ce alte mobilii, se mergă cu una necunoscută spre una necunoscută. Aceste dechlarate din nou pentru a lămuri situațiunea, s’a da și puterii esecutive și puterii legislative ce li se cuvine în bine și’n reu, se revenimu la cestiunea ce avemu în desbatere, și se vedemu decă cele doue proiecte date de guvernă suntu d’ajunsă spre a ne face, pe noi cari nu închidemu ochii în privința Adunării se-i inchidemă în privința guvernului, și astăfelă se ne punemă înșine funia bugetă și se dămă căpetenulă în măna puterii esecutive spre a ne conduce undeva voiea, care ne arată cele mai mari și mai necontenite dovedi de necapacitate și despotismă, ea, care este esecutivă și care, precumă însuși numele iei areta, este în miită mai primejdiosa decâtü cea mai rea legislativă. Spre a respunde îndată celoră cari ertă tată unei esecutive, numai de va da legea rurală și electorală, se’ncepemă prin a aduce aminte acela mare și cunoscutű de toți adeverii, că toți despoții, toți, fără osebire, au dusu națiunile la sclaviă căte uă fișie din drapelulü arătându-se libertății și mai cu semă acela ală egalității. Libertatea este fructul acela dupe urmă alü căruia gustu îlă aprețuiesce omulu, și încă una fructă care ce FOIȚA ROMANULUI ÜA istorie Polonă. (1) de Jókai Mor. (Tradusă din limba Magiară). Cândăs isirămO la Paris, grija mea de căpetenia era a evita acele locuri, unde m’așî fi puți tű întâlni cu Poloni. Eramö unii conspiratoru, daru numai cu mine și cu consciința mea. Me temeame se nu me recunoscu cineva și se dea secretulu mea publicităței. Nu me temeame de trădare, dare de ușurință, de lipsă de prudința Unulu ile (liceu olul laltu, acesta unul al treilea, și asta-felű unu secreta petrunde la audulă unora persane cărora trebuie a remâne totod’auna ascunse. Astăzi numai acesta nu este una secreta pe care se-la cunoscă numai una singură urnă. Acesta cuvântă făcu Larissen uă adincd durere. Zeminsky băgă îndată de semă și se grăbi a îndrepta greșala lui. Bărbatul și femeia sa suntă un singură ființă, respinse ela la ideia lci, uitându-se adîncu în ochii. — Așa e bine! — In locu daru d’a căuta societatea tovarașilor a esilului meu, făcui cunoscință c’uă mulțime de actori din diferitele teatre de la Paris. Onestulu meu comerciante evreii începu a crede că amu începutu a găsi plăcere într’uă viață desfrânată. Astufel a făcut cunoscință c’unu Alfred Poissard, unu membru alu unui teatru mică de operă din Paris. Alfred era unu băiatu bunu, și nu trecu multe timpu pînă se simű cea a ce se țlce amici. Intr’uă un Ilisel lui Alfred: Ascultă, amice, fă’mi una servicia și’ți scote unu pasportu. Poissard se uită la mine. Daru eu nu potu părăsi Parisulu, suntu angagiatu aici. — Nu face nimica ; pasportulu se fie pentru Petersburg. — Daru n’amu nici uă dorință a merge la Petersburg. — Tóte obiecțiunile sale nu’i folosiau nimicu; reveniamu necontenita la călătoria lui, îi descuiamu succesele sale la Warszawa și la Petersburg, îi povestiamu triumfurile ce au câștigată acolo artiști multa mai inferiori decâtu dînsulu. Ii vorbiamu de rublele rusescî, ce le va culege cu totu farmeculu posibile. Cu chipul, acesta bunulu băiata începu a medita. Pe urmă îi areta mű uă scrisorea intendantelui teatrului din Warszawa, care me însărcina a contracta cu artiști renumiți din Paris pentru opera d’acolo. — Ai póte ai fostu chiara dumneta, care ne ai îngagiatu pentru Warszawa ? — Nu mî-a trecuta nici prin gindu. Era numai uă scrisore simulată. Dar, când amicula mea începu a înțelege că Rusia nici nu mai póte esiste fără vocea lui, începu a cânta pâ uă altă corda. Pretențiunile sale erau întru adeveri esorbitante, exagerate peste mesură; cu tote acestea le acceptai pe tóte. In fine, pretinsese îngâglezu și pe socialu:. Acastă dorință me contrariă atunci fórte multu, daru era — precumu s’a veiutu pe urmă — unu daru fericitu alu sórteĭ mele. Acceptamu și acésta cerere. Te vei mira, iubită Larisse, că făcusemu atâtea intrige și șicane, deși evreulu care mne duse la Paris putea lesne se me conducă și înapoi în Polonia și ’n Rusia, — daru planurile mele erau mai întinse, trebuia cu ori ce preța se’mai procura unu, pasportü francesu. In fine, amiculu meu Alfred puse încă u penalitate de 3000 franci pentru casula, condű intendantele ar ratracta Ingagiamentulu seu înaintea plecării sale; — suma acesta va fi astăși în posesiunea lui. Bunulu băiatu nu re maî veștu din minutulu în care îmi dete pasportulu seu cu rugăciunea de a’lu visa la ambasarda rusască. Mersei d’a dreptulu la unu bărbieru, care’mî tâiă barba astafelu precumu era scrisu în descripțiunea personale a pasportului, d’acolo mersei la ambasadă și séra eramu pe drumu la Warszawa. Sositu acolo, me dusei în dată la banchiărulu la care depusesem fi averea mea; n’aveamu nici unu înscrisă de la d ĭnsula; ne învoisemu ca se dea avuția mea aceluia care lu va saluta c’uă strofă din Virgilu. Făcui acésta și elu îmi dete banii fără nici uă împotrivire. Póte că m’a recunoscuta, daru nici n’o lise, nici n’o aretă. Trimisei îndată amicului meu Alfred penalitatea fișată, și nu me índouiescu că 3000 franci vor fi mângâiata pe bunuri băiatu de perderea îngagiamentului și pasportului seu. — Abia terminasemű acésta afacere, și plecai se’mi caută uă locuință, o găsii într’uă casă mică în suburbia Praga, care’mi părea potrivită pentru scopurile mele. Nu era locuită de nimeni și s’afla de mai multa timpu gólá. O închiriat, și cu mine se mută uă fetiță de țerană, care’mi aducea de mâncare și făcea tóte celelalte serviție ale casei. In timpu de trei luni nu părăsii nici aă dată casa lisei micei mele servitóre că suntu bolnavü. In timpulü acesta crescu ârăși barba mea și obrazul a mea ajunse necunoscută. Obrazulu, cu care venisemü de la Paris nu trebuia de locu se la areta pe stradă. Me abonasemü la lariuri oficiale alü guvernului și’lu studiam, cu mare atențiune, unu lucru mai cu sumă me interesa. Băgasem, de semi că generalul Anikoff pleca pe fiecare lună uă dată și la vă fifișată la Petersburg, și se -ntorcea orășî la vă ță fișată în Warszawa. La a trea lună sciami că plecarea avea loc obicinuita la 5 și întorcerea la 9. Notasemn în memoria aceste file. Era în a trea lună, barba nouă îmi dase una aerü cu totul schimbata. La 4 ale acestei luni trimisel pe mica mea servitóre la cela mai renumita cofetara din Warszawa, cu însărcinarea a’mi cumpera una pepine, ce era atunci uă raritate, sosindu tocmai atunci, cumü aflasema din hariula mea. Fata ’mi aduse unula. A doua zii, diminața, chiămai țerăncuța mea și’Ifisei. Fata mea, se te duci acum fi îndată la stațiunea drumului de terasé acela pepene în panera și amestecă-te între celelalte vendetore de pâmne. Dacă cineva te va întreba câta costă pepenile, respunde’s că e vîndută. Astafelu vei respunde la toți afară de mine. Te voiu chiama și eu; fetița cu pepine, — dupe acosta vei veni îndată la mine, te voiu întreba câtă costă pepinele, vei respunde: „trei ruble!“ Atunci voiu începe a me tocmi, darö tu nu vei lăsa nimicü mai josu. Me înțelegi? Cu aceste cuvinte luai saculți de călătorii și mersei la drumuru de feu. Nu me înșelasem a, pleca și Anikoff. Totu cu acesta convoiu împrejurarea că generalul mergea cu acesta convoiu avu de urmare că toți căletorii fură visitați cu cea mai mare severitate. La mici căletorii în țară n’avea cineva trebuință d’unű pasportu, daru tóte vestmintele căletoriloru fură esaminate cu scrupulositate, dacă nu cumva au ascunsu mă pistolu, unu pumnalu seu vr’uă altă armă. Și eu ful esaminatu și cercetatu pînă la pele, daru nu găsiră nimicu asupră’mî. Me pusei într’unu vagonu de clasea a doua, unde afară de mine se mai aflau alte trei persone. Așeștendu-me la loculu mea, pusei, ca din întîmplare, capul la ferastră, și căuta între venșletdrele de pâine, de rachiu și de slănină, pe mica mea servitóre. O veșlui și o chiămai la mine. Ea veni și-mi aretă pepinele, întrebai de prețO. Ca speriații de prețulO cel îi mare me trăiei înapoi, și începui pe urmă a tocmi. Una funcționara rusescu de financie care era asemine se plece și căruia se vede că funcțiunea lui îi permitea a-și satisface gusturile, voia asemine se cumpere pepinele și începu a lui prețuia. Nu urcă pînă la doueled ruble și acestă sumă trebui s’o plătescă fetei înaintea ochiloru lui. Acesta plăcu atăt de multű în cata rîse cu hohotü omulu. Me prefăcu! (1) A vedé No. de la 28 29 și 30 Aprilie. ,