Romanulu, iulie 1864 (Anul 8)
1864-07-01
NILU ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTÎ.". Capit. — I)istr. Tenul — — lei 128 — 152. pe țtSue luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe uă lună — „ 11 — — Unu esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a ADMINISTIAȚIUNEA ACESTUI BIAUITJ. Sunțu rugați Domnii abonți, atâta din Capitală câta și din Districte, ale cărora abonamente la acestfi piarisi și Romanulă de Duminică espiră la 1 și 16 Iuliu anulă corent, se binevoiască a grăbi reabonareaj dlumnelor, ca se nu fie nevoită acesta Administrațiune, în observarea regulelor sale, a le înceta darea foieloră pe cândă voescă a le avea. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciuli particularii ale Romanului.) Viena 10 și Bucuresci 11 Iuliu, la 4 ore dimineța. Copenhaga. Ministerium Monrad ș’a datu demisiunea. Hegele a priimitu-o ș’a însarcinatu pe Cornițele Moltke a forma noulă cabinetă, Berlin 10 iuliu. Principele .Ioan Glucksburg, fratele regelui Danemarcei, a plecații pentru Carlsbad. Oricine înțelege că, în țerele libere, în țerele locuite de omeni, schimbarea ministeriului însemnezi schimbarea politicei. Deci, Danemarca hotărîtă a intra în politica de pace, și trateză acumă cu Rusia și cu Germania. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULÜ ROMANO JO. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Artidele trăinise și nepublicate se vor “"de. — Gerante respunsetcriu ANGhELA IONESCU. MARȚI șI MERCURI 30, 1 IULIE 1864. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. Abonamentului în Bucuresci, Pasagiu Română No. 48. — In fii stricte la Corespomenția Ziarului și prin Poștă,— La Paris, la L>. ltallegrain, rue de Pancienne Comedie, Nr. 5.— Administratorele ziarului D. Gr. i Serurie. ANUNCini ILLE. liniă de 30 litere — 1 — Jetf. Inserțiuni și reclame, linia 3 — ., REVISTA POLITICĂ. INCINSCI 12 Cuploriu: Se ’ncepe cu revista nóstrii donst[!<]i cu scirile din afară, ce simtă, și care mai cu semn potu deveni de mare însemnătate. Nu voim fi adice cu acesta că cele din întru n’ar fi fi însemnate și că n’o se devie și mai seriese. Inse, despre cele d’aci, putemu se nu vorbime, fiindu că suntemu puși la Epitropiă, și revărsnicii nu suntu respundetori. De vomă mai avea locu, ne vomă încerca a dice ceva și despre cele din întru, pe car» vomă crede că ne permite se chemă țancurii ce avem», do nu, putemu trece nainte fără respundere, și profite și noi de singurulu avantagiă ce dă lipsa de libertate a cuvântului, adică epitropia guvernului. Se 'ncepcuiu despre cele din afară prin a rectifica uă eroze ce făcurămă noi, publicându de poșia din London în privința moțiunii contra ministeriului. Voindă a explica ce însemnau cele două amendamente, adică ale domnului Newgate și Kinglake, corni serămă greșala a pune cuvântulu contra și pentru pedasă, adică pentru, la d. Newgate și contra la d. Kinglake. Dorăndă dară ertare d’acastă scăpare de condeiu, începemă prin a o rectifica. D. Newgate este acela n care a propusă amandamentală contra Ministeriului și care glăsuia precumă urmeză: ,,A supune Maieșității sale opiniunea Camerei, «are cere ca independința Danemarcei și posesiunele acelui rige să se fie chfeze și uite dupe termenii presintațî de către represintanții puterilor neutre, în conferința din urmă.“ D. Kingsake din contra adisă că propunerea domnului Newgate ară conduce nu numai la resbelă, dară și la una resbelă fără capetă. Elidair propune se s’arate Maiestății sale mulțumirea că s’a apținută două intervenire armată în resbelulă dintre Danemarca și Alemania. D. Kinglake mn crise că înmurirea Englilezei constă în puterea iei, și c’acea putere n’a fostă scădută prin neisbandă negociăriloră. N’așlă voi, disc, ca Sfaturile cele paterice se acurajieze pe cele mai slabe aresiste, și nu veisă nici una casă în care guvernul Maiestății sale se fi împinsă pe Danesi la împotrivire. Resbelulii, dupe mine, ară fi nepolitică; acuma este prea târziu, și ală face ar fi oă călcare a principiului neintervenirii. După tote acestea, se vede că propunerea d-lui Kingfake de nu apără, cel puțină nu osândesce guvernulă, și . ~ " * prin urmare, acea propunere fiindă cea primită, totală ne conduce a dice că Ministerium englesii, bătută în Camera bătrâniloră lordî, a eșită triumfătorii în acea a a deputaților». Avemă încă despre acesta dovadă că d’ar fi fostă într altă felii trebuia s’ aflămă căderea Ministeriului si disolverea Adunării. Acestă rectificare făcută, este de interesă se spunemă aci că d. d’Israeli, a constatată în Camera Comuneloră că n luna lui Decembre Francia consfințise a coopera cu Englitera latină resbelă în favorea Danemarcei, ba încă cu acestă propunere a fostă făcută atunci de către însușî Francia. Acesta a decrioratu-o însușî Lordul Palmerston, într’uă altă ședință, mai adăugăndă că Francia vrea, pentru acestă participare, despăgubiri ce nu-î da mana Eughterei a primii. Astfelu dată, acesta destăinuire, aceste secrete ale diplomației divulgate, nu arata, încă vă dată, acelă mare adeverit pe care no umă silită de ani întregi se facemă pe Romani se să înțelegă, adică , ca politica cabineteloră se schimbă, adesea de la uă lună la alta, ș’ai douila că în politică nu vorbesce și nu pote vorbi de cătă interesulă și numai interesulă. Aceste clise, pentru învățământul» nostru, se revenimu în camera comuneloră En<literei spre a mai culege încă ceaa ce trebue se scimu spre a putea înțelege colo ce se potu întâmpla măno. Domnul» d’Israeli, întro imputările cea făcută Minist. Palmerston a fostă ș’acea-n că în cestiunea polonă Lordul» Rusell s’a declarată în favorea poloniloră ș’apoi, dupe ce-a pusă pe împerisură francesiloră într’uă posițiune critică, s’a oprită. Adăogă apoi ca ministerială Palmerston a respinsă propunerea de Congres» , făcută de Napoleon III, ș’a respins- o ,,în modulă cele mai ofensatori».“ Astă-foră dlată a ofensată pe Francia, și guvernulă engleză a cădut» în tote întreprinderile sale, și înrurirea Engliterei în consiliele Europei a fostă slăbită, dezășiele de pace împuținate. Lordul Palmerston, mmă d. d’Isrvieli, nea întrebată, care este politica nostră? Politica mea este onorea Engliterei și pacea Europei, și cien că onorabilele Lordu le a trădată p’amăndouă.“ (Scompto se aplaude în rangurile oposițiunii). „Nu trabuc, urmă d. d’Israeli, se lăsămă ,e miniștrii se scape de respundere, dară nu suntem datori, nici noi, nici nimine din acastă Cameră, se spunemă Miniștrilor» care ară fi trebuită se fiă politica străină a țerei. Ceea ce putemă face este se spunemă nobilei« lord» care nu este politica nóstră.“ In trecutele numere făcurămă cunoscută că Morning Post, a publicată mășiră de depește schimbate înîntre Prussia, Austria și Russia, în privința Danemarcei, și mai cu sumă în privința unui regată scandinav, adică unirea Danemarcei cu Suedia,și a unei aliance între aceste trei puteri în privința Poloniei, și prin urmare și ’n privința Ungariei ș’a Italiei. Prusia negă oficiale aceste depește. Noi amu disil că este peste putință ca unu diariu liberă se publice și s’afirme ceea ce nu este. Punem» astă di suptă ochii publicului, căteva estrase din diabulă La France în acestă privință. Se scie însemnătatea ce are acelă diară; prin urmare, nprețuirile lui au valore și ele voră areta, cu mai multă autoritate, ce nori groși se urcă pe orisontele politică. Spaciulă ce avurămu se umplu și prin urmare nu mai avemă lacă se vorbimă despre cele din întru; atătă mai bine, căci acesta ne face se cășcigămă vă di în care se infimă siliți a ne uita la noi, a vedea în ce stare suntemă și a nu putea spune ce ne perde și co noară putea scăpa. Demințirile date de Prusia și aprețuirea lorii ș’a unirii puterilor asolute de pe labulă La France. Acastă demințire este făcută suplură formă înduoi<oasă care va lăsa opiniunea neasigurate. Ce voesce ambasada Prusiei se contestă în acesste documente? Testuri oficiale? Idei fundamentale? Esistința materiale a depeștelor ș’a corespondințeloru, ale cărora editorii responsabile s’a făcută Moring-Poștă? Séa esistințiă chiară a unei apropierî și înțelegeri între Prusia, Rusia și Austria într’uă cugetare sau interesă comună ? Acesta este singurulu punlă însemnată, și dupe deprinderea diplomațielor, cari suntă strîmptorate între aparințe și realități, demințirea oficiale a ambasadei prusiane nu’să lămuresco. „ . . . Dară dacă testul ă depestolară este mincinosă, cumă este însă situațiunea pe care ele o descriă mai multă sau mai pucină esacu ? Aci ambasada Prusiei ne va permite sc fimă mai puțină încredințați prin demințirea sa. „Este óra cu putință a crede că trei suverani atâtă de însemnați ca împăratul» Rusiei, regele Prusiei și împăratul Austriei, se se întrunească din întîmplare și numai de curteniă, la Eisingen si la Karlsbad, fără se aibă intențiunea de a schimba între dînșii alte raporturi de cătă cuvintele banali ale unei simple visite de politeță? , Este cu putință se admilrmă că cei d’ănteî miniștrii se se dezangiesc împreună cu suveranii lor, numai cu singura intențiune de a le face escortă pentru că călătoria de plăcere sâă de sănatate, căndă acești miniștrii se numescă principele Gottschakoff, d. de Bismarck și d. de Rechberg? „Și apoi împrejurările chiară nu daă ele dă însemnătate deosebită acestoră întălnire? Putemă ore se nu ne aducem» aminte că până mai demădi nu era nici de cumă uă strinsă intimitate între Viena și Sant-Petersburg ? Putemă ore se nu ne găndimă că Polonia nu este cu desăvîrșire supusă; ca simțimântală națiunile puse pe fiecare di isbucni în Veneția și Ungaria; că cestiunea Orientelui se pate deștepta de celă mai mică incidinte pe țermurile Dunării; că, în fine, cugetăril« ascunse ale Prusiei asupra Danemarcei și ale Germaniei asupra mării Nordului , procumă și influinviă din ce în ce mai mare a Naționalvereinului până în politica generale, probleme forte mari forte grele? „La aceste condițiunî, a crede c cei trei suverani ai Nordului și au făcută visită între dînșii cu miniștrii lor * cei mai însemnați, fără se fiă vorbit despre tóte aceste interese care’i privescu atâtu d’aprope și fără se fiă căutatu a se ’nțelege asupra conduitei comune ce se cuvine se urmesc, arâii mai multă decâtă naivitate. „Dovadă c’aă înțelesă și uni și alții fără gravitatea faptei lori ș’înțelesulu ce’i voră da opiniunea publică și póte guvernele, este că în momentulu întrevederii de la Kissingen, principele de Metternich a venită a da guvernului francese esplicațiuni pe cari i le-a transmisă și d. de Bismarck și cari căutau s’asicure despre scopulă și consecințele acestora visite suverane pe curtea tuilerielor și care nu era nici de cuiă îngrijată. „ . . . Ori și ce are, grija cu care protestă mai din nainte contra oricărei cugetări de alianță, și grăbirea ce se pune a deminți cele mai mici fapte cari ar pute s-o descopere, spună de ajunsă că se prevede ce consecințe seriose póte aveaă asemene asociatețiune. „Dacă aceste demințiri nu erau ide că nu numai pentru formă, și înțeleseaseă fapte positive, are tristă, pentru guverne atătui de însemnate ca a Rusia, Austria și Prusia, de a ascunde luptă proteste, simpatiile, raporturile, și interesele comune ce potu a se lega. Nici uă dată aceste situațiuni false nu suntă bune pentru națiunile cele mari; j ș’uă atitudine curată de in a ta prețuesce totă-dauna mai multă de cătă aceste compromisuri oscure, de cătri aceste solidarități supterane, cari se lasă a se petrunde și n’au otărirea de a se areti.“ fosta causa că ua mare parte din membrii acelei Adunării n’au venutö astufciu și cumQ din nesciința aceaa a decursu firesce realu. Acume se venimu d’a dreptulu la acusarea ce ne face Dîmbovița, adică că la venirea protocaleloru, ș’a legii electorale, supt fi căimăcămia lui A. Ghica, noi n’amă protestată, și că astă—felQ „nu suntem conduși de logica faptelor:“ adică n’avemă uă credință. Adeverul este aci lesne de găsită căci colepțiunea Românului nu s’a arsă ăncă. Se deschidemu dara acea colepțiune, și se deschidemu ceva nainte încă d a fi venită protocolele și legea Electorale și Convențiunea, însă se nu se uite doue lucruri, căci atunci ară mai fi dreptate. Se nu se uite că în tote actele nóstre amu dechiarati ;otudeuna că nu recunoscemu în nimicu protocalele. în deșiertă Dîmbovița ne vace că străinii le recunoscu Ceaa ce făcu străini nu ne privesce pe noi; este d’ajunsă ca noi se nu recunoscemű. Potu ei se ne impue p.rin silă ce vorț voi? noi, protestămă, nu recunoscemű, și cându ne va veni bine protestulu acelua este d’ajunsă; căc ăncă vă dată drepturele călcate, și protestulü făcută, numai este paragrafiă. Alți douilea punta, ce nu trebue se fiă uitată este, că scriamă supta censură, prin urmare că nu puteamă vorbi mai deslușită; și decă nu se va uita acesta, apoi suntemă și cum ca toți se voră mira încă c’amă vorbită, și camă putută vorbi atătă de deslușită. Aceste regulate se deschidema Romamba de la 6 Maiu 1858, adică cu trei luni nainte d’a se întruni conferințele, și cu cinci, șese luni mai nainte d’a se promulga Convențiunea. „Dacă diarulu Romănulu s’aru publica într’uă limbă ce ară fi citită de englesi, aită avea multe de disă ceiora cari aă combătută propunerea dlui Gladstone, vise, mărginiți fiindă a vorbi numai Stomăniloră, suntemă siliți ale ține limb'giulu ce ’nconsciință ne pare cela mai adeveratu ,fi cetii mai mântuitorii pentru noi, și care este ală poporului Romănă: ,,Ajutăte singurii de vrei se te ajute Dumnezeu“ Ore acestă apelă la mașina înțeleptă a Romăniloră, acestă, „ajutăte singurii, dacă vrei se te ajute Dumnezeu,“ se fiă presupunere la străini, se fiă Islamu, sefi din contra, apelă la deșteptare, apelă d’a ne face noi înșine legile, în puterea autonomiei nóstre? Și se se vedă că ne servirămă c’un frase ce censura o mirosea, o înțelegea, darii nu putea se cuteze s’o scurgă, căci prin ștergerea iei, prea se declara că susține pe străini. Asta se prindă în cesce censorii, și chiară ordinanțele contra Presei. Ș’acumă se ne urmămă calea și se resemă ce mai găsimă totă aci, totă în belă Noală Românului de la 7 XV1 aiu 1858, „piariulu Patria din Paris, anită apoi drepturile Romăniloră, și cu multă limpezire, și poziția loru legala către Turcia, și sfîrșasce Șiiîndu . Romanii voru avea cea mai mare greșială ’a se defănima de opunerea alu căreaa organu ’a făcută lordulu Palmerston, și de biruința timorală ce acesta opunere póte căstiga asupra doințeloru și legitimilorularii aspirărî. Nici oă cominare diplomatică nu se va rădica cea-a cei a crotiti ca națiune printre încercările cele maî mgî și cele maî grozave, cea a ce o va ridica capărată într’uă Și în ranguri unui Statu neajiniatu, adică, unitatea de gintă și comuniatea intereseloru ! !! ! ACUȘARILE DÎMBOVIȚEI. 111. (A vedé No. de la 27 și 28 Iunie). Atâtarămă, dovedirămă în No. decută că Romănalii și amicii lui, au protestată contra Tratatului de la Paris, a luptată apoi ca Divanulă ad-bocsese dechiare Adunare constituantă și se proiectă în a decreta ș’a pune în lucrare voința și drepturile națiunii, eră nu se le espute numai pe hărtiă și se trimiță la conferințele străiniiloră jalba în proțapă. Amă puica Varătămă, prin tr’ună mare șiră de article că, bune soarele, aceste au fostă opinciunile și credința Românului; insă ne mărginirămă prin a cita numai căte-va pasagie din cele scrise naintea Divanului ad-hoc și în timpul funcțion |rii sale, și scrise încă luptă lesculă și feifoca censul ei. Se scie că este mai lesne a vedea limpede în urma faptului de câtă nainte; deci noi tie mărginirămă in a arăți cele ce diserămă nainte d’a se deschide Divanul ad-hoc, și cele ce diserămă în ăuniele jile ale deschiderii sale, la ânteia sa lucrare, și suplă fertilă unei censure. Arătarămă apoi comă noi susțin urămă că Divanul acelua se nu se închidă, ci se stea deschisă în timpul conferințelor, ca astfel națiunea Romănă se s’arate c’o face acesta de politeță, dară că este gata a face, a s’arăta că este uă națiune, îndată ce cineva ar voi se-i rcpescă acestă dreptu, adică vieța. S’arătară mă cumă, neciința a 1