Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-13

9 ABDICARE. Noi Alexandru loan I, conformi­ do­rinței națiunii întregi și angajamentului ce amu luatu la suirea pe tron, depus astăziî 11/23 Fabruariu 1866, cârma gu­vernului în mana unei locoteninți dom­nesci și a ministeriului ales­ de poporu. ALEXANDRU 10 AX. NOÎ LOCOTENENȚI DOMNESCÍ. Amü ordonatü și ordonată: Amu numitü și numima, Pe Domnii: loan Ghica, președinte al­ Consiliu­lui și Ministru secretară de Stată la Departamentulu din afară. Dimitrie Ghica, ministru de interne. Ion Constantin Cantacuz­ino, minis­tru justiției. Petru Mavrogheni, ministru de finanțe. Constantin A. Rosetti, ministru cul­­telor­. Maior Dimitrie Leca, ministru de resbelu. Dimitrie Sturzza, ministru lucrarilor­ publice și ad-interima la finance păna la sosirea domnului P. Mavrogheni. Dată în capitala Bucuresci, 11 Fe­­bruarie 1866. Generală Nicolae Golescu. Colonelă Nicolae Haralambi. Ad-interim Dim. Sturd­a. ----«>%^aaaaA/\Aaaaa^~- - ROMANUI.U 18/25 FEBRUARUL Domna de Stael a Zisă vorbindă de Franța „libertatea e vechia și „tirania nouă, și acesta am putea-o„ dovedi cu istoria în mănă și pen­tru țeara nostru. Dar acesta a do­vedită-o și mai bine ieil poporulă romănă prin atitudinea și înțelep­ciunea Iui. De­și electrizată prin faptele mărețe ce se săvîrșise, de­și în pradă la­tină entusiasmă fre­netică, eră prin moderațiunea Iui în fața celor­ învinși, prin respec­­tul, ordine! și-a atrasă laude una­nime și admirația pănă și a strai­­niloră. Celă dupe urmă oină ală poporului a fostă în acea­ a <ți­ună mare cetățenă, și uă națiune capa­bile de atîta energie și înțelep­ciune poruncește destinului. Arma­ta a dovedită că ea nu e o adu­nătură de mercenari, dar cea mai nobile parte a națiunii; că daca disciplina este una din condițiunile existenței ei, ea nu e și scopul­ acei instituțiuni; că daca asculta­rea este o datoriă pentru soldată, este numai în mărginile ju­rământului; că daca paza per­­sonei șefului statului îi este încre­dințată, totă ea e însărcinată și cu apărarea constituțiunii și că nu mai póte exista legăminte între omenii ce au de de vicță lionare și patrie și ună sperjură. Din ziua unde șe­­ful­ statului asfîșiază prin violență constituțiunea teres elă a des legată armata de jurămentulă sef de cre­­dință.(1) Acelă guvernă imorală miș­*) „Câtă pentru aceste cuvinte de baionete in­teligente,­­Jicca d. Dupin intr’unü proces” de „presă intentată jurnalului „Les Débats,“ ele „nu potu fi comdamnabile. Da, soldații ac­tuali cunosc și legile; ei nu mai suntü mer­­­­cenari și armiele nóstre numai suntü compuse „de omeni luați din țere străine, sunt„ omeni „credincioși regelui și credincioși păzitori ai „legitoru țerii lorü; soldați astăzi, ei vorü fi „mâne cetățeni. La ce le-ar sluji de a vede „mărită pensia loru, daca este cu jertfa tutu­­„lori drepturiloru loru, și daca reintrați în ca­­„minuni părintescu li s’ar putea lua prin facse „ilegali mai multul de cât ei li s’au datu. „Domniloru, să nu facem fi pretorianî, astăzi „pentru rege în contra legilor”, mai târgul ei „ar putea fi pentru unii uzurpatori în contra „regelui elfi însu’și. Să ne ținem fi de principii. „Armata nu e instituită în afară de cota pen­tru apărarea teritorului, în lăuntru de câtfi „spre a asigura triumf­ulii di’eptățiî și alț'legii. „Trebuie ca cine­va să întrebuințeze pe nisce „bravi la lucruri putinciose (aci apărătorul ü „face alusiune la o vorbă vestită a unui ge­­­neral” care considera o lașitate ca unu lucru „cu neputință) și se va prefera toto­deuna «noi case de multă tóte inimele, crea tim­­pulă să mișce și tóte brațele. Se ne prosternămă înaintea dra­pelului Română care represintă as­­tă­zi nu un om, care voia ca toate se fiă incarnate íntrensul, ci mări­rea viitoar­ă a terrei, virtutea ci­vică și libertatea! Se salutămă cu măndrie și recunoscință numele a­­celor eroi pe care historia are se le înregistrese cu dragoste: Hara­­lambă, D. Grețulescu, Leca, Meli­­nescu, Lipoianu, Costescu, Beren­­deiă, Gandiano, Vasiliu ect. și pe toți bravii ce le au dat concur­­sulu lorü. Se pune că și viața și averea nóstrá la disposițiună guvernului pro­­visoriu care ne represintă cele mai mari glorie națională, cee­a ce e mai nobile și mai desinteresată în țeară: Golești, Roseți, Ghiculești ect. și se nu ceremă nimica în schimbă, abnegația și concordia se fiă de­­visa nóstra. Noi mai vîrtosă cari­smă lucrată în contra stării tre­cute de lucruri și cari nu ținemă de cătă la principiur­, se ne tra­­gemă înapoi ca se facem o locă la acel ce ar avea trebuință de ceva mai multă spre a fi cu noi. Se aliămă ori ce personalități și se nu mai esiste în țeară de cătă două partide; acela ală omenilor­ mo­rali și acela alü omenilorü pătați; nu mai m­ulă dacă se póte. Gu­­vernulă trecută ne a împărțită ca se domnescă și se ne tiranizeze, a trebuită se ne unimă ca se’să resturnămă; se remănemă uniți daca voimă se esistemă și se simă tari. Se simă indulgenți pentru greșelile politice, dară se simă nemilostivi pentru abuzuri și imoralitate. Ideia cea mai măreaț­ă, ideia care singură putea se ne măntue și se assigure esistenția noastră ca na­­ țiune, s’a reálisát. Románia a pro­ clamată ună Domnă străină și pu­­temă astăzi însoțiți de sunetulu­i clopotelor­ și de fanfare militare striga: Trăiască Fillip I Regele Ro­măniei. Suntem­ siguri că această alle­­gere va dobândi sancțiunea înnal­­teloră puteri garante, cari vor­ ve­dea într’âasa o chezășlă de stabili­tate, și­­ prin urmare siguranț­ă că noi nu vomă mai fi pentru densele­ună subiectă de îngrijire, și cu chi­­pulă acesta questia orientului este, daca nu stinsă, celă puțină amâ­nată pentru mai multe veacuri; căci afară de populațiunile Romăne, sârbe și grece, celel­alte populațiuni ale orientului suntü încă înnapoiate „Crillon unui Taranne, una vicomte d’Orthez „la acei' ce nu se temeau de a deveni călâi. „Este unu soen periculos« de a întrebuința „soldații spre a face loviri de Statu; lovirile „de Statii cari suntü sedițiunile (resculele) pu­­­­terii, nu’î reușese și mai bine în contra legi­­i lor” de cât” sedițiunile poporului în contra „domniei. Se fie cine­va bine încredințată, nu „e pentru rege ca și pentru supuși de câtü „una singura mijlocü de a trăi în pace, este „de a respecta drepturile fie­căruia, lege și „dreptate pentru toți.........Nici odată, D­lorü, „n’amu avutü mai multă încredere în hotărîrea „Domniilor n­ vóstre.“ (Audiența din 24 De­cembre 1829). Amintim­ asemenea că una vestită generală prusiană, a­u fisu, că țera cea mai civilisată ar fi aceea unde nu s’ar fei unde începe ce­­tățenulfi și unde anceteza soldatulu. „ Guvernulü este instituită pentru avantagiului „publică, doctrina neresistanței în contra pu­­­terii arbitrare și opresiunii este absurdă, servire și destructuriă a binelui și a fericirei „nemului omenescu.“ (Art. 2 din declarațiunea drepturilor­ din constituțiunea Statului Tenesse și art. 10 din Const. Statului New­ Hampshire, Statele­ Unite), spre a avea aspirațiuni inconciliabile cu integritatea imperiului Ottoman. Cătă pentru noi, n’amă făcută de­­cât­ a exercita una dreptă de au­­tonomiă ce nu l’amă reservată prin toate tractatele consimțite și a că­rora respectă ni s’a d­ezășuit­ de Marile puteri. Se poate cu toate acestea ca la început să ni se facă oare­cari di­ficultăți, dar este peste putință, puind stâruinită și dovedind prin attitudinea noastră că suntemă gata a apăra chiar cu prețul sângelui nostru actul ce iam săvârșit, ca el se nu dobândească ratificațiunea Europei. Această attitudine este cu atât mai imperioassă, că în urma părții luate de armată la eveni­mentele ce s’aă îndeplinită, chiară hom­oarea drapelului e angajată. Ar trebui clar, și căt mai în grab, se se chieme subt steaguri soldații ce s’au liberat zilele trecute și se se pue în lucrare legea votată de cameră de subt convențiune, pentru armarea terrei întregi dupe sistemul Prussian și garda naționale. Numai așa vom dovedi Europei că n’am emis o simplă dorințiă ci ci am săvârșit un act; că suntemă nu o populațiune, ci o nație ce cere a trăi; că drepturile noastre sufită înscrise nu numai în tractate, dar și în mnîmele noastre și că la ne­­voe vom sei chiar a muri pentru densele. Dar ce chezășiă mai mare că toate acestea se vor face decăt numele persoannelor ce suntu în d­îrma jerrei? N. Blaramberg, tuturora de bucurie și speranța în vii­­toriulă țerei, noi garantomă pentru bu­na ordine în districtulă nostru. Trăiască Romănia una și nedespărțită. Primar Urbei Caracală. T. N. Becu, Cesianu, Manega, De­­metrian, Paraschiva, Gițulescu, A. Zianu, Dumitrache, Georgescu, Giță Pop, Tache Aroveanu, D. Balan­escu, Coșoranu, Ni­­colae, C. Raicovici, Iova Tudoră, Gr. Berendei, M. Becu, Hora Mihail. DEPEȘIE TELEGRAFICE. CRAIOVA Guvernului provisoriu. Ordinele esecutate, liniștea domnes­­ce, feliciteză ca interpretă ale arma­tei din divisia a 3 pe noula guvernă, popora pe uliță cu musica. Colonelă Păucescu PITESCU. Ceia ce cetățenii district. Argeșu a cugetată capitala a realisată. Trăiască România una și nedespărțită. Trăiască bravii cetățeni ai capitalei. Trăiască guvernulu provii­ore: Cost. Budiștenu, Dimancea, D. Bu­­joianu, C. P. Tărtășescu, I. Tomescu, Ilie Brădeanu, G. Simescu, N. T. Gri­­gorescu, Z. Peliniscu, Alecu C. Golescu, Protopop, N. Constantinescu. CAMPU­LUNGU Audiam din zvonă căderea guvernu­lui trecută, sub semnații ne grăbimo a ne felicita domniloru pentru mintuirea țerei. Dumnedeă fie cu Rom­înia, Gr. Iorgulescu, Nae Rucăreanu, P. Rucăreanu, Al. Rucăreanu. CRAIOVA Orășenii Craioveni se simtă fericiți a siluia din inimă alegerea lui Filip, și facă urări sincere pentru el­ și țară. Dumnedeă este cu noi. Trăiască Ro­mânia nedespărțită. Trăiască Filip I, Al. Racoviță, N. Greceanu, Gr. Ar­­getoianu, Cost. Bengescu, Gogu Bra­­tașanu, C. Corneli, P. Bucovineanu, Bra­­boveanu, Stef. Rusenescu, G. Carceanu, R. Starostin, I. Cernătesc­u, N. Fratos­­tian, Ghiță Urdăreanu, St. Nicolopulo, Iorgu Aman, Mima stariceanu. CARACALU Romanuțulu prin organulu nostru vine a felicita Locotenința princiară, că ve­nirea sa la putere­a umplută inimele ' ■­•M ,v\ * A A. , \ ■ T­f \ n. fit'K, <Vt C i íj. CRAIOVA Craiova Intrega saltă de bucurie pen­tru căderea Cuzei, felicitămă pe gu­vernă și națiune pentru isbândă. Ade­răm toți la principiile Divanului ad-hoc Dorima din tóta inima principe străin dintr’o familie domnitore și constituți­onale din Europa occidentale. Dorim constituțiune, unire, libertate și dreptate. Avemă toată încrederea în guvernă, N. Racoviță, Petru Opran, I. Hagiadi, Cost. Dumba, D. Bibescu, Iancu Dumba, I. Coloni, N. Paiano, Ion Bombacil, D. Oltenu, Ionescu, și încă 50 iscăli­turi. Primară, G. Chizzu verifica sub­semnaturi. PLOESGI. Cetățeni Ploesceni esprimă onorabilii Locteninți viile fară simțimente, inspi­rate de patrotism și devotamentă pen­tru marele actă națională împlinită as­ta-di. Trăiască Romănia, trăiască in­­țelepta națiune și Guvernul­ națională, care a salvată patria cu demnitatea u­­nei națiuni civilisate. Trăiască Ro­mănia, înțelepta națiune. G. Falcoianu, Stefan Șoimescu, Mi­­hales, Chirculet, Dimandiscu, Cacip. Români, Astă­di Ia ‘yi, Fevruariu la 5 ore ale dimineței, Măria Sa Alexandru loan dupe cererea și voința națiunii a ab­­bicalu, lăsăndu puterea în mănile unei Locotenențe Domnesce și a unui Mi­­nisteru, aclamate îndată de către oră­șenii capitalei. Guvernulü actuală în întregulă soț, și eu în parte am jurată și jură înain­tea lui Dumnedeu și a națiunii că vomă menține cu tăria cele patru puncte vo­tate de națiune și de către divanurile ad-hoc. Unirea, autonomia, Prin­­cipe străină, guvernământ con­stituțională. Poporul­ capitalei și armata au bine meritată de la națiune prin deplina lor într’unire. Acumă, Romani din Intrega Romăniă, precumă și din capitală, de la voi depinde se mențineți demnitatea și liniștea ce s’a menținută astă­zi de că­tre toți locuitorii capitalei, și se ară­­tămă astă-felă prin fapte Europei în­tregi că meritămu să fimă liber’, pen­tru că știmă se ne menținemă dreptu­rile, se le redobăndimă căndă ne suntă răpite, și totu­deauna să menținemă în­șine ordinea cea mai deplină în mijlo­­cul­ celei mai entusiaste veselii. Romănî, sper in Dumnedeă, că su­ferințele nóstre cele mari s’aă curmată astă­zi și că națiunea nóstra își va lua loculu ce i ae cuvine și care ’i s’a pre­scrisă Tratatulă și Convențiunea de la Paris. Suntă măndru și fericită că polă în acastă di solemnă se intrunescă și cu glasulă n<eă cu strigarea unanimă a poporului capitalei. Trăiască națiunea Romană una și nedespărțită. Ministru de interne D­i­mit­r­ie Gh­i­ca. BUCURESCI. 1866, 1723 Februarie No. 2,657. La o oră după amindă, d. Dimitrie Ghica, membru al­ Cabinetului, intră în Sala Adunării. Aplaude și urări unanime salută a­­parițiunea sa. „Trăiască Romănia ana și nedespăr­țită­ esclamă d. Dimitrie Ghica, și a­­cesta esclamațiune se repetă cu entu­­siasmu și unanimitate In toată sala. D. Dimitrie Ghica. Domnitoru, ceru­ scuse pentru ceî-lalți colegi ai mei, căci nu am putută de odată a ne pre­­senta în Adunare, din causa marii îm­bulzelii a poporului. După cererile membrilor­ Adună­rii, cifra Alecsandru Ioan I­ță este ri­dicată de­asupra Tronului Domnesc­. Adunarea se preside de către Emi­­nenția Sa Mitropolitulu, Primată al­ României, Președinte de dreptă al­ Se­natului, și D. N. Piclenu, u­ul­ din Vice-Președinți Adunării Elective. La ora 1­7, înalta Locotenență Dom­nescu, însoțită de DD. Membri ai Ca­binetului, în mijloculă­urărilor, cele mai entusiastice și unanime ale mem­brilor­ corpurilor­­ Legiuitare și ale publicului, se urcă pe estrada biurou­­lui Adunării. D. generală N. Golescu, membrul­ Locotenenței Domnesci, citește urmă­­torul: Mesagiă: D-ni Senator­, D-nî Deputați, Măria Sa Alecsandru Ion I, fostulă Domnă ală Principatelor­­ Unite Ro­măne, a depusă astăzi în mânele nos­­tre ad­ulă seă de abdicare, pe care la reudulă nostru avemă onore a’la de­pune în originală pe biuioulă Adunării. Domni Senatori și Domni Deputați, precumă vedeți, fostulă Domnitoră nu numai că decl­arâ din nou solemnulă angajamentu ce a fostă luată, înainte de a fi alesă Domnă în Moldova, și care l’a repetită oficiale înaintea D-vóstre încă la deschiderea sesiunii actuale, dară recunosce în sfârșită că abdicarea sa a fostă dorită și cerută de națiune. Poporulă întregă ală Capitalei pre­cumă ați putută s’o constatați, a do­rită, a cerută, a efectuată cu entusiasmă acésta abdicare. Locotenenta Domnescă și Ministerul­ primindă acestă deposită sacru atâtă din mânile celui care ’la avută, câtă și din acele ce ’s aă in deplină pro­prietate, a crezută, Domni Senatori și Domni Deputați, că ar fi în interesul ă generale ală țârei ca să viă înaintea D-vóstre, și să ve conjure să ve în­truniți cu voința națiunii, atâtă de desă și de solemnă esprimată, și să sanc­ționați și D-vostră voința Națiunii, ce la 1857 a fostă espresă chiară aci cu atâta tăriă și unanimitate. D ni Senatori, D-nî Deputați, Și consciința și cunoșcințele D-stre și voia întregei Națiuni ne arată pe de­plină, suntemă siguri, că asemenea ces­­tiuni vitali pentru ori­ce națiune, și cu atâtă mai cu sem­ă pentru a nostră potă deveni fatali, adese chiară printr’uă oră de întârziere. Venimă dară cu cea mai deplină încredere și facemă apelă la patrio­­tismulă D-vóstre, să dați țârei și prin votulă D-vóstre consacrarea ce acceptă. Dată în Capitala Bucuresci, în Februarie, anul­ 1866, Locotenență Domnescă, Generală: Nicolae Golescu. Colonelă, Haralamb. Ad-interim, D. Sturza, Ioan Ghica, Dimitrie Ghica, C. A. Rosetti. Maioru D. Leca. I. Cantacuzin. D. I. Ghica, președinte al­ consiliului de miniștri. Domnitorii Senatori și domni­torii deputați! Ar fi trebuită să de­­butăm­ă la tribună prin citirea me­­sagiului Locotenenței Princiara prin care se institue MinisterulQ. Acesta Mesagiă însă, formăluită după tóte for­mele, se ve depune la biuroulu Adu- --------------------------------------------­ CAMERA ELECTIVA A ROMANE PROCESUL VERBALU. 11 Februarie, anul­ 1866. Senatulă și Adunarea Electivă a Ro­mâniei, convocată în ședință estraor­­dinarâ, se întrunesce în Sala ședințelor­ Adunării.

Next