Romanulu, martie 1866 (Anul 10)
1866-03-04
VOIESCE ȘI VEI ETJTE Pe arm — — Pe șeseri»î — Pe trei luni — Petă lună Cap. Dist. lei 128 — 1&2. ., 64 — 76-„ 32 — 38. » 11—-Unu csomplaru 24 par. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10-v.a. , FASACIULV ROMÂNI No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 22. — Articlele trimise și nepublicate se vor ® arde. — Gerante respundetoriu LAZAR VLASCEANU. Roman ®, 27 Februarie. „Se vede că judeniulu nostru, Romanul ®, este osîndită a ave vecin cu alegerile nnrurite. Dupe modulă cumă ele au armată acumu, cu alegerea deputatului în locul ® d—lui Agarici, s’aru părea că nici uă schimbare nu s’aă făcută în guvernementu, tipicul de alegere au remasă acelaștă, cu singura deosebire că presiunea și înrîurea nu s’aă esereiată de funcționari mai superiori, celu pucină pe facă, ca în trecută. „Mai întâi, alegerile directe s’aă făcută, supu presiunea suprefecțiloră. (Fundul ® și Siretul ă de susă). La multe locuri, eî aă impusă alegătorilor ® pe delegați, sfăremăndă alegerea personeloru ce plăceau alegătoriloră. Acesta au făcută de aă eșită ca delegați, la multe comune, proprietari, supleantul ă suprefecturei Fundul ®, și slngide ale proprietarilor ®. VINERI, 4 MARTIE 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI Vis* n ----------Abonamentul ® în Bucureeci, Pasagiul ® Român ® No. 1. — In districte la corespondinții Jianului și prin post ® la Paris, la D. Hallegrain, rue de l’anciene Comedie, Nr. 5. Administratorele (tip.riului I). Gr. Serurie, ANUS CIUBIUE liniă de 80 litere — 1 — lefi. Inserțiuni și reclame, lit. 5 — „ București J Mărțișorii. Priimirama astă—două de peștă particulariă din Paris, care ne asigură din nou, că unele din puterile garanți susținu cu tăria, și vor fi susține voința națiunii Române, înțelepciune și energia, ne dice corespondintele nostru, credință, târfă, unire și unitate și tóte națiunele ne vomu susține, și tóte puterile garanți voru recunosce că suntemü uă națiune autonomă capta pentru tóte libertățile, și voru consfinți cerințele și voința poporului Română. Ocirile cele neadevărate urmâ să a circula, atâtă prin orașiă câtă și prin unele sune străine, spre exemplu, se spune că Românii de peste Milcovă ară tinde spre separatism!!. Nu trebue multă solință spre a fi convinși că acastă solie este cu totulu neadevarată, spre a sei c’acela care ar lucra pentru separatism, nu este unu trădătoriă, ci unu omă, ale căruia facultăți mintale s’au perdutu, unu omu ce trebue trămisă nu in localul» destinată trădătoriloră, ci în casa biețiloru nenorociți bolnavi. Nu póte fi arsî nici măcar ® unii copilă care se nu scie că, chiară d’a-mi putea dori separatismul, el este peste putință a se dobândi. Lăsămă la uă parte marea majoritate a Românilor, de dincolo și de dincolo de Milcov, cari suntă toți olăriți a-și vărsa cea mai dure urmă picătură de sânge, mai nainte d’a vedea consumându-se trunchiarea unuia ș’aceluiași cârpă ; lăsăm ® la uă parte că ori ce omă scie că suferințele Românilor, de dincolo și de dincole de Milcovă și de Ortă, n’aă venită din causa unirii, ci din acea a a corupțiunii ș’a centralisării; lăsămă la uă parte că toți sciă că desunirea nu se mai póte efectua cumă s’a făcută unirea, adică: a se pune dosariele în câte-va care ș’ale transporta din Iași în Bucuresci, lasându încă câte-va se cadă în Buzeă; despărțirea acum devine peste putință, căci acumă averea tuturor ® este într’unulu și același do* 9 sariu, în una ș’aceaași curte de casațiune, și nu se mai potă despărți ; și nu este una singură omu care se nu scie că, Românii, și cei de dincolo și cei de dincll de Milcov, voru preferi a le pune focă ș’a peri cu dânsele de câtă a lăsa să mână străină se mai încerce a le despărți. De este se perimă,ică ei, apoi pére și averea și corpul« nostru mai ’nainte d’a peri sufletulă României! Lăsându, țncemu, la uă parte tóte aceste, este d’ajunsă s’amintimu, in câteva cuvinte numai, posițiunea nóstru din puntură de vedere europene, sper a nu mai remânea îndoială nimică că chiară d’amî nu putea voi definirea este peste putință. Francia ș’a vărsată sângele spre a rădica la Dunăre mă zidu, contra năvăliloră Nordului. Acésta este uă dechiar are oficiale. Cumă daru Francia, Italia, și ânsa șî Englitera voru pută priimi desinirea, trunchiarea acestora două Principate, ca asta-felu se se reducă la vechia loru slăbiciune, se deschidă din nou calea năvăliriioru, și astă-feră barbaria se calce acumă în piciórele caii oră peste terămulu inundată de sângele loră? Ori cine póte vedé că acésta este peste putință, că România trebue se fiă una și nedespărțită, sau separá, și prin urmare că nu vomă pute avea separatismulă, ci incorporarea ștergerea nóstru din carta națiunilor ®. Și fiindu că nu pote fi nici ună Română care se voiască încorporarea, nu póte fi nici unuia care se voiască separatismulă. Intre soirile cele neadevărate ce suntă în foele străine, este și acea a că Cornițele de Flandra ar fi refusată positiv ®. Amă zisă și susținem ®, că nu este asta. Cornițele n’a refusată pozitîva; elă a lăsată puteriloră a oțărî, fără ca elă se le împiedice în nimică priimindű ge ® refusendit netedă. Spuserămă ori, și mai facem ® cunoscută și aci, că tóte concesiunile date de fostula guvernă aă intrată, în sfîrșită în desbaterea corpurilor legiuitore. Puterea esecutivâ a dechlarată că omenii de legi i-au spusă că ea nu póte rupe nici unul din acele contracte, do efliu atunci numai cândă ar găsi că contractați vă călcată vr’una din condițiunile contractelor ®. Națiunea Inse, ca una ce ea este adeveratulă proprietari ®, este singura ce póte priimi sau cosa ori ce contractă. Mandatarii iei potă acuma cerceta tóte lucrările și oțărî, in deplină cunoscințâ de lucru și ’n cea mai asolută libertate; înse se nu uite c’acele concesiuni, fórte ilegale, în princip, s’aă sancționată prin adresă de către amîndoue corpurile, și când ă le voru casa se cercetese mai ăntâiă se nu espue națiunea la pagube uriașie și la pagube materiale și politice. Ministerial actuale a lăsată se se facă alegerile, în colegiurile ce erau vacanți, în cea mai deplină libertate. Nu pate fi una singură omă onorabile care se se îndoiască ună singur momentă că declararea ministrului din Intru a fostă sinceră și sacră. Cu tote acestea, primimîi uă epistolă care ne spune că ’n alegerea de la Romană s’au făcut abusuri și violări de lege, mai ce și mai nainte. In interesulu Camerei, în interesul ® sânțeniei votului, în interesulă moralității publice și ’n interesulă guvernului publicăm› mai în totu întregimea iei epistola demunnătorie, ce priimbămă în acésta cestiune. Guvernul și camera voru cerceta îndată, suntemași curi, și voru trimite naintea judecății pe cei cari-I voru dovedi curioșî. Acela care scrie este ună omă onorabile. Nu trebue ínsĕ se ne mirămă, chiară dacă ar păcătui cu bănuiălele. Eșimă de luptă unu regimă atât de coruptă în câtă puțini, fórte puțini au rémașii cari mai cred ® în virtute; ș’acesta este crima cea mare care a comisu-o sistema trecută. Se póte asemene ca vechii suprefecți se fi perdutu cu totulu putința d’a se opri a nu înrîuri, ba încă a scamoti alegerile. Lumina dară, d-nn miniștri, lumina mare, domni deputați, și lovirea cea mai tare viciului și fraudei. Aci toți pot ă lucra cu anima, căci este vorba de celu mai mare interesă ală națiunii, și pentru că toți sciă că nici guvernulă, nici d. Manolache Costachi nu voru priimi, cu nici ună predă, nici chiară bănuiala într’uă alegere. „Că au făcută una ca acésta amint ca alde Hermeziă, Emandi etc. nu se miră de Iocă, pentru că pe dânșii îi scă de multă. Dară se fie trași, între ei, tineri cari acumă începă cariera loru, ca tînerulu Sturza de Nr. Scheea, etc., nu me potă îndestulă m;ra! Cândă delegații aă venită, aialtă sâră și eri deminața, în Romană, ei aă venită cu deputatul pe buze, pusă de suprefecți, cari și ei n’aă lipsită a veni și a sta în Romană, pentru a’i înrîuri, împreună cu poliția iusă. Deputatulu a fostă de mai nainte pregătită. Dară cumă suprefecții nă putută se-i asculte, nu înțîelegu, căci, pe câtă amu putută afla, prefectură nu le are dată nici ună ordină. „In sala de alegere, scrierea deputatului de către delegații nescriitori de carte, părea că se dedese înotcupu. Mai întâiă ună primare de la Dominescu, slugă a lui Hermeziă, pusu-ile acesta la cale, spusese acelor delegați de a-i da lui biletele de a le scrie; și dacă acesta s’aă retrasă, căci unii alegători nu s’au putută stăpâni și, plini de indignare, au cerută intervenirea preșiedintelui biuroului, alții, preutulă de la Oboroceni, satu ată Sturzei, i-au luată loculă, și apoi altul ®. Până și câte ciuci, trei, se îndesau setea biletul omului din mână, parè câ erau jidanii, la capra podului, luândă trăiestele ómenilorü cu dea sila. „Dupe închiderea scrutinului, s’aă primită încă voturi! Earu biroulu deßnitiva n'aă fostă alesă. Despre aceste nedepliniri de forme, pucină n-au păsată. Inse ne-au indignată însurirea și modulă scrierea bisericoru. ^ „Și soă pentru cine s’aă făcută tóte aceste ? „Pentru d. Manolaki Iepureni, pentru care tocmai nu trebuia fie se procedă asta-feliă, căci, ori c...aură administrată de zeu, finanțiele nóstre căndă nu fostă la putere, Inse aă făcută ceva bine ca preșiedinte ală Camerei de a stă—41- Da, pe..tru onórea guvernamîntului actuale, pentru onore însăși a d-lui lepurenu, nu s’aă cuvenită sa urmeze astă-feliu alegerile. „Bacăte ne căduțî în palatele viciósei cărmuirî înainte de 11 Fevruariu; mărețiulă faptă încă este vin; ómenit de înainte de 11 Febr. ne rîdu. „Amă fi putută câțiva se reclamămu și se cerimă anularea alegere!. Dară în împregiurările de faciă, vuetulu ce s’ară face, fiindă uă compromitere a guvernului de a<tî, amă socotită că este ună lucru prudinte a face. „Amă socotită se’ți scriu despre astă miserabilă alegere, căci gândescu că póte servi și mai multu pentru uă bună reformă electorale. Copăcineanu. PRESA STRĂINĂ DESPRE NOI Cetiniu în Avenir national. Revoluțiunea care a schimbată ordinea lucruriloru în Principate, n’a surprinsă cabinetul de Santă-Petresburg. De două lune se scia că principele Cuza șiorăia pe tronul- seu, și că una din plângerile formulate contra guvernului sef era orecare tendință ce, pe dreptu séu pe nedreptu, se presupuneau pentru Rusia. Aceste doua lune au fostă bine întrebuințate ca se se eviteze uă eventualitate prevedută, și principele Gottschakoff, reunindă pe fruntariele Moldo Române ună corpă de trupe respectabile, nu a acceptatu evenementulu. Prusulu era supraveghiată, și la ăntâia operațiune a unei mișcări accentuate, trecea grila și Rușii intrau cu mână armată în Principate. Ordinea materiale nefiindă turburată, primulu ministru al Țarului s’a credută datoria, de respectă către puterile garanți, a schimba instrucțiunile date capului comandante ale corpului de observare; telegrafulă s’a oprită de a se mișca pînă la un noue ordine. Turcia, care se simțise mișcată de acesta desfășiurare de puteri și ceruse esplicări la Santa-Petresburgu, a trimisă, se duce, uă protestare energică contra a orice seară încerca din partea Rusiei, fiă spre a restabili pe principele Cuza, fiă spre a se amesteca în alegerea unui nou suverană, în afară de conferința marilor puteri. Acestă pretinsă energie are trebuință de confirmare, cu tóte aceste fiindă că divanul ar putea dintr’ună, minutu pînă intr’altulă se susțiă protestările sale de către Engliteza și Francia, noi scîmți din isvoră sicuru că s’a decisă a remâne provesoriu în espectativă, puindu înse se lucreze creaturele Rusiei în Principate. Acesta revoluționse, de cea mai mică importanță la ântâia vedere, póte conține, cu tote aceste, în sine germinea unui conflictu. Ducatele Elbei potă deveni săștigură pe care Rusia îl pate pune în balanța acelui echilibru europeană, totu-de una invocata și în totă de una falsificată. Până acumă, principele Gottschakoff protestase pentru dorința sea de a remâne neutru între amânduoe curțile în privința Convențiunii de Gastein, dară Alexandru II, pare ași fi adusă aminte, în urma mișcării din Bucuresci, că Prusia și Austria ară voi să mită tocmai comptă de drepturile sale, asupra ducateloră Eibeî, drepturi, după dânsulă, anteriore aceloră ale Hohenzollern. Ordini imediate s’au dată represintanților Rusiei din Berlin și Viena; nimică n’a transpirată asupra naturei acestoră ordini, dară se cugetă în generale adi că acțiunea moscovită, în aménduoe curțile, seamănă la acele piese în cari același actoră jacă diferite roluri. S’a răspîndită nuvela despre oă înțelegere între Francia, Anglia și Austria, spre a regula cestiunea Principatelor, în unire cu Rusia, pusă precumă în stare spre a complecta areopagiulu. Dară cabinetulu de Sant-Petersburgă, dacă trebue se credemu Gazeta din Moscva „prevede tirapă multă“ și s’ară uni din inimă, nu înse, dupe cum ă se face cu glasă mare în Bucuresci, ca se lase Principatele a servi de schimbă în cesiunea Veneției pentru regele Italiei. Provinciile Dunărene, cu violență și diplomatică, smulse Imperiuiu Otomană de către influența rusă, nu voru putea trece nici în tată, nici în parte Austriei; Rusia s’ar opune pe faclă. Se vede că astă afacere este în ajunulă de a lua mari proporțiuni, și va fi cunosc de vedutu că ea se încurcă naturaiemente în a ducatelor. Eiber. Elias Regnault. Citimă în Le Temps. Curiósele detaliuri cari ni le-au adusă foile germane despre chipulă cumă s’a făcută revoluțiunea română, au causatu în Europa să vină impresiune de mirare, și au dată acestei revoluțiunî unii aspectă cu totul[ particularii]. Daca s’ar fi lua cineva după apariție, ar dice că este ună nou capitală din istoria Rusiei. Trăsurele cari reesti suntă aceleași: actori în mică numeră, inteligințe legate cu întrula palatului, defecțiunea gazdei chiară a principelui, în me^ăloculu nopții se presintă la porți, cari se deschidă fără resistință; principele e culcată, aude scomptură pașiloru năvălitoriloru, se sculă cu grabă și... cade în mănele inamicilor ă sei. Dară acéstä asemuire a evenemintelor din Bucuresci, cu dramele bizantine și ruse, se opresce la fisionomia esterioria a faptelor. Uitânduse cineva mai de aprope, găsesce, nouă revoluțiune de paiață, dară conjurațiunea unui poporă întregă. Se cunosce istoria principelui Cuza, ridicată acumă șapte ani la tronul României, prin ună îndouită votă ală Moldovei și României cari, menținute In stare de despărțire prin diplomație, voiseră să se unesca cu orice preță, elă n’a putută să se deprindă cu condițiunile in cari se găsise la urcarea lui. Intr’uă <sî luase dictatura, își croise după placă nouă instituțiuni pentru România. Nu numai că schimbase motu proprio, Constituțiunea politică a țarei, dară încă li și reînoise constituțiunea sociale. El pretindea a schimba astăferă tóte obsteculele pentru progresă. Acestă pretențiune avusese resultate câtă se pate mai rele; vechiul guvernă nu era de sigură bună; dară și celă noă nu prețuia nimică. Starea lucrurilorăeșită din lovirea de Stată, nu se mulțumia numai cu gena ce fâcea^tutoră libertăților; ea atingea spre covîrșire tóte interesele și se resolva la prodigalități, cu jifuri, cu corupțiune administrativă, cu conflicte nesfârșite între proprietari disposedați și țerani chiunuați la posesiunile pământuii, de aci impucinarea produceri, și prin urmare fometea. Chiară liniștea miterială nu era asigurată: fusese In anul a trecuta, la 3/15 Augustă, în orășul București, uăresculă, așia de întunecoisă in căușele sele, așia de oportună și cu atăta cruzime represă, incâtă se banui că într’ânsa era mâna poliției. Guvernul principelui Cuza se scoborise atâta de josă în opiniune, încătâ i se făcu injuria de a-lă crede că el provocase desordinile în stradă ca se-șî dea apoi meritul restabilirii ordinii. De atunci guvernul a numai avu consciința despre elă: capul ă se își simția alunecându-I piciorele, avea din cândă în cândă ună fla de v sinul da abdicare. Tótă acastă adunătură de fapte, explică răpeziciunea și lesniciunea crisei finale, este curată că revoltă a opinionil. Déca conspiratorii activi nu suntă de câtă câteva sutimi, e nu In urma loră poporațiunea; decă capi militari au participată la opera restarnăriiăurma proiectului și esecutării sale nu este a unui omu de arme, dară mă capă de partită politică. Mișcarea este așa de întinsă, atâtă de generale, încâtă în minutură cândă a isbucnită, nu a făcută decâtă se lămurască cugetarea secretă a lumii întrege ;numai ună singură oma a fostă surprinsă, și încă nu e decâtă pe jumătate, adecă acela care a fostă ținta tutoră acestoră drepte resimțiminte. Principele Cuza, se afla totăd’uă dată în facia unei națiuni în care nu-î mai rămâne nici ună partizană; înaintea esplosiunii, nu s’a găsită una singură trădătoră care să-l înșciințese; în ora desnodământului, elă insuși se părăsesce pe sine, și subscrie propria lui cădere, fără se scăună cuvântă; apoi îi vine glasulă, dară numai care se umilăscă și se mârturască legitimitatea mișcării, care îi ia cotona. Instituțiunile ce creasc, departe de a-I fi uă putere, se intorcă contra Iul și a*