Romanulu, martie 1866 (Anul 10)

1866-03-04

VOIESCE ȘI VEI ETJTE Pe arm — — Pe­ șese­ri»î — Pe trei luni — Pe­tă lună Cap. Dist. lei 128 — 1&2. ., 64 — 76-„ 32 — 38. » 11—-­­Unu csomplaru 24 par. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria ,, fior. 10-v.a. , FASACIULV ROMÂNI No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 22. — Articlele trimise și nepublicate se vor ® arde. — Gerante respund­etoriu LAZAR VLASCEANU. Roman ®, 27 Februarie. „Se vede că judeniulu nostru, Ro­manul ®, este osîndită a ave vecin cu alegerile nnr­urite. Dupe modulă cumă ele au armată acumu, cu alegerea de­putatului în locul ® d—lui Agarici, s’aru părea că nici uă schimbare nu s’aă făcută în guvernementu, tipicul­ de a­legere au remasă acelaștă, cu singura deose­bire că presiunea și înrîurea nu s’aă esereiată de funcționari mai superiori, celu pucină pe fac­ă, ca în trecută. „Mai întâi­, alegerile directe s’aă făcută, supu­­ presiunea suprefecțiloră. (Fundul ® și Siretul ă de susă). La mul­te locuri, eî aă impusă alegătorilor ® pe delegați, sfăremăndă alegerea perso­­neloru ce plăceau alegătoriloră. Acesta au făcută de aă eșită ca delegați, la mul­te comune, proprietari, supleantul ă su­­prefecturei Fundul ®, și slngi­de a­le pro­prietarilor ®. VINERI, 4 MARTIE 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI Vis* n ----------­Abonamentul ® în Bucureeci, Pasagiul ® Român ® No. 1. — In districte la cores­­pondinții­­ Jianului și prin post ® la Paris, la D. Hallegrain, rue de l’anciene Comedie, Nr. 5. Administratorele (tip.riului I). Gr. Se­­rurie, ANU­­S CI­UBIUE liniă de 80 litere — 1 — lefi. Inserțiuni și reclame, lit. 5 — „ București J Mărțișorii. Priimirama astă—do­uă de peștă parti­­culariă din Paris, care ne asigură din nou, că unele din puterile garanți sus­ținu cu tăria, și vor fi susține voința na­țiunii Române, înțelepciune și energia, ne dice corespondintele nostru, cre­dință, târfă, unire și unitate și tóte na­­țiunele ne vomu susține, și tóte pute­rile garanți voru recunosce că suntemü uă națiune autonomă capta pentru tóte libertățile, și voru consfinți cerințele și­­ voința poporului Română. Ocirile cele neadevărate urmâ să a circula, atâtă prin orașiă câtă și prin unele sune străine, spre exemplu, se spu­ne că Românii de peste Milcovă ară tinde spre separatism!!. Nu trebue mul­tă solință spre a fi convinși că acastă solie este cu totulu neadevarată, spre a sei c’acela care ar lucra pentru se­paratism, nu este unu trădătoriă, ci unu omă, a­le căruia facultăți mintale s’au perdutu, unu omu ce trebue trămisă nu in localul» destinată trădătoriloră, ci în casa biețiloru nenorociți bolnavi. Nu póte fi arsî nici măcar ® unii copilă care se nu scie că, chiară d’a-mi pu­tea dori separatismul­, el­ este peste putință a se dobândi. Lăsămă la uă parte marea majoritate a Românilor­, de dincolo și de dincolo de Milcov, cari suntă toți olăriți a-și vărsa cea mai dure urmă picătură de­ sânge, mai nainte d’a vedea consumându-se trun­­chiarea unuia ș’acelui­ași cârpă ; lă­săm ® la uă parte că ori ce omă scie că suferințele Românilor­, de dincolo și de dincole de Milcovă și de Ortă, n’aă venită din causa unirii, ci din a­­cea­ a a corupțiunii ș’a centralisării; lăsămă la uă parte că toți sciă că de­­sunirea nu se mai póte efectua cumă s’a făcută unirea, adică: a se pune do­­sariele în câte-va care ș’ale transporta din Iași în Bucuresci, lasându încă câ­te-va se cad­ă în Buzeă; despărțirea acum devine peste putință, căci acumă averea tuturor ® este într’unulu și acel­ași do­* 9 sariu, în una ș’acea­ași curte de casa­­țiune, și nu se mai potă despărți ; și nu este una singură omu care se nu scie că, Românii, și cei de dincolo și cei de dinc­ll de Milcov, voru preferi a le pune focă ș’a peri cu dânsele de câtă a lăsa să mână străină se mai încerce a le despărți. De este se perimă,­­­ică ei, apoi pére și averea și cor­pul« nostru mai ’nainte d’a peri sufle­­tulă României! Lăsându, țn­cemu, la uă parte tóte aceste, este d’ajunsă s’a­­mintimu, in câte­va cuvinte numai, po­­sițiunea nóstru din puntură de vedere europene, sper a nu mai remânea în­doială nimică că chiară d’a­mî nu pu­tea voi definirea este peste putință. Francia ș’a vărsată sângele spre a rădica la Dunăre m­ă zidu, contra nă­­văliloră Nordului. Acésta este uă de­­chiar are oficiale. Cumă daru Francia, Italia, și ânsa­ șî Englitera voru pută priimi desinirea, trunchiarea acestora două Principate, ca asta-felu se se re­ducă la vechia loru slăbiciune, se des­chidă din nou calea năvăliriioru, și astă-feră barbaria se calce acumă în piciórele caii oră peste terămulu i­­nundată de sângele loră? Ori cine póte vedé că acésta este peste putință, că România trebue se fiă una și nedes­părțită, sau se­pará, și prin urmare că nu vomă pute avea separatismulă, ci in­corporarea ștergerea nóstru din carta națiunilor ®. Și fiindu­ că nu pote fi nici ună Română care se voiască încorpo­rarea, nu póte fi nici unuia care se voiască separatismulă. Intre soirile cele neadevărate ce suntă în foele străine, este și acea­ a că Co­rnițele de Flandra ar fi refusată posi­tiv ®. Amă zisă și susținem ®, că nu este asta. Cornițele n’a refusată pozitîva; elă a lăsată puteriloră a oțărî, fără ca elă se le împiedice în nimică priimindű ge ® refusendit netedă. Spuserămă ori, și mai facem ® cu­noscută și aci­, că tóte concesiunile date de fostula guvernă aă intrată, în sfîr­­șită în desbaterea corpurilor­ legiuitore. Puterea esecutivâ a dechlarată că ome­­nii de legi i-au spusă că ea nu póte rupe nici unul­ din acele contracte, do efliu atunci numai cândă ar găsi că con­tractaț­­i vă călcată vr’una din condi­­țiunile contractelor ®. Națiunea Inse, ca una ce ea este adeveratulă proprietari ®, este singura ce póte priimi sau cosa ori ce contractă. Mandatarii iei potă a­­cuma cerceta tóte lucrările și oțărî, in deplină cunoscințâ de lucru și ’n cea mai asolută libertate; înse se nu uite c’acele concesiuni, fórte ilegale, în princip, s’aă sancționată prin adresă de către am­îndoue corpurile, și când ă le voru casa se cercetese mai ăntâiă se nu espue națiunea la pagube uriașie și la pagube materiale și politice. Ministerial­ actuale a lăsată se se facă alegerile, în colegiurile ce erau vacanți, în cea mai deplină libertate. Nu pate fi una singură omă onorabile care se se îndoiască ună singur momentă că de­­c­lararea ministrului din Intru a fostă sinceră și sacră. Cu tote acestea, pri­­mimîi uă epistolă care ne spune că ’n alegerea de la Romană s’au făcu­t abusuri și violări de lege, mai ce și mai nainte. In interesulu Camerei, în interesul ® sânțeniei votului, în interesulă moralității publice și ’n interesulă gu­vernului publicăm› mai în totu între­gimea iei epistola demunn­ătorie, ce prii­­mb­ăm­ă în acésta cestiune. Guvernul­ și camera voru cerceta îndată, suntema­și curi, și voru trimite naintea judecății pe cei cari-I voru dovedi curioșî. A­­cela care scrie este ună omă onorabile. Nu trebue ínsĕ se ne mirămă, chiară dacă ar păcătui cu bănuiălele. Eșimă de luptă unu regimă atâ­t de coruptă în câtă puțini, fórte puțini au rémașii cari mai cred ® în virtute; ș’acesta este crima cea mare care a comisu-o sis­tema trecută. Se póte asemene ca ve­chii suprefecți se fi perdutu cu totulu putința d’a se opri a nu înrîuri, ba încă a scamot­i alegerile. Lumina dară, d-nn miniștri, lumina mare, domni deputați, și lovirea cea mai tare viciului și fraudei. Aci toți pot ă lucra cu anima, căci este vorba de celu mai mare interesă ală națiunii, și pentru că toți sciă că nici guvernulă, nici d. Manolache Costachi nu voru priimi, cu nici ună pred­ă, nici chiară bănuiala într’uă alegere. „Că au făcută una ca acésta amint ca alde Hermeziă, Emandi etc. nu se miră de Iocă, pentru că pe dânșii îi sc­ă de multă. Dară se fie trași, în­tre ei, tineri cari acumă începă cariera loru, ca tînerulu Sturza de Nr. Scheea, etc., nu me potă îndestulă m;ra! Cândă delegații aă venită, aialtă­ sâră și eri deminața, în Romană, ei aă ve­nită cu deputatul­ pe buze, pusă de suprefecți, cari și ei n’aă lipsită a veni și a sta în Romană, pentru a’i înrîuri, împreună cu poliția iusă. Deputatulu a­ fostă de mai nainte pregătită. Dară cum­ă suprefecții nă putută se-i asculte, nu înțîelegu, căci, pe câtă amu putută afla, prefectură nu le ar­e dată nici ună ordină. „In sala de alegere, scrierea depu­tatului de către delegații nescriitori de carte, părea că se dedese în­otcupu. Mai întâiă ună primare de la Domi­­nescu, slugă a lui Hermeziă, pusu-ile a­­cesta la cale, spusese acelor­ delegați de a-i da lui biletele de a le scrie; și dacă acesta s’aă retrasă, căci unii alegători nu s’au putută stăpân­i și, plini de indignare, au cerută intervenirea pre­­șiedintelui biuroului, alții, preutulă de la Oboroceni, satu ată Sturzei, i-au luată loculă, și apoi altul ®. Până și câte ciuci, trei, se îndesau se­tea bile­tul­ omului din mână, parè câ erau ji­danii, la capra podului, luândă trăies­­tele ómenilorü cu dea sila. „Dupe închiderea scrutinului, s’aă primită încă voturi! Earu biroulu deß­­nitiva n'aă fostă alesă. Despr­e aceste ne­­depliniri de forme, pucină n­­-au pă­sată. Inse ne-au indignată însurirea și modulă scrierea bisericoru. ^ „Și so­ă pentru cine s’aă făcută tóte aceste ? „Pentru d. Manolaki Iepureni, pen­tru care tocmai nu trebuia fie se pro­­cedă asta-feliă, căci, ori c...au­ră ad­ministrată de zeu, finanțiele nóstre căndă nu fostă la putere, Inse aă fă­cută ceva bine ca preșiedinte ală Ca­merei de a stă—41- Da, pe..tru onórea guvernamîntului actuale, pentru onore în­­să­și a d-lui lepurenu, nu s’aă cuve­nită sa urmeze astă-feliu alegerile. „Bacăte­ ne căduțî în palatele vició­­sei cărmuirî înainte de 11 Fevruariu; mărețiulă faptă încă este vin; ómenit de înainte de 11 Febr. ne rîdu. „Amă fi putută câți­va se reclamămu și se cerimă anularea alegere!. Dară în împregiurările de faciă, vuetulu ce s’ară face, fiindă uă compromitere a guvernului de a<tî, amă socotită că este ună lucru prudinte a face. „Amă socotită se’ți scriu despre as­tă miserabilă alegere, căci gândescu că póte servi și mai multu pentru uă bună reformă electorale. Copăcineanu. PRESA STRĂINĂ DESPRE NOI Cetiniu în Avenir national. Revoluțiunea care a schimbată ordi­nea lucruriloru în Principate, n’a sur­prinsă cabinetul­ de Santă-Petresburg. De două lune se scia că principele Cuza șiorăia pe tronul- seu, și că una din plângerile formulate contra guvernului sef era ore­care tendință ce, pe dreptu séu pe nedreptu, se presupuneau pen­tru Rusia. Aceste doua lune au fostă bine întrebuințate ca se se eviteze uă eventualitate prevedută, și principele Gottschakoff, reunindă pe fruntariele Moldo Române ună corpă de trupe res­pectabile, nu a acceptatu evenementulu. Prusulu era supraveghiată, și la ăntâia operațiune a unei mișcări accentuate, trecea grila și Rușii intrau cu mână ar­mată în Principate. Ordinea materiale nefiindă turburată, primulu ministru al­ Țarului s’a credută datoria, de respectă către puterile garanți, a schimba in­strucțiunile date capului comandante ale corpului de observare; telegrafulă s’a oprită de a se mișca pînă la un noue ordine. Turcia, care se simțise mișcată de acesta desfășiurare de puteri și ce­ruse esplicări la Santa-Petresburgu, a trimisă, se duce, uă protestare ener­gică contra a ori­ce seară încerca din partea Rusiei, fiă spre a restabili pe principele Cuza, fiă spre a se amesteca în alegerea unui nou suverană, în afară de conferința marilor­ puteri. Acestă pretinsă energie are trebuință de con­firmare, cu tóte aceste fiindă că diva­­nul­ ar putea dintr’ună, minutu pînă in­­tr’altulă se susțiă protestările sale de către Engliteza și Francia, noi scîmți din isvoră sicuru că s’a decisă a re­­mâne provesoriu în espectativă, puindu înse se lucreze creaturele Rusiei în Principate. Acesta revoluționse, de cea mai mi­că importanță la ântâia vedere, póte conține, cu tote aceste, în sine germi­­nea unui conflictu. Ducatele Elbei potă deveni săștigură pe care Rusia îl­ pate pune în balanța acelui echilibru euro­peană, totu-de­ una invocata și în totă de una falsificată. Până acumă, prin­cipele Gottschakoff protestase pentru dorința sea de a remâne neutru între amânduoe curțile în privința Conven­­țiunii de Gastein, dară Alexandru II, pare ași fi adusă aminte, în urma miș­cării din Bucuresci, că Prusia și Aus­tria ară voi să m­­ită tocmai comptă de drepturile sale, asupra ducateloră Eibeî, drepturi, după dânsulă, anterio­­re aceloră a­le Hohenzollern. Ordini imediate s’au dată represintanților­ Ru­siei din Berlin și Viena; nimică n’a transpirată asupra naturei acestoră or­dini, dară se cugetă în generale adi că acțiunea moscovită, în aménduoe cur­țile, seamănă la acele piese în cari a­­celași actoră jacă diferite roluri. S’a răspîndită nuvela despre oă în­țelegere între Francia, Anglia și Aus­tria, spre a regula cestiunea Principa­­telor, în unire cu Rusia, pusă pre­­cumă în stare spre a complecta areo­­pagiulu. Dară cabinetulu de Sant-Pe­­tersburgă, dacă trebue se credemu Ga­zeta din Moscva „prevede tirapă multă“ și s’ară uni din inimă, nu înse, dupe cum ă se face cu glasă mare în Bucu­resci, ca se lase Principatele a servi de schimbă în cesiunea Veneției pen­tru regele Italiei. Provinciile Dună­rene, cu violență și diplomatică, smulse Imperiuiu Otomană de către influența rusă, nu voru putea trece nici în tată, nici în parte Austriei; Rusia s’ar­ o­­pune pe faclă. Se vede că astă afacere este în a­­junulă de a lua mari proporțiuni, și va fi cun­osc de vedutu că ea se încurcă naturaiemente în a ducatelor. Eiber. Elias Regnault. Ci­ti­mă în Le Temps. Curiósele detaliuri cari ni le-au a­­dusă foile germane despre chipulă cumă s’a făcută revoluțiunea română, au cau­­satu în Europa să vină impresiune de mirare, și au dată acestei revoluțiunî unii aspectă cu totul[ particularii]. Da­ca s’ar fi lua cine­va după apariție, ar dice că este ună nou capitală din is­toria Rusiei. Trăsurele cari reesti suntă aceleași: actori în mică numeră, inte­­ligințe legate cu întrula palatului, de­fecțiunea gazdei chiară a principelui, în me^ă­loculu nopții se presintă la porți, cari se deschidă fără resistință; principele e culcată, aude scomptură pașiloru năvălitoriloru, se sculă cu grabă și­... cade în mănele inamici­­lor ă sei. Dară acéstä asemuire a eveneminte­­lor­ din Bucuresci, cu dramele bizan­tine și ruse, se opresce la fisionomia esterioria a faptelor­. Uitânduse cine­va mai de aprope, găsesce, no­uă re­­voluțiune de paiață, dară conjurațiunea unui poporă întregă. Se cunosce is­toria principelui Cuza, ridicată acumă șapte ani la tronul­ României, prin ună îndouită votă ală Moldovei și Româ­niei cari, menținute In stare de despărțire prin diplomație, voiseră să se unesca cu ori­ce preță, elă n’a putută să se de­prindă cu condițiunile in cari se gă­sise la urcarea lui. Intr’uă <sî luase dictatura, își croise după placă nouă instituțiuni pentru România. Nu numai că schimbase motu proprio, Constituțiu­­nea politică a țarei, dară încă li și re­­înoise constituțiunea sociale. El­ pre­tindea a schimba astă­feră tóte obste­­culele pentru progresă. Acestă pretențiune avusese resultate câtă se pate mai rele; vechiul­ gu­vernă nu era de sigură bună; dară și celă noă nu prețuia nimică. Starea lu­­cruriloră­­eșită din lovirea de Stată, nu se mulțumia numai cu gena ce fâ­­cea^tutoră libertăților­; ea atingea spre covîrșire tóte interesele și se resol­­va la prodigalități, cu j­ifuri, cu co­­rupțiune administrativă, cu conflicte ne­sfârșite între proprietari disposedați și țerani chiunuați la posesiunile pământui­i­, de aci impucinarea producer­i, și prin ur­mare fometea. Chiară liniștea miterială nu era asigurată: fusese In anul a trecuta, la 3/1­5 Augustă, în orăș­ul­ Bucureșt­i, uă­resculă, așia de în­tunecoisă in cău­șele sele, așia de oportună și cu a­­tăta cruzime represă, incâtă se banui că într’ânsa era mâna poliției. Guver­­nul­ principelui Cuza se scoborise a­­tâta de josă în opiniune, încătâ i se făcu injuria de a-lă crede că el­ pro­vocase desordinile în stradă ca se-șî dea apoi meritul­ restabilirii ordinii. De atunci guvernul a numai avu con­­sciința despre elă: capul ă se­ își sim­­ția alunecându-I piciorele, avea din cândă în cândă ună f­la de v­ sinul da abdicare. Tótă acastă adunătură de fapte, ex­­plică răpeziciunea și lesniciunea cri­­sei finale, este curată că revoltă a o­­pinionil. Déca conspiratorii activi nu suntă de câtă câte­va sutimi, e­ nu In urma loră poporațiunea; decă cap­i mili­tari au participată la opera restarnării­ăur­­ma proiectului și esecutării sale nu este a unui omu de arme, dară m­ă capă de partită politică. Mișcarea este așa de întinsă, atâtă de generale, în­câtă în minutură cândă a isbucnită, nu a făcută de­câtă se lămurască cugetarea se­cretă a lumii întrege ;­numai ună sin­gură oma a fostă surprinsă, și încă nu e de­câtă pe jumătate, adecă acela care a fostă ținta tutoră acestoră drepte re­­sim­țiminte. Principele Cuza, se afla totă­d’uă­ dată în facia unei națiuni în care nu-î mai rămâne nici ună partizană; înaintea esplosiunii, nu s’a găsită una singură trădătoră care să-l­ înșciințese; în ora desnodământului, elă insuși se­­ părăsesce pe sine, și subscrie propria lui cădere, fără se s­că­ună cuvântă; apoi îi vine glasulă, dară numai ca­re se umilăscă și se mârturască legitimi­tatea mișcării, care îi ia cotona. Insti­­tuțiunile ce creasc, departe de a-I fi uă putere, se intorcă contra Iul și a*

Next