Romanulu, martie 1866 (Anul 10)

1866-03-04

62 jură ca sé-lii împovereche. Camera re­­presintanțiloru, formată din creaturile sale, proclamă cu entusiasma că con­jurații victorioși au bine meritatu de la patriă. Ca jalnică cădere! Abia scăpați de jugulă principelui Cuza, Moldo-Românii, precum ă s’a ve­­dută, s’au­ silită a presenta transițiunea și a evita periculii provisoriului. T0tă buna loră voință a venită se cadă îna­intea unui refusă și acumă eată-i în mânele diplomației! Care va fi resul­­tatul­ dificultăților­ situațiunii? Este greu de prevedute; dară cee­a ce se pute afirma, este că soluțiunea va de­pinde, într’un mare mesura, de buna purtare și de spiritură de patriotismă și de unire ală poporațiunilor­ române. Ulysse Ladhet. LA 11 FEBRUARUL Pe cândă atâtea voci se înalță pen­tru ca se proclame faptulü patriotică de la 11 Februarie, inimele femeielor­ române, nu potu remânea mute! D­i, loră li se cuvine, soră, cari sforțate de seciulă loră se ști$u în inacțiune, pe cându bărbații românî lucrau pentru patriă, gata a-și sacrifica repaosulă, póte chiara vieța, pentru binele comună, loră,­­flică, li se cuvine se viă, nainte de toți, se esprime simțimântele de re­­cunoscințiă ce se animă. Multe cântări, multe discursuri eso­­ciate vi se voră adresa, nobili frați ro­mâni, dară nici uneie nu voră putea agala profunda sinceritate a felicitării soră nóstre, cândă venimă cu fruntea rădicată, cu inimele pline de mândriă și fericire se ne încredințâmă (pe voi ce ve credémű lipsiți de energia, pe voi ce veghiați încă pe sermana țeră pe cândú ve credémű adormiți), că totă de­una femelele române voră avea uă lacrem­ă, vă rugă se vă dea în timpă de încercări, ună strigată de entusiasmu la ure de succes, va cununa în dale de gloriă!... Salutare, dar, vouă cari ați făcută onore numelui de Români! sa­lutare vouă cari ați realisată cea-a ce francesii n’aă putută face la 93, cea-a ce pînă acumă se privea ca utopia: desturnare de stătu, revoluția, regene­rare fără ver­sare de sânge! Veți putea fi mândri, cu dreptă cu­vântă, dacă lucrările vóstre și de a­­cumă înainte voră fi demne de acesta frumdsă deșceptare... Bucuriă dară ne­mărginită , căci ne văd urâmă, în fine, la țlipa multă dorită, care n’o credemu încă așta de aprópe, la țlipa gloriosă unde toți românii, fără escepție, uniți printr’uă ideiă mare, printr’ună mare scopă, vină se-șî depue ori ce ură, ori ce rivalitate la picierele junei pa­triă, din nou regerată! De acumă de­­visa vóstru se fiă: Speranțiă, veselia... cumă a fostă, voiniță, energia — în țlipa memorabile de 11 Februarie.­­ • Nici unul din voi, români, se nu se întristeze d­e la rem­inișcințele trecutului, suvenirul speranțelor formate în ocasii analoge, speranțe asta de desă sdrobite, se nu recescă entusiasmulă vostru de astă­ gli, se nu vă facă se ve înduciți, nici se desperați de viitoriă! Aduceți­­de aminte că animile nobile au fostă create pentru ca se sufere, se fiă în­șelate de multe ori, adesea lovite în plusiunile loră, — dară câte vădată și ca se triumfe! — Și ore, ce po­tă fi descepțiunile tre­cute pe lângă cea-a ce amă dobândită? Conscitația datorii împlinite, respectulă Europei întregi, stima: • recunoscinția generațiilor viitore cari, într’uă <fi, putea *se ne întrebe: Pentru ce ați avută a­­zimă, pentru ce inteligințiă? La ce v’a­­ervilă se re­duceți în străinătate se studiațî, daca n’ați solută se faceți bi­nele? Pentru voi are istoria în zadară a avută nume mari, exemple gloriase... .,dtă ce era se­n­ă... Lacremi!.. rușine!..­­) Încă uă dată mai declarămu că până acumfl Cornițele de Flandra, alesului nostru, nu a datu unu răspunsu categoricii care se fiă unii refugii. Reci. Tristă moștenire de lăsată de la nișce părinți copiiloră soră! Dară nu! D­acă care a legată asia de aprópe virtutea cu fericirea, care a voită ca ce este datoriă pentru cină, se fiă totă de vădată singurulă isvoră ală adeverateloru mulțumiri, a făcută ăncă vădată se lucescă stepa României! Românii au înțelesă că, martiriul­ libertății este preferabile unei măriri nemeritate, unei puteri așezate pe base nedrepte (măriri, puteri ce curîndă sau târțiiă trebue se cadă). Ei s’aă a­­relată bărbați... nă voită... nă putută­ și succesulü cela mai ne­sperată a în­coronată stăruințele loră. Speranțe bune dară, în viitoriă, căci ne amă convinsă, în fine, că mai a­­vemă dreptă de a spera, că putemu cere, că meritămă ori­ce bine. De a­­cumă înainte, chiară decâ provedinția ne mai reservă $ile de încercări, nu va mai putea zl­ce nimini. România a murită! căci uă voce resunatóre se va înălța din țerână strămoșiloră, din bu­zele batrânilor­, din gura copiiloră, din inimele femeielor, strigândă ca astăzi: Se trăescă România, se traescu fii sei, ELISA P.­OPRAN. LOCOTENENȚA DOMNEASCA. Domni! Scarlat Falcoianu și Ion Bră­­tianu, sunt­ numiți membrii ai depute­­țianei, însărcinată cu apărarea votului corpurilor­ legiuitóre, de la 11 Febru­­arie, înaintea puterilor a garante. Domnule Redactare! Vedenda in diarulu Românulu de eri­că comitenți mei, printr’uă scrisore a­­dresată onor. Municipalități, cu data din 20 Februarie, au declarată că îm­­prumutulă nu se mai póte efectua, credă a-mi împlini datoria mea, spre a nu lăsa a se induce publicul« în erore, urelăndu că acea scrisare a fostă rea interpretată, fiindă că comitenți mei nu ceru de cătă­nă prelungire de­termină, în considerarea evenemintelor­ petre­cute și greutăților­ financiarie actuali. Priimiți, domnule Redactore, etc Represintantele contractanților si împrumutului municipale. Louis Schondorf. Publicamă liniele de mai susă, nu nu­mai spre a sta cu nestrămutare în prin­cipii noștri! d’a da ori­cui dreptulă d’a vorbi, dară ăncă spre a arata pu­blicului, cum, cei cari au contractată cu guvernele trecute, scri­a protesta chiară căndă adeverulă este atătă de mare, în­căt, nici uă dibăcia nu-la póte ascunde. Asculte publiculă și judece. 1. In acesta scrisore, d. Schondorf zice că comitenții sei nu ceru de câtă uă simpla prelungire, căndă este actă autentică prin care d~soră ceru, totă cu meșteșugii, slărirea scontului. 2. D. Schondorf vorbesce aci de evenemin­te, asta­felă în cătă publiculă ară putea crede că acele eveneminte ar fi revoluțiunea d la 11-23 Fevruarie. In deșpărtu­rise domnia-sea se va sili a lovi învinarea Romăniloră, căci epis­tola contractanților» este cu 3 z­ile scrisă și pornită ’nainte.'­ învinării. Spre a putea acumă națiunea judeca în cunos­­cință de lucru, între Romanulü și d. Schon­dorf, în numerasă viitoră vomă publica­ în întregimea sea epistola cu pricina. A­P­E­L­U LA TOATE CLASELE DE OAMENI CE LOCUESC PE PĂMÂNTUL ROMÂNIEI ȘI SE HRĂNESC DIN SANUL ACES­TEI MUME BLANDE ȘI BINE­ FACATOARE CĂTRE TOTI ELI SEI PROPRII ȘI ADOPTATIVI PARA OSEBIRE. Prea sânțiți, MiTropoliți, Episcop­ și Archiereu, prea cuvioșî Archimandriți, Protosingheli și Sin­­gheli, prea cucernici Protopopi, Protestoșî, Preoți și diaconi. „Totu darulu celu desăvîr­­­șîtă și totă darea cea bună „de sus” sunt pogorîte. (..St. „loan Chrisostom.“) Eată și cuvântulă proorocului Ieremia : „Preoții n’aă spusă unde este l­om­­„nulă, cei ce țin du legea n’aă voită „se me­scie, și păstorii aă făcută fără „de iege asupra mea. — Vai vouă, pă­ ROUJĂNULU­I MARTIU „storiloră, ce ve pasceți numai pre voi; „căci laptele turmei îlă mîncați, cu „sîna ve îmbrăcați, și pe cea grasă o „junghiați, eară oile mele nu le pas­­„ceți, pe cea slabă nu o ați întărită, „pre cea bolnavă nu uă a ați vinde­cată, pre cea sdruncinată nu o ați „legată, pre cea rătăcită nu uă ați în­torșii, și pre cea perdută nu o ați „căutată,“ pentru acésta așia dice Dom­­„nulă: „Voiă cere oile mele din mâna „păstorilor“ și’i voiă depărta pre ei „din poporulă meă.“ Cine póte tăgădui că națiunea nós­­tră Română, care a suferită și sufere maî cu sumă acumă, este turma prea sânțiloră Mitropolițî, Episcopi, Arh­ie­­rei și celorl­alțî dupe sânta rînduială ierarchică a maîceî nóstre biserici? Prea sânțițiloră, cuvioșiloră și cucer­­niciloră! Națiunea nóstra, turma ce pă­storiți, oile ce se hrănescă cu laptele, și se îmbracă cu lîna, sunt­ sdrunci­­nate, bolnave și slabe, săriți, ca ade­­verați păstori, a le lega, a le vindeca și a se întări ca se meritați de Dom­­nulă. Cândă averea națiunei, sau a tur­mei prea sânției­ vóstre, se află în lip­să, ori­ce avere individuale este atin­să, turma suferă împreună cu păstorii, și păstorii împreună cu turma. Alergați dură, ca adeverați păstori a sprijini turma, contribuind­ cu midilacele bine­­facatore ale păstorului, spre îmbunătă­țirea averei turmei, de la care ve hră­niți; faceți ca, prin concursulă prea sânțieî-vóistre, oboluiu ce veți da dupe averea agonisită totu de la slimma turmă, se’i sarvescă și ei de întremare din sdruncinurile suferite spre a’și de­pune laptele și luna sea, cu care toți ne­amă hrănită și ne am îmbrăcată. Prea sânțițiloru, cuvioșii oră și cu­cernicilor!­! Faceți, ca prin exemplulă prea sânției, cuvioșiei și cucerniciei vóstre, se se sânțâscă turma și se ne sânțimu noi toții. Prea sânții vóstru sunteți sonți, sun­teți în capulă turmei, de la prea sân­ții­ vóstru dar isvorasce darulu celă desevîrșită și darea cea bună, care în­­cepă și se pogora de susă, ca de la însuși mântuitorulă Christosă, ală că­rui locă țineți, ca păstori ai națiunei Române. Nu pregetați dară a veni, ca păstori, în adjutorulu turmei, cu ală căria lap­te ve hrăniți și cu a căria lână ve îm­brăcați, nu pregetați, dice Ieremia, a veni în ajutorul ă și mângîerea turmei ce sufere, căci altfa-felu, sunteți su­puși osîndeioră proorocului, care pre­­vestindă­dice că va cere de la păstori totă respunderea. Fiți dură, prea sânțițiloră, compăti­mitori cu turma, și căutați îmbunătă­­țirea eĭ, ca se nu se implin­escu cuvin­tele proorocului spre reă pentru păs­torii nepăsători la suferințele națiunei nóstre Române. Faceți, în fine, se lu­mineze lumina vóstra ,înaintea ómeni­­­loră, cari vedende lucrurile vóstre „cele bune se mărâscă pe tatălă nos­­tru celă din ceruri."1 Domniloră Senatori, și domniloră De­putați, cari compuneți înaltele corpuri legislative fio națiunei române pentru fericirea ei! De la domnia­­ vóstrá de­pinde sórta Româniloră. Nu uitați că Domni­a-vóstrá sunteți chemați, dupe cei prea sânțiți, a întinde mâna adjutătoriă coloră ce íuota isbiți de valurile fur­­tunase. Nimeni mai bine de­câtă domnia vas­­lră ne cuno ce causa furtunei ce isbi acesta bine-cuvântată țâră, care remi­se­seracă și de cea­a ce putea se mai aibă, dacă nu la amegea de ilusiunile perifeice. Tesaurulă, de unde ne priimimă esi­­stința vieții, ca de la peptulă maîcei comune, este deșertă. Faceți prin con­cursul don­­liei-vóstre, a se înavuți, aducând« fie care, dupe putere, oboluiu seu, ca veduva Evangeliului, pentru în­tremarea patriei, ai cărei fii ve numiți și 4.00țî că sunteți. Domniloră legislatori, care compu­­neți înaltele corpuri de Justiție ! imitați exemplură păstorilor­ și confrațiloru­l domniei­ Vostre. Domniloră înalți funcționari! Nu ve uitați la suferințele generale, provenite din sleirea tesaurului publică, fără a compătimi cu nevoile, în care se află maica comună. Frați funcționari mai mici și scritori ce priimiți micuță salariu, cu care vă țineți familiele și plătiți chirie, veniți cu neaverea vóstru și depuneți în vis­­terie obolulu vostru, căci el­ va pre­țui, ca și ală văduvei care a dată mai multă de­câtă toți bogații. Frați profesori! Voi sunteți luceferii României, ca păstorii lumina lumea și sarea pământului! de la voi se ascuptă regenerarea și mărirea patriei nóstre. Fiți dură atențioși și esecutori ai vo­­cei ce pare că strigă, ca în justiție: „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui spre mântuire, 14Da-țî voi întâii exemplură, ca și păstorii, de iu­bire către mama nóstra. Depuneți-ve o bolulă spre împlinirea împrumutului națională. Domniloră neguțători de totă clasa! Visteria este centrulă comerciului dom­­niei-Vostre, cu care vé hrăniți. Daca visteria țârei se află golită, și funcți­onarii neplătiți, cumă ar putea se pros­pere negoțulu domniei-Vóstre ? Alergați dară și domnia-Vóstru, ca toți ceî­l­alți fii ai acestei patrii bine­­făcătorie, și­ î­nșiurați povara ce ea purta pentru toți, contribuindă fie-care cu puterile ce le are supte de la pep­­tură maîcei comune. Frate populă ! tu care ai suferită și ai răbdată multe ! tu care au trecută tate cu vederea, îndată dupé ce fur­tuna a perită, ertându fiă-căruia, dupe legea Domnului, păcatele cele cu voe și fără de voe! Către tine venimă cu inima deschisă și te deșteptămu îndem­­nându-te se vii totu tu cu sărăcia ta. Aduți aminte de popularu Franciei, cândă se chemă a contribui pentru li­berarea Italiei. Napoleone merse, în­vinse și se întorse aducândă și înapoi din sporulă obolului dată de poporul ă seă, căci acelă obol« era bine­cuvân­­tată de Dumnedeă. Numai o bolulă i u dură póte înavuți vistieria nóstru, spre a scăpa de împrumuturile streine. Frați Germani, care ați găsită bra­țele deschise ale mamei nóstre și care v’ați înavuțită în sînulă el, nu perdeți credința ce ați avută până astă­zi în mama vóstrá adoptivă. Fi­ți și voi ca toți fii ce-șî depună talantul, acolo un­de ’să voră afla în sutiță. Frați Israeliți ! Voi care purtați ti­tlu de principi ai aurului și argintului! Voi care goniți din tote părțile, ați in­trată și locuiți pe pământul­ făgădu­inței, de unde curge lapte și mier­e, fi­ți cei din tană cu puternicile vostre midi­­le de a veni în ajutorul­ aceluia în ui­m­lă căria v’ați înavuțită. Face­ți ca îm­prumuturi naționale se se esecute fără amânare prin concursulă vostru, spre a dovedi că meritați mai multă de­câ­t toți fii mamei nóstre comune. Ear noi sub-scrișii, și umiliții pro­fesori, ca familiști și chiriași, sperăndă numai în Salariulă lunariă, venimă și oforimă din parte-ne aceste salarie pe câte uă lună, restrângându-ne în econo­miile ce potu aduce ună mică bine pa­triei care ne hrănesce și ne ține fără murmură, ca uă mamă iubitore de toți fii sei recunoscători. Al. Bonescu, I. Pavelescu, D. A. Steuleanu, Grinnadiu Popescu. iinte de 11 Februarie a câdată, și a făcută locă celora mai fumose spe­­ranție pentru viitorulu și prosperarea acelei nume comune, pe care fii eî cei aleși, fii ei cei buni a­trasă-o din momântulă în care anemici cî voină s’o culce pentru totă-d’auna. Nu voi­ mai enumera suferințele a­­cestora ómenii drepți și nu voiă mai spune persecutările ce aă îndurată cu pacienția divină, fără a se obosi d’a lucra neîncetată pentru salvarea pa­triei loră. De 18 ani luptândă ca gi­ganți în­potriva străinului, câtă și a inamicilor() interiori, o salvară pen­tru a treia oră, și credă,— credemă toți, sperămă toți că pentru totu­deauna­— Ei au salvat’o, ei i­aă redată viația, ei să dară libertatea, ei au scăpat’o de peire. Trăască dară România, traescu liberatorii ei. . Și acumă se ijihemă ca renumitulă poetă Murasianu. Acuma séa nici uă dată Croesceți altă sortă, La care se se ’nchine Și cruȘi tei dușmani! Și déca vomă lua de devisa aceste cuvinte salutarie, daca ele s’aru in­filtra în inima ori­cărui Română, țara nóstru ară fi salvată pentru totu­deauna. Suferințele ei trecute, pla­ele ei sân­­­gerânde se no stea cană imagină vină înainte ochiloru, ca sa ne aducă aminte causeleloră ca să secețiune în timpulă de faciă și în viitoriă! Acumă (deși camă tărâiă) sora mea, se ne clămă în una și se jurămă în u­nanimitate, pe altaru­l a patriei nóstre: „Gredin­a, dreptate și amorií“! «e ju­răm,­ ca una sing­ură cugetă, că sin­gură țintă se aver­ă toți. .,Binele co­mună ală țerei nostre.""'' Se pară ura personală și ura de par­tide, se pară interesul» și egoismul­, se pară viclenia și totu ce cugetă reă, și se strigămă toți cu uă singură voce: traesca România, traesca libertatea și liberatorii ei, traesca dreptatea și fii eil­e Și noi, femeie, noi, surorile d­ie db­­ândă. Amin la apelulă ce ne faci, se lucrăm­u fia­care din puterile nóstre, ori câtă de slabe amu­ri, se depunemă fie-care obolulă și se susținemă pre frații, soții și copii noștril la opera cea mare, la idea cea înaltă, prin inimă și faptă. Se arazămă că suntemă demni și demne d’a aprețui și susține uă libertate, la care noi femeile amu lucrată asta de •’ puțină ca s’o câștigăm» ;— uă libertate pentru care alte popore, și de unedi Polonia, varsă rîurî de sânge, și în locă d’a o dobândi, căzură mai reă în sclaviă. Libertatea, adică fericirea— căci cum s’a dist de atâtea ori, numai cu liber­tate póte fi oă națiune fericită, și nu­mai prin concursur ă ș’am0rea fiilor… ei acea națiune póte fi fericită! Trăască dară totu ce-și iubesce țara, trăască toți ce lucrez á în sinceritate pentru dânsa, toți liberatorii patriei nóstre ! E. S. Craiova.________________ RESPUNSU la apelulu făcută în Românulu dt TRA­IE ATEI A. Ai dreptate, sora mea do­uă miâ de ori dreptate! „Inimile bată mai­ liberă în pepturile nóstre:“ ele saltă «se bucuriă și feri­cire­— durerea ce le apăsa, piatra cea grea ce înăbușia răsuflarea nóstrá ina­ĭn­tate Adunările pentru alegeri m’am pronunțat adesea către quel que me cunoscu que nu pot lua parte nici ca alegotor nici ca ales. Grație regimului guvernului actual, prin quare s’a restabilit dreptul întru­nirilor, și libertatea Presse­, cetățenii începură a se întruni spre a se con­sultă și prepara pentru alegerea dela 6 Martiu a membriloru consiliului co­munal. Alaltă­ sâra, la 1 spre 2 Martiu, din quei adunați la ospețul Municipalită­ții, unii m’au propus și pe mine în­tre candidați, și alții m’au respins. Eu ense da qua nu sunt solidar de pro­punerea unora pentru que n’amă rugat pe nimeni, totu asemenea nu potu me­rita criticele que nu le-am provocat. Nu m’am dus la nimeni spre a so­licita candidatura, n’a venit nimeni la mine să mă întrebe de pot priimi o a­­semenea sarcina, n’am ambiționat nici uă dată locul omenilor que nu pot o­­cupa locul meă.

Next