Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-01

Primăria Comunei Bucuresci. Asta­ sora Mercuri 1 Iuniu de la 8 ore sera, Consiliulu Comu­nale va ține la Ospețulu Orașului un șed­inți­ă publică spre a con­tinuă cu discuțiunea asupra vo­tării budgetului a. c. 1866. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiulfi particulariu alu Romanului) Viena 11 Iunie. După informațiuni guverna­­mântală, Prusiana au intrată er! în ducatulă Hol­­steină, aă ocupată Bremstedt, Horst, Itzehoe, Gluckstadt și Elmshorn (la uă distanț­ă do­uă leghe de Altona) eraă se fiă ocupate în timpulă­­ Jileî de erî. Cu tote aceste acte agresive din par­tea Prusiei, întrunirea stărilor­ general! în du­catul­ Holstein luptă protecțiunea austriacă se va face astă­zi­ la Itzehoe sau la Azora. Se crede că din aceste evenimente va resulta casus belli între Austria și Prusia. Viena 12 Iunie. Austria a ruptă relațiunile diplomatice cu Pru­sia. Ambasadorele Austriei Cornițele Karolyi Reci a primită ordinul­ de a părăsi îndată Berlinul­. Generaliulă Tann, capulă Statului Majoră a arma­tei Bavareze, a sosită aci pentru a se înțelege a­­supra operațiunilor­ comune ale armatelor­ Au­­striace și Bavareze. K­ali lipsesc­. Se sperama ca, bine lu­minată asupra împregiurărilor­, Adu­narea nu va lipsi la datoria iei, nu va întărea d’a lua mesujele financiarie pro­prie a scăpa situațiunea în întru și a ne pregăti răpede și bine. București JJ *. Publicăm­ mai la vale apelulu Pri­măriei Capitalei către Bucuresciani, pen­tru înscrieri de voluntari, cari se se­pară în servițiului patriei pentru or­ce eventualitate. — Suntem p­licumi că inteligintele și pa­trioticul poporu al­ Capitalii va răs­punde fără eșitare la chrămare. In rân­durile aperătorilor­ patriei, cei ce au locuiit pe 11 Iuniu 1848, cei ce au facutu pe 24 Ianuariu 1859, cei ce afi contribuit­ Ia 11 Fevruariu 1866, vorü ave unulu din locurile cele m­ai frumóse, și vorü sei pestra nepătată renumirea cetățianilor­ Bucuresciloru. Depeșia telegrafică ce publicamu mai susu nu lasă nici uă îndouință despre imposibilitatea unei împăciuiri. „Con­­ferinț­a a murit, spre a nu mai învina, du­ceaO acum, căte­va­­ jlile b­iariele străine, și Austria a ucis­-o.“ fresbelulű pare inevitabile, adaugeau ele. Remăne nu­mai a se soi unde va relata. Dacă Austria va pune în lucrare propunerea d’a convoca stările ducatului Holstein, Prusia ar considera acestă acta ca unii casus belli. Scima că stările au fost­ convo­cate, și depeșii noștri ne spune că Prussia a și intrată în Holstein, Resbelulu nu pute darü întârzia de a începe. Prussia nu putea primi situa­­țiunea ce i-ar­ fi facutu unű vota ostile ale Dietei Ducatelorü și­otărîrea sea d’a ocupa Holstein, se pute privi ca uă declarațiune de resbelu. Pressa europiană o prevedea. Și chiar ș ^iarnele cele mai amice păcii recunosceau că nereușirea proiectului de conferințță sfărâma ori ce speranțe. „Din tote părțile, trice Le Temps de la 7 Iunie, ne vine confirmări că proiec­­tul a do­uă conferință a remasa cu totul a rosit. In mijlocul­ potopului de telegrame de care suntem­ inun­dați, ne este cu greu se putem­ deo­sebi care este guvernul­ neutru care a luatu inițiativa acestora declarări. Buletinulű Monitorului pare a o atribui cabinetelor­ engleze și ruse și totu astă versiune o găsimu și In depeștele ce priimimu de la Francfort și de la Berlin. Dar, de altă parte, uă tele­gramă de la Londra ne anunță că a­deră la camera comunelorű, D. Glads­tone, respungindu la uă interpelare a generaliului Peel, a declarată că a prii­­mită de la Paris vă depeșiă anunțăndă că Austria ar fi pusü, pentru aduna­rea unei conferințe, risce asta­felu de condițiuni în­cătu obiectul­ ace­stei adunări devenia impracticabile. „Guvernulu francese, o adausa mini­­strulu de financie, crede că aceste con­dițiuni sunt­ egali cu uă ruptură com­pletă a conferințiî, și guvernulu regi­nei împărtășindu acestă opiniune, cu părere de rea declară că a încetatü, cotü pentru acuma, ori ce posibilitate de adunare a conferinței.“ Daru, principalea cestiune nu este de a sel care din puterile mijjlocitorie­a recunoscută și a constatată mai în­­tîiu că conferință nu mai pute se se adune pentru vre­una folosit, ce tre­buie însă se scimti cari suntu reser­vele Austriei, ce au făcută ca adu­narea se fie imposibile. în acestă pri­vință, declarațiunile D-lui Gladstone se cama potrivesc­ cu nota publi­cată, acuma două zile­ le Constitutionel: „De atunci, a mai­­ jisit ministrulu en­glese, s’a constatat­ că Austria doria ca puterile care își propuneau să ie parte la conferință să fiă mai dinainte somate să declare că se va esclude din deliberațiuni totu ce arü fi pututu tinde a da astoră State sau puteri uă mărire de teritoriu sau uă crescere de puteri. „Evenimentele pară deci că iéü uă turnură măi răpede. Gazetta de Vienne (edițiunea de sără) arată că pregătirile pentru adunarea stăriloră din Holstein sunt, în plină activitate; că s’au dată deja ordini pentru doue secțiuni com­­plimentarie și totu într'una timpu uă de peștă de la Kiel ne anunță că stările sunt­ convocate pentru 11 iunie de Generariul­ de Gablenz că se vor­ a­­duna la Stzehoe și că sesiunea lorü este­otărîtă pentru trei luni. în pre­vederea acestora măsuri decisive, Mo­­nitorulu PrusianH denunță într’una moda energica violarea convențiunii de la Gastein și uă depeștă de la Berlin anunță că intr’uă declarațiune trimisâ la Viena. Prusia constată cu darea la Dietă de către Austria a cestiunii du­catelorü, suspende condominium, și aduce pe cele două mari puteri ger­mane în posițiunea de drepta a tra­tatului de la Viena, care are uă va­­lore europiană. — Nu s­imű ancă dacă cabinetulü de la Berlin a în­­dreptat­ trupele sale spre Holstein, dar­ telegrafulu anunță, și acesta este un simtomă destulă de amenințătoriă, că gardiștii de corn, cantonați la Po­­stdam, s’au pornitü după ce au fost­tre­­cuți în revistă de regele Guillaume.“ Tóte puterile au judecata cu seve­ritate atătu restricțiunile puse de Au­stria în condițiunile strîngerii conferinței cătă și convocarea stărilor­ ducatelor, fără uă prealabile înțelegere cu Prusia, conformă tratatelorű. Resbelulii, puiceau iftariele austriace, a devenită supremată remediu la tóte strîmptorările. Acesta era și credinția guvernului austriacă, căci era a persistată în­otăririle sale, și persistința a provocată evenimentele de cari ne vorbesce depeșta nóstru. Uă ciocnire ne pare inevitabile. In fie­care momentű telegrafulu ne póte anunța în­ceperea ostilităților­ la Nord, și vădată începute acolo, nu este probabile că vom­ întârzia și la metro-^i. Italia arde de nerăbdare. Voluntarii se grâm­ădesc, cu miile, și la cea d’ănteiă scînteiă, va fi cu neputință a-i mai reține. Situațiunea în afară dară se agreveză și România trebue se fiă gata de ori­ce împregiurări. Guvernul­ d’astăziî pare a cunosce și rolul­ ce trebue se jace țera nostră în­tre cari cașuri și m­e­­surele ce trebue s’o puiă în posițiune d’a­ Iu puté îndeplini. Mi^’ló cele mare­ CATRE LOCUITORI BUCURESCILORU Bucuresceni, Vă <jli mare este póte aprópe d’a re­­sări pentru România, dina căn^ă fiă­­care din copii patriei se fiă chemați a afirma ființa mamei sale. Sunetulű armelor­ s’aude pretutin­­dene. Europa Intréga se mișcă. Popó­­rele ce gemă suptă jugulă străină pal­pită, simtă în tótu ființa loră fremetulu nerăbdării. Ele așteptă bubuitulă tunu­lui care va anunța ora mîntuirii loră. România, liberă, autonomă, constan­te în voința iei, a văzută cele mai scum­pe dorințe ale sale realisate. Programa Adunărilor­ ad-hoc este mai îndepli­nită, CAROL I este pe tronul o­ferei. Da­toria Romănilor­ este acumă d’a măn­­țina cele ce aă făcută, d’a le apera cu ori­ce preță și contra ori­cui. Ei nu vor­ ataca pe nimene, dară dacă cine­va ar călca pămîntul ă soră, ei sunt h­o­­tărîțî a-și face datoria. Acesta­otărîre nă focută a se porni oștirea în tabere de eserciție. Acesta hotărîre­a dic­tată decretulă Măriei Sale Domnitoru­lui prin care se decide formarea de cor­puri de voluntari. Voluntarii României, în ora penelu­lui, voră fi toți fii sei, căci toți voră pre­feri a muri de cătă a vede drepturile loră străbunesci sfâșiate, patria lora, familia lora, cotropită, desonorată. Pentru acumă ti îă se chiamă luptă arme numai căte-va mii de luptători, cari cu armata se stă înainte mergătorii poporului ii uă luptă naționale. Primăria capitalii socotesce d’a sea datoriă, d’a sea onore d’a fi din cele d’ăntâiă a face apelă la națiune. Bucuresceni, sunteți capulă și inima României, sunteți centrală luminilorn și prin acesta chiară îndatorați a fi cei d’ăntâiă apărători ai libertății, ai inde­­pendinței. Pe voii sunt­ alintați ochii națiunii întrege. De la voi se astepta e­­xemplu, de la voi avintură care se a­­ducă după sine mîntuirea. Tradițiunile vóstre sunt­ mari și frumóse. Trei re­­voluțiuni au trecută peste voi. Și suve­­nirea luptei naționale din delula pom­­pierilor­ este vină încă între voi. — Voce dară trebue se se adreseze ăn­­tica chemare a țarei și voi veți fi cei întisă a respunde la dînsa. Biurourile de înscriere suntă deschise la primăria Capitalii, veniți de re­în­soriți, locuitori ai capitalii. Sănta causă a naționalității nóstre vă este încredin­țată, a o apera.— Junime, poporă, gar­diști naționali dați toți puterniculă vos­tru continginte. Lumea ne privesce, țara așteptă de la noi semnalele. Se­ lă dăm­ă bărbă­­tesce romănesce. Bucuresceni­i trăiască România! Tră­iască voluntarii Capitalii și ai țerei în­trege. (Sub­semnați) C. Panaită G. C. Can­­tacuzino, S. Mihălescu, G. Lahovarie, A. Arion. Bucuresci 31 Maii­ 1866. Siele consiliului de ț­ete, suntă deja departe de piața Saint-Marc. Acuma este că le face catalogulă și le cla­­seza tu vre­o bibliotecă austriacă. Totâ astă țară pare n»artă. La ferestele spar­te ale vechiloru palate din Veroția pu stii și întunecase, stau atîrnate gră­­mezii de lînă, ne mai avendu nici unu locuitoriă le au umplută cu furagiă. Nu se aude nici ună sgomotu la Vene­zia de căiă alți săbielor, pe care ofi­­țerii austriacî le lasă se se tărască pe pavagiu. Dacă acesta este uă letargie. Vene­ția se va descepta încă ca atunci căndă totu la acestă epocă acuma sapte ani, ea putea se vérja drapelul­ francesa care fîlfîia pe Adriatica. Căndă ună Veneziană vorbesce de acele 4*1 ® de speranță, de acea mîntuire care abia se arată și dispară, el­ plânge. Este supliciulâ de Tantalii ală libertății. Voluntarii au plecată și astăzi de dimineață de la Florenza la Como sau Bari. Cei mai mulți dintr’înșii sunt­ artiști, studeați avocați, tineri profesori cari mergă cu siguranța că în curundă voră da peptă cu inemiculă. Ciuimă în S'avenir National din 7 iuniu Austria nu se mulțumeșce numai cu împrumutată sforțații de 12 milione fio­rini, curată taxă de resbelu ce­a pusă în Veneția, ea își ea acuma alesurile sale, se strînge, se împachetază, se încarcă se spedia să sau se gătescă se espe­­diese la Viena obiectele de artă și cu­riositățile. Minunații Paulă Veronese de Sant-Sabastiano sunt­ deja făcut sub­ și gata de plecare. Se pune în cutii superba colecțiune de armure din Arsenal, Archivele Statului, tote făr a o constata, fără se voimu a preju­­deca consecințele ce ea pate se pro­ducă, sau pintre puterile germane, sau chiară asupra încercărilor­ pacifice fă­cute de puterile neutre in acestă mo­menta.“ Intr’ună altă articlu, unde resună noutățile din Germania, la France revine asupra astei demonstrațiuni a Austriei și se explică astă­fetă: „La Berlină, în cercurile guverna­mentale, se speră că celă din urmă actă ală Austriei In fa^a Dietei va ave de efectu a împinge poporațiunile pru­siane la resbelă, pentru că acestă actă tinde la una­feră de majoritate a Prusiei. „In ori­ce casă este sigură că chiară organele cele mai ostili politicei pru­siane au considerată împlinirea acestui actă ca unu casă de resbelă pentru Prussia­“ In­să asemene situațiune, trebue a se ascepta la noutățile cele mai grave, și fie ce bătătură a telegrafului pate se ne anunțe începerea ostilitățiloră. TELEFRAMA. Craiova 11 Iunifi. Felicitămu pe D. Latețiă interpelatorului ți pe D. Ministru Rosetti pentru actele referitoaie la cestiunea maghiariloru reformați, care voru se ri­dice una stată străină în România. Dinicu, Ote­­telețianu, G. Frumușianu, Mozari­anu, Macinca, Cristofi, Fauru, Raymond, Michale, Oltianu, Sela­­gianu- Savoia, Catrinescu, Bumbacilă. Circulara D-lui Ministru secretarii de Stat și la departamentulű instrucțiune­ publice ți ală culte­­lor și, adresată superioriloru scaleloru de băeți din lați­ UA LOVITURĂ DE STAIG DIPLOMATICĂ. Acesta e numele ce dă Le Pays, starü alü Imperiului declarațiunii ce Austria a făcută Dietei în privința Ducatelorü Elbei, Vinerea trecută. Acestă 4'®”, după ce a recunoscută că acea decla­­rațiune dă Dietei dreptul­ de a decide definitivă asupra cestiunilor, tratate es­­clusivmente pînă astăzi între cabinetele de la Berlin și de la Viena, declară că Convențiunea de la Gastein din 14 Aug. 1863 nu mai existe. El­ adauge: „Dacă convențiunea din Gastein e sfărâmată, ce mai rămâne? Tratatul­ din Viena, adică ună tratată ce d fi Prusiei și Austriei dreptul­ de a tri­­mite împreună trupe în Holstein, dreptă repusă în vigore luptă autoritatea co­mună și simultaneă a ambelor­ puteri, cărora acestă tratată le dă posesiunea nedespărțită a Ducatelorü Elbei. ..Se vede îndată unde conduce noua atitudine a Austriei in afacerea Duca­telorü. Astă atitudine pate se-i atragă simpatiele pasive ale Dietei și recu­­noscința confederațiloră sei. Dară aci este pentru Prusia u­ă protestă pipăită de a trimite, în virtutea tratatului din Viena, care remăne singură întregă, tn Holstein m­ă corpă de armată ce se va întîlni cu trupele austriace nu ală­turea dară faoiă în fad­ă; și corpul­ de armată prusiană va ave de misiune spe­ciale de a se opune la întrunirea Sta­­telor’ă astoră ducate. „Aci este uă serioasă perspectivă de conflictă imediată ce ar grăbi eveni­­mintele. Acesta e are resultatul­ pe care­ lu caută Cabinetul­ de la Viena? „Póte.“ La France, arătă de favorabile pînă acumă Austriei, nu a prețuesce arătă de multă ca­le Pays gravitatea declarațiunii ce astă putere a făcută acum a Dietei, și consecințele imediate ce ar pute ave astă declarațiune. „Este posibile, 41 °­ 1 ° France, ca Prusia se­­ vede în actulă Austriei să declarațiune de resbelă resultăndă din m­ă casus foederis. „In ipotesea căndă Prusia ar ocupa din nou Holstein, se întreba care ar fi atitudinea Austriei. „Privi­ va ea are reintrarea trupe­­lor­ prusiane ca ună faptă de ostilitate, și lati-va aptă de acestă faptă pentru a’și înainta trupele concentrate pe frun­taria Silesiei? In fine ce vom­ face în acestă casă, Staturile cele mice ale Germaniei? „E ușioră de înțelesă gravitatea astei noe situațiuni. Ne măirginim o astăzi Domnule, Amă­­nare­a vă trimite, spre lămu­rire, in copie, adresa D-lui Ministru de interne, sub No. 11537, relativă la necuviințele ce ar fi urmată din par­tea unora elevi ai scoilelor, contra E­­vreilor, din acelă orașă. In toto­deuna, Domnule, amu fostă pentru deplina libertate a petiționării la Corpurile constituite ale țerei; nu că déja vd­ă contesta D-vóstre drep­­tulu ce la-ți esercitatu cu ocasiunea petițiunii ce aflu că ați provocată con­tra dării drepturilor­ politice Evrei­­loră, cu atătă mai multă că astăzi, dreptulă de petițiune trebue se fiă de­plină, fiindă recunoscută de guvernă și de Domnitoră. încă vădată, acei din D-ni profesori cari aă luată parte la acea petițiune in cestiunea Evreiloru, n’aă făcută de cătă a-și esercita ună dreptă. Dară de la a esercita ună dreptă, până la a provoca acele necu­viințe ce se 4­ ® ® că s’aă făcută de că­tre școlari prin maltratarea Israeliți­­lor­, este diferință mare. Mărtu­­risesce că dacă ară fi cu putință se fi fostă provocați de D-v0slră acei școlari, în asemenea casă ași fi si­lită să declară în publică o asemenea faptă, și se ceră nu numai de la lege deru­mal cu stim­ă de la opiniunea pu­blică, pedepsa ce se cuvine. Nu potă sa se primi că ară fi cu putință, ca a­­cel cari aă misiunea d’a lumina min­tea și sufletulă junimii, se fiă tocmai e­ cari se stiigă intr’tnsa ori ce lumi­nă și s’o împingă astu­feră la ună actă atătă de imorală în­câtă ară fi și lașă d’a bate pe óméul fiindă că suntă d’o altă lege ca dânșii și d’a se pune mai mulți contra unuia. Așteptă dérü cu credință că d-vós­­tră îmi veți face cunoscută nu numai că cele ce s’aă raportată d-lui Minis­tru de interne suntă greșite, ci din contra încă, că d-vóstră ați învețată și învețați pe studiați a respecta ori ce religiune. Plângerile ce s’aă făcută contra Is­­raelițiloră, suntă negreșită din puntură de vedere politică, derft suntă sigură că religiunea nu póte avea nici ună Iocă In acele reclamări și’n ori ce res­pingere s’ară face israiliților­ de la drepturile politice In România. Primiți etc. Ministru, C. A. Rosetti. No. 4,700, Masă 30.

Next