Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)
1866-09-01
SERVICIU TELEGRAFICU AliU IMMl A VM.i l. Wiena 11 Sept. împăratulu Austriei a ordinată reducerea armatei în tote ramurile. Constantinopole 11 Septem. 10 ore sara. La Candia se fac si pe tote zilele întâlniri între Turci și Greci. Oscirea turcescă a intervenită cu energia. Guvernatorele Macedoniei, Hursită Pașta este destituită. Porta a priimităuă petițiune de la Samiod,uă petițiune prin care ceru a se numi principe de Samos d. Aristid Baltizza. Porta a stabilită la Washington uă legațiune otomană. Petresburg 11 Sept. Generaliulă Muraviev a murită. Paris 11 Sept. Iliarială (oficiasă) la Patrie constată trebuința de a se resolve răpede cestiunea Principatelor, recunoscândă pe Principele Carol I ca suverană alesă ală României. Condițiunile, adaogă la Patrie, ce pusese Porta pentru recunoscere neputânduse priimi, este neapărată se se facă uă transacțiune care, înănținândă suzeranitatea Porta se recunoscă pe suveranulă alesă. Acesta ar face se dispară umbra cestiunii Orivitelui ce plană asupra Europei. Bucurescî “2 mJ“'“,. Seriile ce ne transmite corespondința nostră telegrafică au, precumă se póte vede, însemnetate și suntu i mare relațiune cu cele ce diserămă în revista nostră de ori. Ca se legămu mai bine șirulă, arătă aici celo n co jiserămă ori călii ș’alți celora ce ne comunică ali corespondinți nostră telegrafică se reproduceam aci căte-va linie din independința Belgiei de la 6 Septembre. „D. Dumitru Brătianu, frate mai mare „alü Ministrului de financie, din anteiule „cabinete ale principelui Carol I, a sosită la Paris c’uă misiune particulariă „a severanuluî seu. traperatorele Fran,,cesiloru lua priimite, eri dimineță „(3 Sept.) c’uă mare bunăvoință și în „dată asigurare despre necontenita sea „simpatia pentru Principate. „Imperatulu s’a pronunciata într’ună „mode forte lăudătoriu pentru noul a „principe alu României; a lăudații e nergia și ’nțelepciunea sea, și s’a felicitată că’n așia puțină timpe a do„bénditu amarea și stima locuitoriloru „Principatelorú. Se zice că d. Brătianu „a plecatu pentru Berlin, fiindu însărcinatu c’uă misiune lengă d. de Bismarck." Acestă augustă priimire ne aduce aminte că și la 1838, în timpulu Căimăcămieî, Maiestatea Sea Napoleone Ri a fostu priimite în audiință pe d. Dimitrie Brătianu. Acea priimire fu atunci și mai semnificătoriă căci Principatele n’aveau atunci Domnitorii), și d. Brătianu nu putea represinta națiunea sea docătă ca unu simplu individe. Și cu tóte aceste Romănii n’au pututö séu n’au voite a înțelege nimicu, și peste unu anii a venitu resbeluiu celu mare și nationale de la 1859, Italia fu liberată prin sabia Franciei și devotamentulu fiiloruiei și noi...................ca toți cari nu ’nțelegu nimicu, nu vedu nimicu, nu sacrifică nimicu, în locu d’a merge ’nainte ne rostogolirămu din treptă în treptă pină ce căijurămă în nomolulu rușinii ș’alu peirii de la 2 Maii 1864. Nu scimți dacă d. Brătianu a fostă trăinisă cu vr’uă misiune, și mai pu~ ginu încă nu putemu sei cu care misiune. Totu ce scima este că chiară în ziua de 3 Septembre, în care fosele străine ne spunu c’a fostu pisiraitu în audiință de către Napoleone III, aplecată séra din Paris, ș’a sositu, se face, căci noi nu l’ama ve^uta, Duminică noptea în Bucurescî și Luni diminetă a și plecatu îndată, se jice, pentru Constantinopole. Mai vedem că cuvintele pariului La Patrie, ce ni le transmite corespondința nostră telegrafică, s’acordă forte cu cele ce spune corespondintele din Paris alu Indepedinței, cu deducerile ce ne permiserămă a face acum și căte-va țiile din modificările în Ministerium ș’ambasadele franceze, și cu opiniunile foicloru străine cari au emisă aceleașî opiniunî, și că totală pare a ave mari asemenărî cu cele ce se faceau la 1858, înaintea resbelului Italiei. Vedeam în sfârșită că întîmplarea se vede, séö noroculu, cumu ijică unii la noi, au facutu că siariulö La Patrie se vorbesca in favorea nostră, Independința Belfică se ne spuiă cuvinte bune, fericite din partea Imperatului francesc, și Pórta se intre p’uă cale mai inerépta, tocmai caridad. Brătianu se alia într’uă călatoriă de preumblare póte și căndă avu noroculü și onorea se dobendescă pentru a doua oră dă audiință de la Imperatulu Francesiloru. Ori și cumfi, lăsăndă Ia uă parte noroculu ce pare c’aru are Brătiănu, nu credemu că se pote nega însemnetatea ce au cele zisc acumu de jicariulă La Patrie, nici c’acestă însemnătate devine și mai mare, căndă nu vomu uita celu l’altu articlu alu acestui brabă francese și oficiosu prin care vorbi de constituirea mai multorü rigaie, adică Serbe, Magghiare, Române și căndu vomă vedea că zice acuma că înțărcarea chiarű a recunoscerii principelui Carol este uă umbră periculosă pentru cestiunea Oriintelui, și că cestiunea română póte rădica în bună parte acea umbră ce stă d’asupra Europei. Scimü că Românii nu pre au uă mare opiniune despre rolul acelți mare ce au ei în cestiunea Orivntelui; se crte insă *acei cari credu națiunea română mnică și ne’nseniată că străinii au uă opiniune cu totulă contraria despre aceste poporu și despre destinările séle cele mari. Cestiunea Orivntelui, precumu vedemult din ce în ce proporțiuni mai mari și dupe depeșia nostră de ații sângele a ’ncepută a curge cu tăriă ș’a despărți astfelu din ce în ce mai multă pe luptători. Destituirea guvernatorelui din Macedonia este una semnă că ș’acolo a ’ncepută se colcăie spiritele și că Porta se silesce se se potolescă prin numirea unui altă guvernatore, fie va însă făcută la timpu acestă concesiune? Daru cererea Samioțiloră d’a se numi guvernatore la Samos unu barbatu alü loru n’are óre uă mare însemnătate politică? N’arată că Samioții începu nu numai a cunosce daru ași susține unula din cele mai însemnate drepturi, acelua d’a numi, ca se glicemă asta felu, ei înșii pe principele ioni în locu d’a priimi ca pân’acume pe cine voiesce Porta a le trimite? Nu putem respunde la aceste întrebări, nu putemü închiria mai bine revista nostră decătă reproducăndă căteva linie de la sfîrșitul unui însemnații articlu din țliariulă Ordinea, despre care vomă vorbi în No. viitorii!, nu revista Iliarieloră. Eco cumu închîară autorele acelui articlu: „Se simü daru cu luare aminte. Momentul este supremă. Situațiunea nouă creată Europei prin ultimul resbela germană are se se desfâșiaie, în propozțiunî uriașie, dupe părerea nostră, și fericiți numai acei cari voru se se pregătescă pentru era nouă!1 D. Suhr, directorele Circului, nu s’a mulțumită a trece numai prin Bucuresci ș’a dobîndi aplaudele publicului. Domnia-sa, audiindă că lipsa de producțiune a aduși suferințe mari, a otărită a două represintare în favorea nenorociților sătiani cari suferă. Acestă frumosă și bine-făcătore represintațiune se va da vineri seră, la 2 septembre. Anunciurű speciale va da programa represintațiunii. Cătă despre noi, anunțțămă delicata, nobila și bine-făcatoria faptă a d-lui Suhr, și 10 rugămu a priimi din parti-ne oă strîngere de mână frățescă și de recunoscință, în numele nostru șahi celorö cari suferă și pentru cari, d. Suhi, deși străinO, deși trecătoră a avută simțimente d’adeverată frățiă. C. A. R. LIBERTATEA INDIVIDUALE Riscursu (inutil în ședința de la 24 August), a Asociațiunii amiciloru Constituțiuni. (Urmare) IV. Libertatea individuale a cetățianului consiste în scutulu ce-i oferesce legea, care-î dă facultatea, într’unu guvernămîntu Constituționale, d’a esercita acțiunea sea, neîmpiedicată de nici uă influență este mare, pînă la limita unde începe dreptului altuia !). Acestă linia de demarcațiune, în morale, cetățianulu o află în consciințarea, în dreptulu positivu, în partea sa sancționaloriă. Acesta ramură a dreptului au atrașii atențiunea cea mai striosa atălu a publiciștiloru, călii și a criminaliștilor. Cu tóte acestea, resultatele satisfăcătóre nu se gasimü de că nu totii în țerile unde principiele fecunde ale Libertății au prinsă rădăcini! Trebuo se mărturimii, Domnilori, că constituțiunea nostră este una din cele mai liberali. Mari drepturi ni s’au acordatii printr’ensa. Insă, acele drepturi vor remâne fără viață dacă legile posterioare nu vor veni a se pune în acordă cu principiile liberali ale acestei Constituțiuni și dacă ea nu va remane adincă săpată în conciința nóstră do ómeni ce dorimu sa ne creșcemii în regimele constituționale ! In adeverii, Domniloru, în virtutea Constituțiuniii nóstre Inchisorea preventivă nu-șî pute ave loculü de cătui în casa de vină veghiată 2) (alin. 3, art. 13) Cumü veți reconcilia acestu principiu cu sistema noistră represivă, care, după opiniunea mea, uneori lasă locu arbitrariului, și alteori este forte rigurosa ?— Arbitrariu fiindui că judele de instrucțiune are facultatea, ori care ar fi crudimea crimii, rumarea publică, dovezile asupritore, a da ordinanța de achitare pentru prevențtă. Preaspră fiinducă pe simpla bănuieie, în mate terie de crime, este definiti j idecal orelui de ași retrage mandatul de depunere și de a acorda benefolulu libertățî provisorie.— Vițiulu devine mai flagrante, mai evidinte pentru acele simple contravențiuni pentru care leguitorele nu prescrie de cătu amenda sea inchisóre de căte-va ijile, șî adeseori prevenituli se de în inchisore preventiva căte uă jumătate de anm pînă la comparațiunea sea. Inchesoria preventivă este, asta df, atacată în tota Euro 1) Libertatea individuale este uă ideiă completă. Ea conține trei condițiuni esențiale: libertatea corporale, liberulű joen alü activității nóstre intelectuale, și în fine libera întrebuințare a proprietății și capitalului nostru care suntu fructura activității nóstre (Ed. Laboulage, Partita liberale pag. 13). 2) Prinderea asupra faptei, flagrante crime. pa. Chinua în Francia, in noul ei proiectă care a fostu, în anulü trecuții, presintata corpului legislative, uă majoritate însemnată, o ceruta desființarea iei chiaru în materiă criminale, cerendu-se prevenitului cauțiuni suficienți. Spania, Domnitorii, suntu cățîva ani de căndu s’au adresată Ia uă comisiune compusă de profesorii Facultății din Paris, ca se prepare unÜ proiectă asupra Codicilor Penale. Jurisconsulții-Filosofi nu numai că suprimeau pedepsele infamanii , nu numai că au ștersu detențiunea provisoriă lacsăndie de imorale și impovortare, dară ce este mai multă, autorii proiectului au supsliluita. In materiă corecționare, în loculu pedepsei, séu amendii, promisiunea din partea prevenitului de a se bine conduce pe viitoru (Journalulu Dreptulu din 1856 lan. 25). Nu este aici, aci, Evangelia aplicată in frumosele sale parabole? Vedeți, Domniloru, că ori cătă s’ar tfice în contra solinței dreptului, acéstă cessiune progreseză, apropiindu disposițiunile iei de Dreptului Naturei, îndulcindu moravurile prin legi, prin instituțiuni mari cari, după cumün disa Montesquieu, contribuescu multu, la consolidarea națiuniloru ! Uă Constituțiune liberale cere imperiosii schimbarea sistemei pe care este aședată instrucțiunea proceselorü corecționali și criminali. In adeveri!, Domnilorii, instrucțiunea proceselorü de asemenea natură totu mai conservă ceva din sistema incisitoriale. Pentru că prevenituli se nu p0ră a se defunde înaintea judelui de instrucțiune, sau înaintea camerei de punere suplu acusațiune ? Pentru ce misterul, acolo unde se cere lumina ? Și observați, Domnilorii, cătă contradicere în acesta procedere, cu spiritul întregului codice penale, ale curmă disposițiune tindă a protege pe acela care, este chrămatu a lupta desarmatu în contra colosului puterii sociale. Etă cumü se esprima V. Bonneville de Marsangy (V. Amélioration de la loi criminelle). .,Cu sistema nóstra de incisițiune, „cine or pute scăpa de urele private, .,sau de resbunările politice? Ce judecătorii n’ar fi espusfi erorii, cu drept,titlu numai de interpelațiuni ce fa„cema prevenitului ? Themide este ,îr„dă, ea nu vede, ea simple.“ In fine eminințele jurisconsultă resumăndu-se olice: „tótu instrucțiunea nóstrá coii.asista in vorbe, în glasuri paliu nimicii: „sunt verbu el voces, proeteraeque nihili In Englilera, în America și în țerile libere, instrucțiunea se face în publicu, luăndu-se națiunea dreptu marture. Lumina risipesce asta folo ori co oraro, înăbușesec orice pasiune. Numai alune nimine nu va putea acusa lumina Sorelui de minciunosă. Scusați-me, Doumiloiü, ve roga dacă începu a fi obos lovu. Selința are spinii sei precumu adevarulu este aspru și selbaticu. Mé grăbescu că tu potu și vădă pro bine că tu suntu de necompletă. Astă are necesitate de căte-va suptemăne; ce fica? de căte-va lune ca se dise ü acestă subiecții importante. Dară ce potu percurge într’ust oră și jumătate? Nici jumătate calea mea și deja suntu obosită. Ca se merga cine-va departe, trebuie se mdrgă încetă și liniscitu. Voiă termina cu uă singură pildă ca se arăta și mai evidente discordanța ce esiste, astăzi, intre dogmele Constituțiunii nóstra și sistema represivă. Constituțiunea nostra a creată juriulă în materia de presă, nu numai cănduuă scriere póte fi tacsată de crime, déra ca se protege cătă se pate mai multă producțiunea intelectuale, cumüamú dice proprietatea cea mai săntă, proprietatea literariă, Constituțiunea nostru dicu, a cerută ca juriulu se fiă însărcinată cu cercetarea chiaru a delicteloru de presă (alin. 1, art. 24). Presupusu că unii autore, unii redactore sau unu girante este prevenită ca comisă unu deliciu în materie de presă. Instrucțiunea sevărșită, înaintea cării instanțe procesulă va fi trimisă? înaintea Curții de jurați. — Nu. — Acestă instanță nu statuiesce cu jurați de cătă asupra crimiloră. Înaintea unei Curți Apelative? Nu.— Fiindă că legea cere pentru delictele de presă jurați și curțile apelative se pronunță în materie corecțională, în virtutea Codicelui Penale, fără instituțiunea jurațiloră, înțelegeți, Domnilorü, că în acestă privință, vă modificațiune a disposițiunilor legii este imperiosa, fără care Constituțiunea nóstra româna mută, fără viață. V. Constituțiunea nóstra, ca Charta Engliterol (Magna Charta) decide „că nimine nu póte fi sustrasă în contra voinței sale de la judecătorii ce-i dă legea.“ Prin urmare, comisiunile escepționali nu potă, luptă nici una protestă, se mai existe în țara nostra, arogăndu-și atribuțiunile juridicțiunilor si prevedute de lege. După 48, în Francia, cunoscemu toți cătți de reți efectuați produsă aceste comisiuni, însărcinate cu cercetarea proceselor politice. In țara nóstra, mai în aceași epocă și pentru aceleași delicte, au produsă aceleași efecte. Sentințele lor au fost anulate mai tărziu și personele condamnate de dănsele, pentru delicte politice, reabilitate în drepturile loru civili și politice. Tribunalele eclesiastice sunt desființate, din momentulu căndă s’aă recunoscută că actele civili suntu de atribuțiunile autorității civile (art. 22). N’am mai romasu cu juridicțiune ascepționate de cată comisiunile militarie în contra cărora este admisă recursură în Casațiune în coșurile specificate de lege. Déja acésta mesură este óra suficienta? Legea mai are uă lacună de îndeplinită, vă garanția mai multu de dată prevenitului. Acesta garanțiă consiste în securitatea ce trebuie a se da magistratului, rădicăndu induința ce póte exercita puterea eșecutivă. Inamovibilitatea este mesura ce s’a admisă de tóte Națiunile care au dorită a rădica magistratura la trepta ce merită a ajunge într’uă națiune. 1) Interesul este și practică. Sunta abia cățîva ani de căndu unu procesă se intenta jurnalului „Romănului.“ Puterea eșecutivă ținea cu orice preță a se da sentință de condemnare contra Redactorelui primară; și ca se póta atinge acestă scopă se aduce, prin telegramă, uă judecâtoru de la Curtea de Craiova, sperându a se dobîndi unu votu mai multă contrăî. Cu totul acésta strămutare, pentru onórea Magistratureĭ nóstre, judecătorii pronunțiază acitarea. Ei înțelegeau că a lovit țarulu Fiomănulă, isbiau într’ua instituțiune Națîonale. La câte persecuțiuni n’au fostă supuși acei judecători! Așia dură, Domniloru, independența magistraturei este de dorită ca garanțiă a libertățiloru ‘ Nu împărtășim părerea unor oratore în privința inamovibilității. Amu spusu altă dată și Toma mai spune la ocțiune pentru ce. (Nota Red.)