Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)
1866-09-01
598 nóstre, ca consecință neapărată a principiului menționată în precizabnlă articlu ală pactului nostru fundamentale, pe ale cărui frontispiciu Libertatea individuale este scrisă în mari caractere! îmi veți permite, ve rogă, Domniloră, a nu pune unu punctă subiectului meu, a nu ne separa mai minte de a va defini în căte-va cuvinte inviolabilitatea domiciliului, celei puțină pentru coesiunea ce are cu libertatea individuale. Vé promită, Domnilor și, că nu vĕ voiu lua timpă multă, deși Gestiunea oferesce ună interesă de cea ma mare însemnătate. G. Petrescu, (va urma.) ROMANULUI SEPTEMBRE.X Nimine nu se îndoiesce de cruda opresiune ce de mai multă de patru sute de ani apasă asupra creștinilor din Oriinto, și tota lumea înțelege speranțele ce au desceptată în aceste poporațiuni apesale promisiunile ce le a făcută Europa în tratatul din Paris în 1856. Acele promisiuni, ce facă parte din tratatulă din 1856 suntă atătă de puternice precătă va voi Europa. Din nefericire Europa a încredințiată esecutarea aceloră promisiuni realității și umanității Turciei. Tratatul din Paris a creată poporațiunilor creștine ce trăiescă în imperiulu otomană drepturi pe cari nimine nu ie pate contestă, dară a uitată de a crea garanțe spre a menține și a apela acele drepturi. Drepturi fără garanțe, nimică care se fiii uă sorginte mai fecundă de plângeri și de agitări. Acestă simptimîntu ală opresiunii, cu atătu mai penibile cu cală dreptul» este recunoscută și proclamată în acelăașî timpă pe căndă este violată; astă consciință a injustiției pe care o suferă în locul ă justiției ce li s’a promisă solemne, tóte acestea explică plăngerile Gandianiloră și resistinția sau insurecțiunea loră. Amu au ijitit persóne ce cunoscă Oriintele, și cari s’aă locuită, dicândil cu ciudă că, acumu 50 sau 60 de ani, creștinii din Oriinte n’aveaă pretensiunile și cerințele ce au acumu. Acele persóne au dreptate istoricesce; ele uită numai că multe lucruri s’aă schimbată de 60 de ani în Eropa și ca trebuia acusa schimbările ce s’aă făcută în Europa, în evenimente și în ideie, în instituțiuni și in simplimente, pentru schimbările ce s’aă făcută în cugetările și resoluțiunile creștiniloră din Oriente. Pentru ce s’a ocupată Europa de ei? Séu mai bine pentru ce Europa s’a lăsată mișcă și agită prin nesco simpțiminte de umanitate și de justiția pe care le interdicea alte dați? De ce, în 1821, a fostă cuprinsă de entusiasmă pentru reînvierea Greciei? Pentru ce opiniunea publică a prescrisă pretutindene în Europa suveranilor și diplomaților» aperarea și liberarea Greciei? Pentru ce a luată partita și causa martirilor» contra cnlăilor, a apelaților, contra apăsătoriloru, a slabilor» contra coloră tari? Trebuia a resiste la acesta îndurare compromițătorii, trebuia celă puțină se facă, cumă facă acel omeni simplitoru ce nu merg» nici n odată s’ajute pe ambii lorii suferinți, pentru cară simpți multă durere veitindu-I suferindă Departe de acesta, Europa a ajutată pretutindinea susținută și a încuragiată pe Greci, și printre Greci pe Candian, cari, de la 1821, au luată uă parte gloriasa la însurecțiunea creștină. Cred c’aceste ajutorio și aste încuragiări nu crează óro nici uă legătură între cel ce le dau și acei ce se primescă ? Ele creează datorie de recunoscință, dar prează totu do uă dată și speranțe și așteptări. Ajutați și proiectați de Europa, creștinii din Oriinte n’au mai întorsu ochii sor de la Europa. Ori de câte ori suferă, ei cugetă ’»dată că Europa va veni a-i ajuta și a-i apera. Aă óre care dreptă d’a compla pe dinsa; căci în 1854, căndă a început ă resbelului CAiempoiMliniia particularii Românului. Sabirur ex oculis nune fluoque gutta meis, a adese ori suntă sdrobite prin acea invențiune a tiraniloru moderni numită,Coup d'Etat. Etă adevărata causă a agitațiunilor p, lintruduse până astăzi, a acestora par •\VI'.\'VS,