Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)
1867-02-02
ANUHU ALU UN SPRE țMSCELE ADMINITRAȚIUNEA, PA8ROTULU ROSIANU No.1. - ItI?TT*TT*TTVR V 9TRADA ACADEMIEI No. 30. VOIESCE ȘI VEI PUTE GAp. Dist. Pe anu.............................lei 128 — 152 Pe șăse luni.................... » 64— 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Pe uă lună....................... » 11 — — Una exemplară 24 par. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. Din causa serbatoriei de aată ȘI (Jiariul) nu va eși măne. SERVITIU TELEGRAFICII ALE ROMANULUI. PARIS, 13 Fevruarie. — Monitoriul Lice. De la Veracruz cu data din 13 Ianuarie se anunțță că Mazimilianfi a reintrată în Mexico în 6 Ian. Mișcarea de concentrare a trupelor francese urmără în cea mai mare ordine. Trupele nu 'ntâlnescu nici unu obstaclu. FLORENZA, 13 Fevr.— Iliariulu Nazione $ice ci se crede în genere că Camera va fi disolvată. NEW-YORK, 12 Febr.— Comitatul Justiției urmezi a delibera cu ușiele închise acusațiunea contra Președintelui Republicei. Consiliul privată mexicană consiliază pe Maximilians se remără în Mexică. D. Vlastoa din Craiova și d. Paschidis, ne comunici deue depene cu urmitoria coprindere. Telegrame din Trieste anunță: ATENE, 9 Fevr. Spahioțiî atacară pe Mustafa ce se întorcea de la Canea causăndu-i mari perderi. Alte două victorii la Delisi și Porsnero. Insurginții în vigore. Cretianii refusară trimiterea delegaților la Constantinopole. (Servițiului privată alü Monitoriului). BERLIN, 9 Pevr. — închiderea sesiunei. Discursul ă regală mulțămeste pentru concursulă eficace ală represintațiunii naționale, speră că conflictul ă s’a înlăturată pentru totădeauna. — Camera îndeazulăndă trebuințele armatei și flotei, a areta ta ci este decisă a păstra ceea ce s'a dobândită. Regele speră că nouele provincii voră fi în pucină asimilate. Primirea proiectului de constituțiune de către guvernele confederațiunei Nordului 'mi inspiră încrederea că poporul e germană, pe baza organisațiunei unitare, va primi binefacerile la cari țara și civilisațiunea îlă chiamă pe cătă va sei se măn ție pacea interioră și esteridră. Voiă socoti de cea mai mare a mea glorie dacă Dumnezeu m’a ehiămată a utilisa puterea poporului meu în a stabili unitatea statornică a gintelor, și principiloru germani. Dumnez să se ne aducă la acesta, Tractatură federale sa semnată. Regele a primită pe plenipotențiarii confederațiunei în audiență de congediă. Regina, principesa regală, toți principii, comitele de Flandra, ambasadorii Franciei, Angliei, Rusiei, Danemarcei, a fi asistată la clotura sesiunei. LONDON, 9 Fevruarie. — Guvernul nu va presinta bilă de reformă positivă, de cătă numai mai multe resoluțiuni. Mulți liberali aprobă acestă procedă. FLORENȚA, 9 Fevruarie. — Comisiunea Camerei pentru proiectură de lege ală d-lui 8cialoja, relativă la bunurile eclesiastice, a numită raportoră pe Crispi, cu mandată de a respinge proiectură. MEXICO, 24 Ianuarie. — Autoritățile juariste de la Mazatlan au esecutată pe Batman, agentură americană care a omorîtă după Mexicani apărăndă casa sea, comandantulă canonierei federale, neputéndu obține satisfacțiunea bombardată Mazatlanulă. CONSTANTINOPOLE, 9 Fevruarie. — Discursul reginei Angliei s'a priimită pretutindeni cu favoire Cursulă hăruilor, turcesci se suie. Pacea nu va fi turburată, marulă Medimupai Havadij Jie. Nu Occidentală, ci Turcia va resolva cestiunea orientală prin emancipațiunea creștiniloră, buna înțelegere cu musulmanii, convocațiunea unei adunări naționale. YORK, 7 Fevruarie. — Comitetulă reconstituită, a referată asupra bilului împărțindă vechiile Sfaturi insurgiate în 5 districte militare sub guverne militare. Bucuresci 13 Făurari. Adunarea a urmatűeri desbaterea bugetului Culteiorii. In considerarea lipsei in care nu affäma și pentru a se forma, dupe cum a a tfi si d. Ion Brătianu, un sculá superióre de teologiă în Iași, s’a redusu, pentru anulu acestua, remunerariele Mitropolițiloru la 100 mii lei pe anu și Episcopiloru la 50 mii, s’a maritu remunerariele unora din preoți și s’a supresa funcțiunea de Vicariu, ce nu era regulată prin lege. In ședință d’astăzi, D. Cogălnicianu a propusö ș’Adunarea a primitö în unanimitate ca Biuroulu ș’uă comisiune de deputați se mergă a felicita pe Măria-Sea Domnulu Borcăniloru în privință însocirii Alteței Sale Regale Sora Principelui Domnitoriu Carol I, cu Dornițele de Flandre, celu ănteiu principe suveranii din Europa alese de Camera română, și pentru sosirea în noua sea patria, a Alteței Sale principelui Frederico, fratele Domnitoriu MERCURI, 2 FEVRUARIU !86î. ții ii.«n.min-n-min«.mmm.. ■nmiririr»T»ri in irini LUMINEZĂ-Tg ȘI VEI PI -----------Abonamentele în Bucurescî Pasagiul Românű No. 1.— In districte la corspondinții pianului și prin poștă. La Pass, la I. Caras-Hallegrain, mede l’ancienne commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d. C.Ciocârlan ilCIDSHE Linia de 30 litere........................... 1 leu Inserțiuni și reclame, linia......... 5 - lui. Din acésta causă precum și din a serbătorii, Adunarea nu va ține ședință măne țliariul. Ordinea, în numerele sale trecute, a spusu că în întrunirile Amiciloru Constituțiunii s’au ținuții discursuri incendiarie de cătră capii partitei naționale. Ordinea însă n’a citat și nici unu cuventu, nici uă faptă care se dovedescă pe ce întemeiază aserțiunile sale. Ea s’a mărginită și d’astă dată a afirma. Toto d’uă dată ea a cerut a se se publice discursurile, principiele ce susținu capii partitei naționale, căci, pucea ea, „situațiunea este destulă de gravă, precum a fiă cine o vede, pentru ca se avem dreptulö a o ’nfăcișia cu seriozitate și a cere tutorii bărbațiloru politici d’a-și lipsa bine linia lor de conduită, pentru ca țera se scă în fine în ce parte se află edeverații seismici.“ Partita naționale a spusö de mai multe ori și fórte netede și lamurile cari suntu principiele sale, care este linia sea de conduită. Nu seimui ca cei de la Ordinea se fiă făcutu uă programă amenuntă și explicată a principielorö lorű. Cu tóte acestea fiindu că nu ne ferima d’a spune totu deuna și’n ori ce ocasiune, și ce voimu, și ce urmärime, și ce cugetaran, d. Ionu Brătianu a respunso în întrunirea de Luni la întrebările Ordinii. Publicame mai la vale cuvintele d-lui I. Brătianu, fără se așteptă mâ ca, la răndulu seu, partita de la faia Ordinea se spuiă, totu așia de netedit ce voiesce, căci noi o scimfi dinainte și atitudinea amicilor sei în Adunarea Deputaților și pretutindine ne-o spune. Depeștele telegrafice ce publica ráma mai susține aducu soirile cele mai importanți ale tfilei. S’atragemu ada~ tențiunea asupra depeșei din Atena. Insurecțiunea în Creta persiste, cresce, și Cretiana respinge tote propunerile de împăciuire făcute de guvernul din Constantinopole, ceea ce arată că convingerea în reușită merge mărindu-se, că adică amenințarea de întinderea mișcării și de isbucnirea resbelului devine din ce în ce mai gravă. Noi amu spusu adesea părerea nóstru, în acesta privință. Trebue nesperată se ne pregatimü ca se nufimu suprinși de evenimente, și, precumö ^i cea alaltăeri d. Brătianu în sala Slătinianu, trebue ca puterea ce ar fi tentată a călca pâmîntulu nostru se scie că se va îneca cu baionete romănesc. Se vede însă că acesta nu este nici convingerea Adunăriloru, nici a guvernului, căci nici din uă parte nici din alta nu vedemünă inițiativă care se ne dovedescă că este vr’uă îngrijire. SOCIETATEA AMICILORU CONSTITUTIUN 11. ÎNTRUNIREA DE LA SOIA MARIU. Președința D-lui C. A. Rosetti. (Urmare.) D. V. Urechia au vorbitu despre atacurile de comunismu aduse unorii bărbați politici. Vom diferi firsc'din' numerulu viitorîu discursulii seu. D. Gr. Heliade combate aserțiunile diariului Ordinea. D. I. Brătianu. Ca deputată ale capitalei, am crezută de datoria mea se VI&, ori de căte ori vé întruniți se dau socotilă de voturile și de cuvintele nóstre io Adunarea din delulu Mitropoliei. Astă fără voiamu se vorbescu de proiectulii de lege destinată a întimpina nevoiele ce se simplă in tótă țara, adică fómetea, însă citindu unele , diarie romănesci, amu vei jutu într’însele că se face alusiune la adunările d’aici și că ne întrdbă se spunemu cari suntu cuvintele nóstre din aste întrue nirî, că ară trebui publicate cai se le cunoscă lumea, — par’că aceste adunări ară fi secrete sau chiărnate prin bilete numai pentru unii, — d-loră cerii se ne pronunțămu ca se scră țara opiniu- 3 nea nóstru, se judece ce voimu. La a ostii apelă ce vine din partea unor Ó- 3meni cari se pună ca adversarii ideiei soră nóstre, am crezută de dstoriă se i viu se mai spuiă ăncă vă dată, ce 3 voimii , — deși și d-loră și totă lumea o scie, — pentru ca se nu se mai ’ remăiă nici macară preteste d’a <zice că suntă contra nostră pentru că nu ne cunoscu intențiunile, și pentru ca se ■ nu mai potă a se da ca în dreptă d’a i ne atribui alte opiniuni, alte cugetări, și pentru ca omenii de bună credință se nu mai potă fi amăgiți prin asemeni aserțiuni. Am creduță că nu este nimine între Romăni care se in scră cugetările nóstre, ce voimă noi, ce dorimă noi. Faptele și cugetările cu totu uă legătură strînsă, anuă consecință. Găndă j cunoscu cugetările unui omă, căndă îlă , ve<iu 1 ® faptă, nu potă se me mai Inșelă asupra lui, seiă, nu numai ce o se facă acumu daru ce o se facă în viitoriu. Noi nici vădată n’amu ast cunsă ce amu voită. Amu spusă voința ■ nóstru în fașia tutuloru, a celoru atâta ( puternici cu periciulă vieței nóstre chiar, căci amu credulă c’adeverulu merită chiară sacrificiulu vieței. N’amă esitatu înaintea niminui și nici vomă eșita. Se aducemu aminte daru cumu amur găsită noi țara în iiua căndă amă des- 1chisu ochii pe arena politică. Nimine din d-v. n’a uitatu-o. Amă găsită-o suptă domnia străinului. Era unu domnul pe scaunulu țerei, insă elu nave, niciuă voină. Consuluță muscălescu Îi poruncia ce se facă, și elu se supunea, și sciți bine că acelu consulă nu-i poruncia lucruri în folosulă progresului, prosperității, înaintării și măririi neamului romănescu, căci interesele muscaliloră nu se acordă, nu se potrivesc cu interesele nóstre. Amu găsită că erase privilegiată care nici ea nu era stepănă pe voința iei, care, afară de orecari omen! independing, nici putea ave voință, căci și ea era roduia voinței Domnitoriului , ce era brațială voinței străine. Domnul o făcea pe botări, elu crea pitari, serdari, paharnici, cluceri, agă, spătari, bani, etc. cu sutele, după voia sea, și aceștia constituiau clasea privilejgiată. Acesta classe ere dară operea ! Domnului, lucruru lui, éra nu, ca în alte părți, că aristocrația puternică și independinte care, prin servițiele, prin meritele sóle, prin sângele versată în aperarea drepturiloru, se se fia rădicată la uă așia posițiune în câtă se fiă capulu poporului, espresiunea simptimanteloră celoru mai nobili ale națiunii române; ea era din contra espresiunea servițielor făcute străinului și pe cariera credea că trebue se i le facă. După acesta classe venia classea comercianțiloru. Gerolă juca ea? Dacă vreuă funcțiune sociale are nevoia de libertate spre a se desvolta, este comercialfi. Unde comercialu înfloresce prosperă, putemu fi și curi c’acolo este libertate. Și chiară în țerele unde comercialu a fostă fórte desvoltat și, fórte înflorită, faptele ne arată că ’odată ce a venită despotismulă, cea d’antêía funcțiune care a simplitit efectele lui ucidetórie a fostu comercialu. In astă stare am«, găsită comercială României, raTa n’avea nici libertate, nici garante, ''nicit* era la voia, la discrețiunea celui de la putere; și dovadă despre acesta suntunșii comercianții cari făceau nițică stare. De ce voiesce omulu se se imbogățeacâ? Ga se mănânce banii cu lingura? Nu, fie greșitu; ci ca se se bucure de órecari avantagie sociali, de órecari satisfaceri ce dă averea. Ei bine, acele bucurări erau interzise comerciantelui; elu trebuia se fiă slugă oricărui boiariu, a celui din ne, se tremure înaintea lui. Pentru dănsulă nu era nici uă siguranță, căci acolo unde voința unui omă, unui funcționari face legea, nu este siguranță pentru nimica. In acésta posițiune clară comercială nu putea ave acelă țelu nobile la care trebue se tindă, căci comerciantele era desprețuitu, neguțătoriulă celu mai onorabile, celu mai cu avere, putea fi pălmuită de boiăriă și de beiărănașiu, fără ca se putu se se revolte. D’aceea vedemă, în acea epocă, că Comerciantele îndată ce făcea pucine parale, cea d’anteio întrebuințare ce făcea din ele era d’a—și cumpera că pităriă ca se scape de posițiunea înjositoriă ce i-o făcea calitatea da neguțătorii.”—Luptă classca comerciante, venia clasea țeraniloră. In ce stare era ei? Fiăcare din d v. sdlă că erau lipsiți de pământu, care], deși muncită și rodită cu sudorile loră, nu era ală loră. Munca țeranului era pusă la disposițiunea altuia, pungașul la disposițiunea altuia. Elu plătia trebuințele proprietarului, elă trebuințele țerei, elă plătia claca și iobăgia, elă birile care alimenta Vistiăria, elă oștirea, elă justiția, care nu era pentru elă ci pentru alții, elă administrațiunea care-lfi apela și lu despuia. Vedenda acésta ticalosa stare în care se afla țara și ’n care nu era cu putință ca națiunea se prospere, se dobîndăscă putere ca se lupte cu nevoiele din afară, cu străinii,— căci nu trebue se uitămă că suntemu încongiurați de alte naționalități de altă ginte, carî aspiră a ne cotropi și că cea d’ănteiu nevoiă ca avemii este d’a ne întări, d’a ne face puternici ca se putemii lupta contra aceloră neamuri ce ne incongiera și cari tindă, o replumă, firesce a ne cotropi,a vedenda, ijică, acéstá ticalosa stare, în fația clsii ce atunci singură vorbia în țară, în fația Russia! a cârii voință domnia, făcea legi nu numai la noi, dară care încă îngrijii! Europa întrăgă, noi n’ama avută sfîdlă se spunemu ce era reă, se spunemu ce voimă. Amă declarată dară că voimă învingerea domnirii străine și alungarea iei din țară, desființarea privilegieloru, și chiămarea flăcărui Română a se bucura de drepturile de cetățian uamă spusă că voimă constituirea Statului Română puternică, unirea părțiloră sele separate, uă Domnu luată din una din familiele domnitorie în Europa, care prin influințarea se ve de mai multă putere în afară. Dacă dară, atunci, amu avută curagiul se spune că ce voimă, atunci căndă, v’aduceți aminte, mă boiaiiă puternică, tn ale cărui vine curgea sânge romănescă. Cămpinianu, fusese persecutată, întemnițată, ruinată, pentru că cutezase a lua în mănă stindariulă naționale; dacă, atunci, căndă acelă nobile română plăti cu libertatea și starea îndrăsnălarea, și căndă consecințele la cari trebuia se ne așteptămă noi erau multă mai rele, și totuși amu crezută că este că datoriă a spune cugetările nóstre și a lupta pentru ele, cumu őre amă pute se esitămă astăzi? Ună mare scriitoriă francese afăsu că nemurirea omului este d’a trăi uă miminutu fiă, dară a trăi ca omă era nu ca vită: cugetarea acésta vă confirmă cuvéntulú cela vechiă romănescu: .,Mai bine nă disioimă, de cătă uă vérá dórá.“ D’acésta idei, inspirați pentru țara nóstra, amă spusă ăncă de multă ce voimă și cu tóte acestea astă^i ne vedemu acusați c’ascundeme opiniunile nóstre, ce voimu. Dară ară fi se câdemu în copilărie, în smintire. S’ascundemți cugetarea nóstrá! Astă i jlcăndă prin luptele poporului română, ne bucurămu de tóte libertățile, astafelifi în câtă chiară acei cari nu le au dorită nici uă dată, suntu nevoiți a venise sa afirme, astăzi căndă este să fală chiară el se țlică că voră libertatea, în dependința, și tóte că te amu dorită și amă cerută noi, acumă noi le-amă ascunde? Vedemu că tată ce amu dorită s’a făcută. Domnitoriulă din uă familiă suverană evropiană, unirea fără care nu era decătă slăbiciune urmă boiără nașîu, trebuia se se facu și cădere pentru Români, s’a dobîndit armata nóstru se fiă întărită, se fiă ori privilegiele ce sugrumau desvoltarea poporului român au fostă derămate. Lucrurile ce erau fapte de uriașă, s’au dobîndit și ce ne mai remăne de făcută este lesne, n’avemă decâtă se voimă cu toții și se va face. Amu i*9*! Cele 00 s’aö făcută au fostă fapte de uriașiă, fiinducă nu credă că ele suntu fapte nici a Rosetiloru,Iniei a Golescilor, nici a Mălinescului nici a Panului, nici a Cogâlnicianului nici a tutori acelora căți au luat parte la acele lucrări. A fost a uă putere mai mare de cătă a căroră oa omeni, pentru ca asemeni lucrări mari se se facă. Ca se Invingemă Rusia, contra căriia Polonia luptă de sute de ani, versăndă gărle de sănge fără folosu, ca se dezâmămă privilegiele contra cărorua alte națiuni au luptată se de întrege, cu sacrificie de totă fe lulă, suferindă persecuțiuni, întemnițări, ca se asigurămu unirea, pentru care Italiei care e mama civilisațiunii europiane, Italiei care este încongiurată de națiuni libere, i-a trebuită secie de lupte, deversări de sănge, și în cele din urmă, ajutoriulu puterii armate a imperatului Napoleone, noi cari le amu dobînditu cu atăta înlesnire paternă are vede în acésta altu ceva de cătă mâna lui Dumnezeu, care de 17 secte ne scapă de ori ce nevoe ? — Nu, aceste resultate nu suntu opera nici a unui omă, nici a unei partite; de aceea nu trebue î nici uni! se ifică c’aă biruită nici ceilalți c’aă fostă biruiți. Toți se de globiă lui Dumnezeă, și unanimității poporului română, cari singure aă adusă aceste mari resultate, cari ne aărădicată din căderea în care eramă. V’aduceți aminte, în adeveră, intre altele că înainte boiării cel mari, boiării cu oarbă, căndă mergeau în țerele străine, își luau pasporturi rusesc! sau grecesc!, își schimbau numele căci le era rușine sedică că suntă Romăni. Nu suntu ore el mci mândri, mai fericiți că potă merge cu fruntea rădicată, spunindă că suntu Romăni, și suntă stimați, considerați? — E că ce amă voită. Acumu ce voimă astăzi? — Amă spusu-o și o repețimă. Prin acumă amă derâmatu totă ce fusese rădicată pentru umilirea și sdrobirea neamului romănescu. D’aci înainte afară de Unire și Tronu, pe cari se-amă dobînditu, voimu se zidîmă, se organisămu ce ne ipseste. Uă partită póte lupta contra altorua ca se derămeuă stare de lucruri, dară ca se zidéscu trebuiesce națiunea Intrógu, tóte partitele se de concursul ă soru; astrăminte ceea ce unii voră edifica, cel-l -alți voru surpa, precumă s’a Intimplatu necontenită de la 1859 incoa. D’omi, merge totă p’aceeași cale, cu tóta Unirea, libertatea, tronuiu strălucită ce avemu, voma cădea mai josă decătă in trecut). D’aceea ănc’uădată (jică, nici ună omu, nici uă partită nu póte se 0>câ că ce s’a dobîndită este fapta rea; căci este numai fapta națiunii întrege, cu ajutoriul ă acelei voințe puternice, voinței lui Dumnezeu. Nimine arăși nu trebue se dică că scădutâ, că s’a umilită; căci prin tóte a revoluțiunile ce s’aă făcută, tóte clasile s’aă rădicată era nu s’au scoborîtă, că triumfată éra nu s’aă biruită; clase cele puternice înainte, trebue deci se fiă fericite căci, nu numai ele s’aă scăzută dară tóte cele-lalte, tóta națiunea s’a rădicată alăturea cu dînsele, a devenită egali în drepturi — Acuma ce voimă? Ceea ce voiesce totulumea; ceea ce se cere, se strigă și în Adunarea din aelura Mitropoliei, și în Sonată, — asta credă, căci la Sonata n’am fostă nici vădată, — și’n întruniri, și’n cafenele, și’n case, și pretutindine. Avemu lipsă de ce? De dreptate. Voimă dară organizarea justiție! astă felu ca se corespundă la misiunea sa, se dea în adeveră și celui ce o are dreptatea , era nu s’o gploteze vindându-o celui ce o cumperă. — Ce voimu? Voimu ca administrațiunea care este ehimată se garanteze onorea, averea, interesele de totădiua, pacea, linistea cetățianilor, se-și implinesca misiunea sea cea adeverată, orü nu se fiă ună mi^’locă de vestire. Ce voimă? Voimu ca ar-