Romanulu, martie 1867 (Anul 11)

1867-03-01

AHOTÎJ' ALjU UN-8PRE-PECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ----4**-—--­Cap. Bist. Pe aoü..............................lei 128 — 152 Pe sése luni.................... » 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Pe uă lună.................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. . Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria................ fior. 10 v. a. id' ADMINISTRAȚIU’IBA, PASAGIULU ROMANU No. 1- - REDACȚIONEA STRADA ACADEMIEI No. »0. DEPEȘSE TELEGRAFICE. (Serviciulu privată ală Monitorului). Londra.— Lord Argyll pronuncia una lunga discursu în favórea Candioțil­i­ii, și Ze ce datoria Englitezei este de a lua în conside­­rațiune suferințele Candioțilorii. Derby con­damnă discursulu lui Argyll ca periculos«­ omenii de Statu englesi nu trebue se ace­­lereze cădere­a imperiului otoman, prin ast­­­felit de simpatii pronunciate; adaogă că plân­gerile Candioțilorii sunt­ în mare parte ne­fundata, tele exagerate, insurecțiunea își are origina în Atena, e continuată prin volun­tari cu complicitatea guvernului grec­, care speră insurecțiunea și în cela­alte părți ale Turciei. Acesta a împedicatu pe Pertă a a­­vea un politică de conciliare. Engliteza a făcută representările care Turcia este gata a esecuta. intervențiunea în afacerile Tur­ciei ar fi funestă pentru independința ei. Re­gretă atrocitățile comise de amândouă părțile. MIERCURI 1 MARTIE 1807. LUMINEZA-TE ȘI VEZE I Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanu No. 1. —In districte la cores­­pondirnții­e siariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de d­’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.C. Ciocârlan. ANUNCIURILE Linia de 30 litere.....*............ l­ieü. Inserțiuni și reclame, linia....... 5­­ Bucurescî I ® „£ £ £*. Ama aretatu în două rânduri, de­și cu mari precauțiuni și menagramente, căușele cari au făcuții că oculii mi­­nisteriu, de­și regulatű îndată de d. Stefan Golescu, nu s’a pututu forma în tim­pu de șase­­ jutie. In urmă, Măria-sea Domnitoriulu a ’ncârcinată pe onorabilele d. Constan­tin Cretzulescu cu formarea noului Cabinetu. Se spune că domnia-sea a luptatu cu cea mai mare inteligință și bună voință spre a compune unu nou cabinetu care se represinte d’uă­po­trivă întregă Adunarea, se mai z­ice că s’a făcută părții drepte totu felule de concesiuni, și că dînsa a refusatu. Con­­statămă daru ș’acestu refusa ș’acestă nouă greșelă politică a acestei părți a Adunării și facemu cunoscută că noulu Cabinetu s’a formatu în următoriulu modu. Președinte alu Cabinetului și Minis­tru al­ Justiției d. Costantin­ Cretzu­lescu. Ministru din întru d. Ion Brătianu. Afacerile străine d. Ștefan Golescu. Finance d. Văsescu. Culte și Instrucțiune d. Dumitru Rossetti. Lucrările publice, Agricultură și Co­mercia, d. Dumitru Brătianu. Resbelu d. Generaliu Gherghelű. Măne, Mercuri Ministerulu se va a­nunț­a oficiale la Senatu și la Cameră. Damü și vomü da necontenită unu Iocü mare în fața nóstru scriitorui de peste Carpațî, căci este datoria nós­tră a pus pe cititorii noștri în cu­­noscință despre totu ce se petrece în țerele unde esiste că poporațiune ro­­mănescă, pentru că, precumü ne­­ili­­rea mai dem­a­^i unu corespondinto alu nostru din Transilvania, scrindu ea se face ce se­­ fice p’acolo, se înțele­­gemu ce se astepta de la noi, se strapu­mu mai bine și roiulu și res­­punderea nóstru. Nu este vorba aici de cuceriri cu măna armată, este Ges­tiunea de influinția morale ce Româ­nia liberă trebue se aibă asupra tu­torii Romănilor si, de suflarea de viață naționale ce trebue se respăndescă a­­supra loru. Cumu vomü esercita acésta influință, cumu vomu respandi acésta suflare, dacă nu vomu înțelege misiu­nea nóstrá, dacă, prin organisațiunea nóstro interióre, nu ne vomu pune în posițiune d’a o îndeplini? Se ne pe­­trundemu daru d’acesta ad< vere, și se ne facemu datoria, căci astrăminte de greșelele nóstre, de rătăcirile nóstre voru suferi zece milióne de frați. El suferà îndestulă astă—4”, daru ei spe­ră încă. „Schimbarea politicei în timpuri du fac­ă, țilice unü (iliariu romănesc) de peste Carpațî, aduse pe poporulu ro­­mânü în una dintre cele mai critice situațiuni; — elfi însă scie, că alfii nu mai pute deveni ignorată, elü are dreptu rescumperata cu multe sacrifi­cie. Poporulu română nu se teme; elu ține tare, că are vieța, are vir­tute, sufere cându ei dictezá cumpe­­tulâ cu răbdare, darü scie, că misiu­nea lui e forte mare și ca patriotă transilvană și ca Română.“ Elu nu desperă daru, căci scie că De n’a pen­tu Roraăuulu căndu ardele barbare Veniau ca și locuste pe agriî semenatî. Aeu cându brațiu-țî tare în lume­a cunoscută, Tu, bravuile Române, mai cred Jl a fi perdutuf Acestu­a este simptimiutalu care respiră și’ntr’ună articlu alu d-luî Bj­­riiță ce-lu reproducamu mai la vale. Fia ca elu se stă în cugetarea, în­otă­­rîrea tutorii Românilor, din ori ce parte, și ca toți se-și facă cu mîn­­driă și bărbăția acea întrebare ce-i adresa poetulu. Atunci Romănimea va fi r­întuită. De la Românii de peste Carpațî se trecemü ia Austria și se reproducem*­ aci, în privința situațiunii sale, căte­va cuvinte din «m­­ar­ul» V Avenir national. „Pe când­ Prussia se urcă din a­­­poteose în apoteose, $ice faia parisi­­ană, spre­­ omni potiță in Germania, Austria se descompune și se despr­­»aniseza din ce în ce. Guvernulij de la Viena e în luptă cu dietele par­­ticularie ala imperiului. Tóté séu mai tóté reclamă autonomia.—Decretele de disoluțiune ploua. Eri loviau pe Dieta din Boemia; astă­z­i lovescu pe cele din Moravia și din Carnioli. Póte că gu­­vernulü va trage vreuna folosit din aste lupte, însă, în ori ce casă, crisea va fi lungă. Austria, pentru câta­va timpu­celü puține, este condemnată la uă slăbire ce nu-i va permite a lua de cătți una rolü fórte neînsemnată în a­­facerile europiane.“ Discursulu Marelui Duce Nicolae, în­­tr’una banchetă la Sebastopole, este comentată de ^um­ele străine în a­­celu­ași modu cumü l’amü esplicatü și noi cându telegrafulu ni l’a anun­țată. Dându-i ca corolariu și comen­­tariulu cele mai elociate, unu articlu alü Gazettei de Moskwa, a căruia sub­­stanță amu datü-o ori, ^K­ariulü des Debats declară că nu „trebue a ne ascunde că uă ori se amenință în a­­cestű momentu și că situațiunea ac­tuale­i Europei lasă unü joen fru­­n osü smbițiunilor fi Russiei.“ Pe lingă aceste soiri de prin gliariele străine, corespondințele nóstre parti­culare ne anunțaă mișcări de oștiri în Russia. Gravitate i hiara a acelora sciri ne-a oprită însă d’a le publica îndată. Astă­zi unu (jiariü germane, de obicinuită bine informată, Gazetta de Augsburg, vine a le confirma. Elyi ne spune că „autoritățile militarie, din re­­gatulu Poloniei și din provinciele bal­tice, ar fi primită ordinea d’a fi gata a intra în campaniă cam­ spre prima­­véra, prin luna lui Aprile și că vom­ vedé în curundu pe Ruși pornindu din nou spre Prutu.“ Spirea acesta este fórte gravă; a o reproduce este totu ce voimü a face d’uă camă dată, și ne vomu mărgini a flice astă­ții Românilor­, ceea ce ț­ice Europei le Journal des Debats. „Nu soimți ce valore se póte da aces­tora informări. Dară documentele di­plomatice publicate de guvernul­ fran­­cese nu lasă nici uă speranția Tur­ciei d’a vede pe Francia și pe An­glia trăgându și d’astă dată spata pen­tru aperarea sea.“ Sa cugetăm fi, Români, asupra a­­cestora seid și, curau amü $isü éri, cei cari își înțelegu situațiunea și ^o iubire de patriă se-și facă datoria, ca țara apoi, se sc­ă a da fia­căruia ce este alü senl Lupta electorale urmeza a se pre­găti în Italia cu mare ardere. Partita clericale care, pân’acuma se apsținuse de la alegeri, de la unirea Italiei, se astă-d­i parte pe faciă în luptă. Dia— r­ulü l'Opinione se felicită d’acesta. „Intervențiunea clerului, țilice elü, nu trebue se ne íngrijescá delocu, ci nu ­mai se ne facă mai activi, mai des­­cepți. Dacă alegerile trebue se fiă es­­presiunea sinceră a stării spiritelor­ în țară, se cade ca tóte opiniunile se ia parte în alegeri. Ap­ținerea nu do­­vedesce decât­ neîncrederea și descu­­ragiarea. A combate apsținerea, în ori ce scop, ar fi, este. în realitate a servi causa liberale și desvoltarea vie­­ței naționale.“ Reproducerămă aceste cuvinte mai alesü ca învățămînt­ pentru Romăni. Ei pot­ vede că, în țerele unde li­bertatea este înțelesă și prețuită, cei ce luptă pentru că ideiă nu se des­­curagiazâ în facia agresiunilorü și in­­timidarilorű adversariloru lor­. Din contra, acestea îi facă, trebue se-i facă mai activi, mai neadormiți, mai stă­ruitori întru aperarea drapelului lor­. A se apsține, adică a areta nepăsare și apatia, cându este în jocu isbînda onoră principie, este a lipsi la datoria ce are fie­care orau, fie­care cetâ­­țiană d’a servi causa libertății, des­voltarea vieței naționale. Publicăndă mai de ună ții depeșta, care ne anunță uă schimbare în ca­­binetuli englese, d­iserămă că nu în­­țelegemă acestă modificare parțiale și c’așteptamă scrii cari se ne-o esplice. Piarulü Independința belgicâ ne aduce ăstă-d­i óre cari lămuriri. „Părea natu­rale, țlice piarîulO din Bruxelles, ca re­tragerea celor­ trei membri s’a­tragă cină naive. Penetrațiunea s­a, ascuțită prin lunge suferințe, lămuria forte clară simp­­timantele contrarie ce mișcau pe Maurice; însă, dacă mândria nu­ era rănită, ea nu ținea nici uă semă de acel­a și­ și suferia cu filosofie durerea făr’a demna mă­­cară a o privi d’aprópe. iubirea iei pentru Marta, esaltată d’uă remușcare nesfirșita, o făcea nesimplitdre pentru tota acea­a ce n’o atingea decătă pe dînsa îieși. Ea n’a­­vea decătă una singură seapă : a resbura pe Marta de nedreptele desprețuiri ce su­ferise din causa iei, asigurăndu’î uă viață ferice și onorată. Departe d’a se speria de desele visile ale d-luî de Tresserves, din contra le încuragia. Căndă Maurice sosia găsia totü­deuna pe Marta lîngă mama sea, îmbrăcată în albă, fără uă cordea s­ă chiarü­uă flore pe rochia iei de stofă co­mune, și de tăiătura cea mai simplă , singurul ă­iei luciú âră fresceța strălucită a acestei modeste toalete. D. de Tresser ves îi vorbia cea mai mare parte de timpă pe acelă tonă de glumă inocinte ce se ie lesne cu copii, și Marta nu părea a fi nici suprinsă nici ofensată de acesta Ea nu era pre invețată, căci n’avusese nici vădată altă profesore decătă pe mama sea. Ea cănta c’un voce slabă acompaniându­se pe ună claviră stricată, căte-va arie vechie cu ună gustă naivă ce’i plăcea d-lui de pres­căderea întregului ministenă­to­r și înlocuirea sea prin capii partitei libe­rale.“ Dară se pare că nu va fi astă­­feră. Uă omogeneitate de ideie s’a sta­bilită în guvernă prin recompunerea mea. Partida liberale, spre a nu se amâna reforma electorale și alte mesuje so­ciale importanți, voiesce a înlătura­tă crise ministeriale și pentru acesta ar fi dispusă a stabili unü felu de înțelegere cu centru dreptu, precumü s’a făcută în 1844 căndu, mulțumită unei ase­meni înțelegeri, Robert Peel, a putută realise suprimarea t­­eb­ră as­upra gră­­neloru, cu tótu oposițiunea ce-i făcea atunci partita conservatóriu. Astar^i lord Derby și D. Disraeli, imităndu exem­­plulu acelui mare m­aistru în înțele­gere cu D. Gladstone și partisani sei, ar­ compensa perderea voturilor, a­­micilor­ lor tory, prin voturile liberali­­­lor, moderați și progresisti ce s’au întrunită asupra unei programe. Ba­­sca înțelegerii ar fi că va fi alege­­toriu ori­cine locuiesce uă casă, sau ca proprietariü séu ca chiriașiu de doții ani de z­ile. Acesta base este aprope voturi universale. Dacă informările Independinței vor­ fi exacte, ele ne a­­rată că d-ni Derby, Disraeli și cei alți membri inteligințî ai dreptei din En­glitera au uitată multe și au învețată multe. Scăpându-se de membri pre retrograzi din ministeriu și’nlocuindurĭ printr’una elementa negreșită mai nou și mai înaintată, ei potü a-și recon­cilia opiniunea astf­e­li și, prin uă po­litică liberale, ca aceea ce nu vede din basca ce se Z­­ie c’au de scopu a­­ fa reformei electorale, a-i asigura recu­­noscința viitoriului. Aste­felii procedă bărbații inteligințî. Aste­felin­a făcută Robert Peel, care fusese totü conser­vatoriu și care prin înțelegerea ce­­rințelor­ timpului seu și-a facutu nu­mele nemuritoriu. , Vă depeștă telegrafica ne anunță mai alaltă ori că „starea de asediu este rădicată în tóta Spania.“ Era uă gre­­șală pe care o n­etifică astă­z jil­ab­ă depeștă. Starea de asedm nu s’a ră­­dicata, ci din contra s’a așezată, s’a pusă asupra întregei Spaniei. Țera tóta in ferbere, căci mesura acésta nu se póte explica altă­ felu. FOITA ROMANULUI, TRISTETA.U !V. — Asia dara ai ved­utu-o la ea acasă ? Zicea d-na de Sommereuil preumblăndu-se într’un sera, cu Maurice. — Am ved­utu-o. — Ce impresiune a produso Marta a­­supra dumitale fliuă mare și’n­locuia iei obicinuita. — In adevera impresiunea mea e încă încurcată. Inchipuiesceu­ ceva antica și tî­­nerii tot d’uădată, mobile vechie și flori a­­bia culese, uă Englesă betrănă și vînâță, uscată ca uă călugăriță, ce deschide ușia făr’a flice nici una cuvânta, și păserî ce cănta ca cumă ara fi în­frunzări,— d-na Daubert în doliu c’uă faciă ardinte și acră totu d’uădată, pe urmă Marta, luna și fre­scă ca zorile, cărpinda cu gravitate nesce­rufe vechie! A o vede astă­ felă, cu ochii plecați, cu rochia iei îngustă de lînă albă, așezată dreptu pe înaltul a iei scauna de lemne sculptata, ar dice cine-va că e uă mică feciora de alabastru în nișia séa go­tică. — Și ai depusa omagiele dumnitale la piciorele ficiorei. 1) A vedea No. «lin 21 23 24 25 26 27 și 28 Fevruarie. — Da dom­na, cu punga iei. — Și ce-a $isi­ ea ? — Ceva forte simplu. In sera căndă am întâlnitu-o pentru ântâia oră pe dru­­mul­ de la Saint-Paulien, ea se suise pe podiștu cu mama mea, ca mai în tóte se­rele de multă timpii, făr’a întâlni nici uădată pe nimeni, căci străinii ce visitază țara nu se espunu a veni prin acelQ locu decătă Ziua mare. D-ma Daubert, obosită d’a fi mersă atătă de multă, se așezase într’una locă adăpostită de veniű la col­­țiulă tufărișiului și Marta se preumbla prin prejurulu iei făr’a se depărta multă. Ea se’naintase pînă la loculă înaltă supții care șe cheamă; din întâmplare uă­patră plecă de suptă piciorele iei și veni de me atinse în locul ă unde eramă ascunsă. Spaima iei fu forte mare căndă mă veț­u d’uădată eșindi­ înaintea iei, și astă spaimă crescu căndă veț­u c’o urmărescă,— și’n nedomirirea iei crestându-mă unu tîlhară, ea’mi dete punga iei, singurulă obiectă ce’a păru demnă d’ami satisface dorințele ? — Te vei întorce la ea ? — Pentru ce ? — Tocmai la asta n­e găndeamă și că. Dară întrebatu-o ai pentru ce acelă cu­­vânta tristeță și ce însemnezi vă devisă arătă de posomorită ? — Acesta nu e uă devisă, e numele iei,— ună mică nume intimă și fragedă ce i l-a dată mama sea, și Ci.;re țlice multe asupra nelinistei și mâhnirea serma­­nei femeie. Ore acestă copda nu e în a­­devere cruda și scumpa iei tristeță de tóte țiilele ? — Așia dară romanulă dumitale s’a sfîrșită deja ? — Tóte romanurile se sfirșescu, domnă, și cele scurte suntu cele bune: acesta­a nu’mi va lăsa nici remușcări, nici re­grete.... D. de Tresserves se duse era la Marta, și chiară forte adese. Elă luă deprinderea a o vedea la intervale mai regulate. Cu tote aste resiripția unu fest» de depăr­tare pentru d na Daubert; prestația acestei femei, a cărei tristă istoriă o cunoscea, descepta într’însu amintirea unei ferbinte durere la care în deșertă se’ncerca a nu se raaî găndi. Elă suferia lîngă dînsa, și cu tóte aste revenia necontenită, supunân­­du-se astă-felu­la uă atragere pe care se feria a o defini. Interesule forte naturale ce trebuia se-i inspire singurătatea și pă­răsirea Martel ile justifica îndestulă, de­parte d’a se căi, ele își făcea­uă laudă din desele lui visite. D-na Daubert, ce tolera aceste visite, urma întru acesta unoră ilusiuni mai pu­serves­­elă întreprinse ai dă consiliu, im­­prudință a cărei gravitate n’o Înțelese de cătă mai tîrijiă. O circumstanță, forțe ușure în aparință , îmn lumină d’uădată, Maria căutase luptă direcțiunea lui uă sonată nouă, și séu ca Maurice era reă dispusă, seă că tonurile ascuțite ale clavirului îi iritaseră nervele, elă se arîtase asupra, ș’arătă de multu în­­cătă Marta redicase de mai multe ori spre dînsu­lă privire mirătoriă rugătorră totă d’nădată. Maurice se întorse ■ spre d -na Daubert și’l Z'se: ~ Suntă un“s­urof ,spre forte aspru, mi­e asta ?­"nu­ merită doromeu a lăsa în urma mea regresări .. . » Și d’acea­ a voi fi curânda uitată. . . . — Plecați curăndă ? — După căte­ va Zi­^­Nu fu nici m­ă strigată nici u­ă sus­­pină nici chiară unii fremetă ce o să înș­­ciință în acelă momentă a ridica ochii spre Marta, ci fu­ră intuițiunea neașceptată una din acele loviture mute ce lovesce d’uă dată două inimi și le face se simplă san­­­țiulă nevezută ce le unesce Manele Mar­tei îi alunecaseră pe genuchie privirea iei lipsi s’ațintea pe Maurice o uă­spresiune de nelinișce atătă de­ sinceră, încătă fără voia Maurice îi respunsă. — Voiă reveni adese­a’ună surîsă . — Ai uitată că d. de Tresserves trebue

Next