Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)
1867-06-01
Im ** UNSPRV RECELE ADMINISTRAȚIUNEA, PA9AGHELUI ROMANI. No L - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 20. JIESCE ȘI VEI PUTE Cap. List, lei 128 — 152 » 64 32 » 11 7 b 3S ie trei luni.................... Le uă lună..................... Una esempiară 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria................fior. 10 v. a Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eusenin Carada. Femau. Te ști•ani 100I 1 IUNIE 1867 LUMINEZA TE și vei fi Abonamentele in Bucuresci Pasagiul Romănu No. 1. — In districte la corespondinții Isiamuluî și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hailegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu A.NUNOIURILE Linia de 30 litere..................... i leii. Inserțiuni și reclame, linia ....... 5 - DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciuiü privaleda Monitorului. PARIS, 10 Iuniu.— Monitorulö. — Imperatorii Napoleone și Alexandru s’au dusu erî singuri sovistice, eaposițiunea egyptenă. Trăsura era î congiurată deuă mulțime aclamantă. PETERSBURG, 10 Iuniu. Noaă lea atentatului a produsă aici impresiunea cea mai straordinara-Pablicul ü doresce însumarea imediată a imperatului. Felicitațiuni telegrafice sunt trimise In mare numerű. PARIS , 10 Iunie. — Imperatorele, imperatricea, Czarul, regele și principele Prusiei au visitatü era Versailles. Principele Humbert a sositü FdMSS-MfcRT’*ITîT‘H JJWllliffiTnl',»»a«gm.gr»' . j Bucuresci Arîtarămu erî, prin discursul» rostirii în Dieta Boemiei de deputatulü d. Rieger, la cepericle conduce imperiul Austriei în genere și’n parte naționalitățile ce compunu acesta „imperiu poliglotă“ Sistema dualismului, adoptată de domnulü de Beust. Dumineca trecută arau puști suptu ochii publicului și cealaltă faciă a cestiunei, adică partea ce privesce pe Românii de supui imperiulu Austriei, ariu reprodusă în întregul seu unu arti— dualii farului Albini din Viena, celți recomandărați din nou atențiunii Românilorü și din care ceremu voie se mai reproduceam aci numai vre șapte liniei.Frații Maghiari crezură că ei singuri suntu d’ajunsu a duce acestă țară la Pesta, făr’a asculta graiulu Românilor», crează c’ajunge unu comisarii ungurii la Gluși, pentru a face pe Romăni se’și uite de autonomia Patriei (!oro, pentru care la 1S48 lăsară în bătălia 40.000 de capete.“ Cum a fostu primiții pretutindane de către Români comisarului Maghiare, a arîtată Albina. Astăzi publicămQ mai la vale, uă epistolă ce ne trimite unula dintre cei mai învățați bărbați din România de peste Carpați, precumu și discursulu Romăniloru către comisarO, în tótu întregimea și acurateția sca. Se mai face mii încă aci cunoscută că Gazeta Transilvaniei de la 28 Mai (9 Iunie) țlice între altele UngurilorG, suptu supscrierea domnului G. Barițfi: „Voi nu puteți uita 18 ani, voi privileghiații, voi favorații, stăpânii, poruncitorii, ară noi se uitămu căteva sute de ani? Atunci în adevără că n’am mai merita ca se simți considerați de națiune, căndu amu uita trecutulu nostru, istoria suferințeloru nóstre, tradițiunile păstrate de la părinții noștrii: Romănulu nu uită."1 „După scirile căte avemu pín’acumu, tfice Cazeta Transilvaniei. Românii mai în totu loculu au înfăcișiază acele și dorinție Eselviției Séle, (comisarului Maghiare) cerénde AUTONOMIA ȘI DIETA ȚfIREI.“ Croații la rândulű lorű ceru întregimea Regatului croata (Croația, Sclavonia și Fiume) încorporarea Dalmației, unu mainisteriu resping étoriu ș’ui diplomă de inaugurarea speciale pentru Croația. Guvernulű austriaca a desființată tóte aceste diete și Imperatulu Austriei s’a încoronata ca rege alű Ungariei. Făr’a mai vorbi acumu de cealalta partită maghiară, alű căreaa capă este d. Kossuth, ce este destula de ’nsemnată și cere uă confederațiune danubiană între Maghiari, Slavi și Români, ne întrebămu de este cu putință ca d. de Beust, cu totă inteligința și capacitatea sea, se póte conduce la capeta sistema dualismului, pusă deja în lucrare cu atâta isbândă păn’aci? $u ne adresăraQ către Unguri, căci eî n’aă înțeleșii și nu vă să înțelege nici vădată cestiunea naționalitățiloră. Fórte patrioți, în ceea ce privesce Ungaria, d’aci încolo crede că celelalte națiuni, pentru că nu portă pinteni, brandeburguri, și nu pună parandă pe mustăți și pene la pălăria sunt făcute pentru ae Hoții Maghiarilorű. Ne adresămă însă la d.de Beust, pentru că credemü că ’odată ce va ’nțelege că adevĕrul și dreptatea, prin urmare puterea cea adevărată, este cu Croații, cu Boemii și cu Românii, va da satisfacere cererilor» lord. Suntem șicuri că unii bărbații de Stătu ca d. de Beust va recunosce că s’a ’nșt ălatu, căndu se va uita bine și va vedea pe d’uă parte tăria simțimântului naționale ce este în aceste naționalități, propaganta slavă ce se face în totu imperiul Austriei, ere pe d’alta încrederea că au avutîi și Slavii și iloraănii că respectarea naționalității lorii le va veni de la Imperatorele Austriei, de la Regele Boemiei și de la Marele Principe al Transilvaniei ereau de la dieta maghiară. In camera deputaților din Viena, la desbaterea generale a Adresei d.de Beust a țiisit că deplânge antipatia ce au Slavii în privința Ungurilor, și, printr’un alusiune evidente la manifestările ce se facă la Petresburg și la Moskva, a adaosit că „guvernulu va supraveghia cu mare atențiune tóte ași țările ce potu veni din afară.“ Gumă se face însă că unu barbatu cad. de Beust uită că suntu antipatie ce nici uă putere omenască nu le póte învinge? Că nu scie că ele crescu, și crescu tare și se prefăcu în ură cându suntu provocate de iubirea de Patriă? Că nu scie, că ura ce provine din iubirea de Patriă se preface într’uă tri într’uă furiă contra căreaa nici ua putere nu mai póte resiste? Că nu scie că ’ntre Maghiari și Români sunt, din nenorocire, movile, munți de maltratări, de suferințe și dorinți de sănge ce-i desparții pentru veciâ, și-i desparte asta-felü încâtu el nu se mai potü apropia unii d’alții decăt spre a se destruge ? Cum ți se face că uită că propaganda din afară n’o pute opri cu supraveghiarea, ci numai dăndu îndestulare legitimelor cerințe ale naționalitățiloră ? Rugamu cu dinadinsula pe d. de Beust, și le rugame în interesulu imperiului ce servesce acuma, a se uita bine, în ceaa ce s’atinge de Români, și va vedea că deși totudeuna loviți, persecutați, tratați ca nisce iloți, nici vădată însă n’au perdutu sperandia că Marele Principe de Transilvania va recunosce atăta răbdarea cătii și drepturile lorii și va face în sfârșită justiție. Ilu rugumeancă, în interesul imperiului, a cerceta care a fostu toto deuna purtarea Romăniloru de dincole de Carpați, în privința Austriei, și va găsi că ea a fostă totădauna leale și pe deplină amicale. Romănii d’aci au împinsă acésta lealitate pri’ a călca cea mai sacră a loră datoriă, acea-a d’a ridica vocea, ca frați, în favórea Romăniloră de peste Carpați, cari nu ceră de cătă drepturile loră și păstrarea vechiloră loră legăminte cu casa imperiale a Austriei; și d. de Beust, uităndu-se mai bine, mai d’aprópe în istoria Romăniloră, atătă vechiă cătă și nouă, va recunosce credenia, că este nedreptă forte în privința lore, că resplătesce devotamentulu, credință cu cea mai nedreptă persecuțiune, și revenindă asupra mesujeloru din urmă va face dreptate și va întări in adeverii imperială Austriei. Anunciăndu mergerea Imperatorului Rusielor la Paris, arîtarămu chiar în acastă parte a pariului, divergința de opiniuni, de credințe ce este între poporală din Paris și cele de la Moskva. Cele petrecute în Paris după venirea Czarului n’aă făcută de cătă a confirma cele ce sunt fostă $isă. Eea ce dce unule din țsiariele amice ale guvernului rusescu, Independința Belgică de la â și 6 Iuniă. „Câteva țjiarie oficiase din Paris arată cu stăruință primirea ospitalierie și cordiale ce poporațiunea a făcută Imperatorelui Russiei; însă corespondințiele nóstre particularie stăruiescă a afirma că, prin unele părți, s’a făcută contra Suveranului ce onora Francia cu visita see, demonstrările ce au fost prevedute de autoritate cândva schimbată căile pe unde eraotărîtă trecerea cortegiului, ș’a făcută ca ’n loculă trăsurilor deschise, cerute de frumusețea timpului și de splendarea serbării, se pue trăsuri de gală închise, pentru transportur auguștiloră visitatori. „Din nenorocire reputațiunea de care se bucură Parisulă in acesta privință, (curtenia naturale) este compromisă în acestu momentu prin manifestări dorte regretabile și demne de osândă ce s’au făcută din nou Crazului Alesandru oricândă a visitalu museumu Cluny și palatu in justiției.“ Aceste cift^.'i'utrărî, spună alte foie din Paris, sunte mai cu sâmă că i se strigă mereu: „Trăiască Polonia!“ Acuma cestiunea este a se sei de vară isbuti acest! trei puterici ai Jilei, întruniți la Paris împreună cu cei mai de frunte miniștrii ai loră, se se ’nțelegă, și se se gasescă unu mit locă prin care se ’mpace cerințele opiniunii publice, arătă de osebite in Germania, în Rusia și’n Francia, și s’asigure și pacea Europei? Nu scimă, și soluțiunea fiinde fórte grea, ne tememă că nu va fi coronată cu isbenda. Ori și cumă însă se crede că celu pucină în ceaa ce s’atinge de Grecia se voră înțelege și voră isbuti a ’ndupleca pe Turcia ce cede Greciei libere Candia, restulă apoi se va face la timpu. Justiția este temelia societății. Acestă săntă temeliă ne-a lipsită și d’acea a amu fostă ajunsă la gura prăpăstiei. Dobăndito-amu acuma? Credemu c’amă începută a intra pe cale dlară că n’amă ajunsă ăncă la capitulă iei. Ca se putemu merge mai iute și mai sigură este da neaperată ca contestările se fiă judecate și aprețuite de opiniunea publică. Din acestă punctă de vedere publicamă mai la vale unu apelu, ce ni se trăiaște, cătră opiniunea publică. Procesul ce se dă în cercetarea iei este între d. Prim Președinte și președinte al Curții secțiunea II IlfovO; și d. Constantin Georghe Cantacuzino. Asceptima resultatulă de la d. ministru alu justiției, de la dd. legist, de la opiniunea publică și de la însuși d. Primu Președinte alú Curțiloră. romănesci și neromânesci, cărora le pasă de libertate și dreptate, de esistația și viitorulu națiunii romănesci din marele principatű alu Transilvaniei, ca se binevoiți a face lumii cunoscute acele părți din istoria falei, a cărora publicare în diariele romănesci de aici e strînsu oprită. Ve mai aduceți de aminte de filele ui Rückmann, TitorF, Dasckof Duhamel ? In asemenea nleama ajunsă noi în Transilvania. Se vorbescu însă faptele și nici dscumu frasele. Prin decretului presidialu venitu de la guvernă "W data din 30 Noembre Nr. 897, 1866, Gazeta Transilvaniei, primise un avertismentu aspru pentru că a cutezată a întreba pe alegătorii deputaților Transilvaniei trimiși la Pesta, dacă ei voiesc a se continue a lua parte la lucrările acelei diete, ură Redactorului și colaboratorilorü sei li se amenință cu § 22 din legea presei, adică cu temniția și perderea drepturiloru civile și politice. După subșternerea petițiunii naționale din 30 Decembre anulă trecută, adică camă pe la Februarie, începură a confisca scrisorile unora Romăni cu scop hotărîtă de a-i dovedi de rebeli și conspiratori asemene cu d-v0stră, însă totulu în deșiertă. Scopul a cela adevărată era numai a înegri. De la acestă alu douîlea guvernă dualistica noü, ne veni una altü avertismentu presidiatu din 18 Maiu Nr. pr. 36 1867, supscrisu de Cornițele Pechy (citesce Peci), prin care Gazetta Transilvaniei (prin urmare și partita iei) este deshisrată de rebelă (pe ungurisce lázite), pentru că aceiași cu teză a cere menținerea autonomiei cu dieta și cu legile din a. 1863 și 64. Mai dintr’uădată se publică și unü articlu opciosit scrisă de Dan Dózsa, funcționarul la ministeriulu ungurescü, în care consiliulu municipală românescü din districtul Făgărașiului e dechlar atü de rebelă, uneltă a tiraniei, pentru că cutezase a respinge oă poruncă nelegiuită venită lui de la președintele dietei ungurescu și a se provoca la guvernulu legală transilvană (veziî Kol. Közlöny Nr. 62 a. c.) între acestea cornițele Em. Pechy, ajungându în calitatea sa de comisariu regesen pină la Brașiovu, fruntașii celoru 10 mii conlocuitori Români cerură prin uă deputațiune numerósa înaintarea unui memoriam cătră monardulu, pentru ca acela se nu uite a redeschide și Camera legislativă a Transilvaniei închisă fără nici să vină aici în 1 Septembre 1865. Cornițele Pechy primi acea petițiune scrisă în două limbi romănesce și nemțesce. (C. Pechy nu scie nici uă vorbă romănescă). Petițiunea sau memorialulu era încărcată cu 146 subscripțiuni. Tototădată Romănii de aici, de altumintrea fórte moderați și bine cumpânitori ai situațiunii, s’au simplitu îndatorați a’și manifesta determinata lorü voințță și dorință naționale și patriotică prin câteva semne din afară, adică prin mai multe stindarde tricolore venetüroșiu-galbenă, prin inscripțiuni și transparinte: Autonomia, Dieta Transilvanie, Legea electorale din 1864, etc. Intre altele Românii au solutit păzi ordine esemplară. Insemnămă, că tricolore unguresci și tricolore săsesc filfâină cu sutete, precumu și ca optă stindarte tricolore romănesci s’au pusu ex-opolo prin însuși comitatulă municipalității. Cu tóte acestea mica demonstrațiune romănescâ se impută Romăniloru fórte greu, eră primăria, poliția și biuroalu presei primiră poruncă ca se suprime ori ce publicare diaristică care ar mai atinge cestiunea autonomiei acestei țări și ar cuteza a vorbi în contra fusiunii cu Ungaria. De aici ve puteți explica, pentru ce memorialul Romăniloră eși trunchiată în Gazeta Transilvaniei Nr. 38, și din ce cau să ve rugame pe dv. case bine—voiți a-ți publica întregu. Pe cândű eramu se încheiămu acestea, ne vine scirea positivă, că comisariule regescu a fost întâmpinată în căletoria sea oficiale la mai multe locuri totu cu asemene petițiuni romănesci, pentru că toți au cerută menținerea autonomiei și redeschiderea dietei; era asemene poporulă și preoțimea din districtul Făgărașiului îi eși înainte la sătulă Șiarcaia, unde-i admănui și una memorială înscrisă. Atăfelă d. Pechy, carele are poruncă de la monarhalu a se informa curată despre adevăratele dorințe ale națiunii romănesci, avu ocasiune de a vede, a urfi și culege materială bogată pentru ună raportă autentică. Cornițele Pechy este ună bărbații de Stată inteliginte și multă mai naintate, în vârstă de câte se nu se potă modera în măsurile séle; cu tóte acestea semená forte, că adversarii seculari ai Romăniloru,folosindu-se de completa necunoscere a țârii nóstre, ca unguriană venită aici abia d’uă lună, s’aQ preocupată cu uă mulțime de calomnii vomite asupra Romăniloru, cea a ce s’a vedută și din interesanta conversațiune ce avuse la Clușiu în 16 Maiu cu botrănilă Mitropolită Alexandru, carele între alte s’a rugatu ca se dea Româniloru ocasiune de a’și manifesta voința loră într’ună congresă naționale. Ei bine, cornițele Pechy a respinse acea rugăminte; câte-va zile după cea convorbire Esc. Sea plecă la drumu, pentru ca se afle ori unde ajunse unanima voință naționale. Ca închisiare mai aservămu, că Romănii n’aă nimică asupra personei d-lui Pechy, ei aă a face cu principiului din contra. Magiarii semena a fi nemulțămiți și cu persona și cu sistema inaugurată de conducătorii lorü chiar. Ei așteptaseră cu totul altăceva. Destulă atâta că Transilvania se află arâși în stare excepționale, era Romăniloră li se dispută pînă și dreptulă de a cere. Nu ne pasă, pentru că apa trece, petrele romănă. Romănii după că mică volbură arâși sunt unanimi. Grija loră cea mai mare este a-și pregăti în stiințe și morale generațiunile viitóre. Solunția e puterea, morale este asigurarea pentru totu viitorulu.* * * cea DIN MARELE PRINCIPAT!) A.Xitî TRAIST SI IU VANI EI Brașiovu, >%9 MaiS. Domnule Redactare! Vĕ rugamu atâtu pe dv. câtă și pe cele-i-alte ^harie MEMORIULU PRESINTATU COMISARIULUI REGESCU. Escelinția vóstrul Dechlarațiunea făcută de Escelinția vostru la una din ocasiunele serbătorescî, că voiți se ascultați dorințele și opiniunile locuitoriloru marelui Principatu al Transilvaniei de la fiă care, fără diferință de naționalitate și confesiune, a încuragiato și pe sub scrișii ale substere Esc. vestre, cu tóte increderea, respectiva loru opiniune și rugăminte. Escelințtă , suferințele Transilvaniei, era mai alesă ale națiunei romănesci sunt cunoscute în partea loră cea mai mare; aceleași sunt, alătui de numeróse, în cătui ar fi ostenălă deșiartă a voi se le anumimü una căte una. Comuna mare și comuna mică este organisată rea sau nici de cuma. Justi-