Romanulu, decembrie 1867 (Anul 11)

1867-12-01

VGIE8CE ȘX VEI PUTE ----------Cap. Dist. Pe aau................................lei 128 — 152 Pe ș6?e iunî...................... » 64 — 76 Pe trei luni....................... » 32 — 3S Peuă lună......................... » 11— — Unu esemplarü 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria............. fior. 10 v. a. VINERI I DECEMBRE, 18<ML LUMINEZATE ISTVEI TX Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanü No. 1. — In district3 la corespondințiî pariului și prin poșta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune Ind.T.Paleologu ANUNCUIBILe Linia de 30 litere...........................i led. Inserțiuni și reclame, linia.........5 Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Exigenții Carada. .«SS DEPEȘIE TELEGRAFICE (Serviciului privată ală „Monitorului“). PARIS, 8 Decembre.— 1Mariulă „Francia“ <zice: că circulă scomptulă prin cercurile parlamentare despre un disentimente ce va isbucni contra ministeriului, cu ocasiunea declarațiunii făcută de Roucher în privința Romei. — „Pressa“ <j*ce Papa a mulțumită imperatorului prin telegramă pentru voturi din 5 ale acestei luni. Totă acesta Jiaru pretinde că la Florența se prepară unü nou atacă contra Romei PARIS, 8 Decembre. — „Monitorulu Francese“ numesce limba gială lui Menabrea ținută în Parlamentă, moderată. PARIS. 10 Decembre. — Lanjuinais conjură în Cameră pe Francia a menagia susceptibilitățile Germaniei, dară o consilie a veghia ca se nu lase a se ridica, la frontieră uă monarchie cuceritóre, Guérould atacă guvernul pentru politica italiană ale cărei consecințe nu se potă prevedea. PARIS, 10 Decembre.— Desbateri se continuă în camera legislativă în privința interpelațiunii asupra Germaniei. — Thiers a blamată cu energia guvernală pentru că a consimțită la mărirea Prusiei. Roucher a apărată guvernală rescendă că Francia nu se va lăsa să fie atrasă pe asemenea tereru, ci va respecta drepturile celorlalți pentru a face se se respecte ale sele proprii. Francia avendă încredere în puterea sea primesce schimbările făcute în Italia și Germania; ea nu voieșce distrugerea unității italiane, dară va face a se respecta integritatea teritoriului română. Guvernul nu va lăsa nici uă dată a se pune în cestiune demnitatea și interesele sale. FLORENZA, 8 Decembre.— Membrea a respins și la interpelațiunea făcută în Cameră, aretănd fi posițiunea ce ar lua guvernul contra declarațiunilor făcute de Boucher în Camera franceze, spre a menține demnitatea naționale Memabrea au jist însă că aceste declarațiuni sunt cunoscute numai prin telegramă, și că va respunde categoricu Camerii după ce va primi informațiuni mai positive de la ambasadorele Italiei la Paris. FLORENZA, 8 Decembre. — Garibaldi a părăsită deja Caprera. „Etendard“ adauge că corespondintele seă din Roma continuă a crede iminența unui nou atacă contra Romei. FLORENZA, 8 Decembre.— Torrearsa a propusă Senatului ca se se adü de declarațiunile lui Menabrea, fiindă convinsă că guvernulă vasei se apere drepturile și demnitatea sea în privința Romei. Apoi a trecută la ordinea jilei. Senatulă, de acordă cu ministerul, a adoptată moțiunea lui Torrearsa. — Circulă sgomotulă că Lanza refuză președinta, după interpelațiunea făcută în cameră. FLORENZA, 10 Decembre. Villa desvoltă interpelațiunea, cestiunea romane rescânde că puterea timpuraie a Papei nu se va concilia cu Italia. Ce speranță pune guvernulă pe conferință? E cu neputință de a trata cu Francia care insultă drepturile cele mai sacre ale Italiei și ofensă pe suveranul ă sex. Cevinini operă ministerală, consiliă mai cu semă ameliorarea financelară și regretă litigiul cu Francia, inscendă că Italia pate esista fără Roma pentru că totă catolicitatea are precari drepturi. FLORENZA, 10 Decembre.— Camera deputaților a decisă cu 201 contra 176 voturi a resolve mai interă interpelațiunea politică și apoi moțiunea lui Sella declară vdu Roma de capitale LONDRA, 8 Decembre. — Asupra interpelațiuniloru făcute în camera comunelor, lordă Stanley declară că nu scri nimicit de înțelegerea austro-franceză asupra integrității Turciei. — Thornton s’a numită ambasadore la Washington. LONDRA, 8 Decembre. — Teatrul de operă de la Haymacket a fost distrusă de incentă. — In insula Sant-Thomas, din Indiile occidentale, a fostă uă nuoă cutremură de pământă la 2 Decembre, 1.400 de omeni aăperită. BELGRAD, 8 Decembre. — Lângă Grotza, pe drumulu ce merge de la Belgrad la Constantinopole, curierulă de poștă austrian și a fostă asasinată. Asasinulă nu s’a prinsă, el era îmbrăcată după module occidentale. Se crede că asasinatul er a provenită din motivă de resburare. PETERSBURG, 8 Decembre. „țiabulă de Sant-Petersburg“ pune în îndoială existența protocolului concertată între Francia și Austria asupra menținerii integrității Turciei, și fiee că ună asemenea protocolă n’ară avea nici un însemnare practică, integritatea Turciei dependăndă de politica sea interioria. TRIEST, 4 Decembre. — Stea merulă Lloyd a dusă nuvela de la Calcuta și de la Hong-Kong că regele Nepalului prepară unii atacă asupra Tibetului. Provinciele vecine cu Pelrinulu suntu revoltate. Insurginții mergă asupra capitalii.— La Vedo s’a stabilită mă otelii pentru străini. FOITA ROMANULUI. AZOT. IX Doctorale remăsese la castelu și nu se arîta de câtă rare ori. Prestația lui părea a turbura pe barena, și însemnată că ea era mai liniscită căndă dacă torele nu se arată câte doue sau trei ore. Intr’uă fără, după cină, suplu pretestii de a fuma, eiü me urmă în camera mea. Luă cela mai bună fotelă, se așeză cu piciorele la focă, aprinse uă cigară, stete una cuarta de oră făr’a zice altu ceva de câtü. .,Esel prea bine aci,44 apoi sună de veni Bretonnet, spuse se i s'aducă pahare, sacharii, romii, și, după ce’șî făcu grog, îșî urcă picturile sosü pe fotelă, se așeiă bine, și uităndu-se cu cada ochiului, îmi zise cu unii aeră indiferinte: — Găsesci pe baraua frumușică? — Fórte frumușică! 1] A vedea No. de la 15, 16,17, 22, 25,27 29 și 30 Noembre. Bucurescî ‹£* Măria Sea Domnitoriulu a vizitată astăzi scóla pedagogică, acesta instituțiune bine-facétóre eșită din sorgintea nesecată a sacrificieloru necontenit și imulțite de patriotismulu suveranului României. Măria Sea a fostă primită in focalulu scólei printr’unü discursa, bine și romănesce simplită, rostită de d. Ion Ionescu, prin care arîta c’acei principi cari facă gioria națiunei romane aă rîdicatu-o la mărire învetâlnin-o prin instrucțiune a se cunosce pe ea înseși, a se respecta, ș’a usținea susă și cu putere drepturile iei. Ni s’a ^isîi c’uă lacrimă de nobile emoțiune s’ave’ntă pirăndă din ochiulu Măriei Séle. Astă-felă se manifestă adesea simupțimintele cele mari, astăfelă se esprin e satisfacerea d’a fi făcută binele, d’ași li îndeplinită misiunea. Intusiasmulă elevilor și strigătele loră bine arâtare au spusă M. Sele că națiunea romană înțelege faptele cele frumóse și este recunoscotóre către binefăcătorii sei. Ni se scrie de la Iași că s’a pregătită acolo ună banchiătă politică pentru primirea d-lui Ion Brătianu. Astufeliu Iașiui ă dă, în numele Moldoviei, în numele României încă, uă de staințire solemnă s’ună mare avertismentă d—lui Epurenu și tovărășiă carie J»cii că Moldova și Iașiulă suntă antiunianiști. Asociațiunea spontanee din casa Moscu, ne-a spusă erl, în spontaneiulă seu chiariu Jerra, că disolverea camerei n’a fostă motivată, că n’a fostă prinsă asupra faptului. Dară, care faptă mai învederată și mai temeinică ca acelaa că tetă dumniatoră dochiară în Gazetta — Nu cumă-va esci pucinft camă înamorată de dînsa ? — Bă ? cătă de pucina! — O! îmi poți vorbi cu anima deschisă. Nici de curiozitate nici de invidie îți adreseză aceste întrebări: țese vorba d’ună faptă patologică pe care așă fi forte mulțămită a’lft putea oserva asupra baronei. Nu se dasemă âncă mult timpu de vorbă cu Italianulă, și doriamă se seitse nu cumăva și elă, era apucată de vroare care nebuniă, căci găsiamă pe totu lumea puțin cam nebună in acea castelu. — Și ce faptă patologică voiesci se oservezi? — Astă fi curiosű se solă dacă amorulü n’ar putea-o vindeca cu tofulă. I)eu înedrcă, fă’l curte, îl e urîtă aci, nu va fi tocmai anevoie d’a reeși. — Dară doctore, crezi dumniata că d. de Vaisenestre ar fi mulțămită de acesta? — Nu’l voiă spune nimică. Ș’apoi ce’I pasă? —* Dară imă pasă mie. Suntă mă o mă onestă, de lași, că Camera era împărțită în patru fracțiuni „insuflate fiecare de lending diferite și chiară opuse."’1 Cămin ne spună că unii voiau republica, alții pe 2 Mai și resbuare contra faptului de la 11 Fevruarie, alții separatismulă, și că chiară fracțiunea cea mai bună, cea mai nobile, fracțiunea dumnelorü „nu constima că majoritate decisivă și i se putea imputa „că nu soluse destulă a se sustrage ,,suvenirilor séle din vechile oposițiuni.''' Care faptă mai temeinică căndă totă dumnelorü ne dă spusă că, „nici una „din aceste fracțiuni nu presinta uă „majoritate compactă, fermă în princi,,piele séle și totă d’uă data capabile d'a „da și susține unu ministeriu." Care faptă mai învederată și mai temeinică căndă totă dumneloru aă spusă națiunii că, uă coalițiune momentană a centrului cu stănga „a fostă causa formării ministeriului Grezzulescu-Bratiași că ,,în data, după compunerea „ministeriului Grezzulescu, Adunarea de„putațiloră vedu greșiala ce făcuse, ,,posițiunea falșiă ș’anormală în care „votul ă iei pusese Tronulu și riérra „și că era gata a da, c’uă mare maje„ritate, unu votu de ne’ncredere aces„tui ministeră........................................ • •••»•• •• ■ * • • ,țhemă mai multă, dacă partitele • „din Adunările nóstre trebuiaă se re„măie tótă aceleași ca in anulă tre„cutii și se fiă insuflate de aceleași tendinți cari au prezidat« la alegerile „din 1866, dîsoluțîanea ei» uă a ce„sitale de care nici unu ministru nu „s’ar ß pututu feri.“ Voiau ore, nobilii ș’avuții noștril protivnici, ca guvernulă se lase ca Camera se fiără simplă arsă de lupte de separatismă și de resburări în contra faptului de la 11 Fevruarie? Voiau ca să siă aria în care se se lupte, după cumă spună domnialoră, aspirațiunile republicane și suvenirile vechilor oposițiuni? Voiau uă Cameră care, după propria domniatoră dechlarare, n’avea u majoritate compactă și formă în principiele séle? Voiaă uă Cameră care, după mărturirea domnialoră fndată, îndată ce s’a numită Ministerială Cretzulescu s’a căită și voia se lă rosterne, și âncă c’uă mare majoritate? Voiaă uă Cameră care, după dechlararea dumnialoră, fiindă fără principie sacra cu spontaneitate, cu entusiasma necugetată, care indată ce s’a numită — Vrea se dică, care mie, cânii voiesci se convii............ — Ce? — Că esti deja furte înaintată în inima d-nei Parmenia. — Mi se pare că ajunge, doctore. Spui aceaa ce nu este pentru a afla aceaa ce este, însă nu e nimica, nimica ! — Te feresc! de mine tată atătu de multă ca și căndă astăzi bărbatul ă iei, mărturesce, acesta me ’nteresază forte ... . suptă puntulă de vedere patologică. — Dară, ce dracul nu iubescă și nu voi putea iubi p’uă nebună! — Azot îți place mai bine. — D-ra Azot nu’mi place de focă, în înțelesulă care’să dai d-ta. — Atunci îți place Agnoia. — Nici ea. — Nu iubesci femeieie? ca baronulă ! — Du-te la dracu cu întrebările d-tale netóde! respinse să perindă răbdarea. — Amico mio, nu faci bine de vot Ministerial Gretzulescu, a vedută că „votulu iei pusese Tronulă și Țara în posițiune falșiă? Séu voiau numai se vie domnialoră Ia putere, ca d. Epuraanu se disolve uă Cameră ,,a că„rea a disolvere, spună însii, era uă „necesitate de care nici unu Ministeru „nu s'ar fi pututu ferii'’'’ Acésta negreșitu o voină, și le mulțămimă de sincerile de chiarărî ce aă făcută și cari acumă române a le judeca națiunea, ș’a oțărî între fosta Cameră și guvernul actuale. Ș’acumă că inșii protivnicii noștrii constatară că camera a fostă disolvată cu temei și pe fapte autentice, se urmămă desbaterea începută asupra colorărise de către protivnicii noștrii în revista politică a Gazetei de Iași de la 19 Noembre, se cercetăm» în facia națiunii puterea și realitatea acuzărilor« ce dumnelorü facă guvernului actuale. ..Pe lăngă greșiaiele deja acumulate de acestă ministeriu, elă, prin organele ljnî oficiose, făcea a se presimți și alte greșiali mai mari încă, anunciate deja de membrii partidului rosă în adunarea constituantă ca puncte fundamentale din programarn scă politică. Astăfelă ni s’a anunciat, prin „Bornăuală‘, înființarea de hârtie monetă și, ca mijlocă de a dobândi ună voiu favorabilă pentru acestă protestă, pretecstulă că esistența sau desvoltarea naționalităței nostre ei cere neaparată rădicărea imediată a unei armate de 100 sau 150 mii omeni.“ Ujiuduore Romanucul anunbiciu ,,Înființarea de hartia monetă ? Toți seă acuma că chiar propunerea făcută în constituantă n’a fost hărtia monetă, ci numai schimbarea mandateloră celor mari, cari încercau piața, in mandate mici, lesne de circulată, de schimbată, și cari puteau circula cu arătă mai lesne cu că nu represintaă ună pământă ce era pusă în vîndare și dispărită cu fiecare moșie care se vindea. Toți scă acumă c’acele mici mandate aveau de scopă a ușiura piața de Înecarea celoră mari ș’a scăpa țara d’ună împrumută pentru care ave a plăti în cursă de 23 de ani căte dlece milione pe ană. Gumă dară se chiamă acesta necontenită acusare ce facă dumnelorü guvernului? Dară se urmă mă ’nainte. „Asemine, Intr’uă comisiune consultetivâ înființată de d. Steege, pentru a elabora ună proiectă de lege asupra impositului personale, organii acestui partosel se mg trimiți acolo unde ar trebui se fii, response Italianulă c’uă privire rea. Apoi înghițindă ce mai remăsese în fundulă paharului lui: — Felicissima nottelisise elă. Și eși. Melulcaia și adormiă. In mid’loculă nopții fusu desceptată de nesce strigăte de desperare, care purcedeaă din catulă de joșu, locuită de barena. Sărită prin instinctă din pată. Me ’mbracată în grabă, și fiindu-mi tema d’uă nenorocire, me coborîră în cannlă de josă. Ventulă gemea, luminarea mea se stinse și răteciiă pipăindă prin coridare. Totă reintrase în tăcere: fusese poteră crisă nervósá a barenei. Intelnită pe Bretonnet care îmi păru fórte turburată, și pe care’lă întrebamu cu nelinisce. — Nu te mesteca intr’acésta, Imirlise elă c’una tonă măniosă. Du-te de dormi. Eă veghiază. Reintrară în camera mea, însă nu putui» se readormă: aveamă necontenită tită au venită a ne anuncia înlocuirea tuturoră imposiblară esistente prin ună imposită unică și progresivă, care ar ave dreptă puntai de plecare proporțiunea, pentru averile cele mai mici, de 1 la sută asupra capitalului de ori ce natură și 6 la sută asupra venitului, «iată căruia procentă ar merge sporindă, dupe cumă ar spori și câtimea averei impuse.4" Nu cunoscemu acea comisiune, nu cunoscemĕ ce lucrărilă făcută și prin urmare de chiarămil ș’acâstă aculare fără nici ună temei», și lipsită de orice adevatră și de lealitate. Singura reformă ce cunoscemu este acea a proieptatâ de d. Văsescu, în privința impositului personale, pe care dumnelui a pusu'o în desbaterea publică, cerea fostă desbătută în Românulu de mai mulți cetățiani, și de d. Gheorghe M.Mihail Ghica, care a făcut mai multe oservări însemnate, și care legea dobândind acele modificări o susținem. Acésta őre se fiă reforma care supără pe protivnicii noștri ? Și ce ’nsemneza acuzare ce ne facă că voiamă „rădicarea unei armate de 100 sau 150 mii ómeni, suptă protestunu c’ar cere-o neapărată esisența sau desvoltarea naționalității nóstre.'’ Armata ce amă cerută o scie națiunea Intréga, căci o ceremu necontenită de la 1859: sistema prusiană, unită cu cea elvețiană; armată puterică pentru apărare și care In timpă de pace costă fórte puțină. Da, voimă ca națiunea română se peta, la casă de trebuință, F tîoanptă am»* 150.000 si« s’omSni: da, amă iiemă și vomă 4*' ce, că ne trebue neapărată, și âncă grabnică, a avéuă asemenea armată, căci numai astă-felă se susțină tratatele, numai astă-felă se apara esistența unei naționalități. N’o voiți; rîdeți iluștrii protivnici; o stim de multă, nu ne mirămă și nemarginimă a atrage atențiunea alegătorilor asupra acestei mărturiri, precumă le-am atrasu-o asupra combaterii ce faceți gardei naționale și a întinderii drepturilor comunale, adică a unei adeverate descentralizări și liberări a națiunii de luptă epitropia guvernului. Și „Gazeta de lași41 urmezü. „Se mai vorbesce eră și că partitură rosin, neavând sperancia de a putea realisa asemene proiecte prin adunări, s’ar fi otărită a disolva adunările actuali și a întruni adunări noue pe care se va sili a le compune numai din aderenții lui, nu pentru a le supune acele strigăte sfîșîitore în urechie. Incepeamă a ațipi căndu mi se păru c’au^ă deschizându-se uă ușiă jasă apoi mergêndu încetișoră și nn căndă scara. Ușia doctoreluî scărțîi. Orologiul castelului suna trei ore. A doua zi, barona nu veni la prinde, si ’ntrebară care era causa. « — A avută uă mică crisă astă nópte, îmi respunse doctorale, dară nu’i va nimica. In adeveră nu era nimică așta de gravă, pentru că reintrăndă în clasă o găsită, c’ună sfistocă ș’una aghiasmatarsă în mănă, stropindă mobilele și cărțile. Ea respunse întrebărilor: mele luăndă mă acră misteriosă și copilărescă: — închide bine ușia, nu voiescu ca ea se viiă se’mi facă din nucă vr’uă reutate mai nainte d’ațî fi vorbită. — Cine, ea? d-ra de Vaisenestre? — Da, dară nu vorbi astaferă, nu’i da numele ce portă că nu e numele iei. — Dară baronulă nu’i a dată acestă nume?