Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-24

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECELE. VOILSOE ȘI VEI PUTE —— tÍAPIT.­UI ST. PE ANU............................* ^EI N001 43 — 0$ PE SASE LUNI­.......................­­, „ 24- ----­ 29 PE TREI LUNI...................... ., „­­2 ----- 16 PE UA LUNA....................... . ., 5 — 6 UNU ESEMPLAKU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. MERCUR1 2 4 IANUARIU 1868. LümmÉZú‘TE Șt VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUN^IURÎ ȘI RECLAME A 3E ADRESA IN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIUNE­A ZI­ARUL VI­N DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI MINI POSTA. - LA PARIS LA D. CARRAS­ HALLEGRAIN RUE DE l’ANCIENNE COMEDIE NO. 5- ANUNȚURILE :,VIIA DE 30 LITERE..................................40 BANI NSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI ATHENEUL­ ROMANI. Vineri la 26 ale corentei, 8 ore sera, domnu Antonio Roques, va ține o conferință despre cânticele Naționale în generalii și în particularii despre colecțiunea d-lui V. Alexandri. SERVIȚII­ TELEGRAFICI) AlIU BONARU­LI II. VIENA, 4 Fevruariü. Ifiar­ulu Ebdoma­­daru, Oriintele, confirmă că în curăndu Aus­tria va acredita pe lângă Domnul­ Romăni­­lor, unit însărcinații de afaceri. Ele adao­gă că va fi admisă la Viena uă represinta­­țiune diplomatică a guvernului român, și că Porta va recunosce aceste acte. plariulii dă ca uă dovadă a relațiunilor­ amicale ale guvernului Austriei cu Romănia, că d. Dumitru Brătianu a mai dobândit­ âncă de la guvernulu Austriei voia d’a esporta numerulű de cai trebuincioșî pentru comple­tarea trebminteloru militare ale României, sunt­ bine definite și b­ine cunos­cute de toți, p’acea cale ela merge ’nainte și merge sicurti, căci are pen­tru dânsulű un programă bine cu­noscută, stima tutulora și ■nainte’’ ținta unde „gintea și posițiunea nos­tră ne comandă a ajunge.“ Bucu­­resci 23 Căl­indaru. 4 Faurarii „Guvernulu actuale, unită cu Pru­sia și cu Rusia, lucreză contra Fran­ciei ș’a Austriei.“ La aceste cuvin­te din diabiulu Terra, diserama era: „Statoricî în călea ce ne­amu trasu, și pe care umblămii iară­șiovăire de 20 de ani, acesta statoriciă face că Francia, Rusia, Austria se side ce voimu și se ne potă onora cu încrederea loru, sclindu cu ce poli­tică au a face.“ Depeșia de adi, dă unu m­or și și categorică respinsu, celora de la Terra, spulberând­­ acusările d-lorü și confirmândă cele clise de noi. D. Plagino și tovarășii domniei-sele, au spus­ Austriei, în limba fran­­cese (Terra, no. 4 Ianuarie 23) că guvernulu actuale, unite cu Prusia și cu Rusia, se gătesce pentru a putea „opera uă diversiune în partea Aus­triei, actuala aliată a Franciei, în casa de conflicte cu acestă din urmă putere.“ Austria a respuns și la a­­ceste acuzări, promițendă retragerea serviciului seu poștale din Romănia, susținerea pentru desființarea juris­­dicțiunii consularie, schimbarea con­sulatului în represintațiune politică și, după diab­ulű Orientele, permi­siune de a cumpăra cai în Austria, „pentru completarea trebuințelor­­ militare ale României.“ Din tote aceste rezultă după cei de la Terra, că guvernulu Austriei lucreză contra intereselor­ séle, că merge pe calea peirii și că nu póte scăpa de cât, dacă Imperatorele, în puterea prerogativeloru Tronului, va lua puterea din măna d-lui de Beust, care nu ’nțelege politica cea mare și va chiama la ministeriu pe vr’un­ulii din cei de la Terra, sau celü pri­­cinű pe vr’unula din generării ocu­­pațiunii austriasce, ce va fi reco­mandată de către partita ce repre­­sintă disula diariű. In no­ seü de at^li, organulü părții drepte a Camerei și a Senatului, mai face cunoscută una n­oü actü de violare a Constituțiunii și de trăda­re naționale a guvernului actuale. Era cumű se dă sema despre a­­cesta actu: „Amü am­neiata că s’a încredin­țată uă misiune Domnului Ioan Can­­tacuzino și prea sântului părinte Mel­­hisedek pentru St. Petersburg. Aș­­teptamű ca organile oficiale și o­­ficiose a­le Guvernului sé bine-vo­­iască a ne face se cunoscemü sco­­pulu misiune!, căci într’uă terră con­stituțională nimica nu trebue să se facă în secretă; națiunea are toto­dauna dreptă de a întreba pe gu­vernă ceea ce pretinde a face ori în năuntru ori în afară. Pînă a­­cuma guvernulu a tăcută. Publiculu este îngrijata. S’a disti și noi chiarti ama­dist, că guvernul­ urmeză oă politică rusă, și în fie­care di câte una faptă nuoü confirmă bănuelile nóstre. Suntem­ű dar în dreptu a în­treba pe Guvernu, ce însemneză misiunea încredințată d-lui Canta­­cuzino și sântului părinte Melhise­­dek. Se scie că două ideie domină în politica actuală. In Occidinte do­mină ideia naționalităților­; în Orivnte domină ideia religiunilor­. Acestă din urmă ideiă a fostă esplotată de Rusia pentru a justifica amestecată seu în afacerile Orientelui. Presința unui episcop și trimisă de guvernă în misiune la St. Petersburg ne face se ne tememai ca Gestiunea re­­ligiosa să nu ascundă unii scopű curata politicii. Nu admitema ca nici una din aceste doua cestiunei să fiă tratate afară din jerră. Con­­stitutiunea este formală în acestă pri­n t­r *­vire. Eză ce ea dice în articluli­ 93: „Elü (Domnule) încheie eu sta­­­tele străine convențiunile necesarii „pentru comerciu, navigațiune și „alte asemenea; însă pentru ea a­­­ceste acte se ail T autoritate înda­toritoare trebue mai dntoru a fi „supuse put­er­ei legislative și apro­bate de ea.“ —Speramü că gu­vernul­ nu va uita acestă articlu și care în ori­ce casă, se va pu­tea invoca de națiune spre a do­vedi că ea nu e legată prin con­­cesiunile sau pactele ce ar fa­ce guvernulu fără spirea iei.“ D. Ion Cantacuzino merge la Pe­­tresburg, deci, „publiculu este în­grijatu,­ căci s’a disti, noî chiară am disti, că guvernulu urmeza uă po­litică rusă, și ’n fiă care di că te unu faptu m­oü confirmă bănuielile nos­­tre.“ Se face unu actu de trădare na­ționale și, după cei de la Te­rra, d. Ion Cantacuzino este, póte fi unu omu capabile d’a comite unu ase­mene actu. Bine și frumoșu, sciu cei de la Terra a respecta pe băr­bații cei onorabili și familiele cele vechi și nobile ale țerei! Și ce ar dice domnialor, dacă d. Ion Can­tacuzino, după ce le-ar mulțămi de grațiositățile și de bunele simțiminte ce au către și pentru domnia­ sea, le-ar aduce aminte că s’au trimisu și anii asemene bărbați la alte ca­binete, că d. Dumitru Ghica a fostă trimisü la Viena și la Berlin și pu­bliculu­ma mai fostu „Ingrijatu.“ ma disti că „guvernulu u­rmeza uă po­litică Austriacă séu prusianä,“ și d-sea ca și noi toți n’a pusü unu singuru momentu în suspiciune o­­norabilitatea și patriotismulu d-nn. Dimitrie Ghica? Nu­ onorați domni de la Terra­, publicul­ nu este în­­grijata, căci, biliarii de mai avea încredere în guvernulü actuale, are încredere în p­atriotismulu Domnito­­riului, și nu este nici unü omü care se nu scie c’asemene misiuni nu se potă da de către Miniștrii fără con­­simtimentulű capului Statului. Pu­bliculu scie apoi, că nu unii băr­­bații onorabile ca d. Ion Cantacu­zino ar putea primi uă misiune anti­naționale, și prin urmare elü vede bine că patra ce­a’țî aruncată, lo­­vindu unü corpii solida și resistinte s’a întorșii asupră-v0. In partea a doua a acusării o­­noratii de la Terra recunoscu că t * „doue ideie domină în politica ac­tuală: în Occidinte domină ideia na­ționalitățiloră : în Orivnte ideia reli­giunilor­.“ Cândi­dază guvernulü trateza cu puterile Occidintale des­pre ideia dominante acolo, naționa­litatea, de ce se nu ftă bine se se ocupe și de cea­l­altă ideie domi­nante în Or­inte ? Și se se bage de sem­ă că onorații de la Terra nu respingă ideia în ea însa­șî, ci numai dec­lara că se temu­se nu flă aci „as­cunsă una scopű curată politica.“ De unde, de căndă și pentru ce a­­cestă temere spontanee ? Și cu cătă bănuiala ș’acu­zarea sunt­ lipsite și de dreptate și­ ide logică cu atătă și conclusiunea este glum­eță, Omenii politici și ’nvățiațî de la Terra, acasă pe guvernă c’a căl­cată art. 93 din Constituțiune, pe care ílu și citéza. Acesti articlu dice că Domnulu închiă să mai anteia convențiunile cu Statele străine ș’a­­poi, pentru ca ele se aibă autori­tate, trebue a le supune puterii le­­giuitore. Gumv óre se pote împlini partea a doua a articlului consti­­tuțiunii mai nainte d’a se ’m­plini partea, antei­a ? Și cumű se póte îm­plini chiar­ partea anteia m­ai nainte d’a se face negociarea ? Și cum ț se póte face chiarü negociarea mai nainte d’a se face pentru împĕra­­turu Rusielorü cea-a ce s’a făcută de multu pentru alți Austriei, alți Prusiei, alț Franciei, cea-a ce se face acuma din m­ou în partea Occi­­dintelui prin trimiterea d-lui Du­mitru Brătianu? Nu cunoscemü misiunea cu care suntu însărcinați onorabilele d. Ion Cantacuzino și venerabilele Episcopii Melhisedecu, și pînă s’aflămă oficiale de simtă în adeveri însărcinați cu viuă misiu­ne, faptulű prin elfi însu­și se ex­­plică. De la recunoscerea sea, Domnulu Româniloru. numai la guvernulu rusescu n’a trimisu ăncă unű însărcinații directă din par­tei, conformu cerințelora polite­ței, și prin urmare buna cuviință cerea imperiosa a se face aci cea­ a ce de multă s’a făcută în cea­l­altă parte. Dacă însă acesta ambasadă ar avea ș’alte însărcinări, nu noî ne­amü sfii d’a dice arătă mai bine. Prin educațiune, prin interese, prin recunoscință și prin convingere, am fostă și suntema pentru ideiele Fran­ciei. Amü combătută necontenită, pe faclă, și ’n timpu de 20 de ani, politica Rusiei. Partita ce represin­­te Terra, făcutu-a totu asta­ felu? Nu­ și acesttî nu nare trebuință da mai fi demonstratü. Treimea cea ju­nă de la redacțiunea diariului Terra, se lepădă de cătă va timpu de par­tita cea vecină. Acesta lepădare, a­­cesta înapoi Satana, nu este, după noi, nici în favorea celora respinși nici în acea­ a a respingetoritorii. Amü putea dice, părții drepte a Camerei și a Senatului, ce ești, dacă chiar­ creațiunile tale, fii tei te res­pingă? Amu putea­­ zice, junei trei­me de la Terra, ce ești, ce repre­­sințî dacă te leped­î de făptuitorii tei, de totu ce putea se­ țî de­uă putere, de totu ce putea legitima ființa tea? Lăsândă însă pentru aclî acestă cestiune ș’admițendă pentru momentu desbaterea chiaru pe te­­râmulű ce o pune treimea de la Terra, îi dhcemii: — Voiescu a dăta a ta ființiă politică numai de la naste­­rea diariului Dezbaterilor. Eî bine, fiă ș’asia ; dară aretă căndă ai com­bătută pe Rusia și politica iei ș’au susținută limpede și cu tăriă poli­tica francese în Romănia? La naș­­cerea diariului Dezbaterile, guver­nulu rusescu combătea cu putere, și „prin tote mici’loceleu (terme­­nulű este oficiale în notele rusesc!) unirea, alegerea Principelui Ga­rdă, recun­oscere a lui, prin ur­mare esistinția nóstru naționale. Gi- Citați-ne darit articlii prin cari ați demascată acea politică a Rusiei ș’ați susținută pe cea Franceze, cărei­ a datorimit pîn’aci esistința nostră ? Nu veți putea face asemene cita­­țiunî căci, de­și sunteți uă treime, totu­șî nu sunte­ți încă atătu de sânți, în­cătă se faceți se fiă cea­a ce nu este. Romănia era atunci la începutul re­constituirei sale , combătută tare din afară, scuduită forte în întru prin secarea tesaurului publică, prin fo­­mete și prin felurite intrige, și voi ați închisa diariulu și ... nu scimă și nu voima a sei de ce v’ați ocupată. In ajunulu alegerilor, v’a coprinsu din n­oți­amarea Patriei ș’a­țî des­chisă diariulu Terra, ei bine­ are­­tați-ne cari suntu — afară din cele din urmă 20 de­­ lile — artictii vos­­trii prin cari ați susținută ideiele, principiele și politica Franciei ș’a-ți combătută p’acele ale Rusiei? Nu puteți cita nici unulű. Cumü daru ve găsi d’nă dată, spontaneű, intu­­siasmulu pentru Francia și pofta d’a mușca, d’a rupe și ’nghiți pe Rusia ? A pune numai întrebarea este d'ajunsu; respinsulu ílu dă fap­­tulu și cunoscința publică. Revenindu­ la­ cestiune, ve­dh­emü din n­ou că politica nostră este pe deplinii cunoscută și ’n întru și ’n a­­fară. Toți sciü ce voimü și tocmai d’a­­­cea­ a Rusia ca și Francia, Aus­tria ca și Prusia, potü ave cea mai deplină încredere în guvernulu ac­tuale­. Aci nu póte fi nici uă nedo­­mirire pentru nimeni, și d’acea­a fiă­­care din aceste puteri póte trata cu credință cu guvernulu actuale, sol­­indă din ’nainte ce póte și ce nu póte dobîndi. Da, de chiarămii din m­oți, lim­pede și curată, în facia tutuloru, camă dori­se vedemü pe guver­nulu Rusiei, puindu în pratică de­clararea ce­a făcută în cele după urmă note ale séle. Politica de ne­­întervenire în Oriunte. Amir dori­se­ la vedemü că recunosce prin fapte că timpii politicei de cotropire au trecută și că se conformă cu prin­­cipiul a­cela m­oț, proclamată de Napoleone III, reconstituirea națio­­nalitățilora. Am dori se-la vedemu, adoptându în privinția României po­litica francese; se-la vedemu susți­­indu Statulu Românu și âncă fă­­cêndu cea-a ce noi, și numa­i noi, amu ceruții necontenită în acesta fóie, adică redându-ne și restulu din Be­­sarabia. Unde eraț­ ore pe cându noi dh­eamă necontenită guvernu­lui Rusiei. Dă-ne înapoi Besarabia, căci pentru imperiulu Rusieior, ea nu este de nici una folosit mate­riale, cându pentru Romănia este de celü mai mare interesă ? Ș’acumă căndă guvernul Rusiei pare mai bine, în favorea vostră dispusă voiți are ca guvernul­ României se refuse ori ce înțelegere, și se calce chiar­ regu­lile bunei cuviințe? Nu, străluciți po­litici, vechi și nioi, de la Terra, nu; guvernulu actuale nu va arunca menișia nici unei puteri, nici chiar a unei partite. Programa­rea, princi­piile sale, credințele sale politice Domnului C. A. Rosetti. Domnulu mea, credű că cestiunea care a făcutii obiectulű specialii ale corespondenței nóstre se află lămurită, și a con­tinua m­ai departe discuțiunea ar fi, din parte-mi, a adusa de buna voința publicului. Eu am susținută însă prin pri­mele mele epistole două lucruri; 1-in: Că nu facil și nu am putut­ face parte din redacțiunea­­ Diariului Terra, după cumü însu­și acesta diariu a declarată acesta mai nainte­­ de mine; 2-a: că în ori­ce polemică ivită asupra unor­ articole din unui diariu, mi se pot­ invoca ca autori alte nume proprii decât­ cele sub­scrise în ch­iriü, afară numai dacă nu preferă cine­va a se adresa la­­ l­ariu, la partită, sau la redacțiune în generalii. Ei bine, domnulu meu, vedű cu plăcere că suntemu de acordă a­­supra ambelorü ăstora punturî, se pare după cumű­­ bei d-ta, ca din ciocnirea ideilor, se fi eșita lumina; eu voiu fi totu-de-una fericita cându ideile mele se vorü putea uni cu ale d-tale; și acuma nu mai puțină plăcere am aflată cându am veijuza că d-ta declari că totu-de-una „te-ai adresată la partită în abstractei spre a combate ideiele din diarurii partitei. “ Darü atunci cumü s’au strecurată numele proprii ale mai multorű per­­sone în concreți, între cari era și nu­mele meu! Numai unui lapsus linguae potu acuma atribui acea strecurare. De acuma darü, domnulu meu, nici uă confusiune nu mai póte e­­siste asupra acestui puntű. Căci cătă despre moduri­ cum o clasifici d-ta partitele și personele, acesta, o repeta și astă­ dî, este uă simplă cestiune de aprob­are. Este natu­rale ca unii comandanta care este obicinuită, prin activitatea sea mo­rală, se aranjeze în companii dis­ciplinare soldații legiune­ sele, se facă aceiași lucrare și pentru sol­dații diverselor­ legiuni opuse lui. Un asemene apreciare, nu numai că este de competința ori­cărui diariu, dar­ este și inofensivă, căci ea nu pate schimba întru nimicit realitatea faptelor”. De ași intra în­să asemene dis­­cuțiune, ar trebui se va areta cum o apreciezi­ și eu partidele politice de la noi; ar trebui se ve espuna opi­­niunea mea asupra transformărilora naturale ce au trebui să se se opereze între partide de la stabilirea unei di­nastii; ar trebui se examinezű cari simtă principiile ce reprezintă par­titele la noi, în ce constă diferin­­țele dintre densele, care este acțiunea și modulu loru de procedere, décá lucreza în numele unei, idei sau nu­mai luptă drapelul a unora persone; cumu ele s’au unita și s’au desunita, s’au aliatü și s’au separată. Ar trebui se esaminezű chiar­ rațiunea de a fi a nuanței ce <jici că desparte pe Romanulü de Sentinella și Perse­­veranța. Ar trebui în fine, dori­n­­ulű­mea, spre a putea aprecia mai bine valorea clasificarilorü d-tale,

Next