Romanulu, mai 1868 (Anul 12)

1868-05-01

ANULÜ ALU VOlfȘBOE ȘI ly EI PUTE -**» CAPIT. BIST. PB ANU....................................LEÍ SOut 48 pE SÉSE LUNI. .... „ „ 24 PE THEÎ LUNÍ. .... ,, „ 12 PE TIA LUNA........................ ,, „ 5 UNC BBKMPLARU 24 BANÍ PR\TRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA....................FIOR. 10 VAL. AUST. țiiua de 1 Mai, este uă serbatórie tradia poporului. De la 1866, ea a devenit o șouă serbatórie naționale, căci este diua aniversariă în care Camera Constituante a re- votatu Unirea și alegerea Principelui Carol Ii. Pentru acesta îndouită serbatórie tipografia Bindu la nelucrare,jiariulu nu va eși Jouî. SERVITIU TELEGRAFICU A Sil’ ROHASilILlII. PARIS, 12 Mai). Imperatulu respunijéndü la discursulu primăriului de Orleans releveza gloriasele amintiri de patriotismu și simțimintele orașiului Orleans. Imperatulu zice că e convinsű că progresulu se póte desvolta cu securitate în miijloculu linișcei generale a Europei. (Servițiulu privații ale MONITORULUI.) PARIS, 5 Mai.— Constituționalulu conține unu articou în favorea cererilor pentru bugetulu ministeriului de resbelți.— Guvernementulü cere a se mențină în bună stare forturile, aprovisionamentulu militară, integritatea cadrelor, îmmulțirea soldei ofițerilorű. Trebue să bună armată permanentă și numeróse reserve, pentru a trece îndată de pe piciorii de pace pe piciorii de resbelü. Imperatorele voesce se creeze instituțiunea militară, menagrăndă financele pe care va fi putință. Francia juca in Europa rolului care-i convine. CANNES, 0 Mai. — Lordulu Brougham a muritü aciastă<1Î. m.: 11 ADMINISTRAIUNEA PASAGIULU ROMANI Ro. 1.— REDA <?TIMEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugeniii Carada. LUMINEZATE ȘI VEI FI ------------PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚUURÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIC SE. ZIAHTILVI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI țl PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DAREAS-HALI.EQRAIN RUE DE l’aNCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȚURILE LINIA DE 30 LITERS..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LBl BOCI i A TREIA EPISTOLA. Rucurescl îl Romanii scru toți că siârsulă Terra susține, de la aparițiunea sa, că este organul a vechiei partite, că n’a fostă nici vădată renegată de densa și că nici ună altă,liariu nu vorbesce în numele iei. In ședinția Adunării de la 26 Aprile, jiarul Terra aduce la tribuna Adunării persecutarea Israeliților, precumă a fostă adusă astăernă, alianța cu Russia și bandele armate. Națiunea cunosce valorea acelei acusări și arjută că Terra a susținutu-o necontenită pînă că ajunse adice că bandele au fostă,celă pună într’uă fotografiă. Națiunea scle cată de periculosă era pentru România acea acusare și ce furtună redicase asupră-i „norulă celă albă,“ ală diariului Terra. Nar fațiunea cunosce negreșită și valorea acestei nouă acusări, însă ea se fiă și mai bine cunoscută ca se fiă, putemă dice, pipăită scopulă ce urmăresce partita de la Terra, se desbatemă și noi putină cuvintele rostite de dânsa la tribuna Adunării, de unde potă fi mai bine auelite și crezute în străinătate. D-na Carp, începu prin a dice: „mărturescă că facendă interpelarea mea n’am avută de felă în găndă a face uă cestiune ministeriale.“ Vă partită acasă guvernulu luni întrege că persecută pe Israeliți, că-i înnecă în Dunăre, că-i jăfuiesce, îi ucide. Presa europiană susține tote aceste acusări și partita în cestiune devine celă mai credinciosă resunetă și susțiitoriă ală acestor acusări. Ea dechlară că cestiunea este de cea mai mare gravitate pentru Statulă românii și merge prin a suspine că puterile străine au dreptulă d’a interveni. Ea declară încă că ministerială actuale este nu numai persecutorele, dară încă și instigatorele acestei cestiuni. Elă și numai elă a inventatu-o, a născutu-o, și elă și numai elă provocă, susține și face persecutările. Și după tote aceste, căndă aduce cestiunea chiară la tribuna Adunării, începe prin a spune că nu voiesce a face dintr’însa uă cestiune ministeriale? Încă vădată ministerială actuale, stă mai bine d. Ion Brătianu, a inventată acesta cestiune: „faptulă este, dice d. Carp la tribuna Adunării, că din dina căndă s’a speciuitu acea circulariă în Moldova, a 'nceputu persecuțiunea în contra Evreiloră ș’a ajunsă pînă astăzi la ună gradă de ‘ntensitate în cătă a devenită uă cestiuneată tu de gravă că nu putemu șei cată voru fi consecințele iei.“ Și căndă vă partită afirmă că este persecuțiune, că acea persecuțiune a fâcutu-o ministrulă și numai ministrulă; și căndă afirmă că „cestiunea este atătă de gravă că nu putemă iei cari voră fi consecințele iei,“ dechlară că nu voiesce de felă a face să cestiune ministeriale? Dară atunci ce voiesce? Este învederată, pipăită că nimică altă decătă intervenirea străiniloru; nimică altă decătă a aduce asupra națiunii rele arătă de mari în cătă nici că le putemă cugeta, calcula. Ecă ce dechlară însășî partita că voiesce. Totă în ântâiele cuvinte d. Carp face urmatórea dechlar are: „Asemene nu m’am preocupată de felii a sei dacă ea este oportună și dacă pate ea nu va cimenta din moă vechia unire între unele din partitele acestei Adunări.“ Oă partită politică nu se preocupă dacă cestiunea că o pune la ordinea dilei este sau nu oportună , nu se preocupă dacă ea pute uni să destini partitele ? Dară dacă va fi inoportună asupra cui va cădea tresnetulă? asupra ministeriului? Nu, căci ea decilară că nu voiesce căderea ministeriului; deci dechiară netedă că provdcă cestiunea pentru ca „norulăcelă albii“ se vră și se se spargă asupra țerei;și norulă va veni, jiie îndată, de la ’ncepută d. Carp, căci „causa este mare, pentru că ’n seclulu ală XIX s’aă comisă acte de prigoniri inumane, onórea națiunii este în jocă; căci dintr’ună capetă la altulă ală Europei s'aruncă oprobru asupra nóstră, și cuventură de barbară întovărâșiasceastă di p’acela de română.“ Și cu tóte aceste, partita jice că n’are „de felă în gândă a face să cestiune ministeriale.“ Dară atunci ce este, ce póte fi altă în gândul ă iei de nu a contribui ca „dintrună capetă la altulă ală Europei se s’arunce oprobru asupra nostră?“ Majoritatea Adunării declară că n’a fostă nici uă persecutare nici din partea națiunii nici din partea guvernului, și spre a da și mai mare tărie adevărului, mai cu semă pentru a dovedi că națiunea susține declararea ministrului că nu primesce nici uă intervenire din afară în afacerile din întru, ea decilară că aprobă în totală purtarea ministeriului. In facia acestei propuneri ce face drept a Adunări? Susține, netedă și curată acusarea d-lui Carp? Nu. Ea lasă pe interpelatorele iei a vota singură contra și ea s’apțne. Dară spusu-a elă scă nu adevĕrulü ? De l’a spusă, pentru ce este părăsită? De nu fa spusă pentru ce apținerea? Vă partită politica, și mai cu semănă partită atâtă de asemnată și sperimentată ca drepta Adunării, cunosce fórte bine gravitatea unor asemene acuzări. Ea scie forte bine că acea gravitate nu se póte înlătura deci asupra națiunii decâtă în doue moduri: seü afirmândă că acele acusări sunt nedrepte, seu recunoscându că suntă adevărate și votândă contra ministeriului ca astăfelă se cadă elă și se scape națiunea. Drepta Adunării, cei de la Terra și de la Pressa, în unire, cunoscendă pe deplină situațiunea și ’n întru și ’n afară, s’apțnă d’a vota pentru séu contra, se refusă în cunoscință de causă d’a curma reală într’ună modă sau într’altulă. Fracțiunea susține că acesta cestiune este vechiă și fórte seriosă. Terra susține că ea „n’a avută la noi de câtă ună rolă forte ne’nsemnată, și n’a fostă provocată de câtă de d. Brătianu.“ Fracțiu ea susține că ea are uă ideiă, ună principiu. Drepta Adunării, Terra și Pressa, susține că ea n’are nici uă idei, ci „simplu să scapă d’a agita spiritele, a măguli acele prejudicie cari suntă contra Evreilor, pentru ca se prindă pesce în apă turbure. “ Fracțiunea susține că s’a născută din serilă națiunii și are rădăcini adânci în națiune. Drepta Adunării Terra și Pressa, susține că suntă nisce „tauri sei daci, nisce forțe telurice cari suntă semnulă destinctivă ală ceasului, și creați de d. Brătianu.“ Fracțiunea declară că nu este persecutare, și că voiesce a se deslega cestiunea într’ună modă dreptă, înțeleptă, legale și fără celă mai mică amestecă ală străinilor”. Terra susține că suntă persecutări. Fracțiunea scie c’asemene dechlarărî, mai cu semn cândă se fiscă de la tribuna Adunării, nu potă fi bine nimicite decâtă printruă puterică demințire a represintanților națiunii, și că numai avândouă mare majoritate acea dechiarare póte fi puterică. Fracțiunea spre asemene c’ună guvernă nu póte fi tare în facia străinului, de câtă avéndouă mare majoritate în Adunare, și cu tóte aceste fracțiunea, după ce se luptă astfelă cu drepta, se unesce cu dînsa și s’apune împreună cu dînsa. Drepta fiice c’alegerile s’aă făcută prin înrîurirea materiale a Prefecților; fracțiunea duce asemene, osebindu-se numai pe sine șî. Drepta dice că țara se află pe marginea prăpastiei, guvernul voiesce a aduce în țară oă armată prusiană prin concesiunea căilor ferate. Fracțiunea vorbesce totă astăfelă în orice ocasiune și noiabulă Dreptatea, de la 18 Aprilie zice: „Țara nostră se află pe marginea prăpastiei! Străinismulu, luptă diferite forme, imaginate de barbaria cotropitóre a veculur ală 19, poreclită suptă numele de civilisațiune, stă gata se ne arunce pentru totodeuna în abisală pierzării. Luptă forma unoră combinațiuni financiare, și suptă pretestată construcțiunei drumurilor de seră, este vorba de a ne robi pentru totodeuna Prusiei triumfatóre, a ne face pentru vede iloția principilor din Berlin, suptă masca perfidă a drepturilor oamenilor, a libertății comerciului, este vorba a încătușia pentru totodeuna romănismulă, lăsându’lă pe vecie prada esploatării neomenese a jidaniloru.“ Asia dar într’aceste partite identitate în acasări, identitate în voturi, identitate prin urmare în scopul ă d’a nu da guvernului tăriă ce-i este neapărată pentru a paralisa intrigile inimicilor, din afără, a respinge amesteculă străiniloru, și organisăndă națiunea în întru, se pótá, cu drapelulă acelua cu care plecăndă la 1848 dela regulamentulă organică ajunserămă la Constituțiunea actuale, se mergemănainte spre mărirea și tăria naționale. Ș’acumă că lumina, crede că este deplină, acumă că națiunea póte judeca pe fiăcare după faptele sale, nu ne mai remăne de cătă a ura tutoră partitelară și fracțiuniloră ca nici uădată se nu vie ora fatală d’a plănge cu amară cea-a ce aă făcută și far’ a mai fi mijlocii d’a mai îndrepta reală.“ Monitoriulu de adi publică următorele linie ce le putemă reproduce acumă fără nici una comentariu. „D. Ștefan Giolescu, ministru afacerilor străine și președinte de consiliu, s’a depusă demisiunea în minele Măriei Sale Domnitorelui. Diabula Terra înno scă de adi dice că Prefectura Poliției a confiscată la litografia Pernet, un caricatură care era se apară în diariulü Strechia . Monitoriul de adi, la rândul seu publică următoriulă comunicată: „Diariulă Trompetta Carpaților ” de la 28 Aprile și Strechia de la 29, publică că prefectura poliției capitalii ar fi confiscată oă caricatură precare a siariului Strechia din litografia d-lui Pernet. Aceste aserțiuni ale numitelor diarie, ca și altele multe ce se debiteză mai pe flă ce disuntă cu soluli intesacte. Prefectura poliției, pătrunsă de drepturile și libertatea ce se garantază prin Constituțiune cetățianiloră, nu a oprită și nu va opri nici uădată libertatea cugetării, exprimată prin orice modă. „Cătă pentru calomniele ce conțină acele aserțiuni, prefectura aerezută a’și împlinită datorie, puind în vederea parquetului (lisele jiabe și cerândă urmăririi calomniatorilor ).“ Spre a se putea înțelege corespondinția nóstru telegrafică de a fi, trebue se facemă cunoscută că Imperatorele s’a dusă la Orleans spră a asiste la ceremonia inaugurării statuei redicate acolo eroinei de la Orleans Jeanne-DArc. Acesta eroină cară a scăpată tronul Franciei de invaciunea străină, aparține pe d’uă parte națiunii eră pe d’alta bisericei. Ceremonia clară are uă mare însemnătate și discursul Imperatorelui devine mai însemnată prin ocasiunea și loculu în care fu pronunerată. Aflămă că’n naptea trecută s’a făcută mă furtișiagă la casa de lichidare. Lacătură s’a găsită deschisă, dar nu sparții; casa nenchisă cu cheia, însă din sumele de bani ce suntă în casă nu lipsescă de cătă trei sute cinei ded napoleoni. Ministrul de financie, policia și primulă procurore, aă procedată la cercetările cuvenite și nu póte fi îndouiată că se va descoperi furulă, cu atătă mai lesne că casa a fostă păzită și deuă gardă militariă. D. ministru din întru a anunciată aji Adunării retragerea d-lui președinte ală consiliului de miniștrii provenită din causă de bolă. Aflămă acumă că d. Stefim Golescu este înlocuită prin d. Generală d . Golescu. DESPRE POLITICA DE LA BACAU. Domnule Redactare Luandu péna în mână, me gândescu fórte multű la solemna promisiune, pe care a datu-o d. Negară, în zilele trecute, din înălțimea tribunei parlamentare, de a serbători pe d. Cârpă la trecerea sea prin Bacău, primindu’lü întocmai așa cumü se primescu toți aceia ce nu au fericirea de a împărtăși în totală opiniunile d-îoră serginți ai gardei naționale de acolo Dacă vă sarta atât de posomoriră aștaptă pe d. Cârpă, apoi cu atătă mai vertosă așă avè și că totă tmeiulă de a crede că sărbătorirea micei mele persane n’ar fi căzușî de ducina mai generósá, dacă mi-ar veni cumü va gustulu sau necesitatea de a visuti în trecutu malurile Bistriței, și mai cu semn avendu deprinderea de a călători în trăsură descoperită. Așa dară, scriendă aceste rânduri, să nu’mî ascundă nici de cumă trista perspectivă de a’mi putea găsi Bacăulu, și singurulă lucru ce me mai măngăie, este posibilitatea de a încongiura orașul pomicaleloru, după cum ă da numită d. Carp, trecendă prin Beriada sau chiară indrumându-me pe Dunăre, numai pentru a nu avea onorifica distincțiune a serbătoririi. In adeveră, cate bordeie, atâtea obiceie, dice unu vechiă proverbiă, și prin urmare nu avemă dreptul de a nu mira dacă obiceiulă Bacăului este de a fluera pe Bucuresceni, pe căndă Bucuresciulă din contra, lasă cu blândețe pe Bacăuanî ca se ne amenințe cu patriarhala loră resbunare pînă și în serilă Parlamentului ! Trimițendu-ne a doua a mea epistolă, că me basai în apreciațiunile mele asupra așa numitei politice libere și independințî, numai pe cele două adrese-proclamațiuni, una neiscălită și cealaltă subscrisă de cătră d-nu Negură, pe cari le reprodusese mai deună. Româniați după fata de la Bacău, căci nu avui ocasiunea de a vede pînâ acumă că insu-mi cu ochii mei, nici măcară una singură dintre „florile“, a cărora dubiosa lumină nu străbate, pe semne, mai departe de luciul Bistriței. Din întâmplare, îmi cade în mână în momentul de faciă unii numeră originală și autentică ală acestui femxă băcăuană, nu acela pe care leați utilisatii d-vóstra, ci ună altulă, mai anterioră, tocmai din 11 — 12 Aprile, adică chiară nóptea faimosului asediă ală trăsurei d-lui loan Brătianu. Acestă numeră cuprinde, mai ’nainte de tote, in corpul revistei sale, ună lungă dicționară de trivinutățî la adresa ministeriului actuală, începăndu-se cu u imagine forte orientală: „caravana șarlatanielor politice din Bucuresci a traversată din nuoă Moldova^ și trecendă apoi cu abundință că admirabilă la nisce insulte atătă de grosolane, încătă lasă departe în estetica espresiuneloru și pe Convențiunea d-lui Boldur-Lățescu și chiară pe „Ecoulă Danubian“ ală d-lui Carmellin. Punendă insă la uă parte tóte furiósele turpitudini ale aurorei băcăuane, care se par a voi cu orî ce preță care i se aplice ceaa ce se zăcea altă dată despre limba latină: „La Bakéou dans Ies mots brave l’honnéteté“; se ne oprimă unu momentü numai asupra următorului pasagiu, pe cre sunt o mă siliți de adă reproduce testualmente: „Trebue alungați acei cari să dată „străiniloru feliurite angagjamente ca sa a„puce puterea Statului; este umilitoru ca se „simă despuiați de nesce scamatori politici, „caii n’aă de cătă meritulă nerușinării, car „storcă resursele civilisăriî poporului chiar și „în numele civilisăriî, lăsăndă în urmă igi „norență și miseriă . . .