Romanulu, mai 1868 (Anul 12)

1868-05-01

372 „Trebue alungați acei, cari demoralise­­ază neîncetată națiunea, declarăndu’o inca­­­pabile da a întreprinde ce­va prin sine nu­­„ să șî­ acel, cari nu recunoscă Românilorü „de cătu capacitatea de a da biruri și sol­dați . . . „Trebue alungați acei, cari au­ perver­tită din capulă locului principială guver­nului constituțională în acelă personală, și „pretinșii miniștrii responsabili în miniștri „favoriți . . .“ Eră­dată trei energice trebue alungați, cari se traducă în limba giulă parlamentară prin „căderea ministeriului actuală“ și prin „venirea unui altă ministeră.“ Se ne permită Insă domnii politici liberi și independințî de aă întreba asupra com­punerii noului cabinetă? Cine anume să se vină are in loc.ală Bră­­tianiloră și ală Colesciloră ? Ar fi absurdă de a presupune măcară, că m­ă guvernă pate se cad­ă, iară a fi gata totă d’uă dată de mai mnainte ună altulă ca se’să înlocuiască. Stingă fiindű alungați de la putere, tre­bue se chiamațî séu pe drepta, ori pe cen­tru, una din două. Drepta este acea­ partită pe care, dacă nu din bănci, celă pucină de pe tribună, o re­­presintă d. Cârpă. Pe de altă parte, singurulă centru. In care esiste ună rudimente ministerială, suntă amicii politi î ai d-lui Cogă­nicianu. Aeésta se fia óre dorința ómeniloru poli­tici de la Parau ? Dacă e asta, ar trebui s’o suună pe facia. Daca nu e așa, atun­c este învederată, că dumnelorü nu voescă absolutamente nici ună ministeriă. In casuță de pe urmă, remăne a se mai descoperi ceea ce dorescă dumnelorii. Revista politică a Zorilor­ se încheie cu urmatórele cuvinte: „Sfătuimă pe toți Romănii, cari mai țină „la acésta țară și la suvenirea eroilor­ ei, „se se urmeze toți de la mică pînă la mare, „cu ce va pute, și se fiă gata pentru taiua „c­iămărei.“ După acesta clară provocațiune la­să spe­cia de resbelă civilă, urmeza imediată pro­fesiunea de credință a d-lui Negură, pe care noi o analizaserămă deja altă dată la coló­­nele Romanului încercându-ne a stabili a­­tunci uă analogie istorică între independințiî romănî și între independințiî lui Cromwell. Deci, întrega politică de la Bacău, S’ar putea resuma camă în următorulă modă: Nu voimă ministerială actuală, fiindă­că nu ne place drumul­ de seră. Nu ne convine drepta, fiindă­că aperă pe Evrei; Nu primimă pe d. Cogălnicianu, fiindă că nu’să primimă . Toți Romănii se se armeze, așteptândă țaiua b­iămăreî. . . . Primiți, domnule redactare etc. B. P. Hăjdeu. ROMANULU 1 MAITI 168­8 ADUNAREA DEPUTAȚILOR!!. Ședința de la 30 Aprilie 1908. Suptă președinta d-lui N. Golescu, a se ocupa de afaceri de sute de milione pe la case particulare și care din n­ou ca pre­ședintele se aplice regulamentă făcăndă a se discuta cestiunea drumului de seră în loca­lul­­ Camerei. C. I. Brătianu scia că cu versta se per­­de la unii din causa unor împregiurări pudurea, însă nu scia pînă acumă că se perde și pru­­dința, ci scia din contra că se căsciga în prudință cu versta. D. Haiban și ieri și arji ca insultată și pe d-sea și pe d. Hurmusaki; d. ministru arătà necuviința, reua purtare, lipsa de pudóre și de prudință a d-lui Hai­ban intr’uă asemene procedere. Ieri d. Hai­ban cu ocasiunea unei întrerupere a d-luî Carada și altî cu ocasiunea cuvinteloru d-luî Hurmuzakia spusă că numai d-lea este adevă­rat represintante al națiuneî pe cănd ceilalți sunt aleși de putere și nu prin meritele loră, după ce arătá necuviința unoră asemene impu­tări de la d. Haiban mai cu semn care abia acumă a eșit pe scena politică, că­­ Jiie d. Ca­rada este alesă în Ilfovă unde luptă de zece ani, și este in capulă unui b­rab­ă care are singură destulă autoritate pentru a face ca­­ acelă ce este în capulă s­ă se fiă cunos­cută, așia dară singură a luptată și multă, pînă ce a fostă cunoscută și a sciută a a­­trage încrederea alegetoriloru soi. Câtă pen­tru d. Hurmuzak , d-sea are dreptul ă ia con­­siderațiunea tuturoră căci familia Hurmuzaki represintă unirea și consolidarea românismu­lui nu numai aci, ci și chiară între Romănii din Austria, prin lupta ce­a susținută întru con­servarea românismului, a fost alesă la colegiul I, de Argeș, unde sunt­ alegători familiele Go­­lescu, Brătianu, Nicu Rossetti și alți onora­bili cetățianî fórte cunoscuți și d. Ministru dice că se dorescu și d. Hórban căndă va ajunge vérsta d-lui Hurmuzaki se fiă arătă de considerată în cătu se ftă la ii ori­ce unghiă ală României. Arătă culmi comisiunea pentru căile ferate a lucrată la uă casă par­­ticulariă ca și multe alte comisiuni pentru in­­­lesnirea deputaților­, și cum­ă ori­ce depu­tată care se interesă de cestiune­a asistată la desbaterî și d. Haiban scia pră bine că nu se lucreza în secretă pentru că a fostă invitată și amici d’aî d-sele­nă asistată ne­contenită, d’acea­a suntă mai necuviinciose imputările d-lui Haiban, că se trateză afaceri de sute de milione de ascuns și când acasă mi­­nisteriul care represintă uă parte a Gameiei. Hai­ban, n’a făcut încă nimică pentru țără ca se aibă cutezarea a veni­se acuse pe acei cari aă lup­tată 30 de anî și cari aă căstigată C’uă sfi­dere de sânge tóte libertățile și drepturile României. D. Haiban face ca acei copii cari moscenindă să avere mare de la părinți pen­tru care n’aă muncită de locă ș’a cărui pred­ă necunoscăndu-lă, împrășcie tota astă avere cășcigată cu sudarea părințiloră, astă-felă d. Huiban și cu amicii sei prin tulburări prin discordie vară se risipăscă totă acei­a pen­tru cari alții ș’aă dată totă viăță, insă se fiă sicură d. Huiban că națiunea nu- i va asculta pe d-sea care mua făcută nimică și care acumă vine se impute altoru­a cari aă luptată tota viăța sară, ci va asculta pe acei cari aă căscigată tóte drepturile României c’uă muncă de 30 de ani. D. Buescu ca membru al­ comisiunea căilor ferate respinge acusările și alusiunile nedemne ale d-luî Haiban, care fundă arătă de sune mare modestiă și respectă cuvenită perului albă. Aréta apoi cunsă s­a urmată cu cer­cetarea acestei cestiune și câtă suntă de no­­leale acusările d-luî Haiban care scia bine că nu se lucreza în taină. Se dneccide incidintele. Se urm­eză discuțiunea asupra poliției rurale. D. Voinov vorbindă în astă cestiune, com­bate amendamentul­ d-lui Campiniu, că'„ nu numai că nu garanteza întru nimică comu­nele rurale de cotropirea Evreilor, dară, di­­cându că nimeni nu se póte stabili în co­mune fără autoritare, tinde încă a opri chiar pe Romănî a se stabili unde voiescă în teza loră. Desvoltă argumentele sale în sprijinul ă astei opiniunî și arăta cumă în Statele cele mai civilisate pînă mai de­ună-țji era cea mai mare netoleranță, și citeza anume în fie­care țară cumă erau priviți Israeliții. Cum­ă ar putea dară Europa,­­Jice d. Voinovu, se ne impute noué cari totu-de-una amă fostă mai tolerenți, pentru că voim se ne conservămă națiunea, cum ar putea se ne impute nouă acea­a ce face ea chiară; și apoi la noi nu suntă Israelițî ca acei­a din Europa, nu suntă ca cei francesi și germani, se vră acei Evrei la noi se șăd­ă numai trei fi­e In târgula Cucului la Iași și voră fugi blăstemândă astă țară. Chiară D. ministru, d­e D. Voinov, a mărturisită că Evreii năvălescă necontenită și trebuC se luămă mesuje de garantare, căci ei ne a­­ducă reală cumă însuși ministrulă mărturi­­sesce; dar cu tóte astea, dicenda necontenită că trebuescu a se lua mesure de cur­mare a zeuluî nu ia nici uă măsură, ș’apoi acasă pe cei cari voiescă a apela na­­iunea d-n esta reă că se servescă d’astă ce s­ Se citesce sumariulă ședinței precedinte și comunicările fileî. D. ministru ală lucrăriloru publice și com­erciu depune pe biuioulă Camerei u­ă proiectă de lege pentru organisarea corpo­­rațiunilor­ și are căroră industrie. D. Hurmuzaki respinge acusațiunea ce i s’a făcută ieri in lipsa sea de d. Hóiban că ar fi lucrăndă în secretă cu comisiunea pentru drumul­ de seră prusiană. D-sea a­­r­ăta cumă atunci căndă s’a alesă comisiunea pentru drumurile de seră, toți aă convenită a se Întruni la d-sea acasă fiindă mai lesne, căci avendă a se intruni noptea le venea a­­nevoie a veni la Mitropolie. Spune că a in­vitată adesea pe d. Haiban și cele mai adese­a’d­ Voiții So­vio. D. Haiban sfria că va restabili faptele, pentru se vedea da­r adeverulă e cu pe­­rulă albă ală d-lui Hurmusaki sed cu cele tinaru alu d-sele (protestări zgomote, la or­dinul nu insulta perula albă!) d. Huiban ur­­măndă, dice că d-sea trebue se dea sema a­­legetoriloră sei cari baă alesă în deplină li­bertate de conș­iință și i-au dată încredere? ;ori, d-sea n’a fost a­­­lesă așia cumă se a­legii alții pe a te că î­și cari vină se’î fac? d-sele imputări. Spune apoi că d-sea, inres­­­iune ca d’ună cală de bătăliă. Se li se iè p­onder­ea ce are către alegătorii sei, nu pot fi dar acesta cală de bătălia, dacă cr­ed­ă astă­felă, se garanteze națiunea, dar se nu se servescu ministerială d’astă cestiune ca d’ună cală de bătăliă nedeslegându-o și promițândă necontenită. Respinge clar amendamentul ă d-luî Campiniu care tindă a introduce pe li­vrei din orașu­, unde nu mai încapă, prin sate. Rogă pe Cameră se primescu amen­damentulă d-luî Gheorghiu căci era singură este făcută întruna scapă de conservare na­ționale, nebândă dreptă a se stabili­­ în co­mune de cată acei ce aă dreptă la împă­­mîntenire după Constituțiune. Astă-felă nu se va lăsa în măna suprefecților â cari și ațtî bată pe primari la spete,­­acuitatea d’a primi pe Israelițî prin comune. Se declară clar in favorea amendamentului d-lui G. Brătianu. I­. Belcescu se cuvîntulu ca supscriitori­ală amendamentului d-lui Brătianu pentru a susținea numai acestă amendamentă. Vor­­besce asupra partiteloru și zice că partitei li­berale datorimă totă ce avemă, însă că astă partită se află acumă despărțită în două, din care una este fracțiunea liberă și indepen­­dinte care s’a despărțită fiindă­că a crezută că cea­l­altă parte nu garanteza conservarea naționale. Cestiunea ce se trateza, după d-sea, nu este de rocă religiósá ci numai econo­mică D. Beloescu arătá apoi reulă ce a­­ducă Evreii prin comunele rurali unde es­­ploteza pe bieții sătranî prin tóte modurile și otrăvindu’î chiar punândö întruna rachiu slabă viticolă pentru a’î da putere. D. mi­nistru însuși a constatată cumă Evreii vândă vară in focă de făină; ș’apoi Românii se su­fere arătoa rele fără lua mesuje de aperare? Europa nu’î va lăsa a’șî apăra viața și na­ționalitatea"? D. Belcescu mai vorbesce de si­lințele și preocupările celoră cari voiescă a­­perarea naționalității și de vechii privilegiați cari invoca principie de cosmopolitismă și de cotropire acumă căndu nu mai dă privilegie. Sfîrșiasce cerândă ca Camera se asigure na­țiunea, se deslege astă cestiune, căci altă­­felă națiunea își va da verdictulă și nu va fi ea responsabile ci acei­a cari aă lasatu-o se’șî ’să dea. D. G. Ghica luândă cuventură, combate amendamentulă d-lui G. Brătianu, arelândă că Camera nu e chiămată a face ceva pre­ventivă ci a aduce m­ă remediă la plaga de care se dice că sufere țara. Permite are jus­tiția,­­zice d-lum, că afară de uă cale nere­gulată, cestiunea acesta se aducă uă tulbu­­rare la o clasă de locuitori întrega ? Putemu noi opri uă speculațiune onestă? Dară dacă nu ne încredemă pe mâsurile polițienesc­, dacă nu avemă încredere în aginții noștri administrativi, se pute pune să piedică prin măsuri legislative. Nu agricultura țerem e amenințată, ci comercială și industria, și prin urmare dacă noi vomă lua nișce măsuri ne basate pe justiție, ele vor­ fi reprobate de opiniunea publică a Europei civilisate. Pasiunea dar, cu care S’aă aplicată măsurile administrative in unele localități, dă dată dacă a se crede și a se zice că aici se face uă persecuțiune religiósa. In contra vagabonda­­giului sunt legi garantătore, în contra falsificării mărfurilor trebue se seim că spiritul de progresă care trebue se conducă administrațiunea nós­­tră va­sei se pite capi­ta acesteia neorân­­duelî. Situațiunea Moldovei e întradeveră mai diferită de a Valachieî, fiindă că se află în mare apropriere de Galiția și alte agroma­­rațiunî de vagabon­dî, dară se avemă credință în spiritură progresistă ale secolului, care ne va duce a ne recunosce mai bine inte­resele nóstre naționale. D. G. Brătianu combătează cele­­ zise de G. Ghica zlie că cestiunea trebue pusă pe ferâmulă conservațiuneî naționale. Care e acela care strebătândă Moldova n’a fostă copiinsu de durere verendu-o plină de­uă poporațiune străină cu totulă, contraria și obiceiuriloră și moravuriloră și religiunea părinților­ noștri ? Prin orî ce mesură, séa administrativă seă legislativă orî cine va veni se ne ușureze de astă reă, fiă bine venită. Stările nóstre suntă în minele altora în Moldova, și trebue se ne tememă de inter­­vențiunea Europeană cu care ne amenință? Noi suntemă generoși, lăsămă ca contractele se espire și numai atunci se se pote aplica mesujele ce luamă. Așa primi pe jidovă în comunele rurale daca ar merge se se facă lucrători de pămentă, dară ei mergă se se ocupe numai de comercialî frau­­dulose, se esplate inocința și simplicitatea ță­­ranilor­ noștri. Prin urmare suntemă b­iă­­mățî a da națiuneî nóstre legi asicuratore pentru naționalitate era nn a face legi cosmopolite, ca se tu vie apoi ună altă Ie­­remie Romănă se plăngă asupra ruineloră acestei țeri. D. Lateș luândă cuventură, zice că în cestiunea de faciă s’a invocată ideia cosmo­­politismului, dară acesta e de două feluri, a­deverată și falsă. Obiectură cestiunei, pusă de G. Brătianu, ca in comunele rurale se nu se primască nici ună străină fără autorita­­rea comunei. Și care suntă acei străini, nisce ómeni cari se isolază cu totul­ de noi, nu mănâncă de la noi nu aă nici uă relațiune de familie cu ai noștri, nu producă nimică, ci facă numai comerciala baniloră, întreprin­derea de ne storee prin moduri abusive, și și fraudulose. Se nu se mică că comunele­­a­ noî sunt autonome, căci instituțiunea comu­­­nale­ancă jună nu se póte urca la înălțimea­­ misiunei loră; prefecții și sub-prefecții surntă represintanții de faptă ai autorității comunale. D. Hăjdeu d-ta ai subscrisă amenda­­mendamentală meă. j Bravo ! aplause ironice). D. Lateș l’am­ subscrisă pentru că nu l am citit ci n­am luat după ce­le ce-m spu­neai d-ta; dară retendă principiile ce elă conținea nu­ să mai primescă acumă. Justiția invocată de d. G. Ghica în primirea acestor străini în comunele rurale, suntă principii dintraie acelui cosmopolitismă falsă. Declară apoi că e pentru amendamentul ă d-lui G Brătianu pe care-lă crede­mai dreptă. Avem legi garantatóre astă­zî, dară care e binele ce culegemă din aplicarea loră, și care póte fi folosit la căndă ne ară lipsi orî ce lege? Conclude apoi că trebue se se caute mai multă politica internă de cătu cea esternă. D. I. Brătianu luândă cuventulă, zice ca acésta cestiune, cu totulă economică a fostă adesea discutată nu pe adeveratulu­i ei terămă, și s-a făcută adesea dintrînsa uă armă de partită. Chiară guvernală a fostă acuzată că s’a servită cu ea ca cună armă, dară eu am căutată pe cătă se putea a da satisfacere adeverateloră nevoi ale țerii și a face se nu mai potă fi uă armă, dară n’am isbutit fiindă că s'au amestecată și străinii. La ordinea Jilei o legea rurală care vrea să dea­uă asigurare agriculturei și holdeloră și se asigure ca nevoile unei păr­ți ale so­cietății se nu­­ cadă pe spinarea celei­l­­alte. Unii acumă pretindă că prin sub­­amendamentul ă ce s’a presintanta, S’arű lua dreptul ă magistratura­ de a se pronunța conformă legii, asupra vagabondagiului. Dar e departe de la principiile codului penală pînă la proiectul­ de faciă, care dă dreptul­ comunei de a se pronunța contra străinului vătămătorii care ar veni se se hrănască în comună cu paguba tuturoră celor ă­l­alțî. Prin­­tracesta legiuire se mai dă autoritățiloru co­munale uă respundere mare de totu ce S’ar petrece în comună, prin urmare trebue se­ î­naina și dreptul­ de a controla pe străinii ce ară veni se producă acele vătămări. Ces­tiunea nu e religiósá, dară a fostă cine­va care a făcut-o se tracă de religiósá în străi­­nătate, acela cine­va sunt aceia ce au pus-o fără dibăcie pe tapeta, aceia care au scrisă în felulă acesta, care au pus-o pe acestă tezăm. Daca asă întreba de priimițî se dau­ împămîntenirea tuturoră israeliților, cu con­diție de a se crescini, suntu sigurü că totă­lui refusa, pentru că avemă instinctulă sim­­țimentală civilisațiunea, iară nu fanatismulă religiosă. Pentru aceea dată, iată cuvântulu pentru israeliții de dincolo de Milcovaü ajuns a se face fac­ totum acolo, prin urmare se­ nu dămil totă vina numai lorii, fiindu în ma­re parte și a nóstrá, căci cestiunea religió­sa e departe de a exista, afară numai póte do­uă mică antipatie religiósá. De ce dacă nu voiți ca și regiunile nóstre se mai dă ca­­racterulü persecuțiunei religiose? Tăceți că israeliții sunt­ mai învățațî în afaceri comer­ciale și în fraude? e adeverată. Pănă acum ei veneau la noi numai din Austria, unde erau persecutați, dară acumă li s’a­rată a­­colo drepturi egale cu toți locuitori! cei aiți, și prin urmare n’aă se mai vie la noi unde le pu­­nemă piedici; semănă numai cei din Rusia care fiindă mai puțină inteliginți de cătă noi, nu ne potă aduce nici uă temere. Ne aducemă aminte de națiunea romănă din Transilvania, care cu totă persecuțiunea ce­a suferită trăește cu viața iui națională; asemenea și noi pe care ne uitase lumea, cănd uu ne redescepta­­sem. Europa ne uitase și ne-a admirat numai prin afirmarea nostră, prin vigorea ce am arătată, și suntă sigură că daca pină acumă n’am pe­­rită nu putemă peri. Acestă simțimentă de naționalitate se vede mai bine la poporațiu­­nea Transilvană care romsnisasă totulă, fără a putea cine­va se-î schimbe natura cu tóte persecuțiunile. Trebue dară se ne gindimă că nisce vagabonzi streini, oră se ne subjuge, se ne lase floțî și se facă din țora nostii uă altă Palestină? Avemă uă poporațiune ma­ghiară destulă de mare în sănilă nostru, și de ce nu ne tememă de ea, căci aspirațiu­­nile loră le scimti, stegulu nostru a fîlfîită la încoronarea regelui Ungurescu, și visesă necontenită Marea Negră ? Prin urmare aici nu e nici cestiune religiósa nici cestiune de esistința nóstru națională, s’o lăsămă dară pe adeveratulă ei terâmă, ca se nu ne creămă nisce deficultățî regretabile. Se lăsămă dară cestiunea pe terâmură economică și pură e­­conomică, căci pe terâmură pe care o pu­neți d-v., cându zicețî că stramoșii noștri aă făcută legi contra străinului ca se nu le acopere proprietățile, nu faceți de câtă se pre­cipitați soluțiunea contrarie, cum și acei stră­moși aă făcută’ prin legile lor­, se tracă maî iute proprietățile la străinî. Dacă astă­ Jî am avea 200,000 baionete totă mamă putea lua mâsuri de acele re­probate de Europa luminată. Astă­zî nu se msî ștergă națiunele cu o trăsură de con­deiă, dară totă se facă inichități; decedară Jicețî că se nu ne uitămă decătă la noî și se nu ține să contă de ce e în afară? Putem noî desfide Europa, căndă nu noî, ci națiuni maî puternice se ferescă a atinge principiile ce facă dogmele progresului? Evreii au trăită secole întregi persecutați în tote țările, și pentru acea­a starea de vagabondagră se maî Int­i­să la dănșiî;­ncî trebue dară se siluămu mesurî după localități, érá nu se facemă ces­tiune de religiune; nu cumă facă unii spre a-șî face popolaritate face mănă bună în afară. și alții spre a-șî Una virtuți ce se zice că le-am lăsată din acele pe din afară, chiară acumă a adresată afară din țară uă plângere încriminătore. (Care? Care? nu­­mește-lă?) Nu mă siliți la acesta, destulă că străinilor, nu agenții lor, ci omeni ai no­ștri le dau raporturi false. D. Grădiștanu. Getă puțină se mărturi­sesc­ că acela nu e din partea acesta a Ca­­meliii D. I. Brătianu Care e acea parte? (Sgomotă, protestării, aplause, visete), d­v., continuă d. ministru, ați face mai bine se desaprobați pe cei cari în supul­ Adunării chiară emită și susțină aseminea lucruri și calomnii, și d. Carpă nu póte nega acesta. D. Carp. Am fisit-o chiară la tribună. D. /. Brătianu. Prin urmare n’am min­țită. Dară venindă la cestiune, ve voi­ ob­serva că astă­ dî dupe ce amă agitată acé­sta cestiune, după ce am dată vă alarmă, orî ce mesură amu lua contra Israelițiloră se va vedea colorată roșie de sângele evrei­lor­. D. Voinov a zis se viă streinu să se vadă sin­gură, că din contra nu voiă se vră străinulă în țara nóstrá se se amestece în afacerile nóstre; d. Carp asemenea a­fisă că daca străinulă va vedi la hotară, va lua arma si va merge se lupte, că dorescu se­aimă res­pectați de străini fără a fi nevoiți se le im­­pune că acestă respectă prin arme. Dară nu­mai pucină trebue pe terămură economică se căutămu a ne menține, se căutămă a nu ne lăsa se fimă înecați. Ne aduceți aminte cumă în trecută nimeni nu putea fi romănă comersantă fără a fi lovită, insultată, păl­muită chiară de celă d’ănteiă privilegiată. Nu atacă prin acesta pe strămoșii noștril, ci constată cumă a venită reală ca se scimă cumă trebue­se­ să deslegămă. Moldovanulă nu strigă că e sugrumată de evreă de cătă în comercială seă, în industria sa, pentru care trebue a se lua mesurî, dară mesurî de acelea ce nu ne-ar face reă. Onor. d. Lateș a­fisă că aceî­a cari nu primescă rețetele rl-lui spre a vindeca acestă zea, a­­ceia sunt­ socialiști și comuniști. D-lui ne­greșită spie ce insemneza aceste cuvinte. So­cialiștii și comuniștii sunt­ din contra cei mai naționaliști prin viața lor d in comună. Principiul­ naționalității e celă care esistă astă­zî mai multă; elă esista și In trecută, dară se manifesta Intru­ă modă barbară. Avemă m­ă­reă economică ce trebue se’l vin­­decămă, dară ne trebue timpă spre a vin­deca uă rană socială ce esistă de­uă jumă­­tate secolű. Elă nu se vindecă prin uă sin­gură mesură, orî cătă de aspră, trebue stu­diată. trebue se păndițî ca se puteau asi­­gura producțiunea nóstru naționale. Deși In legiuirile trecute erau popriți Israeliții de a locui în comune, daru tate cârciumile suntă acumă ținute de jid­ni, pentru că privile­­giul­ ce­da legile proprietariloră aă adusă pe Israelițî cărciumarî și hangii. Î Daca nu-î tolcramă noî, daca administrațiunea nu pat fi îngăduită, nu venea unu vagabondă fără nimică se se apuce fără capitală de co­­merciu, servindu-se cu frauda și falsificarea. In tote statele sunt­ legi cari p oprescă pe celă ce nu dă nici uă asigurare morală a deschide stabilimente. Astăzî avemă școli, prin care putemă a deschide tereî,drum la co­­merciă și industrie, și a o sustrage de la esploatarea străinului. Ațî vorbită d-loră dove file, în care n’ațî menagiată în privință-mî nici chiară insulta, trebue se-mî permiteți dară și mie a respunde măcară uă oră și jumătate. (D. Știrbei.) — Menagiați-va vocea!__ D. I. Brătianu aveți aseminea îngrijiri pentru amicii d-vóstra politici. Apoi revenindă la cestiune, d. ministru continuă a face ta­­bloul ă fidelă ală comerciului, și zice că tre­bue se se creeze mesurî spre a asigura co­mercială și industria nostru. Se fiă încre­dințată d. Beloescu că nu am făcută nici uă dată politică esterioră ci politică romănă, căcî nu cu sângele nostru, ci cu simpatiile ce am căștigată în Europa suntemă cumă ne aflămă astă­zî. Se pronunță dară pentru a­­mendamentulü care ia mesurî contra vaga­­bonzilor, fără escepțiune de religiune. Se cere închiderea discuțiunei, se pune la votă cu bile și se primesce cu 52 voturi contra 50. Se pune la votă amendamentulă d-lui G. Brătianu. Stingă cere votulă pe față ca se vadă națiunea cumă lucru să fie care întru­­cestă cestiune, ară fracțiune cere votulă se­cretă, care se adoptă, ba încă, deputații din fracțiune învălui necontenită urnele votării și resultatulu votului este următoriulă: vo-

Next