Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-02

ANULU ALU DOUE­ SPRtE-DECILE VOIBECÎI: ȘÎ VEI PUTEA LEI­N. LEI N. PE AND --- CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE SÉSE LDNÍ „ 24 „ 29 pe trbT luni „ 12 „ 15 PE DA LUNA ,, 5 ,, fi unubsemplaru 24 bani PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii I­ugeniu €arada. ADMINIST­RAȚIUNEA PASAGIULU HUMAN­U No. 1. —REDACȚIUNEA STRADA GOL­ȚI A NO. 42. MERCURI, 2 OCTOBÄE 1868. EUMIVEZA-TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANONIM­RÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IR DISTRICTE LA CORESPONDINȚIÎ DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE I.’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUN­ȚURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANÎ INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVIȚI« TELEGRAFIC« AI.1 KOlK­UMI, LISBONA, 12 Octobre. Mai multe chiarie crit­ică ne Miniștrii Portugaliei și-i acasă c’aru­noi unirea cu Spania, piartele din Lisbona publică uă proclamațiune ce fusese afișiată, ce presupună car fi fostű scrisă in Spania, și prin care se cere uniunea Iberică luptă regele Ludovic I ală Portugaliei. PARIS, 12 Octobre. Un episo­ă a gene­­rarului Prim cătră diabiuri­le Gaulois, de­­cilară că programa­rea este adevérata mo­­narh­iă constituționale pe basele liberali cele mai largi. (Servițiulu privații, alu MONITORULUI). FLORENZA, 12 Octombre,— Senatorele de Vincenzi a acceptată ministeriul comerciului.— MADRID, 12 Octombre.— Secretarul­ lui Gonzales Bravo a fostă gravă rănită de po­­poră. Prim­a blamată energică conduita po­porului și ’î a recomandată a uita resimți­­mintele din trecute. Reuniunea șefilor, de­mocrați a încuviințată de a se sprijini m­inis­­teriul, cu tóte forțele, daca elfi nu se va opune la tendințele democratice. Bucuresci J Brumarelu Monitor ele publică astă­ cli­pă dare de semă deplină despre ne­­norocitulă conflictă de la Galați. Reproducendă și noi­mai, la vale acesta actu, se ne fiă permisa a ruga pe Români­a cugeta cu liniște și se vor­ convinge inșii ce asemene conflicte nu pot­ aduce decâtă vă­tămări, și încă însemnate națiunii întrege. Năvălirea în stoluri a ace­lor Israelițî, ce n'au nici uă pro­fesiune și nici uă avere­ a acelora Israelițî u6 Tura­guulil Ula AUStria și din Rusia, a adusű negreșită una rea în acele părți ale României în cari acești străini au tăbărîtă în nu­­mere atâta de mare. Acesta năvă­lire este negreșită unai rea sociale și nu este ună singură pria care se nu fiă datoră a căuta mijlocele cele mai nemerite spre a curma reală. Reală însă esistentă, și e­­sistentă de timpă îndelungată, este mai ântâiă de datoria nóstru se recunos­­cemă că dacă el­ esiste suntemă în mare parte noi înși­ne de vină. Românii de peste Milcov sciu forte bine câtă unulă din foștii Domni, și cu densulă și după densulă câți funcționari, mari și mici, aă specu­lată acestă reă; și cunoscend­ă a­­cestă tristă adeverit avemă uă da­­toriă și mai mare, pe d'uă parte a veghia cu toții spre a se curma­­ a totulă acea rușinosă și periculosă speculă, eră pe d’alta a căuta, cuină diserămii, mijlócele cele mai t­em­e­­rite și mai legale spre a vindeca m­ă­reă ce ’n bună parte noi înși­ne ni l’amă făcută. Suntă în arhivele Iașiului petițiunî ale Israeliților, pă­mânteni, carii cerură adese, și totă­­de­una în deșiertă, de la guvernă d’a opri acea vătămătore invaziune. Atunci închiserămă ochii și reală se făcu, se nu-i închidemă dară ș’a­­cumă, sperăndă că ’nchidendu-i vom vindeca reală, ci din contra se-i deschidemă bine, se ne uitămă bine, se vedemă bine, și cum­ fiindă că cei carii caută seriosă, cu inteligință și cu sinceritate vindecarea unui reă, neapărată găsesc o b­oală dorită și căutată. Nu este ună singură omă care se nu scie că una din calitățile care ne a atrasă simpatiele și protecțiu­­nea Europei civilisate a fostă vechia și deplina libertate a cultelor, er­a domnită în România, care abia era fu proclamată în cele mai multe State ale Europei, și trebui­ancă să revoluțiune și resturnarea unei di­nastie spre a se proclama afli în Spania. Gumă dară se potă găsi Romăoi carii se nu ’nțelagă că ini­micii noștrii au căutată și vor­ căuta tóte mijlacele spre a face se se crem­ă AixA 'vmdDi.ttLoa umil reü buorale o căutămă noi, ci coprinși de tre­­surî și fanatismă religiosă, persecu­­­tămă uă religiune. Scimă forte bine c’acesta aste uă , calomniă, dară este peste putințță se nu scimă toți, toți fără osebire de mnulă, că interesulă inimiciloră națiunii române este d’a face se s’a­­crediteze acestă calomniă, ca astă­­felă se ni se ’nstrăineze simpatia și protecțiunea națiuniloră civilisate. Pentru ce dară noi înși­ne se dămă în mâna inimiciloră noștril uă armă atâtă de ucidetorie? Și este lesne de ’nțțelesă că le dămă înși­ne a­ j cea armă, cândă dintr'uă certă, fiăj Sarii prim-tenore. Pate că dorința publicu­lui d’a face cunoșcință cu nouă artiști n’a contribuită puțină a umplea sala pină la ce­le din urmă locuri. D. Cesare Sarti Îndeplinea rolulă lui Faust, multă eruditură betrănă, slăbită de ani și de desfătări neordinate, care’șî da bucurosti tóta solința și gloria, pentru a fi Orășî ti­­neră, pentru a mai putea iubi. Mephistofeles, ispită­torulu infernale, care pro­fita de orî­ ce slăbiciune omenescá pentru a răpi certuriloră una sufletă, rolulă celă mai însemnată ală piesei, era jucată de primulă bassă, d. Pietro Milessi. Decarulă este superbă și punerea In scenă neîmputabile. Bătrânul­ Faust, înconjurată de atributele solinței séle, alchimia, care'i făcu gloria, deplânge bătrănețele sale, slăbirea pu­­terilor­, re trece în minte’î plăcerile și feri­cirea juneței și esclamă că și-ar da totă solința pentru a rentineri. Insă vecnde ne­putința întinerire, ele chiamă martea. D-na Gesari Sart­ soie cânta cu artă și chiar plăcut, însă tóto­artea rea nu póte suplini in­deajunsu lipsei de uă voce plină și puteri­c ă. Vocea­ î este justă și facile, însă camă slabă, asta­felü în­câtă voindă se-î dea putere, este silită a se ajuta prin tremolă, cea­ a ce ié din farmecul­ cân­­tăreț. Transițiunile de la registrulă din pieptă la celă din capă și vice-versa le face cu multă dibăcie, insă eră șî slăbiciunea vocea îlă dreptă, fiă nedreptă, se gasesc o­a­­meni carii se lasă a fi conduși de inimicii Romanilor, la fapte ce nu se potu es­plica alta-felu de­câtă ca escesele unui fanatismu religioșii, ca persecutări religiose. Pentru ce, spre exemplu, și ca se nu vorbi mii de câta de faptulu cele mai reu, cele mai criminale, se devastămu templurile cultului israelitn? Adese Românii, maijou seină în Galați, s’au bătutu pe ulițe cu străinii, din acea­­ bătaie însă nua resultatu nici uă dată derâmarea unui locașin­ alu ru­­­­găciunei. Pentru ce daru și la 1859,­­ ș’acuma, bătaia se sfirși cu derâ­ 1­marea caseloru de rugăciune? Mul­­t te­ama avea ancă declisu în aces­­­­tă mare și forte gravă cestiune, dară­­ pentru acií credemü că este d’ajunsa 1 atâta. Ori­cine înțelege ce este a surpa, a profana unu templu, ș’a ‘ atinge vasele și cărțile cele sacre, s­­e ne oprima dara numai asupra­­ acestui punta atâta de mare, atâta i­­ de sacru, ca asta~fela atențiunea­­ tutuloru, fiinda atrasă numai asupra­­ lui, se vedem a bine pecatulu cela c mare și forte periculosâ în care că- i demn, căci îndată ce-hi voma ve- s dea și­ la voma înțelege, suntem a s șiguri că cela de la Galați va fi a­cela de pe urmă.­­­­ Din mai multe judecie primim a a epistole prin cari ni se spune că co- i­mitatului din Bucuresci, pentru cum­ a­părătore de arme n’a trimisu liste­m de subscripțiune. Asemene epistole s primimu și de la Turnu-Măgurele ! și chiară de la Ploiești. Pentru ce a acestă întârziare atâta de vătămă­­t tone? Ore nu scirifi că lumea are c ochii țintiți asupra acestei supscrieri, c căci după graba cu care se va face d și după câtimea sumei se judecă i patriotismula și prin urmare pute­­a rea sca slăbiciunea unei națiuni! c Acesta o soia toți și d’acea­a la o rândulă nostru facem a apela la toți d cetățianii români, de la ministru a pînă la cela de pe urmă argata a­­ se grăbi a depune obolulu sóra pe­­ altarulu Patriei, căci âncă vă dată, f­amiciî și inimicii ne privescu și după j, faptu ne voru judeca. o In urma comunicatului publicată în Mo­nitorul?/, No. 214, primindu-se, pe do­uă parte, raporturi contradictorii despre cele întâmplate în Galați; era, pe de alta, ve­­­dcndu-se petiția d-lora Halfon, Popper, Wein­­berg și alții adresată Măriei Sale Domnito­­riului, si in care faptul­ era espusă intruna modă cu totul­ diferită de cum ă se rapor­tase oficiale, de­și ordinea fusese restabilită de și prefectură poliției locale și comandan­­tele legiunii gardei cetățenesce din Galați fuseseră destituiți din causa lipsei de pre­vedere, inteligință și energie ce urma se desfășoare tn împlinirea datorielor­ d­foră în circumstanțe atătă de grave, guvernulă, însă, voindă «c se asb­ure intr’ună modă positivă despre adeverulă incidintului, d. ministru din întru, s’a pornită la Galați spre a cer­ceta in persona­jele petrecute și a consta­tată următorele : Ună colportare israelită a intrată pe la 9 ore de diminață in birtură lui Mathias, supusă austriacă, și s’a rugată de băiatulă Ghiță, din sală seă adjute a tăia nisce ba­tistă; băiatulă S’a oferită a’i face acestă ser­viciu; din nenorocire însă pe la a treia ba­tistă alunecăndă mâna Israelitului, a lovită cu briceagul« pe băiată dreptă in frunte; acesta a începută se stinge aruncăndu-se supră măsă, Israelitul ă s’a apropiată de den­­sulă ca se-î dea adjutoră, cea­ a ce a fă­cută pe băiată se țipe și mai tare se fugă in curte unde l’a urmată și Israelitulu. In­tre acestea ună sergentă de a Ji se Înfățișă, atrasă de țipetele băiatului și în focă se facă a constata împregiurările în facia locu­lui printr’ună procesă-verbale spre a putea justiția se’șî facă cursulu ei, în lo­c se a­­sigureze pe băiată și se-î dea totă adjuto­­rulă medicale spre vindecarea acelei răni, acestă sergentă a avută trista ideiă de a transporta pe băiată din acestă­­­ punctă ală orașiului la localul­ poliției, ca acolo se in­­cheiă procesulă verbale. Cu acesta proce­dure lumea iritată s’a grămădită la hirtă unde remăsese Israelitulă și acestă din urmă a fostă­bătută pină căndă a sosită guarda, compusă de­­ patru soldați de linie, trămișî, de șefulu soră din inchisorea de peste drumă de locală pentru a aresta pe colportare; totă atunci, sosi și uă mulțime de evrei; uă cărtă mare se Începu și se Încinse­ră luptă intre amăndouă părțile, de aci lumea se im­ j­prăștiă pe strade, unii, porniră spre sinagogi, intrară intr’casele, sfărimară obiectele reli­giose ce găsiră acolo, sparseră geamuri și uși la mai multe case particulare. Aceste încălcări parțiale dintre mici grupe Împrăș­tiate în mai multe ulițe și cari din causa numărului insuficiente ale sergențiloră și ne­­casarmarea loră în centrulă orașiului, n’aă putută fi prevenite de­uă data, abia s’aă risipită cu deseverșire după patru­ ore, a­­­própe căndă armata de linie S’a coborît pe strade. Uă dovadă că aceste încăerări n’au avută gravi­tatea ce li s’a dat, este că la cei 16 răniți tran­sportați in spitalu, și pe cari i a visitatu D. ministru în persona, nu s’a constatată de cată nisce ușăre confusiunî provenite din lovitmî de petre, bastone și pumni. Justiția Își ur­­meza cursulu scă legale; culpabilii voră fi pedepsiți și despăgubiri pentru păgubire reali causate de acestă regretabile incidinte voră fi respinse celoră în dreptă, spre a se pune că stavilă in viitoră unoră asemeni triste conflicte cari, din lale punctele de vedere, aducă însemnate prejudiu­î intereselorü națiunii. D. ministru, în cercetările ce a făcută, a dobândită, arătă de la particulari cătă și chiară de la d-nnî represintanțî ai puteriloru străine din Galați, asecurăm­ că, cu ocasiu­­nea acestui deplorabile faptă, tate autorită­țile ’și aă­împlinită datoriile loră, afară de comandantele legiunii guardeî cetățenescî și a polițaiului locale, cari de ar fi avută in­­teligința cerută in asemenea împregiurărî nuar fi avută locă nici cele relatate mai susă. Se publică, deja, acestea spre complecta­­rea celoră comunicate in Monitorul No. 214. (Comunicată.) OPOSITIUNEA SE CORUPE. FOITA ROMANULUI TEATRULUI OPEREI — FAUST­ Faust este farmecul­ și puterea aminti­rii din junețe; este remușcarea nemilasa ce urmeza ori­cărei fapte rele, dorința ardetóre d’a face mai bine și recăderea pre adese în acele­așî păcate. Faust este egoismulu ce sacrifică orî­ce pentru mulțămirea dorințiloru séle; este Îndeplinirea aspirăriloră inimei cu pred­ulă ori­cărei glorie și ilustrare In lume. Faust este pedepsa ce așteptă pe acela ce chiar d In crimă caută satisfacerea plăcerilor­ sele; este spada resbunărea ce triumfă toto­­deuna de geniul­ zeului. Faust este sufla­rea curățitore și săntă a căinței, care înalță spre certurî ună sufletă pură și fără voie’i arun­cată în rătăcirile lumei. Faustj este, In fine, uă operă musicale a cărui creatore și’a luată greua insă mărăța sarcină d’a esprime prin limba giulu Dumnez­eescă ală musiceî, atâtea situațiunî și patimi diferite și opuse; dacă și-a ’ndeplinitu bine sarcina, acesta ne o spune renumele operei sale in tată Europa, efectulű ce­a produsă pretutindeni și chiară In capitalea nostra. Sâmbătă sera se represinta Faust la tea­­trul­ nostru. Era inaugurarea stagiunei tea­trale a operei italiane, pe anii 1868—69. Dintre artiștii principali carii figuraă pe a­­fiștă, unulă singură era cunoscută, d. Cesare silesce a î ntrebuința pre adesea notele de capă. Cu tote aste, cântăndă justă, sigură, nefă­­cându nici uădată acea­a ce se numesce caucă, și ce produce unu efectă atâtă de urită asupra auditoriului, d. Sarti nu este desagreabile și lasă deplină sucesulă celorl­alți artiști. Pentru a reveni la subiectul­ piesei, plân­gerile lui Faust sunt­ auzite de Mephisto­­feles (Satan) care alerga pentru a da cursă resbunărea sele asupra ceriului, răpind ad încă una sufletă. Elă promite tinerețe și fericire lui Faust, cu condițiunea însă d’aî cede su­­fletulă. După uă luptă fiuă, in care Faust nu se póte oțărî mai potenü a comite acésta crimă, și ’n care Satan ii presinte ca să nălucă în­­cânturare ,chipulă inocinte și răpitoru ală Mărgăritei, jună, frumósa și candidă fată, muncindu la furca rea, Faust cede unei is­pite atâtă de puterice, sufletulu lui este dată pentru oă oră de fericire lingă dulcea Mar­garita. Mephistofeles, d. Pietro Milesi, este ună artistă desevîrșită, joculu seă este plină ,de vigore, de siguranță. Omulu dispare, Me­phistofeles remâne; este Satan in tóte miș­cările, in tóte privirile in tote acentele séle. [Are uă voce de basa curată și puterică, deși una din cele mai profunde, suntă pasagie din cele mai grele in rolul ă seă, cunoscută ca unul­ din cele mai grele roluri de basă cari esista, totu­șî le esecută cu siguranță și cu artă. Statura sea inaltă, totă fisiculă seă pre­­cumă și jocul viu și diavolicu îlu ajută de minune în rolul ă ce ’ndeplinesce. Cândă voiesce, are oă­rrujitură mai cu somn, In adeveră de Satan. In actulă ală­douile Faust și Cu Mephis­tofeles urmărescă pe frumosi Margarita. Me­phistofeles intalnesce intruna beleiti in ora­­șial, unde era Margarita pe fratele iei Va­lentino, ală cărui rolă Uă îndeplinesce d. Filippo Coliva, prim bariton. Mephistofeles face dinaintea mulțimea speriată minuni cari după tradițiune suntă atributele lui Satană. Se vorbesce de Margarita și d’aci nasce să dispută între Mephistofeles și Valentino care trage spada; la cea d­ânteie mișcare tnsă, spada se rupe de sine. Consternare gene­rale printre mulțime, Valentino arătă despe­rarea sea. Câtă despre noi, am a­dmiratu fru­­mósa sea voce de bariton, paterică, plină și lesnieiesa, arătă câtă și facilitatea și ar­tea cu care esecută pasagie Îndestulă de grele. Este demni de totă lauda posa obras­­că și desfidatere a lui Mephistofeles in mi­j­­locul­ desperăreî care’lă înconjoră. Toți s’a­­dună In jurulă lui ș’aretă în coră a loră temere și orore, dară nimeni nu curără adu atinge. Corulu, deși nu din cele alese, ese­cută binișoră părțile séle, că ideiă subită vine lui Valentino; el intorce spada sea luptă cu mânerulă in sulă și presinte lui Satană crucea acestui mânerră. Toți ilă imită; Satană este doborîtă; elă se légimére parlamentară, prin na­tura lui, este legitimarea oposițiuneî, îndată ce se așâijă uă putere ese­­cutivă, uă putere legislativă, uă Ca­meră, se așac­ă și dreptulă de opo­­sițiune. Oposițiunea se corupe ade­­sea­ ori, se face personală. Atunci scopul­ în care s’a întocmită Con­­stituțiunea nu se mai atinge. Opo­sițiunea, ună dreptă bine­facêtorü în interesele publice, devine ună mijj­­locă de a lovi interesele publice, de a face trebile unei caste, unei clici, unei persane, sau ale vrăjma­­șilor­ din afară. Oposițiunea se co­rupe. Atunci oposițiunea întărită ce­tele în ale cărora suflete interesată și ambițiunea înjosită a ucisă totă lipesce de pămentă, se fringe ca suptă uă ghiară de focă. d. Milesi are ad­ u­ă focă admirabile, nu póte suferi vederea crucei rînjesce și se frămentă de furia și de des­perare, pe cândă Valentino îi înajisteza cru­cea, căutănd­uă arii de victoria și de mulță­­mire cu atâta putere, justeță și măiestrie, în­câtă Își atrase cele mai m­ai aplause ale publicului. Acesta scenă este una din cele mai frumose ale operei. După depărtarea mulțimea, ce se apăra cu crucea de Satan și după alte scene Intre Faust și Mephistofeles, se arata in fine Mar­gareta, trecându la biserică. Rolul­ frumósei și candide fete este jucată de d-ra Emma Viz­­jak. In acesta scenă d ra Vizjak, nu are de câtă ună scurtă pasagiu n­esecută, totu­șî se recunoscu îndată că voce fresco, puterică facile și justă. Scurtul ă seă pasagiă ar fi fostă d’ajunsă pentru a provoca vici aplau­se, dacă ocupată póte cu totulă de par­tea lirică a rolului seă, n’ară fi negligiată în câtă-va grad­ele mișcăriloră s’ale posesoră, atâtă de necesarie unei artiste, mai cu semn cândă ié greua sarcină d’a represinta inge­nuitatea graciosă, candórea plină de farmecă a Margaretei. Publiculă cugetă însă la emo­­țiunea ânterei presintare p’uă scenă străină, la desavantagiele ce dă astă emoțiune, s’aplau­­dă cântulă frescă și plăcută ală artistei, b

Next