Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)

1869-02-02

ANULU ALU TREI-SPRE­ OECILEA ADMINISTRAȚIUNEA IN FASAGIULUI ROMANU.No. 1REDACTI­UNEA IN STRADA COLȚ­EA No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Leî­n. Leî­n. Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe sese luni « « 24 » 29 Pe trei luni « « 12 » 15 Pe ua lună « « 5 « 6 Unu exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. ÎNTRUNIRE ELECTORALE IN SALA SLĂTINENI La 3 Februarie­, 8 ore sera. Cetățenii alegători suntii convo­cați la acestă întrunire. Pe lângă cestiunea electorale, deputații Capi­talei vor­ da sema alegători­lor și des­pre îndeplinirea mandatului lorii. SERVICIU TRUEGRAFICU ULti­ ÎIDIMIVI­LII. MADRID, li Februariu. Cortesii s­ au­ des­­chise. Mare intusiasmă. a CONSTANTINOPOLE, 12 Februariu. Cir­culă zgomotulu că ambasadorele turcii de la Paris, Djemil Pașia, va fi Înlocuiții prin E­­dek­em Pașia. Ministrul­ de resbete ad­io­­ter­mii, Khalil, este numit mare comandant­ al­ artileriei și ministru al­ materialului de t­sberă. PARIS. 12 Februarie Uă telegramă de la Atene de la 9 cuvinte spune că liniștea na fostă turburată. (Serviciul­ particularii ar fi MONITORULUI). PARIS, 10 Februarie — Iliarul— La Pa­trie desminte asemenea cu energie sgorno­­tele despre oă aliand­ă franco-austro-italiană. ATENA, 8 Februarie. — Ministrul­ Zairais a depașit jumnentulö. Acceptațiunea decla­­rațiunii conferinței va fi însoțită do­uă notă circulară. MADRID, 10 Februarie.— Majoritatea cor­­tesilor d­in discuțiunile sale, in privința can­­ditatului la tronu, a hotărît a se ofere tronul regelui Ferdinand al­ Portugaliei și, în casă de refusii din partea acestui din urmă, se­ la dea ducelui de Montpensier. MADRID. Îl Februariu.— Corespondința anunță, sub reservă, că se pregătesce la Li­sabona uă manifestație militară in favorea uniunii Iberice; s’a respânditu zgomotulu că Becera va fi numită primarii alți Madridului și Rivero o se fie alesă preș­dinte alți ca­mera. PARIS, 10 Februarie.— piariulü „Le Pu­blic“ (zice că e probabil e că măine scu poi­­măne se va intruni conferința spre a cere Porții sĕ-șî retragă ultimatum­ și se’î substi­tuie declarațiunea conferinței. DUMINICA, 2 FEBRUARIE 1869. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­­­țiunea pariului. In districte la corespond­in­ții pariului și prin poștă. La Paris la D. Dallas-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. -IVTSUTJISn^ITnRII.E Linia de 30 litere................. 40 bani. Inserțiunîși reclame, linia.. 2 lei nou.. Bucurosul ^ Făurarii. Adresând­u-se către Domnu și către Națiune, bd. Miniștrii diet­ în Șiah­ulă închiriată la 29 Ianuarie și supusă la aprobarea domnescă: „Avendu in vedere că Adunarea deputați­­loru, in ședința sea de la 2­5 ale curentei luni, a dată ministerului unu votă de încredere: „Ved­endu că trei z­ile mai urmă, adică la 28 curentă, totă cu ocasiunea cestiunii care provocase acelă votă, acestă cârpă, revo­­cându’șî votul ă seă precedentă de Încredere, a votată uă moțiune care nu numai că im­plică in sine blamulü celă mai categorică în privința Cabinetului, dérá âncă este in­­constituționalu, căci calcă in atribuțiunile puterii esecutive.“ Adunarea derű este aculată către Domnu și către Națiune că 'pentru una ,facea­ a­șî cestiune­a dată mi­­nisteriului la 25 Ianuarie unu votu de ’ncredere și la 28 ana votu de blamu. A doua acu­sare este dechlararea votului de neconstituționale căci calcă în atribuțiunile puterii esecutive. Cândă una ministeriă vorbesce către Capulu Statului și către na­țiune, și cândă acasă majoritatea unei Adunări ș’o chiamă la jude­cata ’naintea națiunii, nu pate fi în­­îndouială că relatarea faptelor­ este esaptă, pe deplină esaptă. Diferință pate fi in­aprețuire, dera­indi uo­­dată în relatarea faptelorű. Procesele verbale a două din cele trei ședințe memorabile ale Adu­nării, adică de la 25, 27 și 28 Ianuarie, suntă acum­a luptă ochii publicului; putemă dera astă-zi se cerce­ta mă decă relatarea faptelor­, asta­fe la cumă o făcură dd. miniștrii, este pe deplină esaptă. La 24 ianuarie, d­­. Buescu anunțță uă interpelare în privința reintrării în armată a d-lui gene­­raliu Macedonski care este stersit din cadre și trecută la pensiune de peste cinci ani. Ministerială nu voiesce a respunde îndată la acea interpelare, ci cere cele trei­­ file ce-i acordă regula­mentul­u Camerei. Este dreptu séa nedreptă apre­­țuirea d-lui Buescu? călcatu-s’a sca nu legea, prin reprimirea în armată a d-lui Macedonski? e că uă ces­tiune ce s’aprețuiesce în osebite mo­duri de către miniștrii și de către majoritatea Adunării Miniștrii însă nu voru se primescă interpelarea, nu voră se puie cestiunea pe tere­­mulu i ei, ci d’uădată dechiară prin președintele Cabinetului că „fiindă „c’uă parte a Adunării voiesce se „fiă golde, era alta sclavii, fiindă că „între ministeri și Adunare simtă „opiniuni diametralminte opuse; fi­­„indă­că n’a putută face dupe pla­­­culű uneia sau altei partite, se a­­„flă amenințați ș’a rugată de ieri „încă pe M. Sea a le primi de­­misiunea. “(*) Conformă adeveratelor­ regule constituționale, ministerială a mai făcută încă în acea di următorea însemnată dechlar are: „Nu voi mu se simți aceia carii „au s’aducă uă catastrofă peste țara „romănescă. Amă fostă amenințați „d’acestă catastrofă, ș’amă crezută „mai bine se ne retragemu și se „încredințăm misiunea altor ómen! „carii potă impedica acest zeu.“ Și mai la vale: „La 24 Ianuarie (1859) amu „încungiurată una reu care ame­­­nința România. Da, d-loru, am în­­„cungiuratu acestă rău, ș’orî cine „este sinceră trebuie se recunoscă „că *n adevĕrü amu încongiurată „rea­lă, și d’acea­a credă că și adi „voiă încongiura zeulu, lăsândă pe „alți bărbați mai competing se cea­­„ducă afacerile țere”. Vomă arăta „domnitorelui care este opiniunea „nostră și chiară adi­ama convo­­­cată consiliulă ca se potă avisa „înălțimea sea.“ Aci se constatămă mai ântâiu­ procederea constituționale. Da, ca­pui­lă statului are dreptulu a oțărî; însă miniștrii îi dau consiliere fură, îi spună aprețuirile lor­ și capulu statului le primesce scă le respinge. Cândă miniștrii dau unu consiliă capului statului, îlu dau pentru că’­­lu credă bună, cândă elă îlu pri­mesce, ei suntă moralicesce respun­­detori, când­ elă nu­ lă primesce, ei se retragă și respunderea cade pe cei carii primesc h­otărîrea opusă. Aceste simtă principii elementare, cunoscute de toți și prin urmare, ne putând­ fi negate, n’avemu tre­buință de câtă a le aminti. Se re­­nimă acuma la cestiune. Cestiunea, asupra cărei­a miniș­trii au vorbită asta­feră in ședința de la 24 Ianuarie, fostă­ a cestiunea Macedonski sau osebirea de opiniuni (*) Intrega acestă dechlarare a miniștriloră se află in Romemulu de Sân bată, 2­5 Ianuarie, diametralminte opuse între ministeriă și majoritatea camerei? Deci a fostă cea d’ânteiă (Mace­donski), pentru ce la 24 Ianuarie au dec­laratii că se retragă, căci nu voru se ié asupră­ le respunderea li­nei catastrofe, și la 28 Ianuarie au luată acea respundere și încă di­­solvândű Camera? Décà era fostă acea cestiune, care s’a desbătutu la 24 și 25 Ianuarie, ci alta, ci acea­a de „gâde­scu sclav,“ de „opiniuni, diametralmente opu­se“ și de­otărîrea dar nu merge dupe placulă uneia sau altei partite, „pentru ce doi miniștrii clică dom­nitorului și națiunii că adunarea a datü mini­steriului la 25 Ianuarie unu votu de ’ncredere și la 28 Ianuarie, a datü, „tot en ocasiunea cestiunii, care provocase acelă votu“ unu altulü contrariu? ii ca două întrebări la cari îi des­­fidemă se respundă, fără dovedi ne­­sciință și ne­consecință politică, și dechlarări ne­adevărate către tronu și către națiune. Cu tote că cestiunea este deja pe deplină lămurită prin acesta simplă espunere, prin dilema in care doi miniștrii s’au pusă ei înșii, totu­șî se pune să luptă ochii publicului și alte acte, care dovedescu și necon­­secința politică și dechlararea cea neadeverată, făcută către tronu și națiune. In ședința de la 24 Ianuarie d. P. Buescu anunț­ă că interpelare. D-sea spune miniștrilor­ că, după părerea sea, primirea în armată a d-lui Macedonski nu este legală. Ce facă miniștrii? Ceru termenul­ de trei cicle spre a se desbate aces­­tă cestiune și după acesta dec­iară îndată, precumu văfjurămă, că se re­tragă de la ministeriă, fiindă­că Camera acésta se compune de par­tite din care una le cere se fră­gâdt, eră alta sclavi, deciiară că se re­­tragă, fiindă­că au uă politică dia­metralminte opusă cu politica ma­­jorității, deciiară că se retragă, fi­indă că nu vom­ s’aducă uă catas­trofă, ș’asigură c’aă sfătuită tronulă a-șî alege alți consilieri. La 25 Ianuarie vină și ceru de la Adunare unu votu de blama séu de ’ncredere, pentru c­eea pe care ați mersu pen­ aci, eră nici de­­cumă pentru cestiunea Macedonski. Dovédá că acésta cestiune nu era pu­să pe tapetă, este că interpelarea nu se făcuse, fiindă­că n’au primită dumneloru a se face; dovédá, fiindă­că n’au cerută ca ea se se facă în­dată, și desbaterea și votulă de blama scu de încredere se se dea pe acea cestiune; dovedá chiară cu­vintele proprii ale d-lui ministru, din ședința de la 25 Ianuarie.(*) E că propriele cuvinte ale preșe­dintelui Cabinetului, di­se énse și a­­cestea pe la sfârșitul­ ședinței : „Calea, d-lorü, vé este deschisă; „întruniți amândouă cestiunile la un „loc”. UNA NU PREJUDICIA PF, CEA AL­­E TĂ. Puteți da fina votu in privin­ța INCIDENTULUI DE FACIĂ ș’apoi în­­„dată se p 'rșiți la ce­­ ti m­ea cea al­­..1­ L se vedeți déca urmarea nós­­­ tră e contra legiloră.“ Și în urma votului Adunării totă primulă ministru dice: „D-niloră deputați! Fiți bine în­­„credințați că n'amu voită s’acope­­„rimă acte ilegale prin votulă de (*) A vedé Românulu­ de la 26 Ianuarie. „faciă. Suntemă totă dauna la dis­­­posițiunea Adunării, totă­­ sauna „o se ținem­ă semn de oservațiuni­­„le care are se ne facă Adunarea.“ Nu ne mai cercămă s’aducemă aci, dupe procesele verbale, cuvin­tele prin cari membrii din majori­tatea Adunării, câți­ aă vorbită în ședința de la 25 Ianuarie, și mai cu semn d. Ion Brătianu, aă sta­bilită și repetită în mai multe rân­­duri că votulă de blama sau de ’n­­credere ce va da (Jartiera nu are nici ună amestecă cu faptulă Ma­cedonski. Este destulă că consta­­tarămă că ensu­șî primul­ ministru a dec­larată c’aci era doue cesti­uni osebite și că „una nu prejudică pe cea­ laltă.“ Ministrul a dice: „Votați în privința incidintelui „de fadă, ș’apoî treceți la cestiu­­­nea cea­ laltă.“ Enșii ei recunoscă că la 25 ianuarie,era pe tapetă unu incidinte fuă cestiune. Cumă doru la 29 Ianuariu dec­iară către Domini și către națiune că neadevară aă grăită dumneloru, séu la 25 seu la 29 Ianuariu? Acestă faptă de mare gravitate constatat, reservândă desbaterea fon­dului în totu întregimea sea, venimă la a­ doua acuzare, ce facă Camerei prin atacu­l­ oficiale de la 29 Ia­­nuarie. T­otală Adunării, clică dumnelor”, este „în constituționale, căci calcă în „atribuțiunile puterii esecutive.“ Despre ce este cestiunea? Dacă primirea în armată a d-lui Mace­donski este sau nu conformă cu le­gea. Majoritatea Adunării susține că este în contra legilor­ de la 1862 și 1864. Ministerul­ susține că ea este conformă cu legea. Adunarea face uă propunere prin care dechla­ră ca „ilegale rechi­marea în arma­tă a d-lui Macedonski.“ Acea pro­punere se desvoltă de către d. Ion Brătianu și se explică că Camera nu voiesce prin acesta a da minis­terului ună votă de blamă, ci cere numai rectificarea greșelei făcute. Ministerul­ nu primeșce și, acățân­­du-se de cuvintele d-lui Candiano, decilară că acea moțiune nu are sem­nificarea ce-i dă d­. Ion Brătianu și cei carii au subscrisu-o, cea­ a pe care i-o dăd. Candiano, care nici n’a fostă subscrisu-o. D. Candiano, dnpe bd. Miniștrii, esprimă opiniunea majo­ri­tă­ții Adunării, éri nu sei, carii aă supscrisu-o și desvoltă tu-o. E că încă vă dovedi de sinceritatea d-loră Mi­niștrii în aceste desbateri. La sfârșitul­ desbaterilor o, ună amică ală Ministeriului, d-na Petre Cernătescu, înfățișază uă altă mo­țiune prin care ruga și invită pe Mi­­nisteră a revoca numirea d-lui Ma­cedonski. Ce este altă acésta moțiune, de nu un resumată ală celei d’ăntemă, uă constatare­a Camerei că primi­rea generalului s’a făcută contra le­gii și rugăciunea ca ministerială se se conforme legii. Majoritatea Adu­nării, vedeadă că propunerea vine de la una omă, care nu este din nici uă partită și care este ună a­­mică ală unora, celă puțină, din mi­niștrii aptuali, și — voind a deschi­de ministeriului tóte ușile spre ieși la larg­ul ă scă din impasură în care intrase —deciiară c’adoptă propune­rea d-lui Cernătescu. Ce face Mi­­nisteriulu ? Deciiară că ea este ILE­GALA, NECONSTITUTIONALA? Nu­ elu deciiară că n’o primesce, fiindă­că este totă ca cea duettein, fiindă­că conține acea­a­și ideie. Cumă dorű spună acumă doi. Mi­niștrii Domnului și Națiunii cea-a ceji’aă spusă Camerei? Ce felii? Se face ună actă neconstituțională și Miniștrii nu deșceptă Adunarea? Dar atunci ei nu sunt­ Miniștrii, ci nișce omeni carii întindă curse represin­­tațiunii naționale și suntă fericiți cândă ea, din încredere scă din ne­băgare de sémn, cade întrensele? Déru atunci d. Cernătescu nu este, dupe dumneloru, de cătă unu omă care le servesce a ’ntinde cursele. O! Acésta este nu numai unu nea­­deverit, déru ș’uă rușine pentru ună Ministeriă. Ș’apoi, cândă ună Mi­nisteriă face uă greșală, Adunarea n’are dreptură a’să invita s’o repa­re ? Cândă ministeriulu face uă nu­mire ce Adunarea o crede în con­tra legii, nare ea dreptură și dato­ria nici chiară dacă invita s’o re­pare, se retragă acelă decretă ce este în contra legii! Și cu tóte aceste Miniștrii cu­téza a spune Domnului și Națiunii cea-a ce nu este, pre­­cum­ă aă cutezată a face unu stin­­dardu din domnulă Generală Ma­cedonski și, disolvându Adunarea, a merge cu acelă stindardă se com­bată p’alu nostru. Ei bine, dumne­loru așia aă voită și prin urmare suntemă siliți a primi lupta, déru pe respunderea dumneloru; dumne­loru au­­ lisă că d. Macedonski îi conduce in vechiulă „șiregii“ și prin urmare, cumă dice d. Simeon Mi­­halescu în demisiunea sea, și noi suntemă siliți se ne punemă cu to­ții suptă draperiilă nostru și se ne apărămă principiele. Sferșimă pen­tru adi aci, ca să lăsămă locă de­­misiunii motivate a d-lui Simeon Mi­­hălescu, din înalta funcțiune de pre­fecții ală poliției, cu atâtă mai multă că domnia mea a vrută în câte­va lunie s’arate situațiunea astfelă cumă a voită s’o facă an­ ministerial Dumitru Ghica. Sfîrșim­âncă spre a lăsa locă u­­nei epistole ce ne adreseză d. Con­stantin Racoviță, deputată din Te­cuci. Recomandăm­ă publicului a­­cestă actă, căci este ună fără din cele mai luminase. Austria nu cere numai disolverea Camerei din Ro­mânia din causă că ea nu este a­­devărata espresiune a națiunii, iu­birea iei pentru noi merge și mai departe. D. de Beust iubesce liber­tatea și tăria României, peira se o­­cupa chiară de listele electorale. Dumnelui voiesce ca nici ună străină, nici ună m­imică ală naționalității nóstre se nu se strecóre în colegiurile nóstre. Din acestă scopă, starostele austriacă de la Focșianî, a cerută de la Primarele din Tecuci se șter­­gă din listele electorale pe d. Con­stantin Racoviță, căci nu este Ro­mână. Primarele la acésta voce na­ționale s’a supusă; d. Racoviță este ștersă din liste și prin urmare tre­buie toți se strigămă: Traiasca aus­­tro-maghiarismulă și drapelulă Ma­cedonski, décá voi mă se pecemă guvernului actualii. . m— in n­ n­i nurii Domnului ministru de interne. Domnule ministru, Cu venirea D-vóstre la ministeriul de in­terne, v-ama depusă din misiunea m­ea moti­vată din postul de directore generală ală acelui ministeriă, poștă ce’mî făcuse onore a mi­’să încredința onor. D-vostră predece­­sore, și pe care >lu ocupasemu mai aprópe

Next