Romanulu, martie 1869 (Anul 13)
1869-03-01
ANÜLU VOIESCE ȘI V£l PUT ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Lein. Lein. Reanu.....ț. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 « 6 Una exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. Articlele trimise și nepublicate se voru arde. — Redactorii respundetorii EUGENIU CANADA. asERVIGIU TELEGRAFICI/ 11.i VIENA 9, PLOIESCI 11, BUCURESCÎ, 12 Martin Vittoii Emanuele a insarcinatű pe adjutantele seu, generaliula Dellaronca, d’a complimenta pe Imperatorele Austriei la Trieste. 5/ primele de Jouî spunn că negocierile între Francia și Belgia pentru unirea dianiară și comerciale se urmeza cu activitate. La Patrie semnală oă apropiare însemnată între Italia și Austria. Ea adauge că Italia și Austria înțelegă că în presung schimbăriloru ce s’au făcutu in Europa, este trebuință a se inaugura oă nouă politică. Aliancia intre Florenza și Viena respunde la interesulu reciproca ale ambelorü națiuni. VIENA, 9 Martin, Grammont, ambasadorele francesQ de la Viena, este chimasă la Paris. ATENA, 9 Martin. Mavrocordatu se dice c ar fi desemnată ca ambasador al Greciei la Constantinopole. Istamele desmint scirea că se facă preparative militare. PARIS, 9 Martin. Se desminte în modă oficiosu cumă că Lagueronnière ar fi primită instrucțiuni din partea Imperatoielui în cestiunea Belgiei. ALTĂ DEPEȘSĂ. PETRESBURG, 10 Martin. Imperatorele a acordată unu concediu de trei luni ambasadorelui seu de la Constantinopole. ATENE. Ambasedorele Greciei la Constantinopole va pleca la 17 Martin; si asecură că se va numi Kalergis. PARIS. Etendard dice că cessiunea Belgiei este în cale de împăciuire și se va reduce la uă simplă cessiune de tarife. (Servițiuiți prtivatii ale MONITORULUI). ATHENA, 7 Martin. — Se asigură că Maurocordata va fi numită ministru al Greciei pe lângă Sublima Portă. Alții clică că acestă poștă va fi încredințați lui Conduriots, actualul ministru al marinei. PARIS, 8 Martin. — L’Etendard dice : „La guerroniére se va reintorce îndată la Bruxelles și astfelü cadă tóte suposițiunile asupra pretinselor instrucțiuni ce Laguerroniére ară fi primită de la imperatorulă. “ La Patrie desminte negociatiunile relative unui tractată de alianță între Francia, Austria și Italia. MADRID, 8 Martin.— In ședința cortesilor de astățiî, Prim, interpelată de membrii partidului republicană, a răspunsă că el va susține candidatura ducelui de Montpensier. Topete a declarată că republicee să prefere ună regală sub Montpensier. Sorano a zisü că In bue sc se ascepte și se se respecte decisiunea cortesiloru.— Guvernul presintă unii proiecții de lege în privința unei amnistii generale pentru delictele de presă. CONSTANTINOPOLE, 9 Martin. — Porta negociază cu mesageriile reintorcerea emigrațiloru în Creta. Omer Tenzi-Papa, noulu guvernatore, a ajunsă în Candia, unde poporulă ’i a făcutu că primire Candia suntu favorabilă. Tóte porturile din redeschise. Bloculă a fost redicată. , vARIS, 9 Martie.— Ducele de Gramont, ambasadorele Franciei la Viena, se va reîntorce aci peste curénda. A cerută un concediu pentru afaceri personale în Paris. La guerronnière se află încă în Paris, de unde va pleca pentru Bruxelles fără înțărcare. Baronul Reyens, ministrulă belgiană, care plecase Sâmbătă la Bruxelles, s’a reî ntorsu ieri aci. AGRAM, 9 Martie, 8 ore sara. — Imperatorulă și imperatosa au fost primiți cu entusiasmă. Orașulu era împodobită de steaguri și iluminată. BELGRAD, 9 Martiă. Unitatea, chiară guvernamental, dice: „Porta mare nici ună dreptă de a conchide tractate de comerciu pentru Serbia. Serbia nu va mai tolera monopolul străiniloră, ci va conchide pe viitorii din propria sa autoritate tractate cu puterile străine. TELEGRAME. Târgoviște II Februarie 1869 Tâlharii îmi amenință vina și averea. Admiitrația, sau mai bine disn poliția, face politcă, nu scă în ce timpă ne găsimă, nimică secură. [lie Nagi Dudea. D„. .. 28 Făurarii. UUUIt dti 12 Mărțișori. Multe adeverurî se negă de către omeni, și mulți uită originea lor. Totușî cnse credetim că nimene nu póte nega că puntură de plecare matca și chiar temelia Statului română, astăferă cumă se află acumă este Revoluțiunea de la 11 Februarie Nu vodnă a nega binefacerile luptelor și Revoluțiuniloru anteriore, mai cu semă celoră de la 1821 încace. Nu noi nu vomă recunosce cu fericire legămintele naturale între tote acele lupte și revoluțiuni fără de care cea de la 11 Februarie n’ar fi putută produce acele rude suculente, ce deferă în cursă de trei ani națiunii române uă hrană atătă de puterică, în că nu chiar căndă ar mai fi învinsă prin furtunele politice, nici uă putere omenescă nu va mai putea se storcă din ea acelă fiică ală vieței și s’o mărită suptă fuga. Revoluțiunea de la 11 Februarie, necunoscută încă de cei mai mulți, chiar în părțile și ’n fasele iei din întru, este neapărată și mai necunoscută în fasele iei din afară. A o cunosce pe deplină, este că datoriă ș’ună interesă din cele mai de căpeteniă. A dobândi acestă cunoșcință acum, cănd — dupe easa șî dechlarare a d-lui Ministru din întru— situații ne politică s’a schimbat cu totulu în totă Europa și mai cu semă în privința nostră, acestă datoriă, acestă interesă, suntă cu multă mai mari și mai imperiase. Intr’adeveră, ori cine va înțelege c’atuncî, cândăuă națiune este amenințată de nouă lupte și de nouă pericle, este d’uită mare ajutoră pentru dânsa a cunosce luptele și periclele prin care a trecută, și prin ce mici’loce s’a putută strecura printre ele și a eșită invingătóre. Cu acestă scopă ne procurarămă procesele verbale ale conferințelor de la Paris în privința nostră, începute la 10 Martie 1866, și începemă acli publicarea loră. Ele suntă puține la numeră, none, peste totă, dejű sunt forte instructive și multe, mari și bine-făcetore voră fi învățămintele politice pentru trecută și viitoră, pentru cei carii le vor citi cu luare aminte și vor cugeta la cele ce citescă. Cele doue ședințe pe care le publicăm astăzi, sunt numai un început. Fiecare pipăia mai antenă teremură și, prin cuvinte mai multă îngânate de cătți rostite, lasă a se vedea ceaa ce voiesce și urmăresce. Ori și cumă puse deja, chiară în aceste doue conferințe, se vede: Prima. Că Austria și Turcia a susținută totădeuna că unirea, făcută suptă Vodă Cuza, era numai timporarie,otărîtă numai pe câtăva domni eră. Acestăotărîre a fostă și causa că fostulă domnă cuteza multă. Seconde. Afară de Austria și de Turcia celelalte puteri recunoscă că alegerea unui principe străină este că dorință a Romaniloră. Rusia Onse declaiară că este bine informată că Românii din Moldavia nu vor mai primi unirea suptămă principe pamântenű. Terțio. Afară de Francia, Italia și Prusia, tote cele-lalte voiescă ca Adunarea naționale se se desparță; ele voiescă ca Moldovenii se se mtrunescă în [ași ș’acolo s’arate cea-a ce voiescă. Se vede încă curată temerea ce aă de spiritură publică din Bucuresci. Anglia stă în neotărîre. Se ’nsemnămă aceste punte, și ședințele viitóre ne voră aduce treptată lumina; ne voră arăta, după puterică susținere a Franciei, căroră lucrări datorim isbenda, și vomă sei astă-feră ce trebuie se facemu și nviitoră, spre a smulge din măna inimiciloră trăsnetulă cu care voră se ne tăciuneze ș’a lă întorce acumă, ca ș’atuncî în contrafară. Bucuresci, 24 Februarisi 1869. D-luî directori alu fiariului ROMANULU Domnule directore, Organulu d-vestre în toto-deuna nu numai că s’a arătată celă mai tare apărătoră ală dreptului, dér âncă a făcută cunoscută din timpă în timpă poporului calea cea drepta, calea ce duce la mărire, calea ce trebuie S’o urmeze]orî ce cetățpnă, déca doresce se aîbâ uă Româniă respectată. Scrisele d-v. fură întărite cu atâtă mai mult cu câtă — pe câtă timpă partita din care facețî parte fu la guvernă,—le dete uă îndouită adeverire. Suntemă aprópe de alegeri.— Misiunea fiecărui Română e d’a face cunoscută cele ce scie, cele ce cugetă, ca astăfelă se ia semn alegătorii, se judece în cunoscință de causă și se aibă în grijă de sorta României! Se nu se lase a fi biruiți de șioptele năpârcilor, ce jocă cândă li se oferă ocasiune. Amicii regimelui de tristă memorie, propagatorii neadevărului, se pară a fi dată mâna cu acei inimici din afară, carii au insultată multă timpă națiunea Română. Da, presa austro-maghiară a insultată națiunea română, și în dată calificări ce suntă demne numai de numele loră. A buciumată, a trăsnită ș’a fulgerată în contra omului cu animă adevărată românescă, I. Brătianu. Astă cu ânsă vedemă c’acestă poporă, atâtă de insultată pen’ aci, a devenită d’uă-dată matură in scrierile insultătorilor ă sei. Minune austro-maghiară ! Pentru ce, penă mai de unății, a insultată națiunea și astă dî o salută, o recunoscă matură? Se vede demdată misterulu: austro-maghiariî ceru ca poporulă Română se nu mai trimită în cameră deputați ca cei ce au fostă acumă, carii nu le placă! Judecați,cetățeni alegători, pene la ce grabă s’a ureată aspirațiunile Maghiarilor. Din parte’mîdică. Se nu crăda că vila lui Traiană nu mai esistă. Esistâ, și va veni timpulu a o recunosce ei singuri. Se-șî aducă aminte că: Brosca, voindu a se face grasă cătu unii bou, se umflă și sorii se îmflă pene ce plesni! Se nu li sa întâmple și lară acesta. „Veghiați, căci ora a sosit un disc Romănniii. In adeveru a sosită ora în care poporulă română trebue se’șî otărască sorta. Cetățeni români! Aveți a trimite în Cameră represintanțî ai voștri, carii nu se întărăscă temeliele resistenței vóstre naționale, bărbați, carii se fiă susțiitorii libertățiloră ce le-ați dobândită, într’altă felă a vóstrá va fi culpa, décâ ună ventă venită dintruă parte’ sau alta le va spulbera tote, negăsindă pe nimeni cari se le apere. Bine-voițî, d-le Redaetore, a publica acestea instimabilulu d-vóstre țsiamiă, fiindă espresiunea unui Română, ce doresce respingerea inimiciloră Romăn’eî. V. N. ANUNCIU. Unile din oficiurile telegrafo-poștale comunică direcțiunea că serviciulă poștei Austriace a începută a refuza după acumă primirea scrisorilor pentru străinătate. Convențiunea poștală închiriată cu Austria se pune in aplicațiune la 19 Martie viitoră (s. v.) sau 1 Aprilie (s. n.) după înțelegerea urmată intre ambele guvernamente. Prin urmare numai de la aceaa ji servitilu poștei romăne va putea satisface cereale publicului întrună modă regulată Cu tote acestea s’au dată ordine a se facilita, pe cătă posibile, relațiunile publiculu cu străinătatea de către oficiurile române In ceea ce se atinge case de abonamente la diarele străine, se efectue cu începere de la 3/15 Martie, de către tote oficiurile telegrafo-poștale din țară, care posedă deja formularele și tote instrucțiunile necesarie. Directore generale, Codu. No. 2295, Martie 1 1, 1869. SAMßATA, 1 MARTIU 1869. LUMINEZA-TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunțiurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea jianului. In districte la corespondințiijiakului ș prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUN1URILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei ano CONFERINȚA DIN 1866 PROTOCOLULU No. 1. • Ședința din 10 Martin. Presințî: D. Drouyn de Lhuys, senatoru al imperiului, ministru de estime; Principele de Metternich, ambasadorii estraordinar ală M. S. imperatorului Austriei; Cornițele Cowley, ambasadorü estraordinar și plenipotențiară ală M. S. Britanice; Cornițele de Gortz, ambasadorii și plenipotențiară ală M. S. regele Prusiei; Savfet Pașa, ambasadorü estraordinaru și plenipotențiară ală M. S. imperatorulă Otomaniloră; Cavalerulă Nigra, trimisu estraordinaru și ministru plenipotențiară al M. S. Regelui Italiei; D. Cicerinu, însărcinatură afaceriloră (Chargé d’Affaires) alu M. S. Imperatorului Rusiei. Faugere, Secretarul conferinței. Represintanții Puteriloru sub-semnătore ale Tractatului din 30 Martie 1856 s’aă adunată astăziî, la 10 Martiu 1866, în conferință, la ospelulă de esterne în Paris, conformă instrucțiunilor- loră, spre a delibera in comună asupra mesuriloră și resoluțiuniloră ce trebuescă luate în urma abdicării Principelui Cuza. Representanțîî Curțiloră-Semnătare, de ambasadorul Engliterei, neavându afară încă timpulű de a primi deplinele loră împuterniciri, s’a convenită că vor fi invitați a se produce in ședința viitóre. Cu tote acestea su declarată că eraă espresa autorisau a se aduna in conferință. Principele de Metternich, In numele celorlalți represintanțî și ală seă, cere ca d. Drouyn de Lhuys se bine-voiesca a președe conferința. Funcțiunile de secretară sunt confiate d-lui Faugère, ministru plenipotențiară, sub directoră ală afacerilor politice, pe care le a împlinită deja la conferința din 1858. D-niî membrii ai conferinței convină a păstra secrete deliberațiunile loră. D. Drouyn de Lhuys, după ce a mulțămită represintanților puteriloru pentru onorea ce i-au deferită, surce că crede că trebue se se resume în puține cuvinte evenimintele și rasele diverse, cari aă precesă sitiuațiunea actuale. Aduce aminte actele internaționale cari au modificată succesivă organisațiunea, Principatelor, Moldovei și Munteniei:—tratatură din 30 Martie 1856,care le-a pusă sub garanția colectivă a drepului Européan și care stipuleza că necesitățile și dorințele populațiunilor voră fi oficiale constatate. — Convențiunea din 19 Augustă 1858, care a avut și de scopă a regula organisațiunea Principateloru, și care, déci nu ie-a recunoscută pneumă doriseră, dreptul d’a alege ună principe străină, nici dară contopirea celoră duoe provincii întruna singură, conținea celă puțină germenii unirii in câteva din disposițiunile sale, micu semă în aceea care stabileauă comisiune centrale însărcinată a asecura uniformitatea legislațiunii asupra obiectelor de interese comune pentru amândone Principatele;— protocolulu din 6 Septembre 1859, întărindă îndoua numire a Pricipelui Cuza, piesă in același timpă de Adunarea Munteniei și a Moldovii; — firmanul din 4 Decembre 1861 prin care Perla, în unire cu puterile garanți, stabilesce ca consecință necesariă a contopirii precum personală unirea celoră doue guverne ș’acelora doue adunări, declarândă totă d’uă dată c’acesta nouă derogaține a convențiunii din 1858 se va termina cu guvernulă Principelui Cuza, pe cândă mai unanimitatea Puteriloră garanți se reservau a examina atunci deca nu s’ar pute din contra se semănite; — în fine disposițiunile adiționale stabilite la 1864 Intre porta și Principele Cuza la Constantinopole, cu consimțimentulă curților garanți cari, aducând nouî modificări in statutulu organice din 1858, au recunoscută că Principatele au de aci Înainte dreptulu d’a modifica sau schimba legile sari privescă administrațiunea foră ïnteriorá, cu condițiune d’a respecta drepturile puterii suzerane. Guvernul Principelui Cuza, terminându-se, a venită momentulă, adauge d. Drouyn de Lhuys, ca puterile se profite de reservele ce aă făcută la 1861, și conferința s’a adunat spre a examina cessiunile redicate prin vacanța Gospodaratului. Însă, fiindă că ambasadorele Rusiei este absinte și fiinducă însărcinatulă de afaceri, care ’su înlocuesce, nu este autoritatu de guvernulu sec de câtă se asiste la constituirea conferinței, d. Drouyn de Lhuys crede car fi bine, inainte d’a trece la examinarea cestiuniloru de resolvatu, se se ascepte ca d. Baron de Budberg se pótu lua parte la dânsa. D. Cicerin confirmă declarațiunea d. ministru de Esterne și adauge că ambasadorele Rusiei părăsesce chiară astăzi Petersburgul, spre a se ’ntorce la Paris. D. Drouyn de Lhuys cservă, cu consimțimentulă tutoră celorlalți membri ai conferinței, car fi bine se se constituie fără mtarifiere, pentru ca Principatele se scie că există unu centru de acțiune care se ocupă cu solicitudine de interesele cari le agită In acestă momentă. D. Ambasadoru alu Turciei dă citire unei note avândă de scopă, conformă instrucțiunilor cea primită de la guvernulu seu, a rechiăma stipulațiunile internaționale privitóre a Principate și a face eventualminte reserveontra decisiuniloru ce le ar putea vătăma. Conchide cerândüse binevoiescă Conferința a adopta de basă a deliberațiunilor spre tratatulă din 30 Martie 1856 și tóte actele ulteriori, cari facă parte integrantă din ele și cari privescă în specială Principatele Moldovei și Munteniei, că din aceste delibera Tunî se se inlătureze definitivă cessiunea numirii unui Principe străină, luptă veri ce formă sau denumire, precum și principiulu de ereditate și consultarea dorințeloră țereî, in virtutea publicării oficiale și prealabile a decisiunii irevocabile a Puterilor d’a nu se primi alegerea unui gospodara neindigenă. Pe aceste base, declară că este gata a examina, tracta și regula, în numele Sublimei Porți și in unire cu onorabilii sei colegi, d> ui potențiari ai puterilor garanți, tote Gestiunile redicate prin evenimintele ce s’aă petrecută în Moldo-Valachia. Asupra propunerii d-lui Drouyn de Lhuys s’a dată adă lui Savfet Papa despre declarațiunea sea și discusiunea s’a amenatu pentru uă ședință ulteriora. Cornițele Cowley cere se se redacteze io