Romanulu, martie 1869 (Anul 13)

1869-03-01

190 ROMANULU 1 MARTIÜ 1869 acesta ședință un depeșă telegrafică, care va fi adresată aginților Puterilor în Bucuresci, anunțându-le că conferința s’a constituită și invitându’i a recomanda guvernului provisoriu din Bucureșt se oserve cea mai mare circumspecțiune. D. Drouyn de Lhuys consideră acesta comunicațiune ca escelinte și forle salutară ș’adauge, cu consimmentulu tutorii celorülalțî membri aî Conferinței, c’ar fi bine se’șî aducă fiăcare aminte câtă este de esențialii ca guvernulu provisoriu din Bucurescî se se silescu a mănțina ordinea și se se abită de la verice mesură, care ar trece peste atribuțiunile sale. Savfet Pașia doresce a se recomanda guvernului provisoriu se nu se ocupe de cât de afacerile curunțe. D. Drouyn de Lhuys propune unü pro iectă de depeșă, care este formulată și adoptată în termenii următori: „Represintanții Puterilor semnătore ale tractatului din 30 Martie 1856 s’au constituită astăzi în conferință la Paris. „D-vóstru sunteți invitați a informa despre acesta pe guvernulu provisoriu alű Principatelor”.— Recomandații se se marginescá în menținerea ordinii și a administrațiunii, abținându-se de la veri ce acte, care ar prejudeca decisiunile conferința. „Ințelegeți-ve cu colegii d-vostră spre a face acesta comunicațiune.“ D. Comite de Goltz oservă că era mare dreptul de a da direcțiuni consulului generală ale Prusiei în Principale și crede că ar fi preferibile ca iă care represintante se aibă recursă la guvernulü seu, care va transmite agrilelui seu din Bucuresci instrucțiuni conforme votului Conferinței. După o schimbare de oservațiuni asupra modului de procedere pentru transmisiunea depeșei, se convine ca, pe cândă d. Drouyn de Lhuyse va adresa d’a dreptulu agintelur francesü din Bucuresci, ceilalți membrii aî conferinței se o comunice guverneloru lorü, invitându-le a o adresa imediată agințilorO lorü respectivi. Comitele Cowley adauge că acereile autoritatii a o transmite directei agintelui M. S. Britanice. Conferința se separă fără amânare fisă. Fiind convocată, ea se va întruni câta mai în grabă. Făcută la Paris în trece Martie 1866. (Urmezü subsemnaturie) PROTOCOLULU NO. II. L Ședința din 19 Martie. Plenipotențiarii câtora șapte puteri. Principele de Metternich, Cornițele de Goltz, Baronulü de Budberg și Cavalerulü Nigra depună împuternicirile lora, cari se gäsesc în formă bună și cuvenită. Protocolulu ședinței trecute se citescc și se adoptă. Plenipotențiarul Franciei spune că a primitü de la agintele din Principatele-Unite uă comunicațiune, prin care îi anunță ea gubernulu provisoriu din Bucurescia numită pre d-niî Scarlata Fălcoianu și Ion Brătianu ca delegați aî sei la Conferință. D. Drouyn de Lhuys dă citire unei epistole ce i-a adresat d. Brătianu, in numele seu și ale colegului seu, pentru a cere să fie admiși a esprime. In presința conferinței, aspirațiunile și trebuințele reali ale poporațiunilor romăne. Plenipotențiarii delibera asupra acestui cereri și decidă că nu pote fi admisă. Cu tote acestea fiecare din plenipotențiari va fi gata a primi tote comunicațiile scrise sau verbali, ce d-nnî delegați ar crede că trebuie se le facă suptă numele de deslușiri D. Nigra, Intrebându daca protocolele vor fi datu publicității, oservă car íi póte convenibile se se ieagă decisiune în privința acesta. D. Drouyn de Lhuys respunde aducêndu aminte că protocólele din 1856 și 1858 s’au publicată; déja se înțelege de sine c’uă asemenea publicațiune nu póte ave locu de câtü după cătuva timpu. Cornițele Comeij și Baronulu de Budhberg reechlama că pénă atunci secretulu trebuie se le păstreze. D. Plenipotențiarulu Pasini esprimà opiniunea c’ar trebui, nainte de tóte, se se definescà situațiunea, și se se arate clară scopulu despre care se trateza. In opiniunea sea, conferința nu este biamală a inventa și a crea un ordine noue de lucruri; misiunea sea este numai d’a se ocupa de cea-a ce există ș’a cauta pentru acesta elementele unei soluțiuni pratice. D. Drouyn de Lhuys afervă că tomai acesta este în adeverit dorința tutorii membrilor Conferinței. D. de Buchberg adauge C’ar fi potrivită, după dênsula, se se aplice prescripțiunile convmțiunii din 1858, cari au prevedela vacanța Gospodaratului. I). Plenipotențiarii alț Prusiei obiectă acestui modiu de a vede că convecțiunea din 1858 a fost modificată prin acte subsecințî de cari i se pare imposibile se nu se ță sema. D. Plenipotențiarii alți Italiei întrobândă dacá conferința trebuie se se considere că învestită cu uă putere precum constituantă, și autorizată a intra în drumuri noue, D. de Goltz respunde că este destulă, după părerea sea, a se raporta la restrîngerile făcute de către puteri, în 1861; în aceste moda nu vor ieși din limitele stării de lucruri stabilite. D. Plenipotențiaru alű Franciei aderă la oservațiunea Comitelui de Gortz. Cătă despre acelea, cari s’au presintatu de către d. Plenipotențiară ală Rusiei, elu va respunde prin simpla espunere a acteloră ce s’au sucesu de la 1858 încoa, le rechiamă pre scurtă și conchide dicenda că cestiunea este acesta. Principatele fi —voritare constrînse a ruca dé supta regimulu convențiunii din 1858, séü Conferința esamina-va décá este opor tună a se mențina modificațile ce s’au adusu mai pre urmă în disa convențiune, și cari au avut de resultata stabilirea unirii administrative și parlamentare a Prîncipatelor? Asia déra cestiunea este resolusă prin însușî faptulă reserveloră oficiale, adresate Porții prin mai unanimitatea puterilor, garanți în 1861. D. Drouyn de Lhuys dă citire notei adresate de către Principele Labanoff ministrulu de externe și care se termină asia: „Inspirată de intențiunile invariabile ale guvernului sef, supra-semnatulü crede că trebuie se se reserve unei înțelegeri prealabile între Sublima Porta și represintanții Puterilor, garanți elaminarea situațiunii ce s’arü produce în Principale la vacanța Gospodaratului precum și aplicarea eventuale a lucruriloru, prevedute prin protocolulu din 6 Septembre 1859. Lupta semnatului ar lipsi de la obligațiunile sale, d’arü lăsa pre Rali Pașa se ignoreze că adesiunea sea la firmanul ü anesalit pre lângă nota din 2 Decembre, este deplinit subordinate reservelor ce le-a formulat”.“ Principele Labanoff și colegii sei la Constantinopole au reservată asta déra espresa esaminarea unei situațiuni, atunci eventuale, realisate astăziî. Părta n’a obiectată nimica declarațiuniloră lora și chiar prin acesta le-a primită. Cornițele Cowley dice că tocmai in virtutea acestora reserve Plenipotențiarii se află adunați. Baronul Budberg adauge că tocmai acesta este puntulű lora de plecare și, în urma cererii sale, se trece la examinarea cestiunii radicale prin demarațiunea citită in ședința trecută de către Ambasadorele Turciei. D. Plenipotențiarii ale Franciei resuma comunicațiunea lui Savet Pașa; ea se reduce la doua punte; a înlătura de la deliberatiunile conferinței cestiunea Principelui străină și acea a a eredității gospodarului Baronulü de Budberg. (jiuéndü : „Dérü unirea ?“ D. Drouyn de Lhuys adauge că ccssiunea unirea nu resultă din nota Ambasadorului Turciei. Ea va veni naturalmenlu în cursulu deliberațiunilor.., déra nota lui Savfet Pașa nu face mențiune de densa. D. 'Plenipotențiarii ală Turciei, invitat a se espira asupra primului obiectv din reservele sale, e spune că Porta nu pute admite unu Principe Străină în rapulu Principatulorű, pentru că, în opiniunea sea, acâsta ar fi totu atâta cu a se declara independința acustoru provincii. D. Plenipotențiaru alu Rusiei rice că popolațiunile Moldo-Valacedru, este aduvĕrata, una principe străină, dérü acesta nuu este din partea lorü uă dorință bine judecată: acesta este ca uă tentativă supremă pentru a îmbunătăți sortea teiei lorü prin uă combinare, ce nu s’a încercată încă, dérü nimica nu probeza c’aceste speranțe se potu realisa. Cám pentru Rusia, numeróse motive o forțază a vota în contra alegerii unui principe străină. Baronul de Budhberg se reservă a le espune, căndă acésta combinare va fi discutată de conferință. D. Plenipotențiarii alț Austriei, părând a redica ori care indouielá asupra generalității ce s’atrebuie dorințelor d esprese de principate în acesta punlț . Dornițele Cowley respunde că, dupe deslușirile rei s’au procurată, nici că vndouielá nu este posibile în acesta privință, dérü crede Savfet Pașa că guvernulu unui principe străină în Moldo-Valahia este incompatibile cu menținerea integrității Imperiului Otoman. Fără a considera dificultățile de tota felule, ce va întâmpina alegerea și menținerea unui principe străină, fie va are posibile a se găsi umilă, care se fiă gata a priimi posițiunea de vasală ale Porții? U. Plenipotențiaru alű Prusiei, asupra oservațiunii făcute de D. Nigra, că s’ar cu veni póte ca conferința se determine ordi nea cestiuniloră și se elamineze mai anteiă cestiunea unirii, dice că, de uăcarm dată, i se pare că este de discutații nu chiar c cestiunea principelui străină, ci cestiunea prealabilă a reservei presintate în acesta privință de Savfet Pașa. Fără se voiescá chiar de acumă a propune conferinței alegerea unui principe străină, se pate cu tóte acestea eșita a esclude din acesta deliberațiune acastă combinare. El nu crede déjit că S’ar cuveni se-șî lege mânele asupra acestui panză pentru viitorii, restríngându deliberațiunea în limitele aretate de d. Plenipotențiară alü Turciei. D. Plenipotențiarii alț Turciei adauge la cele rjne mai nainte că admisiunea reservelor sale este condițiunea participării Turciei la conferință. Décá ele nu vor fi admise, ele va anunța acesta guvernului seu care fără îndoiela nu va invita a se retrage. D. Plenipotențiarii ale Franciei nu se crede în stare a emite în acesta momentu uă opiniune asolută asupra cererii Ambasadorului Turciei. Votulu seu va depinde naturalminte de resoluțiunile ce se vor adopta de onorabilii sei colegi asupra celorlalte cessiuni, supuse cercetării lor; deci menținerea unirii ar fi, spre exemplu, consacrată, elu va fi dispusă a da mai puțină reliefu și insistență opiniunii sale în favorea principeluî străină; căci elu nu va voi se facă a’i cade prin oposițiunea sea isolală uă arangiare cu care s’ar fi învoită toți membrii conferinței. Pe lângă acestea, modulă d’a vedé alű guvernului Imperiale în acesta privință se află enunțată în tote deliberările se sau urmate, începându de la conferința din Viena 186d, un congresulu din 1856, unde Plenipotențiarială Francesai nu era singurul ce o susținea, apoi în Conferința din 1858. Francia încă de la meeputo se pronunțase pentru acesta combinațiune, cu credința că ea era voită de popolațiunî, și nu aduveru, Divanurile ad-hoc, convocate la 1857, ș’aă espresa dorința lora asupra acestui puntu. De atunci Francia are ca vrema motivă d’ași modifica opiniunea? Nici de cuma, și ultimele evenimente sunt de natură, din contră, a o confirma. In fine, pentru cea a ce’la privesce, Plenipotențiarul Franciei ar dori se se lase PrincipatelorO dreptul de a-șî numi una principe, fiă străină, fia indigenă. D. Plunipotențiar al Rusiei zice că este vorba a se sei deca Conferința voiusce séu nu a manline articolulu 12 alu Convențiunii din 1858. D. Plenipotențiar alu Italiei rechiamă că este uă cestiune prejudiciale. D. Ambasadorii alu Turciei si va ore admisă séu nu in aceste declarațiuni? D. Nigra propune a se suspinde examinarea declarațiunilor sale și a se examina celelalte cestiuni. Savfet Pașa va fi întotddeuna gata a se pronunța asta cume va crede convențiile. D. Plenipotențiar al Prusiei dice că’a adeverit reservele prealabile ale Turciei nu sunt o două necesitate asolută, pentru că resoluțiunile nu se vor pute lua decâtă cu oanimitate de voturi, D. Plenipotențiaru al Franciei se uneșce complectă cu opiniunea comitelui de Gortz: Savfet Pașa pare să-șî esprime protestațiunile sale atâta în urmă, câtu și mai înainte. Câtă despre sine, o repetă , nu va voi se se pronunțe de la prima dată pentru seü contra obiectului declarațiuniloru d-lui Ambasadorü alü Turciei; elfi fill VR puté chiarü de acumă se voteze intruna moda asolută, își va reserva asia déra votulu, și i se pare că d. Ambasadoru alü Turciei va pute asemenea să-și reserveze decisiunea sea. Savfet Pașa, dicându că consimte la acesta, deci puterile vor declara că voiescu se manțină tractatele, cari au consacrată integritatea Turciei. Cornitele Cowley oservă că risco tratate solemne nuau necesitate de uă atare confirmațiune. D. Plenipotențiaru alű Franciei dice că niminea n’a făcută mai multă decâtă Francia spre a asiguta acesta integritate. Pe lângă acestea, cu tote că nu admite că suirea la tronu a unui principe străină este necesar minte incompatibile cu suzeranitatea Porții, decâ arangjamentulű finale, priimitu de toți ceilalți plenipotențiari, i se pare convenibile, ela nu va insiste asupra principelui străină; dérit, décá va fi alta-felü, ela va fi obligată se mențină asupra acestui punctă opiniunea guvernului său. In fine elüim se crede autorizată a spune a priori că consimte a se înlătura principele străină, fără se scră cari vom fi decisiunile ulteriore ale conferinței. După câteva oservațiuni schimbate între domnii Plenipotențiari ai Austriei, Italiei, Turciei și Rusiei, Cornițele Cobley oservă că nota citată la conferință de către Saviet Pașa conține duuă părți distincte: ín maj elü arăta actele diplomatice, ce propunea se lua caleasă ale discuțiunii; în cealaltă cere ca conferința se înlăture mai înainte de tóle din deliberările sale cestiunea principelui străină și a eredității. Se pare că in realitatea plenipotențiară’ alü Turciei n’a avută de gândă a face de câtă nîsce simple reserve. Nu va puté elü óre, din acela momentu, să primescá curata și simplu basa de discuțiune propusă de elü éDSu-si, fiindu liberü se vede ceaa ce va ave de făcută în urmă după șirulă și resultatulu deliberării? D. Plenipotențiaru alu Franciei, în unire cu comitele Cowley, adauge că d. Plenipotențiară alu Turciei se póte considera ca satisfăcută din momentulu ce i s’a datu acu de declarațiunea sea, și că decisiunea sea definitivă se află astafelu reservată. D. Plenipotențiarii alu Austriei dice că in urma esplicațiunilor date de d. Drouyn de Lhuys, el consimte a se amâna pentru altă dată examinarea celorü doua cestiuni de cari este vorba și că, prin urmare, îșî reservezá votulu. D. Plenipotențiaru alu Italiei readuce în minte că sunt aduce mari principie de conciliată: integritatea Imperiului Otomană și dorința populațiuniloru. Acesta dorință s’a pronunțiatu întotodeauna pentru principele străină; acesta este singura basă a unei instituțiuni durabile și crede, din partea sea, că conferința trebue să țină compta despre acesta și se nu depărteze eventualitatea unui principe străine. D-mi Plenipotențiari ai Prusiei, Rusiei, Britaniei Mari, Italiei și Franciei, deși diferinda de opiniune in ceea ce privesce oportunitatea posibilității numirii unui principe străină, și mai multă seama puțină de garanțiule ce ea ofere, sunta unanimi a declara că ea este în dorința populațiuniloră. In resumata cestiunea principelui străină ramâne reservată, și conferința trece la cestiunea unirii. D. Plenipotențiaru arii Rusiei oservă că represintantantele puterii suzerane trebue se se explice. Savfet Pașa rechiamă că In termenulü firmanului din 1861, reunirea ambelor principate, admisă de puterea suzerană în unire cu curțile garanți, ca că consecință a îndoitei alegeri a principelui Cuza, trebuia se înceteze cu prima vacanță a gospodaratului. Dă citire articolului 6 din firmanu, cuprindându că ducă Adunări vor trebui să se alega, una în Muntenia, cealală în Moldova, spre a proceda la numirea unui gospodară pentru fiecare principală. Dă asemenea citire articlului 7 din care rezultă că modificațiunile aduse la Convențiunea din 1858, în sensul a unei uniri mai complecte, nu aű de cátü unü caracterü timporalü, și trebue se înceteze cu guvernulu principelui Cuza. D. Ambasadoru alü Turciei termină cerândü aplicațiunea articului 6. D. Plenipotențiarul al Rusiei dice că ceaa ce doresce guvernulu său este se se procura populațiunilorü ocasiunea de a ’și esprime liberü dorințele lorü In cea-a ce privesce separațiunea. D. Plenipotențiaru alű Italiei, emițendă opiniunea că unirea trebue să fie manținută prin acésta chiar, că esiste și că pene acuma populațiunile n'au încetată de a merge în aceașî sensu. D. Baron de Buchberg adauge că nu este totu așa și în Moldova. Unirea ară puté resultă pate dintr’ună apelă făcută la țară , déra Rusia este convinsă că marea majoritate a Moldoveniloră doresce în fondă separațiunea. D. Plenipotențiaru alű Franciei cere se i se permită a rechima faptele. Francia s’a pronunțiată în favorea unirei mai tare încă decâtă pentru principele străină; ea se bază pe dorința și interesele populațiunilor din ambele principate. Există, în acesta privință, un documentă de uă autoritate particulară, căci a fostă redactată și promulgată cu participarea Rusiei. Acesta este regulamentul organică, dată Munteniei în 1832; aci se află întruă secțiune, purtândă titula: începuturile unei uniri mai mari intre cele dupe principate, una articula concepută astafel: „Originea, religiunea, moravurile, unitatea limbei acestora două principate, identitatea necesităților, sunt elemente suficiente pentru a cimenta uă unire mai mare între aceste două Principate, unire care n’a fostă împedecată și întărziiată pâne aci de cătă prin nisce circumstanțe defavorabile. Resultatele fericite cari vor decurge de aci pentru cele două Principate, consecințele avantagiose ce vor deriva dintr’o apropiare mai intimă între aceste două popore, nu potă fi puse la îndoiala de nimeni. Nu iarnă pusă asta dora începuturile și basele acestei uniri în regulamentulü organică, stabilind judecătorii uniforme de legislațiune administrativă în amândoue provinciile.“ Pe baza acestui articlu la congresulu din Paris 1856, primul plenipotențiară al Rusiei se pronunță ca, plenipotențiarul Franciei, în favorea unireî. La 1858, opiniunea Moldo-Valahhilor, fiind oficială constatată și espresă de Divanurile ad hoc, plenipotențiarul francesa se putu pronunța intrunii modü âncă și mai formale. Cu tote acestea au fost resistente și, pe căndă astăzi, toți suntu de acordă a se raporta pe deplină la cea-a ce ar fi voi poporațiunile, decá ar fi consultate din nou, atunci, cu totă unanimitatea voturilor constatate, s’a crezinră că trebuie se se o prései la unu felu de transacțiune, depuindu în Convențiunea din 19 Augustă 1858 și nu legea electorale anesată are cari elemente de unificațiune. De atunci, prin forța lucruriloru, s’au făcută nouî pași către acesta scopu indicată încă de la 1832. La 1859 același gospodară s’a alesu In amendoue Principatele ș’arătă era forța dorinței naționali în cătă Muntenii nu sa îndoiră a’și da sufragiulu loru pentru omulu atunci obscură, alesă mai ânteiu în Moldova. Tóte actele împlinite de atunci până la cele din 14 Martie 1864, au fostă atătea progrese suc cesive in unire. Porta, este adevératü, n’a aderată de cătă cu reserve, déru în fine unirea esiste in faptă astă țiî, și décà amu voi ca ca se înceteze, ară trebui se stabilimă imediată doue guverne și se recurgemai la nisce măsuri, cari vor ave gravuri inconveniente d’a prejudeca, repuindu-o în cestiune, uă opiniune deja constatată. D. Comite Cowley, oservându că d. Plenipotențiară ală Turciei nu cere done guverne, ci convocarea a doue Adunări. D. Drouyn de Lhuys se intreba in virtutea cărui principiu se vor provoca alegeri in Moldova și Muntenia, pentru că se află în presința unora dorințe deja constatate și confirmate prin succesiunea faptelorü.