Romanulu, aprilie 1869 (Anul 13)
1869-04-01
VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Le în. Le în. pe anul....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șese luni « « 24 « 29 Pe trei lunî « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 « 6 Din esemplara 24 ban». Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust SERVICIU TELEGRAFICA AUSttARUl.11. MADRID, 9 Aprile. De la refusulu lui Fernando, nu mai este cestiune in regiunile oficiale de nici una candidatai pentru Tronul Spaniei. Ideia unui direct orie rea consisting. BERLIN, 9 Aprile. Regele nu va merge la Garlsband. PARIS, 9 Aprile. Senatul va vota una contigiule de una sută mii omeni. FLORENZA. Fostulu Ministru Cadorna a fostă numita ambasadore la London. ROMA. Papa a amnistiată pe toți oslndiții politici. MADRID. Bande Carlisle s'au încercată a surprinde garnisóna de la Severgel, dare fură respinse cu mari perderi. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANO, No. 1 — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Artiolele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactorii respingătorii EUGENIU GARADA. MARȚI, 1 APRIL ÎU 186» LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea diariului. In districte la corespondinții țjiamiuluî și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■AN UN9IURI Jle Linia de 30 litere............. 40 banî Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei noî Bucuresci 31 MArțișioru. 12 Prcării. Pe la 1846, de nine ’nșelăină, pe căndă Italia gemea suptă despotismă, era—ca tote națiunile ce nu sunt libere— bântuită și de tâlhari Intruăseră cetățenii unui mich 0rașiă — am uitată numele orașului, dară faptulă este forte cunoscută în Europa— s’aflaă în mare numeră la teatru , unde erau și autoritățile locale. D’uădată, pe căndă spectatorii erau atrași de tragedia să comedia de pe scenă, vre 50 de omeni intră în sala teatrului, întindă pistolele și pușcile spre cetățeni și le strigă: — „cine se va mișca să va scote un strigare va remăna mortă!" — Autorități, cetățeni, artiști, rentaseră neremeniți. Ușile teatrului erau tóte închise. Capulă bandei făcu cunoscută că cere casei orașiului se-î plătescă suma cutare, și autoritatea dete în măna tâlharilor, ordinul de plată ce se ceru. Cetățenii cei uni avuți deferă chiăile casei soră cu bani și biletul de intrare liberă; banda trimise amend’ai iei spre a aduce banii. In acestă intervală alții adunară banii și sculele ce avea flăcare din asistinții de ambele secse asupră-le. După ce veniră cu banii cei trimișî, bandiții, încălecândă pe caii ce-i aveau ascunși într’uă curte lângă teatru, se făcură neveduțî, ș’astă-felă orâșianiî manifestară liberă grațiositatea loră în privința aceloră talhari, fără ca ordinea se fiă uă singură minută turburată. Acestă faptă ne veni în minte, citindă descrierea ce publicămă mai la vale despre cele petrecute în Ploiesci la una din secțiunile colegiului al treilea și credemă că, ori cine va citi-o, își va aduce aminte ca și noi de acea renumită manoperă. Aci ori ce negare, slă eșită din gurile cele mai oficiale, nu se mai pote nici strecura măcară. Mărturirile unui mare numără de cetățeni și ACTE OFICIALI constată intrarea în sala alegerilor l a vre 25 de dorobanți, deghizați cu pălării forte mari pe ochi, cu mintene noul, cu bâte noul, carii bătură pe alegători, dintre carii uoulă se susține carii și murită, și eșiră apoi din sală cu marină militară și negreșită și triumfătoră, spre a reintra în rândurile dorobanților, ale aperătoriloră ordinii. Aci ori ce negare este peste putință, căci ensușî d. Ion Cantacuzino avea ută cumă la colegiul al 4-lea din Ploiesci ușele erau închise pentru alegători, și cumă gendarmii băteau până la sânge pe cei carii putuseră a se strecura în curtea colegiului. La Piteșc! asemene nu se mai pute nega, nici chiară de domnii miniștrii actuali, că lucrurile s’aă petrecută ca la teatrală din Italia, cândă bărbați ca dol. Ștefan și Nicolae Golescu, și ca venerabilele bătrând. Ghiță Enescu, trămită Capului Statului prin telegramă uă petițiune ca cea următore: „MĂRIEI SELE DOMNITORULUI. Maria Tea, „Faptele fără de lege, ce s’aă petrecută în colegiulă ală 2-lea și ală 3-lea din Argeșiă, au covcrptu totu ce uă cugetare reü-voltare a pututü vr uă dată SE'ȘÎ închipuiescă , pentru ca se UMILESC A UĂ NAȚIUNE. „Uă adresă, descriindă tóte faptele în amenunțele loră, se va presinta înălțime! Tele de către cei loviți în drepturile și donarea loră. Suptă semnații, cari pe nă ieri, s’aă bucurată de înalta Mariei Tele încredere, cu ănimele pline de durere vină respectuosă se ruge pe Măria Tea se ordone, pe a lară garanțiă, liberarea alegotoriloru întemnițați de dove zile: „Ai Măriei Tele plecați, Ștefan Golescu, Nicolae Golescu, G. Enescu. Nu mai vorbimă astăzi de celelalte orașie, unde lucrurile s‘aă petrecută după aceaași programă, cu puține variante. Nu mai vorbimă nici chiar de București, unde miniștrii au văzură că noi leamă împlinită îndată dorința și ne amă dechiarată învinși. Dem la Ploiesci și la Pitesci, cumă vor face dumnelară, spre a nega fapte atestate de sute de marturi între carii, mai repezimă, suntă bărbați ca doi. Golescu și Ion Cantacuzino? fapte în sfîrșită atestate PRIN acte oficiale ’ și denunțate prin telegrame ș’oficiale Domnului Românilor? Aci nu mai pote fi locă de carmelă. Aci trebuie, este neapărată ca seă Ștefan și Nicolae Golescu se fiă dați îndată judecății, judecați și osândiți în trei zile, pentru c’aă cutezată a denunța capului Statului crime ce înaă esistată seă, adeverindu-se relatările loră, miniștrii se și ia îndată pedepsa. Încă vă dată desfidemă pe miniștrii a face altă felă. Dr. Stefan și Nicolae Golescu spună capului Statului „că s’aă comisă fără de legi „care aă covârșită totă ce uă cugetare rea voltare a putută vr’uă„dată se-și închipuiescă, pentru a „umili ai națiune DD. Ștefan și Nicolae Golescu făcură către Domnitorul Românilor uă denunțare atătă de gravă prin telegramă. Acea telegramă a fostă vedută de mai mulți cetățeni din Pitescu și de telegrafiști. Acea telegramă avemă datoria imperiósa și chiară sacră s’o publicămă, ca astăfelă se ’nlăturămă orice umbră chiară, ce s’ar pute pune între Capulă Statului și națiune. Frații Golesc! sunt iubiți și stimați de națiunea în Legă. Frații Golesc! sunt cunoscuți și stimați chiară în străinătate. Cumă dară vară mai pute miniștrii se maițelegă căci tăcerea este peste putință? c’aci este peste putință a nu se da judecății cei culpabili? căci făcare di ce va trece, fără ca cei culpabili de crima d’a fi comisă acele fapte să de crima d’a fi scrisă și publicată asemene calomnie spăimântătore către Capul Statului se fiă îndată descoperiți și pedepsiți, este uă necuviință. uă crimă, mă periclu? Nu acesta celă puțină dd. miniștrii o ințelegă, trebuie s’onțelegă, și d’aceaa așceptămă ca de astăzi celă multă în 4, 5 cile, națiunea și Europa întragă se afle adeverulă și se scie că cei culpabili s’aă luată pedepsa ș’adeverulă a triumfată în România, cumă trebuie se triumfe totă deuna luptă Carol 11 I al 11 Românilor I. C. A Rosetti. Procesul verbalii al biuroului colegiului al 111-lea electorale, Ses. II, sala gimnasiului din Ploiesci. Astădî, anul una mie optCante șase-zeci și nouă, Marti 26, la ora precisă, deschidându-se colegiul de către un membru al comisiunii interimar, alegetoriî In mare numérü, procedêndü la formarea biuroului provisoriu, 8’a instalată președinte d. Anastase Lăzărescu, ca celu mai în vârstă, conformă art. 55 din legea electorală. In același timp, unü numérű peDé la zece individe, Intre care Andreiu Zidaru din suburbea Buna-Vestire, fără dreptö chiarü de alegotorii In acesta colegiu, a cerută prin zgomotii de președinte pe d. Vasile Dragomirescu. D’uă dată cu acesta cerere se ivescu In sală mai mulți dorobanți de districte, deghizați In haine noui: pelarií negre la capü, miotene brașovenesci și pantaloni de materie de ață, armați de ciomege scurte, pregătite de ocasiune. Acesta câtă, având in frunte pe unü Petrache Sotiru 1) și comandați de d. căpitanii Dăscălescu, comadirulă dorobanjilară de Vasluță și adjutați de d. Miriadi, fostă căpitană in oștirea rusesca și nenaturalisată, 2) a Începută a bate cu furie și insulta pe alegători între care pe doi: Hrizu Cantili, Stan Popescu, Radu Stănescu, Ioniță Dinescu Brașovanu, Dobre Vasile și alții, 3) cu acestă modă inspăimântătoră aă impusă de președinte pe Vasile Dragomirescu, care îndată ce a luată ilegalemente acestă locă, cea d’ânteiă lucrare a sea a fostă se disătie puterea armată și să ceru arestarea d-loră Căpitan Candiano, Nicu Neicu bogasieru, Nae Costescu zugravu, Ghiță Ionescu, Tache Nenu (cărciumaru), Radu Stănescu și Hristea macelaru, denunțându-i de turburători. Alegătorii, prosințî luați In gena, bătuți și dați afară din sala colegiului, aă recunoscută in banda armată cu ciomege dorobanți dighilațî pe care, denunțându-i căpitanului Boțea, șefulă dorobanțiloră, aă pretinsă să Se constate qualitatea loră, ceea ce s’a și tăcută, căci numitură căpitan, după ce s’a încredințată de adevăr, a mustrată prin cuvinte aspre pe unulă din acei dorobanți, fricăndu-î totă d’uă dată că *la trămite la aresta, era ceî l-alțî dorobanți deghisați, au jindi acésta mustrare, uitară rolulu loru de momentu, intrară ln Iadurile dorobanțiloră nedeghisați, carenconjuraseră sala și intrarea ei și eșiră In mașiu împreună cu dânșii, spaima a coprinsu totü orașulă, imediată prăvăliile s’au închis și In acestă timpu, după denuncrărî ori după svenă publică, s’a presintat d. procurore Petrescu, care, lucredințândui-sa de cele espuse, ilegalulă președinte ș’a părăsită loculă ce’lu luase prin bătăi, și alegătorii au procedată la formarea biuroului provisoru, compusă din președinte de vârsta d-lui Neniță Petrovici și secretari dd. Petrache Polichroniadi și d. Radu Pătărlăgeanu. Pentru constatarea acestor mai sus e spuse și formarea biuroului provisoriă, s’a todităiată acestă procesă verbală: P. N. Apostolescu, Nae Costescu, Tache Nenu, Ghiță Popescu, George Jelescu, Ioniță Georgescu, Ionü Bratu, Tudorache Dinescu, Ioniță Georgiu, Răducanu Ioan, S. Georgescu Ioniță Dinescu, Iancu Dobrescu, Nicolae, Dimitrescu, Vasile D. Nicolae, Dimitrie Ionescu, Ioană Ciovlici, Udrea Radu, H. Enciulescu, Genu Penescu, Gy. Oprescu, Marin Țoii Acesta face« parte din cota vagabonifilora tulburători de la intrunirea de la gimnasiu și Cete chismatii în judecată 2) Acesta face serviciul I de meserie, căci nu figurau.& ca alegetori. 3) Unulú din cei bătuți, Andrei Țîru, cismarul, alegătorii din suburbia St. Stefan, a și murită pâné a doua zi. FOITA ROMANULUI. CUWIU SE IUBESCE." Bergeronettă. Trei cuarturi de oră mi-au fostu destule, ca se'mî facu cea mai onorabilă ideie de Bergeronetta, acum feta mare. De felule meu puemnű carnu necrez étoru , to ceaa ce privia inocința griseteloru, remăsei cu tóte a Cestea convinsu că, dăcă virtutea, acistă mărginire delicată și rară, se ascundea undeva, era negreșitii In umilita mansardă a Bergeronettei, In care mi se părea cam respirații acela profuma virginalii de care vorbescu poeții. Lucru straniuí crni plăcea acésta ideie; pare ași fi avutu unu interesu se nu fiă altu-fele. Diminața și după prunca Bergeronettă așî uda florile dntându. Atunci avemu grijă se mă aflu la ferestra, spre a o saluta. Cealaltă parte a dilei ea lucra mereu. Sora măriamü adesea, prin perdelele ferestrei séle, umbra iei, cu uă carte In mână. De mai multe ori versul la densa femei, nicî ntădată unii bărbații și admíramü acésta purtare studiósa și regulată. Deja me credému singurulu admisü in modestulu ei sanctuariu, și acésta mă ioveselia. Sirația mă vă fericire ! A vedea Numeri e președinte, nemărginită, cândű mé ducéma s’o véje, și avému grijă ca visitele mele se nu fiă nici importune nici dese. Ea se părea că mă primesce cu plăcere, deși manierele ieî cătră mine erau totăd’auna d'uă politeță ceremoniale. — Câte iți suntu de recunoscatorii, li 4i sei întru- ții, c’uă vioiciune rea stăpânită, de buna-voință ce-m avețî, primindu-me astfelu, și suntu și mai multu incantatü, căci cămăruța d-télé este unü sanctuariu In care nimeni, afară de mine, nu este admisu a intra. Bergeronetta mĕ privi surljendü, și in acelașî timpa ășî plea fruntea care se împurpura. — Mi-e tămă se nu-țî faci órc care îl asiunî asupra’mî, domnule. Póte se nu tiu atâta de severă pe câtu llî inchipuescî. Mansarda mea nu este una sanctuariu, este numai unu simplu atelieru. — Fresa și modestu atelieru, adaugai, pe care ’tu umple lucrulu d-téle necurmată, misteriósa d-le reverie, și în care ori de câte ori intru, simță că era oțiune neînțelesă. Adécașî avĕuă soră, Domnișoră Bergeronettă, n’așî voi se fiă nui maî nobilă, n î mai frumosă, nici mai bună decâtă d4a. Câtu așu iubi-o! Pronunțai aceste din urmă cuvinte c’mă tonă pasionații. Bergeronettă nu respunse, sprâncenile ieî se încrețiră cum aerü gănditorii și acum, cu rare cosea , iuți mișcările séle, înțelesei că acestu tonu nu’î plăcea, și ’Iü parasiia, nu fără uă mare silință, căci lângă dénsa mĕ simțiamu mișcată și la totu momantulu Încercam dorința d’a mĕ lăsa in voia inimeî mele. Dérü iea isbutise a’mi inspira unu respectu atâta de profund, încâtü íutiela simțiminteloru mele 'mi espiră pe buze. Ș’apoi eramu fericită și astăfelu; de ce se me punü in periclul d’amî sfărima fericirea ‘l Me credeamu singurulu om admisu la Bergeronettă, de ce s’o facu se simța că comiteauă impiudioță.“ — Nu, nu ,imi ^ieama c’uă tainică esaltare, nu voiă se turbură pacea sufletului teu, o lîniscită și suavă copilă! Nu voiu se înșela generósa și santa ta încredere. Voiu fi amiculu teu devotata, nimicü mai multu. Și, décà vruă dată frumusețea ta , spiritulu teu , virtuțile téle voru descepta amorulu meu, voiö sei a’iű năbuși astd-felu ín câtu nici măcari se’î poți bănui esisența ! Mi-amu ținută promisiunea! Bergeronettă păru mulțămită de reserva mea, eu din ce in ce eramu mai securü de puritatea viețiî iei; din di la din e fericiamu mai multu de avanagiulu de a fi singurulu admisü In dulcele și castulu seu cuibü de păsărică. Vai! acésta credință nu ținu multu. Inlruă séra vedül unü omü d’uä frumu sețe rară, galant Îmbrăcată , plecându-se pe ferestra junei cusătorese și mirosindu mușcata înflorită. In viața mea n’amü Incercatu uă descepțiune mai amoritóre ! După sdruncinarea ce Încercă inima mea, Ințeleseiu eätü de multa iubiama pe Bergeronetta. — Bergeronettă, Bergeronettă! strigai, închidêndu ferestra c’uă violență egală cu durerea mea, escî uă grisetă ipocrită ! . Acesta strigată de indignare era culmea ridicolului, căci prefața acelui ténéru la dânsa nu proba mai multű contra virtuței mei, de cât a proba presința mea. Dérv asia este anima omului : nu póte suferi ca alții se aibă cele mai mici libertăți, pe când ela și le permite cu satisfacere. Mi se păru că suntă mistificată, ultragiată și, în demnitatea mea, nevoijesce atinsă, stătuî văjji intrégu fără se ne aretü la feréstra. Eramîi indignată, erama furiosu, surériama , plăngeamă și juramü a nu mai revedé pe Bergeronetti. După unü cu arta de ură, fara seria mea , ca se sicü asia, eramü la feréstra, spionându prin"re perdele momentulu cândă așă puté se vé<sű pe Bergeronettă fara si jaritü de dénsa. Ea apăru, cu tricule se stropiseră In mâna, se uită spre mine, pe urmă se uită spre florile iei cin aeră ce părea fórte indiferinte. In mărmurisemn de atâta prefecatorie și incotării se meducă a doua zi spre a ride de dânsa cu nerușinare. Eram fi nebună. A doua zi un adevără mă presintai la Bergeronettă; avem o pe buze ună surisă ironică. Ea mă primi ca și altă dată simplu și grațiosă, fără se însemneze In tote acestea diferința manierilor mele. Era pe cămină mnă minunată buchetă de flori, nici că me ’ndon una momentă măcară că era adusă de galantulă din diua trecută. Incercară uă glumă asupra acestuia, acea glumă fu prosta. Bergeronettă păru mirată, și aținti asupră’frână privire atâtă de gravă și atâtö de patru n4etare, încâtă mă simții roșindă și ingânândă vă acasă. Ea surise cu tristețe și’mî 4ise c’uă blândețe rară. — Sunteți totă dăuna gata, d-loră, a cugetareă de femei, țică, nă sunteți generoși. Pe urmă plecă cu melancolie facia și nu mai zise nici uă vorbă. Tăcerea ieî gânditóre, mișcarea iei Întristată, atitudinea ieî seriosa produseră asupră’mî tredulă unei ra4e de sere pe mă mnoră ce sa disolvemn plaie, inima mea se închise, lacrămile mă podidiră și era se te aruncă la genunchii Bergeronetteî spre ai cere iertare, cândă cine va bătu la ușia mans’rdeî. Chilia era în brosa, una june întră, era celă pe care o lăsărisemă un ajunu. Bergero nettă și că nascularămă, ea pentru a primi pe visitatori, că pentru a mă retrage. O salutai eu