Romanulu, mai 1869 (Anul 13)

1869-05-01

ANULU ALU THEI­SPRE^RIECILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Lel n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « « 24 « 29 pe trebimnî « « 12 « 15 Pe aa lună « « 5 « 6 Anü esemplarü 24 Dani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. Articlele trămîse și nepublicate se vor fi arde. — Redactorii respond­ator îi EUGENIU CARADA. A­DMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANII, No. 1.- REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. JUHI, 1 MAIU, 18­69. LUM­INÉZA­TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea pianului. In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNGIUEN­­E Linia de 30 litere............ 40 bani Insertion!gi reclame, linia., 2 lei noi Din causa sărbă­torii populare de 1 Masă, tipografia fiind­ închisă, diariulu nu va eși Vineri. COMISIUNEA INTERIMARA A COMUNEI BUCUR­ESC­I. IullIANALU. Com­­iunea interimară a comunei Bucuresci în ședința sea de astăz­ î, 27 Aprile 1869, avându în vede­re că se apropiă­­­ liua de 4 Maia,­fișată și publicată pentru alegerea personelor, cari au­ a compune no­­ulu consiliu comunale. Considerându­ că, după legea co­­munelor­, comisiunea interimară în­­locuieșce atâtă pe consiliu câtă și pe primarii în atribuțiunile ce le sunt­ date de lege. Considerândă că, pe acestă bază, comisiunea, conformi­­articului 33 din menționata lege, a convocații pe alegător­ pentru noua alegere. Avându în vedere și articolele 36 și 37 din aceașî lege, care se ocu­pă de președarea adunării alegăto­rilor , atâta cându se face întrunii singurii locali, câtü și când­ ea se face în mai multe secțiuni. Comisiunea a decisa ca cele cine! secțiune electoral! pentru viitorele a­­legeri, după publicațiunea făcută, se se președă de urmatorele persone dintre membrii ce compuni acestă comisiune și anume: D. Anton Stoianovici va preșe­­de secțiunea din colorea roșie, la o spelulă comunală, unde va fi și biuroula centrală ale alegerii. D. Grhiță Dimitriade, secțiunea din colorea galbenă. D. Corneliu Lapati, secțiunea din colorea verde. D. Theodor Rădulescu, secțiunea din colorea albastră. D. Angh­el Solacolu, secțiunea din colorea negră. Toto vă­dată amü ch­ipsuitü ca biuroulu flă­căria din secțiuni se țiiă uă listă, osebită de cea tipărită, pentru votanți, ca­re se potă con­stata întruna modă esapta nume­­rulu acestora. Membri: Corneliu Lapati, Gh. Di­mitriade , An. Solacolu, Anton Sto­ianovici, Th. Rădulescu, Ion G. Manu. TELEGRAMA Ploiescu, 12 Maiu 1869. Redacțiuni. ROM­ANULU­I. Cetățenii ploiescenî respinseră astă­zi­ gu­vernului cu demnitate, realegêndü consiliului comunale disolvata ilegal minte, pentru a face presiuni în alegerile deputațilorö. Prefectulu (însuși se hasardă a’șî pune candidatura, și cătin. N. Apostolescu, Ionescu, Lăzărescu. La Craiova asemene afirmă că foștii mem­brii ai comunei au fost­ toți aleși cu fórte mare majoritUe. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulu privatu alu Monitorélul). PARIS, 10 Maiu. — Eri Majestățile Lore imperiala au visitate concursulö regionale de la Chartres. Imperatorul­, In discursulu ce­a pronunțată, a disit că Chartres este primulü orașă ce a visitatö după numirea sca de președinte alü republice! și unde a facutu primulu apelu la conciliațiune, adău­­gându urmatórele : „Vinü astățiî pentru a ve ține același limbagiu, dérit cu mai multă autoritate și Încredere și mă adresezu băr­­baților si onești aî turoră partitelorü, învi­­tându’i de a secunda m­ersuru regulată ale guvernului în căile liberale și a opune să nebiruisóre resistență patimiloru subversive, cari pară a se redepscepta pentru ca să a­­menințe de ișnovă opera statornică a sufra­giului universală. „Majestatea mea a conchis, sperândă că poporul­, în viitorele alegeri va da mandată de deputată unoră bărbați demni de misiunile loră civilisalrice, ora lo­cuitorii de la Chartres se vor­ conduce de ard­etorulă soră patriotismă. FLORENZA, 10 Masă. — Nou­ă ministeră s’a compusă astă­felă: Menabrea­­te ; Minghetti, la afacerile străine; președin­Ferrari, la interne ; Cambray D’yny, la finance ; Ber­toli, la resbelű ; Mordini, la lucrările pu­blice ; Isabelli, la justiția ; Ribotti, la ma­rină ; Langoni, la comercia ; Broglie, la ins­trucțiunea publică. AGRAM, 10 Masă. — Principele Napo­leon a sosit ă ?ci, venindă de la Triest. Bucuresci 30 Picătu. 12 Florarii. Retula cela însemnată alü clilei este, acuma ca toto­dauna, la noi ca pretutindene, discursulu tronu­lui. Suptu acestă form­ă miniștri! dau semă națiuni! despre situațiunea ge­nerale a țereî, despre cea­ a ce s’a făcută și despre cea­ a ce credu eî că este de trebuință a se face, a­­răta în sfârșitu ideiele loră, princi­­piele loră, calea pe care aui mersu și cugetă a merge, ca asta­fel, na­țiunea, prin represintanții sei, s’a­probe acea cale în totulu séu în parte se le desemne, pacea­ a, pe care densa crede că este mai bună. Impli­­nit-aț aceste condițiuni miniștrii în discursulu Tronului de la 29 A­­prile 1869? Lăsându ca fiă­ care se-și dea sema despre cea­ a ce a aflatu și despre cea­ a ce a­nțelesă din acesta discursü, noi mărturi­­simu că elu este pré înaltu și pré misterioșii pentru noî. „Tóte clasele societății, dică dd. ministriĭ, suntu însetate de­mbună­­tățirî morale și materiale “ Gestiu­nea este forte gravă în adeverii, căci tote clasele societății suferă, și sufera până la sete, pen’ a le cră­pa buza, cumu se dice în limba giulă vulgară. Dera care suntu acele­­ su­ferințe morale și materiale, după dd. miniștrii? Le sciți, respundă dum­­neloru, și déca le sciți, la ce se vi le mai spunemu? Și cumu credu dd. miniștrii că se pot­ îndrepta mai lesne și mai bine „adeveratele nevoi și trebuințe ale națiunii?“ — „Prin pace și sta­bilitate.“ Și cum ți se dobândimă pacea și stabilitatea? — „Numai printru o intimă armonie între puterea exe­­cutivă și puterea legislativă.“ Deji acestă armoniă exista în a­­nulă trecută între aceste bune pu­teri și ea nu produse dorita pace și stabilitate; cum ț se face mo­dern acuma spre a o dobândi? negre­șită că trăindă împreună câta­va timpă și lucrăndu împreună bine și frumosă. — Nu, Și cu miniștrii. Ar­monia se va menține mai bine fiindu departe unii de alții, ș’apoi............ ... „Agricultura reclamă activitatea dumnevostră“; duceți-vă deja mai curendă acasă și, de iernă.............. cine va trăi va vede; totu atunci vom­ căuta cumű se desetoșiămii tote clasele societății însetate de ’îm­bunătățiri morali și materiali. In adeverü totü ce conține mai clară aceste discursii, este că mi­­nisteriulü nare timpii acuma a sta de vorbă cu deputații. El­ le spu­ne curată că i-a convocată „numai pentru a complecta sesiunea ordi­nară a anului“, și temendu-se că póte totü nu voră fi înțelesă bine, câte-va linie maî la vale le dice din nou se mergu mai curenda acasă, căci „îî reclamă agricultura“ și, ne­mulțămită nici cu acesta a doua esplicare, se fa­ce îndată și pentru a treia oră că „guvernulă se va o­cupa a le face posibile câtă mai curendă re’nturnarea pe la ocupa­­țiunile dum­nelor­“. Intruna mesagră de căte­va li­nie adresăndu-se către uă cameră nouă, ministerulă îi dice, drept o bu­nă venire, de trei ori călătoria bu­nă. Intr’ună discursu ală Tronului, în urma unei nou­ alegeri și după uă administrare de 5 luni, minis­­terială, după ce dice că „tote cla­sele societății sunt­ însetate de ’îm­bunătățiri morale și materiale, nu mai vorbesce deslușită de nimicii altă de că nu numai pentru a fa­ce camerei ce­ nou! că ea n’a fostă convocată de câtă de nevoiă, prin impunerea constituțiunii, ș’a pofti de trei ori nouilorü deputați: călătoriă bună și mai curânda, ca se putemă asta­felü stabili armonia între pu­terile Statului și desetoșia, prin îm­bunătățiri morale și materiale, tore clasele societății. Constatăndă că ministeriul, în genere și d. Cogălnicenu în parte face cunoscută națiunii că ’n vii­torii ’i se va da uă morală nouă și că moralistul­ va fi d. Cogălnicanu, „totu­și“ — cump­­lice Mesagiulű — Miniștrii spunü Românilor că „suntu de resolvatu acuma cestiuni d’uă ma e importanța ș’atătu de arginți, în cătă nu potu fi amănate pân’ la viitórea sesiune.“ Aceste cestiuni, dechiarate „de mare însemnătate și forte arginți“, sunt„ negreșitu relative la îmbună­tățirile morale și materiale, de carii sunt­ însetate tore clasele societății; pré bine; dérit de ce miniștrii le țină secrete? de ce nu le spună anume, cumă se face totü­deuna și cumă o cere imperiosă și regi­mele constituționale și interesulă generale și chiară, buna-cuviință ? Pentru ce acesta mistera pentru cestiunî de mare însemnătate și for­țe argințî ? Voiesce pre ministeru să se surprindă națiunea și pe depu­tați, sau îi este rușine d’a spune de ma î nainte însemnatele și ur­­gintele îmbunătățiri ce voiesce a face, și d’a le spune mai cu semă prin vocea capului Statului ? Décá causa misterului este cea d­anteiü, apoi prin acesta ch­iar­ na­țiunea este prevenită c’acele însem­nate proiecte sunt­ forte rele și vă­­temetore; déca causa este cea d’a doua, apoi câtă despre noî mulță­­mimă miniștriloră c’avură celă pu­țină acestă respectă și nu voiră a — Ca una nebună, ca ună smintită!... te adoră. . . . Ea făcu uă miș­are Ușoră timb­u ca su’șî scrtă mantile din sinusurita care se unia. — Ah!.. te’ncepu densa c’uă voce tristă, era uă vorbă pe care altă dată a’și fi plătit-o cu totu sângele mcă! Nu s­tî cătă de multă te iubiamă atunci; acuma e pré tăfată. — Nu ț­ice asta­ uită una trecută pe care că slă urască; prin multă tinerețe ’ți voie reincălji âoima. Edingo, privisce-mĕ și vei înțelege că c’uă singură vorbă me poțî face celă mai fericită dintre omeni. Ea’șî reveni ’n sine. — Și ce am făcută pentru ca se meriți acestă vorbă? Eu amă plânsă, că amă suf­lită, că unele­­ Zile se-amă petrecută numai în rugăciuni, pe altele ’n disperare, nimică nu te-a atinsă și numai de cală, într’uă nópte ’mi ificî, te iubescă, și crez î că asta e destulă pentru ca totulă se fiă ștersă ? Ce auirnă presupui are că amu? — Nu presupuiu nimică, te iubescă,­­zi­se Ștefană. Da, te­amă disprețuită ; da, amu comunica națiunii prin discursul­ Tronului niște proiecte de legi, des­pre cari înșiî aă consciință că suntă optomotore. Daca din contra pro­­iectele sunt­ bune, atunci culpa nu este a nostra, ci a miniștriloră, carii iacă fote relele în lumina mare, fără cea mai mică rușine și, pândă să se facă uă faptă bună, să ascundă, se sfiiescă și vorbescă în „pilde și parimii“, astă­felă în­câtă nimeni nu pote înțelege cea-a ce nă voită a spune. Asceptândă déja deslega­­rea enigmelor­ și împlinirea pro­misiunii ce se dă, că ’n viitoră miniștrii vom­ merge pe calea con­stituționale, mulțămimă guvernului de mârturirea ce face însu­și, că péivacuma a fostă în tote anti-con­­stituționale, și-î urămă și lui și Ca­merei traiă armoniosă și sfârșită li­niștită. DOUE LUNI DE PATIMI. (A vede numerile de la 20 și 27 Aprile) Ună celățenă paciuică și activă s’apucă de lucru la îngrădirea curței sale spre a’și apăra familia și cămicară. Nesce făcături de rele­vină,­­î caută certa, și nu dă lasă a’și face lucrarea, pentru ca apoi se’le pótá jăfui și despoia cu mai mare lesnire; ânsă cetă­­țianulă,­­are prin dreptulă seu, se opune, d’acî n >sce bătaie și celă pacnică și onora­bile este gonilă, cămicară lui călcată, ave­rea­ prădată și familia­ jăfuită. Cine are este culpabile aci, ș’asupra cui trebuie se ca<că asprimea legii ? Neapărații că ori­care i-ar fi complice cu facțiorii de rele, ar respunde c’aceștia suntă criminalii. Cumă ni s’ar părea casa câcdă, venindă afacerea no­p­tea justi­­ției, s’ară putea găsi judecători carii din con­tra se condamne numai pe cetățianulQ bătută și prădată, suptă cuvente că elă este culpabile că s’a opușit și că n’a lăsată ca casa și familia lui se fiă jăfuite, privindă cu nepă­­păsare? Acésta ar fi do­ri mă séma ,uă mons­­truosilaic, uă atrocitate .... Déru, se nu ne scandalisămă atâtu de multă; asemeni sen­­tințe sc dau acumă în tote filele prin diariele guvernamentali In cessiune electorale, și nu contra unui cetățiană, ci contra a uii. Prin astă­felă de argumente organulă cele ma devotate guvernului se silesce, înt­rune ar­­ticla nesfârșită, a demonstra că alegerile tre­cute au fostă m­odelulă celă mai strălucitu de alegeri libere și constituționali. Deca m­ă numără Însemnată de alegetor protestă contra violențeloru neaudite comise in alegeri și contra bătăiloră ce­ aă suferită, „ci suntă culpabili, tjice amicală și compli­cele guvernului, căci n’ară fi fostă bătuți forta romanului, juramentulu edwigei. IV. (A vede No. de la 12, 15, 16, 18 — 20, 26—30 Aprile). După câtă­va timpă, Edviga se afla vi­­tru­ă bală, în care purta ună costumă de fantasie, erea minunată de gătită; vă mur­mură de admirațiune urma după densa; pri­virea lui Ștefană o urma asemenea; elă simți că cresce și se măresce intr’ănsulă uă tur­­burare ale cărei simtome le cunoscea forte bine și pe care nua mai combatea. Ved­ănd-o că trece la brad­ă cu alsulă in vîrtejulă unul valtă, ună simlimentă de gelosie și de măm­ă , mușcă âoima; nu se mai putea adoui, iubia, și de astă dată acea pe care o iubia crea femeia rea; nu făcu însă uă esplo­­siune ca acea pe care comitesa Logobovieî o ’ntrebuințase cu spontaneitate, ci fu ca unu incendiu care a arsă multă vreme pe sub ascunsă și care d!uă dată acopere fără de veste totală cu flăcările séle; acestă bală i-se păru neterminabile. Edviga erea mea­rcă înconjurată și, cu totu triumfală seu, femeile, câștigate în parte­ prin magnetis­­mul­ încântării și bunătății séle, ii erau simpatice. Ștefană in fine se vedu singură lăngă densa m trăsură, unde o ’nvelui întruă bla­nă cu uă milă de preiau biunî și uă m­iiă de ’ngrijiri; în umbră, sub capușoru’i de mătasc, întrevedea frumosul obrază, pe care’să însuflețea­să espresiune pe plăcere și simția prin haine dulcea căldură a corpului eî; în­dată trăsura intră ’n curtea ospețului. Ed­viga sări ușoră pe scări­cică și trecu, con­dusă și susținută de Ștefană, în camera în care era­uă lumină viiă ș’m­ă facă strălu­citorii lumină în cămină; elă sed­u josă ș’o privi. Edviga, care ’șî lepădase mantela, îi apăru din noă în strălucirea surgetóre a găteleî séle ca să fec dintrună basmă. Uă urmă de ’ntărîtare o făcea se merga și se se ’ntorcă,și, pe căndă trecea pe dinain­te!, armoniósa și subțirică, ftrulă lumină­­rilor, făcea se lucăscă noua cea roșia a u­­meriloru eî și ’ncrețiturile stralucitore ale at­lasului care se resfrăngea pe spate! și­ de­semna talia. Nescc recoritare mirosuri, res­­păndite in­prejurulă ori, sfârșiau prin a­­mbela simțurile lui Ștefană. Ună minută afară din sine, și agățăndu-se de ună colță ală ro­chiei, o apucă de uă mană, atragând-o că­tre dănsulă: — Edvigo, scumpă Edvigo! mur­mură elă. — Aî seine placi? disc ea, puțină camă turburată. Elă o atrase mai apropo. Că servitóre tocmai intra, că b­ăndă h­î­colea. — Numai de cată,­­zise Edviga, te voiă ch­săma. — Ce este dorit, re’ncepu densa, căndă acésta fata se retrase. — Nu vedi că te iubescă și că moră după tine? clise Ștefană. Edviga deveni palidă, — Me iubesc!! dise ea, avută celă mai iDgrasă și mai aspru sufletă, dérű me călescă, me blestemă, nu es­ stă uă fibră m­ăcară în ființa ’mi care se nu fie a tea . . . Elu o acoperi de săruturi antetare și ,o ținea cu palpitațiune siniosă pe peptură săă, Uă smicire desperată o făcu­se ! scape; atunci se ’nvelui numai de câtă cu uă fă­­șiă de dantele, care se legăna pe uă mobi­lă și, stândă In­ainte­­, cu mănele ’s gale pe peptă . — Ah ! ești crudă, mă sfărâmi, u­­­fise. Ce vrei cu m­ine ? ce ascepți ? Nu fu orc destule lacrime in viață’mi ? . . . Ești In camera mea d-tăle . . . asta o soiă și că suntă femeia . . . mai setă că că am voit-o și că d-tea aî Iotă dreptură ; dara, déca cauți sărutări pe aceste huse, nu vei gări pe dânsele de câtă onore ! Ștefană, tremurândă de susă pene josă, se trase *n­apoi pene ’n fundulă camerei și se opri ună minută pe pragă . Edviga sta ne­mișcată in vălurile sale, urmându-Je cu vă

Next