Romanulu, mai 1869 (Anul 13)
1869-05-01
ANULU ALU THEISPRE^RIECILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Lel n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « « 24 « 29 pe trebimnî « « 12 « 15 Pe aa lună « « 5 « 6 Anü esemplarü 24 Dani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. Articlele trămîse și nepublicate se vor fi arde. — Redactorii respondator îi EUGENIU CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANII, No. 1.- REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. JUHI, 1 MAIU, 1869. LUMINÉZATE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea pianului. In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNGIUENE Linia de 30 litere............ 40 bani Insertion!gi reclame, linia., 2 lei noi Din causa sărbătorii populare de 1 Masă, tipografia fiind închisă, diariulu nu va eși Vineri. COMISIUNEA INTERIMARA A COMUNEI BUCURESCI. IullIANALU. Comiunea interimară a comunei Bucuresci în ședința sea de astăz î, 27 Aprile 1869, avându în vedere că se apropiă liua de 4 Maia,fișată și publicată pentru alegerea personelor, cari au a compune noulu consiliu comunale. Considerându că, după legea comunelor, comisiunea interimară înlocuieșce atâtă pe consiliu câtă și pe primarii în atribuțiunile ce le sunt date de lege. Considerândă că, pe acestă bază, comisiunea, conformiarticului 33 din menționata lege, a convocații pe alegător pentru noua alegere. Avându în vedere și articolele 36 și 37 din aceașî lege, care se ocupă de președarea adunării alegătorilor , atâta cându se face întrunii singurii locali, câtü și când ea se face în mai multe secțiuni. Comisiunea a decisa ca cele cine! secțiune electoral! pentru viitorele alegeri, după publicațiunea făcută, se se președă de urmatorele persone dintre membrii ce compuni acestă comisiune și anume: D. Anton Stoianovici va președe secțiunea din colorea roșie, la o spelulă comunală, unde va fi și biuroula centrală ale alegerii. D. Grhiță Dimitriade, secțiunea din colorea galbenă. D. Corneliu Lapati, secțiunea din colorea verde. D. Theodor Rădulescu, secțiunea din colorea albastră. D. Anghel Solacolu, secțiunea din colorea negră. Toto vădată amü chipsuitü ca biuroulu flăcăria din secțiuni se țiiă uă listă, osebită de cea tipărită, pentru votanți, care se potă constata întruna modă esapta numerulu acestora. Membri: Corneliu Lapati, Gh. Dimitriade , An. Solacolu, Anton Stoianovici, Th. Rădulescu, Ion G. Manu. TELEGRAMA Ploiescu, 12 Maiu 1869. Redacțiuni. ROMANULUI. Cetățenii ploiescenî respinseră astăzi guvernului cu demnitate, realegêndü consiliului comunale disolvata ilegal minte, pentru a face presiuni în alegerile deputațilorö. Prefectulu (însuși se hasardă a’șî pune candidatura, și cătin. N. Apostolescu, Ionescu, Lăzărescu. La Craiova asemene afirmă că foștii membrii ai comunei au fost toți aleși cu fórte mare majoritUe. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulu privatu alu Monitorélul). PARIS, 10 Maiu. — Eri Majestățile Lore imperiala au visitate concursulö regionale de la Chartres. Imperatorul, In discursulu cea pronunțată, a disit că Chartres este primulü orașă ce a visitatö după numirea sca de președinte alü republice! și unde a facutu primulu apelu la conciliațiune, adăugându urmatórele : „Vinü astățiî pentru a ve ține același limbagiu, dérit cu mai multă autoritate și Încredere și mă adresezu bărbaților si onești aî turoră partitelorü, învitându’i de a secunda mersuru regulată ale guvernului în căile liberale și a opune să nebiruisóre resistență patimiloru subversive, cari pară a se redepscepta pentru ca să amenințe de ișnovă opera statornică a sufragiului universală. „Majestatea mea a conchis, sperândă că poporul, în viitorele alegeri va da mandată de deputată unoră bărbați demni de misiunile loră civilisalrice, ora locuitorii de la Chartres se vor conduce de ardetorulă soră patriotismă. FLORENZA, 10 Masă. — Nouă ministeră s’a compusă astăfelă: Menabreate ; Minghetti, la afacerile străine; președinFerrari, la interne ; Cambray D’yny, la finance ; Bertoli, la resbelű ; Mordini, la lucrările publice ; Isabelli, la justiția ; Ribotti, la marină ; Langoni, la comercia ; Broglie, la instrucțiunea publică. AGRAM, 10 Masă. — Principele Napoleon a sosit ă ?ci, venindă de la Triest. Bucuresci 30 Picătu. 12 Florarii. Retula cela însemnată alü clilei este, acuma ca totodauna, la noi ca pretutindene, discursulu tronului. Suptu acestă formă miniștri! dau semă națiuni! despre situațiunea generale a țereî, despre cea a ce s’a făcută și despre cea a ce credu eî că este de trebuință a se face, arăta în sfârșitu ideiele loră, principiele loră, calea pe care aui mersu și cugetă a merge, ca astafel, națiunea, prin represintanții sei, s’aprobe acea cale în totulu séu în parte se le desemne, pacea a, pe care densa crede că este mai bună. Implinit-aț aceste condițiuni miniștrii în discursulu Tronului de la 29 Aprile 1869? Lăsându ca fiă care se-și dea sema despre cea a ce a aflatu și despre cea a ce anțelesă din acesta discursü, noi mărturisimu că elu este pré înaltu și pré misterioșii pentru noî. „Tóte clasele societății, dică dd. ministriĭ, suntu însetate dembunătățirî morale și materiale “ Gestiunea este forte gravă în adeverii, căci tote clasele societății suferă, și sufera până la sete, pen’ a le crăpa buza, cumu se dice în limba giulă vulgară. Dera care suntu acele suferințe morale și materiale, după dd. miniștrii? Le sciți, respundă dumneloru, și déca le sciți, la ce se vi le mai spunemu? Și cumu credu dd. miniștrii că se pot îndrepta mai lesne și mai bine „adeveratele nevoi și trebuințe ale națiunii?“ — „Prin pace și stabilitate.“ Și cum ți se dobândimă pacea și stabilitatea? — „Numai printru o intimă armonie între puterea executivă și puterea legislativă.“ Deji acestă armoniă exista în anulă trecută între aceste bune puteri și ea nu produse dorita pace și stabilitate; cum ț se face modern acuma spre a o dobândi? negreșită că trăindă împreună câtava timpă și lucrăndu împreună bine și frumosă. — Nu, Și cu miniștrii. Armonia se va menține mai bine fiindu departe unii de alții, ș’apoi............ ... „Agricultura reclamă activitatea dumnevostră“; duceți-vă deja mai curendă acasă și, de iernă.............. cine va trăi va vede; totu atunci vom căuta cumű se desetoșiămii tote clasele societății însetate de ’îmbunătățiri morali și materiali. In adeverü totü ce conține mai clară aceste discursii, este că ministeriulü nare timpii acuma a sta de vorbă cu deputații. El le spune curată că i-a convocată „numai pentru a complecta sesiunea ordinară a anului“, și temendu-se că póte totü nu voră fi înțelesă bine, câte-va linie maî la vale le dice din nou se mergu mai curenda acasă, căci „îî reclamă agricultura“ și, nemulțămită nici cu acesta a doua esplicare, se face îndată și pentru a treia oră că „guvernulă se va ocupa a le face posibile câtă mai curendă re’nturnarea pe la ocupațiunile dumnelor“. Intruna mesagră de căteva linie adresăndu-se către uă cameră nouă, ministerulă îi dice, drept o bună venire, de trei ori călătoria bună. Intr’ună discursu ală Tronului, în urma unei nou alegeri și după uă administrare de 5 luni, ministerială, după ce dice că „tote clasele societății sunt însetate de ’îmbunătățiri morale și materiale, nu mai vorbesce deslușită de nimicii altă de că nu numai pentru a face camerei ce nou! că ea n’a fostă convocată de câtă de nevoiă, prin impunerea constituțiunii, ș’a pofti de trei ori nouilorü deputați: călătoriă bună și mai curânda, ca se putemă astafelü stabili armonia între puterile Statului și desetoșia, prin îmbunătățiri morale și materiale, tore clasele societății. Constatăndă că ministeriul, în genere și d. Cogălnicenu în parte face cunoscută națiunii că ’n viitorii ’i se va da uă morală nouă și că moralistul va fi d. Cogălnicanu, „totuși“ — cumplice Mesagiulű — Miniștrii spunü Românilor că „suntu de resolvatu acuma cestiuni d’uă ma e importanța ș’atătu de arginți, în cătă nu potu fi amănate pân’ la viitórea sesiune.“ Aceste cestiuni, dechiarate „de mare însemnătate și forte arginți“, sunt„ negreșitu relative la îmbunătățirile morale și materiale, de carii sunt însetate tore clasele societății; pré bine; dérit de ce miniștrii le țină secrete? de ce nu le spună anume, cumă se face totüdeuna și cumă o cere imperiosă și regimele constituționale și interesulă generale și chiară, buna-cuviință ? Pentru ce acesta mistera pentru cestiunî de mare însemnătate și forțe argințî ? Voiesce pre ministeru să se surprindă națiunea și pe deputați, sau îi este rușine d’a spune de ma î nainte însemnatele și urgintele îmbunătățiri ce voiesce a face, și d’a le spune mai cu semă prin vocea capului Statului ? Décá causa misterului este cea danteiü, apoi prin acesta chiar națiunea este prevenită c’acele însemnate proiecte sunt forte rele și vătemetore; déca causa este cea d’a doua, apoi câtă despre noî mulțămimă miniștriloră c’avură celă puțină acestă respectă și nu voiră a — Ca una nebună, ca ună smintită!... te adoră. . . . Ea făcu uă mișare Ușoră timbu ca su’șî scrtă mantile din sinusurita care se unia. — Ah!.. te’ncepu densa c’uă voce tristă, era uă vorbă pe care altă dată a’și fi plătit-o cu totu sângele mcă! Nu stî cătă de multă te iubiamă atunci; acuma e pré tăfată. — Nu țice asta uită una trecută pe care că slă urască; prin multă tinerețe ’ți voie reincălji âoima. Edingo, privisce-mĕ și vei înțelege că c’uă singură vorbă me poțî face celă mai fericită dintre omeni. Ea’șî reveni ’n sine. — Și ce am făcută pentru ca se meriți acestă vorbă? Eu amă plânsă, că amă suflită, că unele Zile se-amă petrecută numai în rugăciuni, pe altele ’n disperare, nimică nu te-a atinsă și numai de cală, într’uă nópte ’mi ificî, te iubescă, și crez î că asta e destulă pentru ca totulă se fiă ștersă ? Ce auirnă presupui are că amu? — Nu presupuiu nimică, te iubescă,zise Ștefană. Da, teamă disprețuită ; da, amu comunica națiunii prin discursul Tronului niște proiecte de legi, despre cari înșiî aă consciință că suntă optomotore. Daca din contra proiectele sunt bune, atunci culpa nu este a nostra, ci a miniștriloră, carii iacă fote relele în lumina mare, fără cea mai mică rușine și, pândă să se facă uă faptă bună, să ascundă, se sfiiescă și vorbescă în „pilde și parimii“, astăfelă încâtă nimeni nu pote înțelege cea-a ce nă voită a spune. Asceptândă déja deslegarea enigmelor și împlinirea promisiunii ce se dă, că ’n viitoră miniștrii vom merge pe calea constituționale, mulțămimă guvernului de mârturirea ce face însuși, că péivacuma a fostă în tote anti-constituționale, și-î urămă și lui și Camerei traiă armoniosă și sfârșită liniștită. DOUE LUNI DE PATIMI. (A vede numerile de la 20 și 27 Aprile) Ună celățenă paciuică și activă s’apucă de lucru la îngrădirea curței sale spre a’și apăra familia și cămicară. Nesce făcături de relevină,î caută certa, și nu dă lasă a’și face lucrarea, pentru ca apoi se’le pótá jăfui și despoia cu mai mare lesnire; ânsă cetățianulă,are prin dreptulă seu, se opune, d’acî n >sce bătaie și celă pacnică și onorabile este gonilă, cămicară lui călcată, averea prădată și familia jăfuită. Cine are este culpabile aci, ș’asupra cui trebuie se ca<că asprimea legii ? Neapărații că oricare i-ar fi complice cu facțiorii de rele, ar respunde c’aceștia suntă criminalii. Cumă ni s’ar părea casa câcdă, venindă afacerea noptea justiției, s’ară putea găsi judecători carii din contra se condamne numai pe cetățianulQ bătută și prădată, suptă cuvente că elă este culpabile că s’a opușit și că n’a lăsată ca casa și familia lui se fiă jăfuite, privindă cu nepăpăsare? Acésta ar fi dori mă séma ,uă monstruosilaic, uă atrocitate .... Déru, se nu ne scandalisămă atâtu de multă; asemeni sentințe sc dau acumă în tote filele prin diariele guvernamentali In cessiune electorale, și nu contra unui cetățiană, ci contra a uii. Prin astăfelă de argumente organulă cele ma devotate guvernului se silesce, întrune articla nesfârșită, a demonstra că alegerile trecute au fostă modelulă celă mai strălucitu de alegeri libere și constituționali. Deca mă numără Însemnată de alegetor protestă contra violențeloru neaudite comise in alegeri și contra bătăiloră ce aă suferită, „ci suntă culpabili, tjice amicală și complicele guvernului, căci n’ară fi fostă bătuți forta romanului, juramentulu edwigei. IV. (A vede No. de la 12, 15, 16, 18 — 20, 26—30 Aprile). După câtăva timpă, Edviga se afla vitruă bală, în care purta ună costumă de fantasie, erea minunată de gătită; vă murmură de admirațiune urma după densa; privirea lui Ștefană o urma asemenea; elă simți că cresce și se măresce intr’ănsulă uă turburare ale cărei simtome le cunoscea forte bine și pe care nua mai combatea. Vedănd-o că trece la bradă cu alsulă in vîrtejulă unul valtă, ună simlimentă de gelosie și de mămă , mușcă âoima; nu se mai putea adoui, iubia, și de astă dată acea pe care o iubia crea femeia rea; nu făcu însă uă esplosiune ca acea pe care comitesa Logobovieî o ’ntrebuințase cu spontaneitate, ci fu ca unu incendiu care a arsă multă vreme pe sub ascunsă și care d!uă dată acopere fără de veste totală cu flăcările séle; acestă bală i-se păru neterminabile. Edviga erea mearcă înconjurată și, cu totu triumfală seu, femeile, câștigate în parte prin magnetismul încântării și bunătății séle, ii erau simpatice. Ștefană in fine se vedu singură lăngă densa m trăsură, unde o ’nvelui întruă blană cu uă milă de preiau biunî și uă miiă de ’ngrijiri; în umbră, sub capușoru’i de mătasc, întrevedea frumosul obrază, pe care’să însuflețeasă espresiune pe plăcere și simția prin haine dulcea căldură a corpului eî; îndată trăsura intră ’n curtea ospețului. Edviga sări ușoră pe scăricică și trecu, condusă și susținută de Ștefană, în camera în care erauă lumină viiă ș’mă facă strălucitorii lumină în cămină; elă sedu josă ș’o privi. Edviga, care ’șî lepădase mantela, îi apăru din noă în strălucirea surgetóre a găteleî séle ca să fec dintrună basmă. Uă urmă de ’ntărîtare o făcea se merga și se se ’ntorcă,și, pe căndă trecea pe dinainte!, armoniósa și subțirică, ftrulă luminărilor, făcea se lucăscă noua cea roșia a umeriloru eî și ’ncrețiturile stralucitore ale atlasului care se resfrăngea pe spate! și desemna talia. Nescc recoritare mirosuri, respăndite inprejurulă ori, sfârșiau prin ambela simțurile lui Ștefană. Ună minută afară din sine, și agățăndu-se de ună colță ală rochiei, o apucă de uă mană, atragând-o către dănsulă: — Edvigo, scumpă Edvigo! murmură elă. — Aî seine placi? disc ea, puțină camă turburată. Elă o atrase mai apropo. Că servitóre tocmai intra, că băndă hîcolea. — Numai de cată,zise Edviga, te voiă chsăma. — Ce este dorit, re’ncepu densa, căndă acésta fata se retrase. — Nu vedi că te iubescă și că moră după tine? clise Ștefană. Edviga deveni palidă, — Me iubesc!! dise ea, avută celă mai iDgrasă și mai aspru sufletă, dérű me călescă, me blestemă, nu es stă uă fibră măcară în ființa ’mi care se nu fie a tea . . . Elu o acoperi de săruturi antetare și ,o ținea cu palpitațiune siniosă pe peptură săă, Uă smicire desperată o făcuse ! scape; atunci se ’nvelui numai de câtă cu uă fășiă de dantele, care se legăna pe uă mobilă și, stândă Inainte, cu mănele ’s gale pe peptă . — Ah ! ești crudă, mă sfărâmi, ufise. Ce vrei cu mine ? ce ascepți ? Nu fu orc destule lacrime in viață’mi ? . . . Ești In camera mea d-tăle . . . asta o soiă și că suntă femeia . . . mai setă că că am voit-o și că d-tea aî Iotă dreptură ; dara, déca cauți sărutări pe aceste huse, nu vei gări pe dânsele de câtă onore ! Ștefană, tremurândă de susă pene josă, se trase *napoi pene ’n fundulă camerei și se opri ună minută pe pragă . Edviga sta nemișcată in vălurile sale, urmându-Je cu vă