Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-01

VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Le­n Pe anö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni« « 12 « 15 Pe un lună ««5*6 Unu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria • fior. 7 val. aust Articlele tri­mise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorO RI­GENIU CARADA. ADMINISTRATIVE A. IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA GULTE­A No. 42. MERCURI, 1 OCTOMBRE 1969. LUMINÉZA­RE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, am­agiuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea tiiariului. In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■AN­UNIPITIBI­.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul SERVICIU TEL­EGRAFICA ALII HOMARUIKI. PARIS l­. Bucuresci 12 Octombre. Imperatorele n’a găsitO de trebuință a mai numi pe cineva la comandamentulu corpului alü șaselea alu armatei; asta-felu daru sfa­­tulu maiorii alui acelui corp a sa disolvatu. 1Serviciulu privatü alu Monitorului.­ PARIS, 9 Octombre. — Turburări seriase la Aubin, departamentulu Aveyron. Grevi la lucrătorii minelorü, cari au ränitü pe sub­­prefectii și substitutii. Trupele atacate de greviști au facutü focü. Uciși 14 uvrieri, ră­niți 22. Au dalit focu la magazine. Astă­ziî nici unu nu au conflictu. Uvrierii conservă o atitudine amenințăoare. SiariulO Le Constitutional declară că po­litica guvernului va remâne fidelă spiritului, din mesugiulu imperialű și senatus-consullu Guvernulu nu se teme de amenințările par­­titeloru revoluționare. Deputații din stânga prepară unu manifesto colectivü, care va a­­pare in curendu­ piariul. La Patrie anuncia ieri reunirea miniștrilor­ la domnul­ Duvergier, pentru a examina proiectele cari concernă reducția oe­­troitului, augmentația minimum a tratamen­tului institutorilor­ primari, obligația de a ale­ge primari în consiliele municipale, modifi­cația articluluĭ 75 din constituție. o Bii­,nr.‘«GÎ 30 RLPciune-DULUK­&lt; 12 Brumărelu Amicii d-luî Cogâlnicenu de la Adunarea Naționale au respunsu, Duminica trecută, la cele ce amu fost u di să noi, despre actele d-lui ministru din întru. Respunsul ă se ’nchiără prin următorea decliiarare: „Credindu-ne achitați, în cea-a ce privia respunsurile la carii am­ fostu provocați de d. C. A. Rosetti, nu putem­ de câtu a­î mulțămi pentru ocasiunea ce ne dă, d’a ne convinge din ce, in ce cota de drepta e causa pe care o apărămf­ înaintea tribuna­­leloi opiniunii publice". Suntem f fórte mulțumiți că pu­turăm­ă procura amicilorü d-lui Co­­gâlni­cenu ocasiunea d’a dovedi „ina­­intea tribunalelui opiniuniî publice“ inocința d-lui Cogâlnicenu, ca mi­nistru din întru, și nedreptatea im­­puturilor­ ce i-a facutu chiariulü Roma nuht. Este multu­mai câști­gată națiunea ca dreptatea se fiă cu ministrulu, de câtu c’unu simplu ^iariu. Dobânditu-a însă națiunea acesta câștigă? Noi vomü repro­duce chiarü aci respunsurile apără­torilor a d-lui ministru din întru ș’a­­poi tribunalul ű, la care se referă ânșii, se va pronunția. E că-le: „Deci, bine-voiéscu d. C. A. Rosetti a ne permite și noue ca sa ne adresamű de o camu­datä totu la persóna domniei séle și a’î­respunde că, mai ântaiu in cea ce se atinge de crearea bandeloru, de cari vorbesce dum­­nélui ín No. de la 26 Septembre, nu d. Co­­galnicenu a creatu séü a și optilu macara a­­semenea lucruri, ci, precumü lesne ’șî póte aduce aminte onor. D. C. A. Rosetti, fa­­cêndu unu apelu sincerü la memoria sea, acele bande n’au pututu fi de cátu resbu­­narea celora loviți de amicii domniei­­séle, căci d. C. A. Rosetti scie fórte bine că d. Cogâlnice nu n’a aprobatü nici alegerea membriloru comunei, de câtu d pă uni re­­feratu și după aprobarea consiliului de mi­niștri.“ Ce spunu ore aci apărătorii d-lui ministru de interne ? Bandele au fostu, o recunoscu ânșii, pre bine. E că cehi puțină una punta câști­gată, dérü, adauge, „acele bande n’au pututu fi de câta resbu­narea celora loviți de amicii d-lui Rosetti.“ Cuma ? Amicii d-lui Rosetti au lovitu pe Hamalii, Chipiliu, Ticu, Geambașiu și totă compania Popa- Tache ? Cumü ? Uită d. ministru de in­terne și amicii sei că bandele, carii funcționau în alegeri, nu se compu­­neau de alegători, ci de es-pușcă­riașî. Și--------­Uită că bandele funcționară bile întregi, în lumina mare, și func­ționară cu atăta oficialitate, în cătă mergeau în corpu pe stradele Bu­­curesciloru ? Ce face ministrulu din întru, în acia acestoră bande, dacă ele func­­ționau fără voia sea ? Cându colegiele eleptorale sunt­ bântuite, nu de către alegetori, ci de către bande de es-pușcăriașî, minis­­trulu din întru nu este datorit se intervie ? Cându II Passatore bântuie co­­egiele eleptorale, și n loculu ale­­getorilor, voteză banda sea, minis­­rulu din întru se uită, tace și lasă se se facă, „fiindu c’acele bande nu potu fi, de cătu resbunarea celora loviți de amicii d-lui C. A. Rosetti?“ Și chiarü déc’arü fi asta­felu, mi­nistrulu din întru primesce cu, pen­tru ași resbuna nisce omeni în con­tra amiciloru d-lui C. A. Rosetti, colegiele electorale se fiă bântuite de bande de es-pușcăriași ? Și mer­ge âncă perna susține la tribuna camerei alți­lora produsu ? Deru­are d. C. A. Rosetti era aci ín jocu, seu represintațiunea na­ționale ? Resbunarea contra d-lui C. A. Rosetti era în cestiune, scü­onarea și vieța politică a națiunii ? Și ce spune încă d. ministru din întru prin amicii sei ? ,D. C. A. Rosetti scie că d. Co­gălnicenu n’a aprobat­ nici alege­rea membrilor­ comunei, de câtü după una referată și după aproba­rea consiliului de miniștrii.“ De ce n’a aprobată alegerea ? Fiindu ea recunoscută că este o­­pera bandeloru de es-pușcăriașî? Deru atunci, de ce n’a oprită pe bandiți d’a funcționa ? De ce, nu i-a trimis î­naintea justiției? De ce din contra, a primită ca toți sa fie nu­miți în funcțiuni publice ? S’a si­lită colegii sei, precum a o spune acuma Adunarea Naționale? Scusa în adeveră ste minunată! Miniștrii organisezâ bandele de es-pușcăriași, le susțină, le ocro­­tescu, le plătescă.* și ministrulu din întru este silită se-și plece capulu? Miniștrii aprobă productulu de es-pușcăriașî, punü pe bandiști în funcțiuni, și ministrulü din întru este silită a vede, a tăce, ș’a se ’n­­china? Și cine-i acela ministru, atâta de smerită și supusă ? D. Mihai Co­gălnicenu ! Mititelului ! ce mielă ne­pricepută a fostu și nimene n’a scrutit ! Derű­decă ceî­ lalțî miniștrii trăiescă prin bande de espuscăriașî, ce este d. Cogâlnicenu, care trăies­­ce cu denșii? Decă d. Dumitru Ghica este I­ Passatore, ce este d. Cogălnicenu, care stă în banda sea și tace voința lui ? Ce ese dum­áe­iul, care-și espune și onorea sea, și viața politică a națiunii sale, supu­nându-se la tote crimele, în locu d’a le denunța oficiale națiunii? Amicii d-lui Cogâlnicénu adaugă: „In cea­ a ce s’atinge de gendarmiî de­ghizați, d. Cogâlnicénu, neavendu nici un­ in­­teresu pentru cei ce erau se fiă aleșii din Ploiescî, ce ’lu arü fi indemnatO se șoptásră séu se ordone ceva relativu la aceste alegeri, condu­maî cu séma d. G. A. Rosetti cunos­­ce férte bine cine e și alü cu­ amicu e d. Filiu, fostu prefecții la Ploiescu pe acela timpu.“ A­șa déru d. Filiu este amică ală d-lui Dumitru Ghica scă Boerescu. Așa derű aceștia suntă miniștrii, cari aă ordinată d-luî prefectă a crea­tă bandă, compusă de gendarmî deghisațî, care se bază pe alegători și se­­ dea afară din sala alegeri­­­lor­. Acești duoi miniștrii se inte­­resau pentru cei ce erau se fiă a­­leși la Ploiescu, și denșii aă șiop­­tită și ordinată d-lui Filiu. Multă­­inimă de mărturire. Dera d. mi­nistru din întru ce­a făcută ? A vedută ș’a tăcută. Cumă se ch­ia­­mă acesta ? Adunarea urmeză : „D. G. A. Rosetti ne repetă adesea nu­mele de Chipiliî, de Hamali et­c. Credem­ că nimeni, care a intrată In casa d-lui Cogălni­­cenu, nu s’a Întâlnită nici oă dată cu ase­menî personaje ; aceștia nu sunt­ din cei ce calcă praguri d-sele, precumü nici d-nil­­a Alesandrescu, Mircea Mălăciu, și alți a­­semenea eroi,­­ ari facu corü cu aml'-iî d-luî G. A. Rosetti. D. Cogâlnicenu, déca e fórte liberalü ca ministru, în casa s­a își póte permite a fi boemi, a fi aristocrată câta­va voi , și atâta d. Cogâlnicenu, care a fostă de multe ori in casa d-luî C. A. Rosetti, câtă și d. G. A. Rosetti, care a fostu în casa d-lui Cogâlnicénu, f­au bine și unul­ și altulű ce omeni frecventeza una sau alta din aceste case.“ A spusă și la alții aceste cuvin­te d. Cogâlniconu. A spusă și la alții că este boieră acasă la dom­­nia-sea, și prin urmare că n’are re­­ațiuni cu Hamali și compania. Nu ințelegemă însa cumü­ună omă ca d. Cogălnicenu póte fi arătă de simplu și naivă în apărarea sea Fiindă­ că,­­jioe domnia-sea, nu juca Whist cu Hamali și Geambașiu, și nu se plimbă în petrecerile ’I boieresci cu Popa-Tache, acesta es­te dovadă că nici nu le-a dată bani și funcțiuni, pentru a snopi pe ale­gători? Pentru că este boieră, a­­casă la domnia-sea, c­ice că nu pó­te plăti boiăresce, la ministeru, pe membrii bandelor, séu pe alți lorü organisatore ? Se treceau și peste acastă glu­mă și se urmam î­nainte întâmpi­narea: „Câlui despre afacerea Godilloi, se scie forte bine că d. Gogâlnicénu p’atuncî se afla la Ems, și de acolo nu putea șopti nimicfi în acesta privință, și, pe lângă acesta, se mai scie că d -lui nu și-a dată încă nici primulu nmi ultimulu cuveniți in acésta a­­facere. „înainte de a termina revista nóstra, mai aducemu aminte d­lui C. A. Rosetti că, to câta despre strămut­rea arestanților­ de la Văcări­sei, de­și amu respunsu mai pe largu in unulü din numerile nóstre trecute, totuși ne facemu datoria a’o mai repeți și acum, că acésta strămutare, pe care domnia saa o reprobă, s’a facutu dintrunu simțimente mai omenestt și chiarü mai favorabilü, putem u­nice, pentru d. Fălcoianu. „Nu ne maî române de câtü doué pun­­turi, la care ne vomü sili se respundemu­­­iű la ceea ce zice d. f. A. Rosetti des­pre lotăriă, pentru care bine-voescă d-luî a cunosce că d-nu Cogâlnicenu nu ordonă la municipalitate, și prin urmare nu póte ave nici unu amestca in acea lotărie , décà e­­sistă; éra în ceea ce privesce asasinatulu, despre esistența căruia totu ’î maî remăne íuduoiélá, dé:a voiesce se fiă mai bine con­­ vinsu și se risipésc. Însuși norii acestei ru­­dudiele, 10 rugamu atâtü pe d­lui, câtu și pe ori­­are altă cetățenii onestü și impar­­țialu, se se­ducă in persona la tribunalulu compet­itu, și, atâtü din dosarele acestei împrejurări, câtu și din alte dovez­î, precum mărturia chiaru a lui Popovici și corespon­dența cu Popa Muscelenu , se va încredința de adeverit.“ Pre bine, d. ministru nu era aci cându se făcea păstuirea cu Godillot; déru dumneiul recunosce că este rea, de vreme ce spune că „âncă nu s’a datu nici primulu nici ultimulu cuventu, în acestă afacere.“ De ce FOITA ROMANULUI MARCH­ISA DE CIREIX *) iii. A doua di séra, marchisa se coborî la ora prânzului, și se puse la măsă. Barona Incâtată d’a vedé pe fia iei, se aretă férte veselă, și d-na de Chreix, care se mai sla­­blândjise, o licuragiă in acesta disposițiune do spiritu. Sculându-se de la méla, bétréna dómná ajuns se la domnia lui Ludovic alü XV-lea ’și des­ria triumfurile iei de toaletă și de cochetărie. In curând, ajunse la fa­­mesele diamante date de maiestatea sea. Uite, domnule Dibres, zjise ea, trebuie se ți se aréta. Le privescu totu­de­una cu plă­cere, și suntű secură că le vei găsi forte frumóse. Mariette, féta mea, urmă ea adre­­sându-se către fata din casă, care așeza fo­­culu, dute de mi se adu. Soiî tu, suntu­nd salonașiuiO meu. E că, urmă ea, după ce plecă féta din casă, cea-a ce n’aș să fi fa­cutu altă dată. M’ași o fi temulu se nu ducu pe cine­va nu ispită. Este adeveratu că mi s’au furatu vă dată, și câtü erami de să­raci atunci, temerile mele erau pre­naturale. *) A vedé Bománulü de la 26, 27, 28, 29 și 80 Septcmbre. Acumu n’amü mai­­ asta­felu. Nu se fură 1 plecară. Cându se retrase și barona, după ce Adrian, este că m’amu acusatu eu ânsu­mi nici uă dată nimicü de la cei bogați. I sărută pe flă­sea, oficiărulu care resfoise pe­ dinaintea dumitele și d’inaintea tuturoru Marieta aduse diamanturile, cari fură scusej matuncî uă carte prefă­’ându-se că citesce, c’am­u furatu acele diam­anturî pe cari adi din cutia loru și purtate din mână’n mână, se sculă cu otărîre. — Dómnu, ți*se elü neori chiaru te temeai se nu le furii. I­i Fiu­ care le admiră. Marchisa observă cu gra­ Marciusei, care romüsese ’O piciére lângă că­ binel dómnu, d*se elű, vorbindu mai incetü­vitate pe oficialu; elu cercetă gazela c’un mine, mai recunoscutu fórte bine, și c­uă simpli­­tate plină de nobleță, L’amu mână secură și­­ jise cu linisce c’o găsesc el Ea nu respunse, furatu acele diamanturi, in realitate fórte frumósu. Cându diamantu­l — Suntu, urmă ela, Adrian Cornier, fi- Ea’la mesură din capit pâne in picióre și zile fură repuse In cutia loru, bătrâna ba Julu vechiului d-vóstru servitoru, compania- începu a ninji, zonă se­ntristă. — Acésta este totu ce’milinlü și amiculu bărbatului dumitéle, omulu Adrian merse meetu spre idiole. Iérta-me, rămâne din acestu sermanü trecutu, ijiseea.l pe care l’aî iubită. Garc­a,­­j>se e­ öi cea-a ce suferit este un a­ Păru a căuta pe Marietta, n o văd­u, și I D-na de Chreix se rădică dreptu ia piciure devere d asupra puterilor­ mele. De ce are intorcându-se spre oficialü: — Domnule De­ 1 cum­ fiorii de indignare și de despreții, m’a batjocorită ea atâta de tare? Este are brés, ai bună-voință da le duce la mine.l — M’ai iubită, reluă ela, suntü secară, vina mea, decü me aflu aci? Cunoscusemü Le vei pune pe ori­care mobilă vei vede. JAmn c­i garanți ai amorului dumitele de altă bine locuința ei. Voiamu se trecu nainte, Elü se sculase pentru a duce diamantele*­dală ura ne’nduplecată ce mi-aî păstrată, déru obosiala m’a ’nvinsu, ș’amă căd­ută In déru marchisa ’lu opri cu gestulu. — Dă’mî doliulu și austeritatea vieței dumitele, ne­­sângerată pe pragu. Amu fostu Îngrijită și voie! <Jise ea. Nu trebuie se superi pe d-nu vindecata mâhnire pe care inima dumitele vindecatü. Când o amu­­țise că voiescu se pentru acesta. — Ea sună. Marietta intră, chiarü arü voi s’o nege, déra pe care fata plecă, ama fosta reținută. Vai! inima mea — Dă-le acestei fete, mamă, vom­ fi multe dumitele le denunță. t'r^ slabă rae reținea și ea. Ară fi trebuită maî bine ro mânele iei de câtü intr’ale dom­ Fața oficiărului strălucia. Nu mai era a­ se ’î­nsă și ei milă de mine, și ’n acesta □ului, cela oma blândă, timidă, mai fricoșii, care momentu n’ași fi avută a discuta intr’uă D-na de Cireix d­a credea are In stare d­a­r d’uă lună se făcea umilită și mică, se lăsa luptă rușinosă onorea mea cu densa, le fura? Toți se uitară unii la alții. Barona isbi fur­a se’npotrivi. Era omulü luptei s ale Se ntorse spre Marchisa. Lui îi vor­puse mâna d asupra ochiloru, pentru a vede comande­, necunoscândă nici uă șiovăție, bescü, dómnu, și nu dumitele, ț­i­e ela. Du­mai bine pe oficiaru, nu că’să bănuia, déru Iniei uă slăbiciune și’n deplinulu avântă alai rerea me rătecesce, și de bună semăn amu pentru a judeca mai bine despre impresiunea­­ puterii voinței séle, dreptulu d’a-țî vorbi d’unu amoru de care ce produsese asupră’î neexplicabila antipatie a Marchisa, înfiorându-se, déja supusă, Își puțină ițî pésá. Amu cu totulu altă ceva marchiseî. Proscrisulü remase liniscita. Elfi I aduna puterile, pentru a dobori pe adversa- a-țî ifice, aținti numai asupra d-nei de Cireix uă pri­ liculu­i ei. D-na de Cireix s’așed­ă și ’și inciucișă bra­vire rece ș’amenințătóre Fu uă tăcere. Toți! — Și déca’Í Încetată d’a me iubi, urmă rele nepusatóre și d’uă părută linisce, dérü așteptându c’uă curiositatu plină de ură și de violință revelările, iar’indoiélá mincinóse, pe cari acesta omu i le promitea. — Dómnu,­­si?e Adrian, suntu duci­ spre­­ dce auí, eramü la castelulü de Cireix cumö suntű și aslâțji. Numai eramü ténerü ; a­­veamű inert derea și speranța. Carolű era mal puțină camaradulu de calu amiculu merl, mai puțină amiculü de câtu fratele meu. Marchisulu de Cireix me trata mar­ca pe fiiulu seü. Aveamü In viitorulü meü nu s iü ce credință inlusiastă și órbá. Se nu ’țî pari­ reü că ’ți amintescű acéstá epo.á, amü ne­voie d’acésta, pentru a esplica cumü tc-amü iubită de ’ndată ce le-amu véi juta, și cumu amu pututu crede c’uă unire Intre noi n’am­ fi peste n putință. Ambițiunea și succesulu m’am­ fi făcută mare și bogata. Iubirea Mar­­chisuluî me lăsa se cred tu c’așî puté se pu­­ia nedemnă de d-ta. Ș’apoi d-ta Însăți nu te ard­aî contrarie dorințeloră mele și nu me respingeai; in umbră puteamü sa crede că erama iubită. Atunci, în plină fericire, amu fostü isbilü. Sosiamü de la Paris cu Carolü împreună. Pe cândü imi pregateamü carie«, Carola trăia la Paris nu nesce plăceri pre umibore, și câte uă dată ilu certama cu blân­­ dețe ca unü amicü. Vefléndu’lü la Cireix, unde’la sciama adăpostită de ori ce primej­die, nelinistele mele ’ncetaseri. Iatrul țji me chiamă la uă farte. — Andrian, fjise

Next