Romanulu, martie 1871 (Anul 15)

1871-03-01

ANIILU ALU CINCI-SPRE­ PECELE Adna Mstraliuiun ín PanaginSn íboiwalui .1«. I. — Bedaejinnea Strada Colțea, IVO. 42. LUNI 1, MARȚI, 2 MARTIU 1871. VOESCÎÎ ȘI VEI PUTIE A­BONA­MENTE IN CAPITALE : unii anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 leî; l lună 6 lei." IN DISTRICTE : unii ani, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un luna 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplarii 25 boul. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fi. arg. (18,franci.) yvisrui sr Ti TJEi Anuntiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile si ori­ ce trimitere NEFEANDATE voru fi RETUȘATE. — Articlele­­ nepublicate se voru arde. REDACTORS BUIGREESI LA CARADA LUXAiNEZA­TE ȘI VEI FI O A­BONARE­A IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului. ÎN DISTRICTE, la corespondințiî sei’ și cu poșta Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. X,A. 3.A.EIS ^ abonamente : la d. Darrsg-Hallegrain, Ru de l’ancieime comedie, 6. mnțiurî: la d-nil Órain, Thomas et C- nie Rue Lepeletier, 23. 3L-A. VIENA r lonamente : la d. G. B. Poporicî, Fleisch markt, 16 anunțiurl: la d-nü Haasenstein și Vogler Neuermarkt, 11. SUBSCRIERE PENTRU AJUTORULÜ INUNDAȚILORtJ. Lista No. 13. M. Mellinet, franci 100, A. Davila 10, E. Davila 10, Zoița Davila 10, Charles Nicolas Davila 10, Dr. Dimitrescu 11 bani 75, Minescu, 8, Calevici 5, Peride 5, E. Riureanu 5, C. Riureanu 5. Suma totale, lel 178 bani 75. Lista cu No. 88. D. C. Manolescu lei 1, C. Chirițescu 84 bani, B. M. 1­lec, Toma Stoenescu 1, A. Adrian 1, B. Hernia, 1 I. M. 1. De­­benovă 1, Spirache D. 1 bani 34, M. Georgescu 1, Petrache Artinovici 3, d-na Elena Angh­elescu 2, d. G. Dumitrescu 84 bani, I. Berbescu 1 ien, Zenide 1, N. Roșiu, 1, Maioru Banteși 1, Leferescu, Ioan Ionescu 1, M. Isvoranu 1, A. Bur­­chi 1, Torock 1, D. Pilidis 1. Suma to­tale, leî 26 bani 2. suveranitate, una asemene votă din partea conferinței ar fi uă alinare a unoră preocupări interiori, uă sec­­țiune pentru cei ce împingă pute­rea esecutivă pe calea cea rea. Bucu­resci, țărți și anii 1871. Telegrafulil ne-a adusă alaltă­ieri resultatulu­­otărîriloră Conferinței de la London, în ce privesce ces­­tiunea Dunării. Acelă resultatu este favorabile intereseloru naționalități­­lor­ riverane pe cari Austria pre­tindea a le înlătura în profitul ă iei esclusivfi. Diamiele de peste Carpați ne a­­ducă astăzi încă să scrie îmbucu­­rătorră. Ele ne spună că cestiunea Dunării nu este singura, privitorie la România, de care s’a ocupată con­­ferinția. Ea a­rată și unu vot politică forte însemnată relativă la țara nostră. Vă depeștă telegrafică din 7 Martie, publicată de acele foie, cice că Conferința a recunoscută titlulu de Romania ală fostelor­ princi­­pate­ unite și totă două dată a con­firmată din nou principiul­ de ne­­intervenire parțiale în afacerile nós­­tre, deja stabilită în președințile tratate, cari prescriu că nici uă pu­tere nu poate interveni în afacerile interne ale Românie, fără învoirea comune și formele a tutoră celoru­l­alte puteri garanți. Statulă ro­mană este deplină suverană în ad­ministrațiunea sea interiore și de­plină autonomă în afară. Factorii sei constituționali singuri pot ă face și schimba legile séle pe căile cons­tituționale, fără nici una amestecă din afară. Dacă acesta scrie se va confir­ma, suntemă și cum­ că guvernului se va grăbi a o face cunoscută na­țiunii, cu arătă mai multă că ea va ave de efectă a liuisei temerile ce există, încă de luptă guvernulu precedinte, două schimbare violente și estra-legale a Constituțiunii în sensă reacționariă și despotică. Vo­­tulă Conferinței ar fi dă dovadă că Europa a­rată că desaprobare for­male acelor­ tendințe politice, la cari foștii consilieri ai Tronului de­­desera nastere printr-o politică ne­­romănescă și cari­smră formulată în memorande și alte asemeni acte. Prin urmare pe lîngă faptulă po­litică internaționale ală recunoscerii titlului ce țera și-a dată în a iei Abia dureros» pace s’a închiriată cu Francia și deja pute­rile europia­­ne începă a se îngriji de efectele ce va ave părăsirea în care aă lăsată pe națiunea francese. Anglitera se agită în neodină. Italia simple trebuința d’a se arma cu grabă, ca cum­ ar fi amenin­țată. Legătura între Prusia și Rus­sia măresce acestă îngrijire. „In Austro-Ungaria mai alesă, ne dice uă corespondință a nostră din Vie­­na, actele doveditorie acelei legă­turi aă produsă uă decepțiune și uă panică formidabile. Abea acuma începă a se deschide ochii diplo­­mațiloru austro-maghiarî ea se vedă că alianț­ă Pruso-Germaniei cu Rusia este mai multă de cătă uă simplă fantasmă cu care se spa­­rtă copii. El începu a înțelege că plata pe care trebue se aștepte a o primi A­ustro Ungaria pentru ami­­rabilea sa neutralitate în decursul­ resbelului din 1871, va fi oă nouă edițiune a Sadovei de la 1866,nu­mai ceva mai radicale de­câtă a­­tunci, fiindă că va lipsi Francia care se întrevină în favorea iei, pentru ca apoi să fiă trădată „Unguri presimpt prin instinctul u­loru naturale și cunoscă prin intui­­țiune periclală ce-î amenință. A­­cesta s’a putută vede din decursul­ desbateriloră dietei ungurești din sep­­tăm­ăna trecută asupra gestiunii daca trupele de honvezi se fiă înarmați cu artilerie sau nu. Pentru acesta aă decur să vă luptă câtă se pate mai violente între partita stăngă care este pentru și între partita lui Deak care din respecta și cochetăriă cu germanismul, este contra, dacă nu în principiu, ceru pucină în con­siderare de oportunitate.“ In acestă timpă nou­ă cabinetă cisleitanu Hohenwarth-Siricek, după ce primi autorizarea d’a rădica im­­positele pe luna curinte, am înce­pută că parte a esperimentelor po­litice ce voiesee a face, adică îm­păcarea cu Bohemî. Spre scopul, acesta a­ sosită la Viena capii de partită Rieger, Sladkowsky, Skrej­­schowsky și încă doui, pentru a lua parte cu guvernul­ la confe­ri­nție cari, daca voră avè resulta­­tură dorită, voră fi visitate și da Palazki căruia i se va da portofo­­­lială de ministru al­ Bohemiei. Totă în același timpă se vor­ face conferințe și cu guvernatorii de provincie din Transleithania, cari a fostă chiămați la Viena, pentru a se consulta și înțelege asupra a­­plicării programei noului guvernă. Menționăndă aceste cercări Albina din Pesta­dice: „Pricepeam bine că monarh­ulă și ministerială scă de dincolo se visă a încerca uă împăciuială 'a spi­­ritelor­ înverșiunate; ce nu price­­pem­ă noi este, cumă de nu se face uă astăfelă de încercare și din coci de Leitha? Pină când ore se vor ig­nora nemulțămirile generale ale na­­ționalităților­ nemaghiare și ruptura formale între națiunea română din Transilvania și între Ungaria dua­listică?!“ înainte d’a termina revista nostră suntemă datori­a anunța că d. Pla­­tano și-a dată demisiunea sea de președinte al­ Senatului și de mem­bru al­ acelui înaltă corpă,. Nu cunoscema cuvintele ce i-au dictată acesta­otărîre; regretămă că m­ă omă ca d-sea, care mai alesă a fostă acusată de părtașiă ală pro­punerii anti-constituționale Weissa, ma crezută de datoriă a explica re­tragerea sea. Ori­cumă ară fi însă, ea nu pate fi de­câtă uă slăbi­ciune pentru Senat și, care era deja destulă de slabă prin elă însuși și care s-a compromisă și mai multă prin actele sale. Adunarea a ținută ședință și era. Prin urmare, nevoindă a face pe cititori să aștepte darea de semă a desbaterilor­, suntemă siliți a pu­blica astăzi două ședințe, dândă pentru a­cesta nu numai totă partea reservată Redacțiunii dară âncă și p a Administrațiunii. Trebue dară se oprimă aci revista nostru. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Duminică, 28 Fevruară, 1871. Aceașî mulțime imensă ’n tribune. Ședința se deschide cu 96 deputați pre­­sinți, sub președința d-lui Nic. Paolénu, președinte, la ora una fără una patrarü dup’amedi. Sumariuii ședinței precedinte se pri­­mesce fără modificare. Se citesc­ comunicatele ordinare ale­­ filei. Se continuă discnsiunea la ordinea dilei. D. Nie. Blaremberg, avendu cuvân­­tulu, declară că nn ’și rădică glasulu de câtă spre a’și împlini uă datoria, pentru că cestiunea este din cele mai grave și d-sea are speranța că d’astă dată vorbele d-sele voru ave mai multu ecou în ini­­mele deputațiloră de câtă în alte ocasiuni. In urma tutorii acestora desbateri ur­mate, e cine­va care are rolul și de sacrificat și de victimă, acesta națiunea romănă, căreia trebuie se’i dămil semă ș’a cărei figură trebuie se planeze d’asupra nostră. Nu mai vede nici una incovenienta la esprimarea francă a simțimintelor­ mele, adi­cându mi-ami reluat­ persona­litatea , prin urmare ’mi voi­ face apre­­b­ările personale și ca membru al­ co­­misiunii, desvoltăndu­ acésta epopeă a ces­­tiunii Strusberg, căci ea e uă adevărată epopeă, care resuma uă epocă ’ntrega, acea a protectoratului Strusberg. ■ Desvoltarea ei va face aefi pe națiune se confiscă unde o ducü cei ce pledază pentru despotismui și regimele personale!.. D. Primă ministru, Ion Ghica, declară că pe câtă timpă va fi ministru, nu va fi unü regime personale, ci cele constituțio­nale, arătă mai rea pentru aceia, cari s’aă permisă a eși din constituțiune, (aplause). D. N. Blaremberg. Va cunosce țera unde o ducă mandatarii de poruncélu, cari aă susținuta nesce ministerie ce făceaă fiă­ care căte ună pasă, în acésta afacere, pasu pe care’să credeaă celă din urmă, déru care ne-a dusă la marginea abisului. Amă consciința că totă­de-una amă com­bătută reală, fiă ca deputată, fiă ca pu­blicistă și, cu mândrie constată că, de­și departe de a fi inițiată în misteriie ei, cunoscemă situațiunea cestiunii mai bine de­câtă ceî ce o ascundtaă: suntă mân­dru că n­ amă a retracta nimica din cele dise de mine altă dată, (aplause). Intre cele d’ânteia cause ale zeului, stă concesiunea ’n sine și incuria ce­a pre­­sidată la aplicarea ei. Chiară incuria, dacă legea era bună, totă nu ne aducea aci,­deri concesiunea era rea în sine și smulsă națiunii prin grabă. O dacă acesta spre a fi dreptă către toți, nu ânsa făr’a fi multă mai severă către ceî ce aă neglesă până și cele mai ordinare priveghieri în aplicarea iei. Facerea obligațiunilor­, eliberarea cer­­tificateloră pe curentulă de onore, etc, tote acestea sunt­ dovedi de reaua credință a concesionarilor­, și declararea d-lui Co­­gălnicenu că instrumintele cari aveau se aplice atâtă de reă concesiunea era ă și desemnate de mai nainte tóte, asta do­­vedesc a­roua credință ce­a presidată la acesta concesiune. Apoi concesiunea n’a fostă posterioră ratificată și de Senatü. Acesta era ua lipsă de formalitate și ori­ce altă procedere nu putea fi luată ’n seriosă. Ună votă apoi de ’ncredere din partea unei majoritâți nu va se­dică că permite unui minister să a ieși din lege, cumă s’a făcută cu numirea d-lui Ambion. . Acesta numire e cea d’anteiă și mai gravă călcare a concesiunii și a pactului nostru fundamentale. Ea ne-a dusă acolo unde ne aflămă adi­ esproprierile și până adi suntă încă ne plătite și, cu tote că banii s’aă luată, ele n’aă de unde se plăti. A trebuită uă interpelare, ca se des­­cepte pe miniștrii, și chiară cândă ei a­­flă adeverulă, ș’atunci tacă. Printr’una adeverată abusil de ’ncre­dere, banii se substituiseră prin hărtiî. Miniștrii nu exercită nici ună controlă: înseșî mesurile de natură a repara ero­rile se iau asia de târifiu în câtă, în loc­ d’a repara celă­reă,­ilă agraveză. En sașî înlocuirea d-lui Ambion în modă ineptă a causată uă pagubă de încă 3 railione. In fine­d. Steege, fără mandată și ca­litate, merge pene a’și lua sarcine care nu’lu privină. Apoi dosarul­ e plină de acte chiară ne ’magistrate, ca cu­mu miniștrii ară fi vrută cu ori­ce preță a lăsa urne de culpa lord. Remediulă ce crede mai nemerită este a se acționa d. Strusberg, Ambron și cei alți culpabili, a se sili Strusberg se plă­­tescă cuponiîlă și a se lua mesurî se se restituie depositulu, a se reface lucrările reî­nsecutate în țeră, în fine a se lua tote mesurele ase curătore pentru stată. Celară ce se pună la spatele inviola­bilității constituționale le spune că nu e generosă din parte-le acesta sustragere, pentru că, celă puțină moral, aă are­­oare respundere! Daca nu le făcu nici uă acusare, e pentru a respecta păne și uă superstițiune patriotică. Nu e mai bine a privi reala în faclă spre a’lă combate ? Cicatrișările n’aducu vindecare, ce ascundu adesea cangrena. Despre respunderea ce fie­căruia i se cuvine, și anume în ce priveșce conce­siunea ’n sine, n’am­ă nevoiă a mai spu­ne cine suntă autorii ei. Numirea lui Ambron e făcută de d. Boierescu, Cogălnicenu, Dem. Ghica, și respunderea privesce pe acestu ministeriă. înlocuirea depositului e făcută sub mi­nisterial­ d-lui A. G. Golescu. Luarea ultimilor­ bani e făcută subu ministrulu de financie Zizin Cantacuzino. Ascunderea raportului secretă aparține ministeriului iepurenu și ’n parte miniș­­trilor fl Gr. Cantacozino și Const. Grădiș­­tenu. Ieri d. Gr. Cantacozino s’a servită d’uă metaforă spre a se justifica. De­și eio­­ciate — și­lă felicită — metafora sea éa­­se era silită. Iarba de pușcă era mijlocul­ de apă­rare la castelul citată, sub Enrich IV, era nu lucrulă de conservată, pe când noi aveamă în cestiunea de faciă concesiunea, care trebuia conservată. D. Const. Grădiștanu a disă ieri că d acea a ascunsă raportulă, ca se nu iu­­bescă creditulă, dérü faptulă că erau două raporte nu dovedesce elă că lucrul era premeditată ? Décá, celă pucină s’ară constata că cele 11 m­ilióne s’aă liberată suptă certificate ’n regulă ale d-luî Brandt, totă ași găsi că n acésta măcară aă fostă pre­cari formalități îndeplinite, ânse nu credă că este astă­felă. D. Generală Florescu s a mirată că n dosaru esiste unele bruliene neconsti­­tuționale. Dorü ele nu puteau lipsi din dosară, din causă că atunci nu mai era continuitate in afacere. Nu e vina comisiunii, déca actele nu s’aă alipită de cei în dreptă. Totă d. Florescu a apostrofată ieri pe d. f­leva.,­­ficândă că d. Fleva, prin acea­ a c­a spusă că d-sea nu dă punga țetei, ci vidra, e ună omă care nu dă nimica. D. Fleva n’a <sisit acésta o sen­­sură luată de d. Florescu. Și că aici re­­­petă cu d. Fleva că nu daă punga țetei vădată cu viața!... Îmi pare rea că mi­rarea de darea vieței, vine tocmai de la ună generală! (aplause). Toți că ți se cramponau la putere nu puteau lăsa dosarulă altora, ci numai in amici, era de ce ministerială nu putea trece în alte mâni. Mulți din­amici și chiară dintre depu­tați s­tă mirată de ce comisiunea n a for­­mulată țină actă de acusațiune. Pentru mine mnulă erau două moive : că nu putea deosebi, întru­câtă privesce respunderea, pe autorii concesiunii, care era rea, de autorii aplicațiunii eî, ase­menea rea esercitată. Ală douilea că, principalii culpabili Hindu la adăpostit de ori­ce respundere, nu putea să se formulezu acusățile mele. UrmăriD­­d-sea arată că Francia a avută uă invasiune pe care a plătit-o cu celă mai nobilă și mai generosă sânge și cu 5 miliarde. Eî bine! și noi­amă avută uă inva­siune pe care o plătimă cu cea mai mare avuțiă a țetei, invasiunea concesiunii Stras­berg! (aplause) Decisiunea ce noi vomă lua de astă dată se fie că tăietură contra acelui virus, ce se ch­iamă prusianismulu, strainismulă (aplause). Se­­ fa­ce cum­ personagiu naltă ară fi declarată la facerea concesiunii că iea a­­supră-și și gloria și respunderea conce­siunii. D. Prim-ministru (întrerupândă). Mi­niștrii au declarată acesta, nu altă per­sonagia­ înaltă! D. N. Blaremberg. A declarat-o acelă personagiă!... Acesta era uă poliță trasă asupra a­­cestei cestiuni. Remâne se vedemü déca va face önére ingagiameníelorü séle! (vii aplause) D. V. Boerescu spune că toți cei ce au vorbită au declarată că voră fi im­parțiali, nu sd­e însă deca toți s­au ți­nută de cuvântă și de n’aă făcută ces­­tiune de partite, lovindu pe foștii mini­­ștriî personale. Acesta va judeca­ o țara, care citesce desbaterile camerei. D-sea se va ține a­cestiune: faptele vor a fi aci, spre a aprețui pe fie­care. Astfel o raportorulă, prin redactarea ra­portului, n’a avută imparțialitatea ce ’și aroga, în cursurii vorbirei séle, a­testă parțiale și, vorbindă de d. Ion Brătianu, d. Holban a făcută a elogi­a violențeloru de la Bacău, atacândă și pe d-nu Co­­gălniceni. In cestiuni financiare și în acusări ale foștilor, miniștrii trebuie se simă impar­țiali, pentru că nu sunt­ destule numai vorbele și frasele pompése, învețate pe din afară ca s’atragă aplause, trebuescu și acte temeinice. Mai ântâiă se ne facemă uă ideie clară despre concesiunea ce se­­ zice că s’a vi­olată, apoi despre faptele miniștrilor­ și déca concesionarii suntă în regulă, căci, déca miniștrii ară fi fostă reî, suntă cu totul ă culpabili și respumgători. E ună fenomenă straniu că partea stângă, care a făcută concesiunea, acusă pe cei alți din dreptă pentru c’au pus’o n aplicare. Apoi, cum a disă ieri d-nn Cantacuzino, e copilulă. d-vóstre; déca e­ui,­iții, e urîtă din naștere! (rîsete)

Next