Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-24

h ANULU ALU­NELE-SPRE-N­ECELE. Adm­inn­strațiunea în Pasagiuli H a lui, Ho. 1. — Redacțiunea, Strat» Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI 24-25 IANUARIU m2. TOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE N CAPITALE : una ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 6 lei­ _ IN DISTRICTE: una ană 1>8 lei; șase luni ‘V lei; trei luni 15 l £ î­­nă lună 6 lei­ Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Tiu esemplarii, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe triinistru franci OT. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) ♦­­—„MuH »«<*»»­ 3 IV. linia 30,litere — 40 bani; înserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — ■“ Scrisori și ori­ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFUSATE. — Artistele nepiblicate coh­oră arde. Edițiunea de sera DEPEȘI TELEGRAFICE (Serviciulu privații ale Monitorului). Versailles, 1 Februarie­. — Ministrul­ finanțelorö a plătită ieri 80 milióne franci destinați Prusiei. In Adunare, Remusat citesce să de­peșă, conținendă­uă obiecțiune privitóre la revizuirea tarifelor­, pentru casulă cândă s’ar aduce vr’aă întârziere protecționis­­mului. Gambetta propune amânarea dis­­•usiunii. Thiers combate amânarea, des­­minte intențiunile protecționiste atribuite guvernului care a luată de bază a nego­­cierilor, sale numai câte­va punte a că­ror­­ modificare a fostă propusă chiar și de guvernuri imperiale. Disensiunea ge­nerale a fost­ închisă. Amendamentulu lui Johnson, care propune reservarea de­­nund­ării tratatelor­ și invită pe guverna a relua negocierile cu Anglia, a fost­ respinsă cu 423 voturi contra 200. Pro­punerea lui Gambetta a fost­ respinsă cu 415 voturi contra 192. După acesta s-a rădicată ședința. Bucureșci. 24 Calendari 5 Făurarii Astă­zi la Senatö se facă guvernului două întrebări: una, în privința violării legii împrumutului dom­eniale și paguba unui milionă șase-sute cinci­ deci de mii de lei noul, adusă Statului; alta în pri­vința violării legii relativă la casele ferate, făcută de către ministrul­ afacerilor­ străi­ne, și mărturită de dă însu-și prin cir­­cularea sea către puterile străine. Amân­două aceste interpelări se făcu totu de d. Deșliu, și numai de d. Deșliu. Ore drep­­tulu, legalitatea și cele mai mari și vi­tale interese ale națiunii, n’au în Senată de câtă ună singură representante ? Din nenorocire pân’acuma națiunea nu vădu de câtă unulă singură, k­’audi de câtă uă singură voce, și prin urmare faptele ne silescă a Zice, c’acumă ca totă-de-una, Senatul­ va trece la ordinea­­ Jilei, și or­dinea bilei, cu durere vedemu și consta­­tămă cu toții c’a fostă și este violarea le­gii ș’a dreptului. Nu trebuie cnse se des­­perămă. Legile violate suntă ucideri, și legile ucise isbucnescă într’uă di și sfărâmă m­ânele violătore, cumă țișnesce, chiară din mormentă, s­ângele ucisului și ’necă pe ucigașiu. Camera și Senatul au votată legea Bleich­­rüder, și guvernulu tresăltă de bucuriă, pen­tru marea sea biruință asupra națiunii. Dreptatea éa se rădică ea crtse­ și petra mormêntale și cere sa­tsfacere, și deja a­­vurămă fericirea d’a au<fi alaltă ieri vocea iei, și d’a vedea pălindu-se tote fețele ce­­loră culpabili, cântă d. Nicu Lahovari, dise în Senată, v Convenți­unea Bleich öder amu vo­­tatu-o cu umilință.“ Facă ce voru voi și ce voru mai pute do. miniștrii, vocea dreptății s’a audită și resunet dle voră repeți necontenită: „S’a votată cu umilință."1 Violeze acuma și legea cea none a căiloru ferate, prin simplă înterpretare făcută de către ei ânși î: violeze­ o prin simpla trecere la ordinea dilei a Sena­tului și póte ș’a Camerei; vomă suferi cu toții; se fiă înse eioură puterea ese­­cutivă că resunetele țârei antngi voru repeți necontenită . — S’a viola­tu, ânsu­și legea Bleichrö­der, și s’a date Austr­o-Ungariei, România în posesiunea prin cea mai eficace cestiune economică și politică, acea­a a tutoră căiloră ferate a­le țârei! — S’a violată casa­ și legea Bleichrö­der, și s’a dată Au­tro-Ungariei posesiu­nea țârei Româniloru, lâsându-se în depli­na lei alegere chiară traseurile. L­a vi­olată legea și s’a adausu umilință, cân­dü fată Camera audi și făcu, ridicola, de n’ar fi m­onstruosS, dechiarare a minis­trului lucrărilor­ publice că „traseurile linul orii, pr­iveseti pe concesionari, pe străini, eră nu atolată numai pe proprie­tari, pe Români! violeze-se tóte legile, facă-se de guvernă pustiulă în jurul ăsei, spre a nu mai audi vocea dreptății ș’a adevărului ; suferințele țârei, vor­ fi în adevară mari și numerose, și forte gra­ve periclele la cari ea va fi espusă ; nu putemă crede­­ase că națiunea română va peri cândă audirămă a-l altă­ierî și pe bhetrârul. d. Nicolae Lahovari strigând­: „amil votată cu umilință;“ nu putemă se ne otărîmă a ne aședa­ de morte prin convingerea ca nu mai avemă dreptulă se sperămă, că ’n facia atâteri perlele, vomii audi mâne Camera, Senatul ă, na­țiunea întregă strigânda : — Nu mai voimă violarea legiloră, și umilința, căci ele de șicură aducă peirea. Și de ce se credemă că ora morții a sosită pentru națiunea română cândă ve­­demă că easa­și Pressa, pare că s’ar fi speriată și că s’ar fi oferit, a opri pe do. miniștrii în stăruitorea, și necon­tenită crescenta loră lucrare, d'a prăvăli națiunea din umilință ’n umilință pene n prăpastia Austro-Ungarâ ? E că în ade­vară ce ne spuse Pressa SâmbUa tre­cută : „Cu tote astea nu ne putemă opri de a face câte­va modeste ost­i na­ți­uni în cea­a ce privesce Prusia, sau mai bine imperială germană. Noi amu fi dorită ca manifestarea încredere! séle se se fi fă­cută într’ună modă mai positivă și mai evidentă de­câtă a altoru Puteri; căci pare că Prusia, mai multă de­câtă alții, s’a înetlatu în aprebiarea intențiuniloru și chiară a faptelorl nóstre; și cândă na­țiunea a­probată altă-felu, prin legea vo­tată, încrederea iei, și încrederea ce i s’a acordată din n­oă trebuie espresă ceva mai clare. „Unde deru este represintantulă impe­riului germană? Noi vedem­ă că locuia seu este neocupată; căci­­itulanilu Hindu lipsă și avéu du­­uă altă misiune, pare că nici ar esista! Și cumű stă posițiunea acestui titulară ? Presintat’a scrisorile sale de creanță ? șă de ce nu le presinta ca și cei­lalți represintanți ai jutierilor­ , cumă le presintă de ună­ du agentule Fran­ciei și alț Rusiei? „Guvernulu Prusiei a căutată, cu ve­hemență chiară putemă dice, a apăra drep­turile supușilor ă sei ce credea că noi a­­avemă de gândă se’l despuiămă. „Putemă adăuga chiară că Românii ar fi Justă póte dispuși se facă și mai mari sacrificii, cândă li s’ar fi dată și soră din partea Prusiei măiară satisfac­­țiunea morale de a vedea închiși pe foștii concesionari, sau­ m­ăcară urmăriți prin acțiunea procurorului de acolo. Vându énse, fără nici măcară astă satisfacțiune mo­rale, Românii au­ insolvată cestiun­ea dru­­murilor a ferate într'ună modă atâtă de justă și ecitabilă, ne pare că este drepț și ca guvernul­ Prusiei se facă aceea ce au făcută și cele­l­alte guverne, adică se se grăbescă a ne arăta că arăși amu re­câștigată a sa simpatia și solicitudine... Forma diplomatică, forma unui fostă ministru și care voiesce a mai fi, este salvată, fondulă care este clară: — „Ai fostă, chiară vehementă, dice Pressa d-lui de Bismark și Imperatorelui, și noi ți-am datu fotă. Decă­de afi nu dai în judecată pe principii coțcarî, pe cari noi, conduși de mai multe feluri de frici, nu voi rămă se­ î­irămitemă­naintea justiției, încetâzâ celu puțină d’a ne mai umili, și, în schim­­bulă baniloră ce ți-am îi dată ș’a umi­linței n­óstre, înlătură celu puțină de la gurele nóstre, policură amară ali­bera­­turilorD. Alții ne spună că Pressa ar fi scrisă aceste linie, ca s’ajute pe guvernă și totă­­d’uă dată se s’arate și densa că simte demnitatea naționale; ei dicu că ea scrise aceste linie fiindul că i s’a spusă că d. de Bismark ne trimite în sfîrșită lină a­­g­in­te fără Bora tu. Se pare , ori­care cnsé ar fi planulu Presset, noi u­time numai mărturiiile ce face și care sunt­, de­și sup­ă formă diplomatică, identica cu­ stri­garea d-lui Nicolae Lahovari : „Am votată cu umilre“, mai adăo­­gênda Pressa. Tu imperatore, totu nu ’ne­tezi d’a ne mai umili? E! Domni de la Pressa. Nu prin umi­liri se redobéndesce demnitatea. Nu celă care la palma priimită pe facla draptă, intorce și pe cea stângă póte se o scape de pălmuire. Demnitatea se susține prin susținerea dreptului; celu care calcă drep­tul u se degradă elă ensușî; și celă care se foșoresce pe du ânsușî, josorita va fi de către ceî­lalți, chiară când ă acele jo­­soriri le ar însemna străinii pe peptulă scă prin decorațiunî, cari pe nimene acumă nu mai poții amăgi. Inteligința română s’a umilită naintea­­ give­rnuluî, și guvernulu a desprețuiti­-o. Ș-o desprețueste ș’o va mai lovi. Elă s’a umilită naintea străi­nului, și umilită și desprețuită a fostă și va­i, chiară decă d. de Radovici va fi rechi­­­mată după teatru mnnrafurilorö piciorului șeii, și locoțiitorelc dumnelui va veni fără Beratu. Se ne descop îâmă derii, se ron­­trămil în dreptul, căci într’altă­ felG audiți cumă d. Nicu Lahovari ne spune : „Am votată cu umiliațiune!“ și cumu consciința României ne repetă : „Cine se umilesce pe elă ânsușî umi­lită va fi: „Cine se supune unui stăpânii, sclavă este și sclavă va peri! Una din personalitățile politice ale pre­sei francese, d. Ludovic Rigon­daud, fostu fundatore și directore al­ Corespondinței Slave, este în acestu momenta la Bucuresci. D. Rigondaud, care a fostu colaboratorele celei mai mari părți din diarrele cele mari francese, precum: Independința belgică, la Patrie, VIllustration, etc ecc., n­u negligiatu nici uă ocasiune de-a face serviție causei nóstre naționale, ți suntemă sinceraminte recunoscători, și suntemă fericiți de-a ’i ura bună sosire în România. Distinsulu scriitore a veni­t în Româ­nia însărcinată cu uă misiune a Societății de ajutore la răniții francezi, spre a vinde bilete la Lotăria naționale, în folosulă victimelor­ resbelului. Ne place a crede că d. Rigondaud va găsi la toți Românii primiră căldurosă ce o merită din atâte purcte de vedere, și că fie­care se va grăbi de a­­ înlesni sarcina sea gene­rosă, umanitară și francesă. LUMINEZA-TE ȘI VOI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Ad­mini­st­rațiunea ^iariului; „ IN DISTRICTE. 1­r corespondenții sei și cu pașî­i Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune. la A. *I?j­ Rl.q Pentru abonamente: la d. Rorras-Hallegram, Rue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuni: la d-nu­ Crain et Micoud, 7 Rue Pop­ovici, Fleipoh­- Genekin si Voglef Pentru eOiWEDEKATIllNEA LATINI. Un popolo come il rumano non deve perire, non deve seguire i lati de.la Polonia ... e per ottener ció fa d’uopo cho s’aggreghi alia coufedera - ZÎ0B9 latina, 11 piti presto, príma ehe la tela orUtada Bismark a Ber­­lino non consumi l’ultimo attentato coritro quel popolo al tutto latino e ehe appimto da Roma ringioranita attends la sua riconstituzione e la sua salute. [La Confecleratiione Latina]. (Urmare x). VI. Germanii mai cu sema, ne stig­matiza de la unii timpü incepe,­­fi­­condü că Latinii și civilitatea latină sunt in decadență. Căderea Francesilor, in lupta cu Prusia, și lupta fratricidă din Paris, s­incuragiază și mai multa in a­­cesta ultragiu. Revoluțiunea comunale din Paris, se fiă ea are una semnü de de­cadență ? Dar nu se scie­­re, că Germania idealiză de a pururea, făr’ a con­creta vre-odată, pre cându gințile latine, prin vietatea și suprabun­­danța vieței morale ce le caracte­riza, pună fără intărisiare in lucrare idealele ce le preocupă ? Și revolu­­țiunile ce agită Europa de opta-Zece ani și mai bine, revoluțiuni cari au­ modificatu totu vechiulii ei așecină­­mêntu milenariu, și nu in­ mică mă 1) VeȘLI „Românulu“ din 10—­1 i, 13, 16, 17—18 și 21 Ianuarie curinte, fară inșiși constituțiunea proprietății, se n’aibă și ele o parte ore­care in fasale ce se desvoiră astăz­î in Fran­cia ? Aceea ce se intémpla in Fran­cia, se fiă are unii regresii, și nu una progresă ale revoluțiunei, care, precurmi in ordinea politic­ă și re­­ligiosă, de asemenea in cea econo­mică nu crede a fi f­isu incă ulti­mului ei cuventil? învingătorii Nemți insultă astăzi spre învinșii Latini, pen­tru că după Jena, Austerlitz și Sol­­ferino, noroc­ulü nu surise armeloru latine și in 1870—71. Se asceptamü viitoriulu, și in locu de a vorbi de decadență, mai bine se studiă mil și marea cestiune sociale. Oh! déca in locu de Sedan ii se intempla una alta Austerlitz sau o altă sena, cumü s’ar proclama as­­tăzi superioritatea civile și intelec­­tuale a invingătorului! Cumü­u nu­mai tunulu și victoria se decidă óre­de primaturil morale ale unei na­țiuni ? Astăzi ca și adiniora se dh­­­ema; Vai cel oră in­v­inși ? a Și apoi, deca Francia se află as­­tazi in condițiuni deplorabili, neno­rocirile sale se fiă óre­unu cuventa de a stigmatiza de decadență totă stirpea latină ? Cumü intră aci Italia, Spania, Belgia, România și Portugalia? Cine va cuteza a sufera de de­cadență, mândra și brava ginte spa­niolă ? Se cerce numai Germania a ataca Spania, și ar ve­de că ceea ce se întâmplase primului imperiu fran­­cesc, ar pute se se întâmple și im­periului restaurata alți Germanilor­. Tota asta puti mii elice de cava­leresca și superba Portugalia. Apoi va fi insemnându ceva și Belgia, déca nu pentru alta, celü pucinu pentru ințelepta și regulata sa libertate, spre a nu fi inregis­trată in acestu neurologii nemțesce ale ginților si latine. In fine, déca agitațiunea e vieții, se fiă óre cuc­ lutu acelu poporu care, in estremulu Oriente, unde părin­ții nostrî bătură acele resbele gi­gantice de libertate și civilitate în contr^ barbariloru, ține înalții șire veritis numele patriei-mume, și superbü a se numi Romáim, care de 14 secole și mai bine provocă singură valurile gotice și slavice, afirmă nobilele sale origini, cerci unificarea gintei și teritoriului ro­mână în Ungaria contra magh­ia­rismului aliații cu germanismulu, până și în Basarabia contra pan­slavismului autocratică, și ține în re­spectü pe Pruși . Ruși carii curcă tóte căile spre a-mi subjuga, și nu potț ; acestu poporu e viu, mai m­ultu de­câtă vin. Elű nu e că­­clutil, elü nu va peri; dera elü simte astacji mai multu de câtă ori cându necesitatea sprijinului confederațiu­­nei latine, și încă arginte, pînă a nu consuma Bismark planuri in­fernale ce ur^esce asupră-i ca asu­pra totu ce e latinii. Are lupte mari și fatali acestü poporu, pentru că în timpii din urmă, D­ejeîi însuși, văd­ândQ cumu Românii au clătit cu totulu uitărei barbariele Ostrogoți­­loru și Longobardsiloru, părinții Nem­ților, de astăziî, cari predaseră Da­cia în evul­ mediu, le-au trimis i erăși pre capți pre Goții moderni, ca se-î învețe minte. Și acești stră­nepoți ai Goților, sunt fără ase­mănare mai periculoși decât­ Go­ții cei vechi, carii nu cunoscea drep­tulă divinit­ate Hohenzollernilor(, nici tunurile Krup, n’avea finan­ciari ca Ambron ’), nici construc­tori ca Strousberg, au­scia impune concesiuni pre sute de ani, și alte asemeni noue m­ijloce de desnațio­­nalizare. In așia mari pericole se află astăzi­ poporulu daco-romani; deji acestü poporu e plini de viață, elü va scăpa și de acepta pericolu, și prin viața și voința sa română va confunde în curenda, se nu ne índoimit, pre calomniato­rii și asupritorii gintei latine. Nu sunt păcilați Românii Daciei Sa fiă apoi că flut’i patria lui Ros­­mini și Manzoni, a lui Gioberti și Ventura, patria lui Mazzini, Gari­baldi și Cavour ? Ingloriosă țara care a născută pre Vico și a datü lumei acea piramidă intelectuale care e Dante Alighieri, unde dormi som­­nulu eternii giganții genului omi­­nescu, carii fură Romanii? Căluți se fiă Itafiani, carii în ultimii trei­­jece ani prin luptele loră eroice se liseră Italia din mormento ? Atâta se cântă decadența Italiei de cătră inimicii ei seculari, în câtă făcură chiară și pre unii Italian! ca­re se cred­ă pre sine unü popora decă­zută. Ga astfel­ de măistrit se ri­dică unui poporü consciința mări­mei sale antice și moderne, con­­ș­iința care alim­entază orgoliule no­bile și care e substratulu resisten­­țti asupra străinului! Nu vremu laude deșerte, dera cândü una Ita­liană născută cu teză a ne sufera de decadență, uu ne índoimit a­ lu con­sidera de unii emisariu cumperatü cu aură nemi­scă, de ună m­imică internă ale libertății și independin­­ței țerei. Se face atâta larmă cu civilita­tea germană. Nu e fără interesă a cerceta de unde aă Nemții acestă civilitate, și câtă aă contribuită l­­­a civilitatea de astăzi a Europei. Strauss însuși, în scrisoria sa că­tră Renană, nu pretinde că Fran­cia ar fi în decadență; din contra, susține că Nemții începândă de la ultimulă pătrariă ală seclului tre­cută, în multe descipline nu sunt mai pre­josă de Francesc, și nu negă câtă Europa și Germania da­­toresce revoluțiunei de la 1789. El­ însâ pretinde că idea umani­tății, idea formării armonice a na­turei umane, în totală seă, precumă și în raporturile sale sociale, efruc­­tură literaturei germane din ulti­mulă pătrar­ă ală seclului trecută și de la începutul ș­colui presente. Aceste cuvinte ale lui Strauss ni se pară destulă de vage și pre-gene­­ralî. Mai înainte de Nemți, maeș­tri ai umanității și ai formațiunei armonice a naturei umane în între­­gul­ eî, precum­ și în raporturile sale sociale, au fostă jure consulțiî ro­mani, și filosofii vechielor­ scóle ita­lice, și cele din urmă între aceș­tia, Giovanni Battista Vico. Cuvin­tele lui Strauss ori­câtă ară răsuna în catedre, ele sraă fecundată nici voră fecunda civilitatea europenâ, ce esiște cu două mii de ani și mai bine înainte de acțiunea și cultura recente a Germanilor( 1) Ambron, ambro, risipitorii), Vi$i dicționar riali) Ac­a­dom rom.

Next