Romanulu, martie 1873 (Anul 17)
1873-03-01
\ ANULU ALÜ ȘEPTE-SPRE-PECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se adresază la administrațiunea drumului. ANUNȚURI : pagina a IV, spațialii de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d-nii Hausenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vom fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ELEMPEARULU. SERVICIULU TELEGRAFICA ALUI ROMANULUI.» Madrid, 10 Marte. —■ Figueras a plecată la Barcelona se restabilescă ordinea. Martos, președintele camerei, a demisionați. Nouele alegeri pentru cortesi su au fixații pentru Ziua de 10 Aprile, érin întrunirea nouei adunări constituante pentru Ziua de 1 Maiö. Constantinopole, 10 Marte. Fostul mare vizire, Midhat-pașta, este numită ministru al justiției, Savfet este numită ministru al afacerilor străine. Rachid-pașta e numită ministru de lucrări publice. Berlin, 11 Marte. — Principele și principesa regale, sosindă aici, au fost primiți într’ună modă solemnă. Camera senioriloră a adoptată modificațiunea articlelor 15 și 18 din constituțiunea imperiului. Se confirmă scriea că arhiepiscopală de Posen, Ledochowsky, ar fi urmărită ridiciarminte pentru circularea cea dată la 23 Februarie. Londra, 12 Marte. — Camera comuneloră a respinsă bilulă ce se cerea de guvernă in cestiunea Universității irlandese cu 287 în contra 284. Apoi camera și-a amânată ședințele pene Jouî. (Servifiidű privat alit Monitoréiul oficiale.) Berlin, 11 Marte. — Camera senioriloră, în prima sea deliberațiune, a procedată la modificarea articlelor 15 și 18 din constituțiune, privitore la relațiunile Statului cu Biserica. Bismark cice că, la finele resbelului cu Francia, era animată de cele mai bune simțiminte către Papa, dem organisarea cea forte a clericaliloră l-a făcută se presimtă mari periculo, și guvernul a fostă nevoită se accepte lupta, care nu este uă luptă confesionale, ci uă luptă politică, luptă între dominațiunea Statului și dominațiunea preoților. Guvernul are absolutamente necesitate de modificațiunile propuse la articlele 15 și 18 din constituțiune, cari nu suntă, în forma lor actuale, de câtă ună compromisă ală unui timpă trecută. Diabiulă Post asigură că se va procede în contra arhhiepiscopului din Posen conformă instrucțiunilor codului penale germană. Stuttgart, 11 Marte. — Regina-mamă a murită astăziî. BUCURESCÎ ! 12 Mărțișori! Situațiunea actuale este din cele mai avute și totă-do-uă-dată mai sărace pentru chiariști, din cele mai avute, pentru că nici uă dată n’au simțită îmbulsiindu-se supt penaforă mai multe cestiuni de fapt și de principiă, din cele mai sărace, căci întrega atențiune a publicului română fiind ațintită numai asupra cestiunii creditului fonciară română, ce se desbate în Cameră, elă estă nepösatorü In privința oricărei alte cestiuni. A ne ocupa de altă ceva decâtă de bancele române de credită, ar fi astăzi că lucrare fară scapă și fără efectă. Suntemă dora obligați ca, pe lângă însemnatele discuțiuni ce se urmeză in Cameră, și despre cari publicămă dări de semă câtă mai complete, se vorbimă noi înșine despre același subiectă. Cum mai suserămă, aci se află în luptă, de uă parte interesele române ce se simtă amenințate a ajunge acolo unde ajunseră interesele poporațiunilor din Indii faciă cu cotropirea englese, de alta interesele și aspirațiunile străinilor, și în particulară ale Austro-Germanilor, a căroră misiune providențiale este de a înlănțui totă Orientală de interesele sale economice, Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. Edițiiunea de dimineța 1 de-a și’lu aservi pe fărâmul economic, astăfelă încâtă se devină tributarială, sclavulă comerciului, industriei, capitalului și feluritelor mijilace de esploatare austro-germane. Acistă cestiunea. Deuă parte Românii, cari voră se înlăture orice fugă economică, adevăratură și celă mai puternică fugă . De altă parte străinii, cari voră se ne reducă pe fărâmura economică, la tristară voră ală unoră sclavi, siliți se dea de bună-voie ascultare stăpânilor ă loră, fără de care nu’și potă procura trebuinciosele viețuirii. Românul, care nu va privi cestiunea din acestă punză de vedere, nu póte fi decâtă sau amăgită prin dibacele născociri și meșteșugitele argumente ale confidențelor intereseloru străine, sau aginte directă ală acestoră interese, consilieră intimă, Geheimrath, ală politicei austro-germane. Astă felă fiindă pusă cestiunea, orice bună Română este détorü s’o desbată cu totul o altă felă, de cum ară desbate-o cândă interesele și scopurile străiniloră n’ară juca aci mă rolă atâtă de periculosă. Aci nu suntă fadă în faciă aspirațiunile sociale ale diferitelor părți din societate, ce luptă flăcare spre a’și asigura mai multe prerogative. Nu potă se fiă de câtă numai Români două parte și străini de cealaltă. E că pentru ce se întâlniră la crearea instituțiunii de credită funciară, Români din tote nuanțele politice, cari văzură că în asemeni momente de peliculă, ori ce alte sfințiminte și preocupări de câtă cele exclusivă naționale trebuie se dispară, și prin faptul ă chiară că se puseră alături, fiși făcură mutuale concesiuni. Oricine ară voise să se scape din vedere partea curată naționale a Gestiunii, va găsi neapărată argumente spre a combate creditulă funciară română, astăfelă cum sa proiectată; înse în realitate elă nu va ținti, cu sex fără scrie, de câtă a face se triumfe scopurile cotropitore ale străinilor asupra României. Déca vomă examina în adeveră discursurile tutoră oratorilor, cari aă vorbită contra proiectului română de credită funciară, vomă vedea că toți n’aă avută de scopă, cu seu fără scrie - o mai repetită, — decâtă a răsturna propunerea română, spre a lăsa străiniloră mă câmpii liberă și sicură. După cum preveniuserariü, nici unulă na cutezată se se declare pe faclă contra proiectului română și în favorea celoră străine. In prima di vorbescă contra proiectului, domnii M. Cornea și Ceaură Aslană, unulă mai liniștită, case pentru acesta numai logică, căci aprópe singurulu argumentă ce produse erauă apreciare a d-sele că dobânda nu va scădea; celălaltă, multă mai înverșiunată, făcu ună actă de acuzare, contra celoră ce cutezaseră a lua inițiativa, și contra comitatului delegaților, pentru că nu adoptase proces dura ne mai auzistă de a aduce naintea Adunării tóte propunerile de credită fonciară ce se presintaseră. Acolo éase unde se descoperiră pe deplină acești buni Români și zeloși susțiitori ai scăderii scomptului și ai adoptării proiectului celui mai bună pentru România, fu la presintarea propunerii de-a se respinge proiectulă presintată și de-a se trimite la uă comisiune speciale, care se studieze tote proiectele ce sau propusă. Acestă propunere nu este altă nimică decâtă admiterea în principiu a proiectelor străine de credită funciară. Oratorii ce respingeaă proiectulă română și cere să se se studieze și se se presinte cele-l-alte, se declaraă astfelă forte netedă pentru proiectele străine. In totă casulă ei voină se dobândescă în favorea causei soră, adică a speculanților străini, dă amânare la calendele grece a proiectului română. D. Astană, nici nu se sfii de a declara că „nu este nici uă urgență pentru creditură funciară“, pe când țara întregă chiamă din tote puterile sale și imediat acestă bine-facétare instituțiune. D. Moruzi, voindă a masca supt diferite proteste scopul de a respinge proiectulă română, ajunse la uă conclusiune și mai stranie: d-se afise că, dacă nu se crează două dată, în același timpă, tot felul de instituțiuni de credită, instituțiuni agricole, comerciale, industriale etc., etc., mai bine se nu se voteze nimică. Ea se fiindă că nu se vor putea crea nicî-uă dată în acelașî momentă, tóte instituțiunile pe cari le cere d. Moruzi, resultă neapărată că nu voiesce delocă creditură funciară ală proprietarilor români. In ultimele frase ale discursului seă, d-nulă Moruzi s’a desvăluit mâncă și mai multă. D-sea ascultase discursul d-lui Mavrogheni, — ministru română și tovarășă cu speculanții străini, — îlă au fi se declarândă că presintarea proiectului de bancă de scumptă și circulațiune nu este oportună. Deci terminândă, d. Moruzi declară că, decă.d. ministru de financie nu va presinta ună proiectă de bancă de scumptă și circulațiune, d-sea va vota contra proiectului de credită fonciară. Ense ministrulă declarase deja că nu presintă acestă proiectă și d. Moruzi îlă aufiise. De asemeni dibăcii, oricâtă ar fi ele de muscălesci, aă ajunsă a rîde și copiii. I. Mavrogheni a procedată totă prin asemeni triste dibăcii, d-sea s’a declarată pentru pluralitatea bancelor și, prin urmare pentru respingerea proiectului în discuțiune, care nu admite pluralitatea. D. A. G. Golescu, fostul ministru de financie la 1869, combatendă proiectură proprietarilor români, s’a declarată pentru bancele funciare create nu de proprietari ti de capitaliști, prin urmare pentru proiectele străine. Aflămă că în aceste momente, avocatură credinciosă ală Evreilor, d. Iepureni, s’a încinsă într’uă luptă invierșionată contra instituțiunii române, deși primulă-ministră se declarase la începută pentru densa, deși chiară ministrulă de financie declara că o primeșce cu condițiunea să se admită principiulă pluralității," adică a se lăsa și străiniseră facultatea de-a veni se ruineze mai ântâiă institutele nóstre, și apoi se ne aservescă și pământulă. Cum o spunemă deră di atâta timpă, cestiunea este de-a se decide décà trebuie se remânemü Români, seă se cădemă în deplina aservire economică a străinilor; décà trebuie sĕ ne rădicămă prin noi önșine, sau se ajungemă peste puciul ani la starea de iloți pe pamântul strămoșescă. Daca acei ce se prefacă că combat numai defectuositățile proiectului proprietarilor, ar fi sinceri, n’ar combate luarea în considerare, adică votarea în principiu a proiectului românii, ci ș’ar reserva tóte observațiunile și ș’ar pane tóte silințele la discuțiunea pe articule, spre a face să se amendeze legea în sensul pe care ei îlă credă celă bună. Asia dorit simplulă faptă că combată chiară luarea în considerare, probeza că suntă de rea-credință, că necutezândă se declare pe faciă îngagiamintele loră câtre speculanții străini, se servescă de mijilace piezișe spre a dărîma și discredita instituțiunea română. Avemüense credința că din acesta mare luptă oratorică, în care se vede atâtă de lămurită faciă în faciă interesele române și cele străine, de astă dată celă putină, nu străinii vor i eși învingători, oricari ar fi înaltele mifióce de cari din nefericire potă dispune. JOUI, 1 MARTI U, 1873 LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitule: unu ana 48 lei; șase luni 24 Li trei luni 12 lei; uă lună, 5 le. In Districte: unu ana 58 lei; șase luni 29 L î trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 10. Austria și Germania, pe trimistru franci 1?A se adresa LA PARIS la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și a d-nu Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, lad. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. tabinetulii directorelor generale alii telegrafelorii și postelorii. Bucuresci, 9 Martii, 1873. Onor, red. a jianului „Roilltllltilü“. D. C. A. Rosetti, primă epistolă deschisă publicată în Românulă, cere de la mine precari explicațiuni în privința a trei telegrame nesosite la destinațiune, me grăbescă a da d-lui Rosetti esplicațiunile cerute, și ve rogă prin urmare se bine-voiți a face se se publice alăturatură mea răspunsă. Mulțămindu-vă de mai nainte, ve rogă a primi asigurarea considerațiunii mele. G. Lahovari. Bucuresci, 9 Martii, 1872. Domnului C. A. Rosetti, Paris, Rue de Rennes, 97. Domnulu meu, Amânorea respunde la epistola deschisă ce ați bine-voită a-mi adresa prin intermediulă fiiariului Românulu. Credemă că în urma explicâriloră ce amu dată în privința acelor trei telegrame, despre a căroră neprimire vĕ plângeți, credemă fiică, că incidintele era închis, vedénie din epistola d-vóstră că n’am isbutitű a ve convinge de câtă pe jumătate, și décá acusarea de sfeterisirea căfiută, totuși v’aă rămasă âncă nedumiriri și credeți celă puțină la vă rea-voință seă intențiune, spre a face se dispară și acestă vestă de bănuială din partea d-vostră, voiă reveniseră asupra aceloră trei telegrame. Incepă dor cu depeșia aceaa, care, din causa unei adrese greșite, s’a înmânată unei persone străine. Ve mirați, domnulă meă, cum telegrafistulă care a copiată depeșia, ve fiendu într’ensa cuvintele: Arada, Romanlo și Rosetti, n’a pricepută că acea depeștă suptscrisă Rosetti era adresată d-lui Carada, redactorulă fiiariului Românulu, și vö plângeți de vă travestite atâta destrame. Vé mulțămescă că nu mai întrebuințați cuvântulü de sfeterisire. Cu tote aceste explicațiunea este forte lesne. Telegrafistulă este ținută a copia depeșia astăferă cum i se transmite, depeșia copiată se pune în plică, pe care se scrie adresa cum este în depeșiă, și se rnmâneza factorului. In casuță de fașiă, împărțitorulă cetindă pe plică Arad, Romanlo, Bucuresci, adusă-o d-lui Romalo, care a primit’o. Asemenea cazuri se întâmplă și în alte țări ca și la noi și, spre a evita nișce erori totudeuna regretabile. Monitorele nóstre nu discontinuă, cum ați putută vede singură, a aduce rugăciune publicului a fcri depeșite citețe și mai alesă a pune adresele comitete și exace. In privința depeșei a doua, nu-mi remâne nimică de fisă, de vreme ce vă declarați singură mulțămiți pe esplicările date în prima mea epistolă. Ură la a treia depeștă especiată de d-vostră la biuioulă de la Bursă și neremisă aici destinatarului. Aici permiteți o mică mică observațiune : Déca redacțiunea filariului Românulu, publicândă epistola mea din.... Februarie, ară fi bine-voită a publica și ună post-scriptum din acea scrisóre, negreșită că nu era sĕ mai reveniți asupra acestei a treia depeștă. Ei indăcă cise acésta s’a omisă a se face , suntă gata a ve da esplicațiunile ce dedesemă deja prin acelă post-scriptum. In funa chiară cândă am trimisă epistola mea redacțiunii fiiariului Românulu, a venită la direcțiunea telegrafeloră uă domnă din partea d-lui Costinescu, spre a cere orecari explicațiuni asupra aceloră depeși, și atunci am arătată acelui domnă , tóte actele și amnă constatată împreună cu d-sea, că uă asemenea depeșiă (din 31 Ianuarie de la biuroulă Bursei) nu sosită nici vă datâ în biurourile nóstre. Acestă constatare am consemnată-o prin mă post-scriptum chiară pe epistola mea ce o adusese acelă demnă de la redacțiune. Bine-voiți deră a adresa reclamațiunea d-vóstre biuroului de la Paris, unde ați dată depeșia, și acelă biuroă este datorit a o urmări spre a constata unde s’a rătăcită, căci vă mai repetă, depeșia în cestiune nu este sosită în biuioulă de aici, înainte de-a termina, permiteți’mi a ve asigura din noă, domnulă meă , că guvernulă, supt care am onore a servi, nu va permite vre uădată sfeterisirea sau chiară travestirea intenționată a depeșielor particulare. Conform art. 7 din lege și art. 20 din convențiunea telegrafiei internaționale suntă datorii a opri transmiterea oricărei depeșe, „care ară fi primejdiósa pentru „siguranța statului, contrarie legiloră „țârei, ordinii publice saă buneloră moravuri“, și suntă sigură că nu d