Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-01

A NULII ALU ȘEFTE-SPITE-PECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Orî ce cereri pentru România, ge adrc* genala administrațiunea țstarlului. ANUNȚURI a pagina a IV, sparjiulfi de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A 3e adreaa LA PARIS : la C-nil Oraic et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LAWIENA : la d-nîx Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refnsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. Edițiunea de sera BUCURESCI, îl Coptor Anglist n Carl suntă motivele pe temeiul cărora s’a disolvata consiliulö comunale din Ploiescu, întrebămă din nou, în urma articelor ce amu publicată în acesta privință, și pentru ce s’a considerată intre membrii consiliului disolvată și cei 8 membrii aleși din noă și ne ’ntăriți ? Legea prevede anume cașurile cândă se póte disolve uă Comună. Ele sunt numai clone , abateri de la atribuțiunile sale și acte de natură a tulbura ordinea publică. Ore cererea și luarea socotelelor d-lui primare ș’ajutorelor sele—eșiți prin sorți, pentru reî ncuirea consiliului,—de către cei 5 membrii rămași în Comună, se fi constituită să abatere de la datoriele loră sau acte cari se fi turburată actuala ordine publică, încâtă se dea dreptul d-lui ministru de interne a ușa de extrema măsură a disolvării ? Facem aceste’ntrebări ș’asceptămă se vedemă în Monitorele oficiale motivele disolverii acestui consiliu. Pen’ atunci énsé, recomandămă atâtă d-lui ministru de interne, câtă și tutoră miniștriloră, precum și cetățeniloră, discursul ă pe care ’lă publicămă mai la vale, pronunțată de primarele din Bruxelles, cu ocasiunea depunerii jurământului oficialilor din guarda civică. Din citirea și pătrunderea cuprinderii lui, va pute trage fiecare mari învățăminte, la noi mai cu semn, unde uă Comună se disolve de trei-patru ori pe ană, fără nici ună motivă legale, unde guarda civică a fost luată, prin violarea legii, de supt autoritatea ministeriului de interne și pusă supt ordinile celui de resbelă, disolvată în mai multe orașie și nereînființată, și acesta mai adesea fiindă că și-a făcută datoria după lege, apărândă drepturile cetățenescă și menținândă ordinea publică, unde primarii, mai adesea numiți, sunt instrumente orbe ale puterii centrale, supuși servitori ai poliției, și prin urmare gata a comite cele mai mari violări de legi; unde cetățenii nu mai au curagială nici măcară să petiționeze, se arate ceea ce suferă, ci preferă a ’ndura a se supune nelegiuirii ș’abusului, dând astăfelă ei înșiși mâna de ajutoră celor ă răi și porniți pe fară și crime. . Deră cu socotelele Comunei Bucu• iresci ce se mai face? Comisiunea comunală a constatată delapidări și violări de lege, și d. primare nu trimise pe acusați naintea justiției. In urmă cestiunea se puse în desbaterea consiliului comunale. Unii din domnii membrii ai Comunei combăturăsau, mai dreptă, se î ncercară a combate argumintele comisiunii însărcinate cu lămurirea situațiunii financiare a Comunei. Acesta desbatere fu, putemă zice, închiriată printr’uă logică întâmpinare a d-lui Meitani, care, Intre altele, zise: „Rana se vindecă cândă scalpelulă taie adâncii, și numai astă-felă îmi explică reclamațiunile d-vóstre.. . „Nici vă cifră, din aceste sume, nu s’aprobată că este eronată In urma acestei inchisiari a deslaterii, ce făcură domnii membrii ai Comunei și noură și puternculă primare? Primiră uă propunere a d-lui Răduleni, care zice că, „în vederea lipsei de bani, în care se află casa orașiului, și n vedere că, cu toții treme a recunosce erorile ce au mijlocită la facerea bugetului, să se facă ună bugetă basată pe cifre positive“, și totulă să mântui în basa unei propuneri precedinte „d’a se face mă noă împrumută pentru plata datorieloră.“ Guvernulă privi, auji, veju, și ’ndată ce constată și tvăirea venerabilelui primare, puse pe starostea de sacagii și pe poliția să’să îmbrâncescă din ospețulu orașiului. Asta , oricum sără sili cineva se ocolescă adevărulă, faptul c case este și rămâne astă-felă. Ună staroste de sacagii, alesă în tóte regulele și ’ntărită de primare, este respinsă de poliția. Domnulă primare se simte atinsă în dreptur și în demnitatea sa, și face cunoscută ministrului că nu va mai merge la primăria până ce nu i se va da legiuita satisfacere. Ministrul profită de slăbiciunea în care se lăsase se casă primarele, — cu afacerea cea mare a socotelelor, a moralității publice, — recunosce voința nestrămutată a omnipotintei poliție, și domnulă primare este silită se se ție de cuvântă, se plece de la primăria cu alesulu deră isgonitulu staroste de sacagii, înțelege acum venerabilele primare greșialele în cari s’a lăsată s’alunece? Primeșce funcțiunea de primare, și nu constată că alegerea ce se făcuse era vnțicisă, celă puținăin aceaa că convocarea și lucrarea electorale se făcuse d’ună consiliă ce nu mai era legale, căci nu mai era în numărulă cerută de lege. Cunoscem căci a fostă constatată în modă destulă de patentă de doi. Rădulenu și Racotă — că nu suntă în ființă gardiștii plătiți de municipalitate și că suntă multe încurcături cu mai mulți dintre funcționarii poliției. D. primare trece cu vederea, de ră supără poliția destituindă pe unii din privilegiații iei funcționari. Pânea se vinde în capitală cu ună preță multă mai mare decâtă celă care ară resulta din prețulă grâului. D. primare aude, ca noi toți, cele ce se spună despre căușele cari ară produce acesta scumpete și nu cerceteza pentru ca se afle adevărulă și se facă ca astă-felă prețulă pânei se vie la adevăratul iliei costă. In fine, constată răsipa averii comunale și mai multe violări de legi, și nu trimite pe acuzaținaintea justiției, nu se pune, cu tăria ce’i dă dreptulă, versta și posițiunea sea, pe terâmură interesului generale, ală dreptului ș’ală moralității publice, ci și tvăiesce, se mpleticesce în jurul acestei grave și puterice cestiuni și nu-și mai aduce aminte de drepturile și datoriele séle de câtă in cestiunea primului sacagiă. Și chiară aci ce face ? Dumnelui, care scia spaima ce dase prevaricatorilor— primele sale lucrări — sec, mai dreptă, primele séle pipăiri — nu numai că nu se pune ’naintea loră cu cestiunile cele mari, deră Iancă, in locă d’a sta pe fotoliulă săă de primare ș’a cere respectulă legii, domnia-sea deschide ânsuși ușiele primăriei protivnicilor săi, oferindu-le demisiunea sea. Ceremă iertare d-lui Brăiloiu, daca reflecțiunile nóstre ară pute se’i displacă în ceva: domnia sea înțelege că scopul ă ce urmărimă nu este d’a critica, ci d’a ne lumina unii p’alții, ca se putemă cunosce în sfîrșită tăremură celă solidă pe care trebuie se se puie cei buni, ș’armele cele puterice cu cari trebuie se combată imoralitatea și fără delegile. Imoralitatea ne amintesce cuvintele pe cari J Diarida de Boma le-a pusă în gura Domnului Româniîoră, și ’n contra cărora nici ună omă oficiale n’a rădicată vocea. Aceste cuvinte fundă de cea mai mare gravitate pentru societatea nóstra, ne crede că datori a le aminti: „Nu vei pute se’ți închipuiesci câtă trudă amu d’a descurca adevărulă, între tote personele politice cari se succedă la paiață, acusându-se unele pe altele.“ Pentru ce are acei ómeni amărăscă astăfelă inima Domnului și provoca disprețul ă săă, acusându-se unii p’alții în taină, în loc d’a face acele acusări — déca suntă drepte sau chiară déca le credă drepte — în publică, în facia întregei societăți? Și noi cunoscemu omenii carii mergeaă la Domnă și ’i jicenă, și se siliaă se’să convingă că Constituțiunea actuală este pre liberală pentru noi. Ei bine, cum facemă se nu ‘nțelegem c’asemene procederi împingă p’uă Domnă a ajunge să credă nu numai că nu suntemă uă națiune matură pentru libertățile politice, ci încă, că corupțiunea ne-a rosă pen’a ajunge să ne prostituimă pe noi enșine și însăși națiunea la piciorele Domnitorelui ? Și cândăună Domnă ară fi silită de noi enșine a ne disprețui, cu ce dreptă ne-amă mai puté plânge de orî-ce ade ară face, și cum am puté să ne apărămă de orî-ce dispreță și de orî-ce loviri ne ară veni de la străini? D. Ștefană Sihleau, in epistola sea, despre care vorbirămă la 27 Iulie, are mai la vale câte va rânduri, pe cari trebuie se le reproducemă aci, căci suntă adevărata fotografia a stării morale și politice in care voimă se ne nămolimă, se ne afundămă și se ne necămă noi enșine. „ Poporulă de la țară, lipsită cu totulă mai ’nainte de concursul solinței medicale, înfigea muncă cu gămălia in corpul mortului, despre care avea orecare îndouială, și numai dup’aă asemenea încercare îlă îngropa. Ceea ce se făcea atunci despre partea materială, o facă astăzi cu noi străinii cu partea morală.“ La rândul nostru, întrebămă pe preoții dreptului și totă pleiada nóstră de bărbați învățați, inteliginți ș’avuți, — n’a dată âncă acusă de animele cele vin și românesc! ? Reproducem spriile urmatore după edițiunea de dimineța a diariului nostru din numerala trecută. Agnnța Havas anunță că cornițele de Paris, visitândă pe cornițele de Chambord, i-a făcută următorele discursă : „Viă se’ți facă uă visită care de multă timpă forma obiectulă dorințelor mele. In numele membriloră familiei mele, și ’n propriulă meu nume, viă se salută în voi nu numai pe capulü casei nóstre, deră și pe uniculă represintante alu principiului monarhică în Francia.“ In aceaași seră comitele de Chambord a ’ntorsă visita comitelui de Paris. S’asigură că visitele acestea au adusă uă mare apropiare între orleaniști și legitimist. Comisiunea permanente a celor trei fracțiuni republicane din Paris a convocată, în sera de 6 Augustă, pe toți deputații din stânga, ce se aflaă în Paris. D. Gambetta își propunea a e spune planulă ce trebuie se urmeze tote fracțiunele partitei republicane în faia agitărilor monarhiste. Se crede asemenea că doi, Thiers, Grevy, Dufaure, Victor Lefranc, Say, Casimir Périer etc., s’a hotărî să se intre în luptă activă în contra uneltirilor regaliștiloră. Principele Napoleone a revenită în Paris. Citimă în la Patrie de la 7 August . Se asigură că noul și viul stăruințe s’aă făcută de curândă pe lângă mareșialele Mac-Mahon, pentru a ’să decide se primescă uă prelungire a puterilor Adunării. Se afirmă că onorabilele duce de Magenta ară fi lăsată se se ’nțelăgă c’a putută se accepte mandatură ce i s’a oferită spontaneă, dar că demnitatea sea nu i-ară permite se se amestece, dândă chiară uă consimțire indirectă, în nesce întreprinderi cari ară puté se se asemene chiară forte de departe că să intrigă personaăl. Se vorbesce, jiie totă la Patrie, că uă mare mișcare diplomatică ară fi în studiare; ea ară aduce, se susține, schimbarea mai multor ambasadori și numirea diplomaților râmași în disponibilitate de la 4 Septembre în cod. Se scrie din Viena, cu data de 5 August, către tote siartele francese . Târguiri internaționale, de grâne și semințe s’a deschisă ara. 1500 represintanți din diferite țâri erau presinți. D. Leinhauf a citită raportul ă seă asupra resultatelor recoltei în imperială austro-ungară. Resultă că esportațiunea grâului se póte urca la 2,460,000 ectolitre și aceaa a orsului aprope la 3,280,000 ectolitre. Pentru secară se simte necesitate d’uă importă forte ’nsemnată. Represintanții Germaniei au constatată că recolta la dânșii este puțină abundinte. Ei au făcută propuneri, cari au fostă adoptate in unanimitate. In temeial acestoră propuneri, se va ține la Viena, în fiecare ană, în luna lui Augustă, ună târgă internaționale și se va forma .oă comisiune, compusă de represintanți din tote țârile, care va delibera asupra propunerilor supuse Adunărei. Uă corespondință de la Paris-Versailles, cu data de 3 Augustă, adresată Independinței belgice, aduce seriile urmatóre: MERCURI: 1 AUGUSTU, 1873. LUMINEZATE ȘI TEI FI ABONAMENTE In Capitale: unuianfl 48 lei; §ese luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună. 5 lei In Districte :unu anu 58 lei; §ese luni 29 le trei luni 15 lei; un lunii 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci ! A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și 1 d-nuí Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî,Fleischmarkt, 15. Regaliștii se organiseză și se silescă a se organisa pentru Intorcerea Camerei din vacanțe. Că ei voiescă atunci „se sfîrșescu cu Republica“, acesta nu mai este de ’adouita. Demit că voră fi de acordă pentru cutare sau cutare învoială, acesta nu se adeveresce încă. Astăfelă unele jiarie spună că s’ară învoi pentru a face regalitate fără rege, adică — lăsândă, asceptândă evenimintele , locotenința generală a regalității se fiă lăsată sau mare și ale lui Mac-Mahon, seă ducelui d'Aumale; alte foi susțină c’o voră da comitelui de Paris, prin defecțiunea pre-carora legitimiști cari, dup’uă ultimă silință către comitele de Chambord, ară renunța a’i mai fi fideli. Tóte aceste combinațiunî ânsa, adauge corespondință, suntă în aeră, eceadevérulă. Relativă la ’ncercarea de fusiune, nici ună jiabă republicană nu crede realisabile un asemenea minune. Ensâșî printre jiabele monarchice suntă unele cari se îndouiescă și ele de reușită. Astăfelă La Presse, după ce relată tóte scomptele ce circulă relativă la negoțierile deschise între cornițele de Paris și cornițele de Chambord, apoi jlie. Déca, după cum crede multă lume, acordul nu se va face între șeful casei francese și moștenitorele séu presumtivă, cestiunea și-ară schimba facia și s’ară pute ’ntémpla ca, în lipsă de monarchia constituționale, centrală dreptă se-și reia libertatea de acțiune și se se alăture de Republică înconjurată de instituțiuni monarchice. Oă altă combinațiune anunțată și tratată ca puțină sprie 5s&7rie mai multe siatui, este și acesta. Se vorbesce că principalii șefi ai partitei bonapartiste, vâjândă intrigele și plănuirile legitimiștilor și orleaniștiloru, coalisați ai loră, ară fi cugetată și dânșii la mijlocele ce trebuie se puse în lucrare, pentru orice eventualitate, spre a pute balanța sau împedica orice acțiune a fiselorăpartite monarchice. Astăfelă se zice e’ară fi luată înțelegere cu ex-împărătesa Eugenia, ca ei, sau alții supt inspirațiunile loră, se propune a se da puterea mare și ale lui Mac-Mahon încă pe trei ani, în care timpă principele imperiale va ajunge la majoritate și va pute se iea de sodă pe fiica ducelui de Magenta, în vârstă de 13 ani, a căreia mână se va cere de pe acum. Alături înse cu tóte aceste tendințe și combinări ale monarhiștilor, spre a ’mbrânci Francia într’ună trecută judecată și condamnată de majoritatea poporului francesc, prin atâtea revoluțiuni, partita republicană, unită în tote nuanțele sale și bine disciplinată, nu stă cu manele în sînă. Astăfelă citimă în slaviele din Paris că stânga republicană și uniunea republicană au luată decisiunea d’a ei întruni în tóte cercurile, spre a fi ucurintele tuturora mișcărilor, politicei zilei și ale monarhiștilor". Nu mai puțină se afirmă că d-nii Thiers și Jules Grevy ar fi otărîți, cu reînturnarea Adunării, sersa din atitudinea reservată ce aă observată pene acum, dictată póte de ’mprejurări, și se intre intr’uă politică activă. Pe lingă acestea, pretutindeni pe unde se facă alegeri, fiă pentru consiliele comunale, fiă pentru cele departamentale, ori de arondismente, triumfulu este, déca nu ’n totale, dérű celă puțină pe jumătate în partea republicaniloră. Relativă la acesta, cee ce citimă într’uă corespondință din Parisa Independinței belgice, de la 6 Augustă: