Romanulu, februarie 1874 (Anul 18)
1874-02-01
ANULU ALU OPTU-SPRE DECESE . —... xttli&ttttftEMami&aSisaiK&nBwxamB aBm&mv&Mn&EBB Redacțiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 20. VOESCE ȘI VEIPETE Orî-ce cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea diartului. ANUNȚURI. In pagina IV, spațiulti de 30 litere 40 bani In pagina III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS : la d-nii Drain et Mirond, 9 rue Drouot, 9. LA TIEN A: la d-nií Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi roinsate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLABULU , I in Bispiriatniimi Titiirrirnnrrrr T Timi--- Primitiü de la Czernovitz uă telegramă, care ne anuncia următórea stare durerosă: Czernovitz, 11 Fânrară, 1874. Onor. redacțiuni a Românului. o Baronulu Eudocist Hurmuzachi, capitanulu Bucovinei, ilustrată patriotă Română, a repausată ieri. Țara întregá ’să plânge cu profundă întristare. Societatea literariă română. Acestă perdere lasă în adevăru ună golă cu atâtă mai mare, cu câtă răpesce întregei naționalități ună bună Română și ună bărbată din cei mai distinși. El era ramură a acelei clasice familie Hurmuzachi, flore a Bucovinei, remășiță falnică a vechielor familie românesci din acesta nefericită provincia română. Eudociă Hurmuzachi a ocupată funcțiunile cele mai înalte, atâtă în Bucovina câtă și la Viena, folosindu-se totu de una de înalta sea posițiune spre ași servi compatrioții. Elă era doctoră în dreptă, a fostă președinte al dietei din Bucovina, guvernoră al Bucovinei, Senatoră în Camera înaltă de la Viena, membru al societății academice române, culegătură neobosită de documente originale relative la România de prin arhivele publice și secrete ale Europei și, mai presusă de tóte, bună Română și stîlpă ală naționalității sale în Bucovina. Orice Română va plânge dură perderea lui, și lă va păstra cu sânțeniă în amintire, ca ună modelă demnă de imitată. VINERI, 1 FEVRUARIU, 1874." LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE in Capitale: unu ană *13 lei; șdsolum 21 le trei luni 12 lei; n& .una 5 le Instricte: unuiană 58 lei; șase luni 29 le trei luni 15 lei; ng, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru nr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18 A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la <i-niî Drain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: la d. B. G. Popovicî, Fleichmai’kt, 15. mmm 31 Cărindari, 5 12 Făurarii. Atâtă de deplorabilă este spiritulă care predomnesce la elaborarea legilor nóstre, încâtă legiuitorulă scapă mai totu de-una din vedere ună principiu esențială, fără de care nu pate fi uă bună legislațiune, mai cu semă într’ună regiună constituțională. Legile , în orice formă de Stată, trebuie se fiă că garanția pentru societate, și în forma constituționale, ele trebuie să garanteze societatea și contra oricărora tendințe de restabilire a despotismului. Scopulă sară principală nu póte fi decâtă acesta, eră nu dea garanta pe guvernă, de-a’i da lui puterea și latitudinea de-a face totă ce’i place cu societatea. La noi cnse, mai tóte legile ce se facă n’aă de câtă acestă din urmă scapă; ele nu suntă de câtă uă armă de despotismă și de putere discreționară în mâna guvernului; ele supună societatea întregă bunului sau placă. Principiul, fundamentală, că „legile suntă uă garanția pentru societate,“ dispare într’ună modă atâtă de absolută din preocupările legiuitorului, în câtă pene și ómeni de orecare greutate și cu spirită de echitate se simtă câte uă dată luați de acestă nefericită curentă. Lă se observe tóte legile cari se modifică : li se adauge ore garanții pentru societate, li se adauge asigurări contra tendințelor despotice ale guvernului? Nici de cum, tocmai din contra, tată ce se adauge, suntă numai avantagie date guvernului contra drepturilor și libertăților societății, suntă numai unealte de centralizare, de terorisare și de despotismă; astfelă monstruosa lege, zisă codice penală, astăfelă noua lege comunală.. Diserămă că, prin abaterea de la adevărata cale a legiuitorului, chiar bărbați de ună necontestabilă spirită de echitate suntă câteva dată luați de curentă. Ca probă vomă da chiară că parte a raportului d-lui Manu asupra legii comunale. Acestă raportă este deuă tăria de argumentare, deuă putere de convingere neresistibilă, cândă combate cererea guvernului d’a numi pe primari și afară din consiliul comunale; el are acesta putere, fiindă-că se ține pe tărâmul principiului, fiindăcă răspunde la prima cerere a unei legi, d’a garanta societatea contra oricăror loviri. Același raportă énsé devined’uă slăbiciune fórte mare , cândă voiesce a demonstra legalitatea și utilitatea numirii primarului din întrega listă a consilierilor. Acestă parte cade pe une locuri în contrazicere cu cealaltă și conține raționamente astfelă întemeiate, încâtă conducă totă atâtă de bine la numirea directă a primarilor și de către guvernă , ca și la numirea loră din sînul consiliului. Reproducemă aci întregă acestă parte, și apoi desbătândă-o, vomă respunde astă-felă și tutoră acelora á cari combată alegerea directă a primarului de către alegători. E că testuală argumentele din raportă : «D. George Brătianu, cu majoritatea secțiunii din care face parte, voiesce alegerea directă a primarului de către alegătorii comunali. N’emu fi avută nimicii alice în contra acestui sistemă, deși neglijeză cu totulu dreptulu ce are și puterea centrală de a spune și demfa opiniunea sea asupra personei alese, ca una ce are a îndeplini și misiuni ale iei, decă teoria arü corespunde în totu-deuna în modă absolută cu practica, déca într’adeveră în totu-de-una în modă absolută acelă ce împreună cele mai multe voturi este și acela ce merită mai multă a le împreuna. Este cine cunoscută că omulă cu mai multe merite, omulă onestă, omula pacinică este îndeobște și omulă celă mai modestă și sfiiciosu: elă nu se îndesa la alegeri, el nu are recursă la mijloce nereale și nemorale, elu stă la uă parte și așteptă se vie inițiativa alegerii lui de la alegători. Apoi, precum la esamino în orice ramură sciințifică a profesiuniloră omenescă, vedemă adesea neisbutindă cei apți și instruiți și coronându-se cu lauri cei mediocrii și abia sciitori, asemenea și la alegeri resultatulu este adesea în contra așceptării legitime. Privarii suntă împrejurările, care aducă succesulu atât la unele câtă și la celelalte. «Primarele alesă se crede deslegatu de orice obligațiune faciă cu puterea centrale care n’a participată la alegerea sea, se pune adesea în luptă cu densa, lingușisce pe alegătorii sei, luându decisiuni în contra intereseloru comunei, părtinesce pe cei ce i-au dată votulu, apesă pe cei cel-aă combătută, temporiseră, șovăiesce, pentru a’șî reasigura voturi la uă nouă alegere. Elu remâne, redevine primară, déru interesele comunale suferu, interesulu generale ală Statului se sdruncină.» Ce avemu dérü în acesta combatere a alegerii directe a primarului ? Mai nainte de tóte, și ca basa, raportari să constata că, „în teoria“, n’am avea nimică decisă contra acestei sisteme. Prin urmare sistema este logică, este cu desăvârșire corectă, din punctul de vedere al principiilor. Și pe ce se întemeiază are depărtarea necesariă de la teoria, de la principiu ? Pe presupunerea, câte uă dată întemeiată și cele mai adesea nu, că „cela ce întrunesc mai multe voturi nu este totodeuna și acela ce merită mai multü a le împreuna“. Prin urmare, pentru că simplă presupunere, care cele mai adesea nu este justificată, —căci atunci cândă libertatea alegerilor va fi unu adeverit, cela cu merite mai mari va întruni și voturi mai multe — pentru că simplă presupunere, țficemtt, se sacrifică că teoria cu totul e sactă. Ore dreptu și logicii este acesta ? Dorit să admitemi că presupunerea, pentru care se sacrifică că teoria exactă, este forte întemeiată, și că, în cele mai multe cazuri, cela care întruneșee voturi mai numeróse nu este și acela care merită a le întruni. Ei bine, are acest carou se póte înlătura, donlfi guvernului dreptuliî de-a alege pe cine’i place ca primară din întregulü numără alți consilierilor? Déjit unde este are garanția că guvernul o va alege tocmai pe acela ce merită să aibă voturi mai multe, și nu din contra, tocmai pe acela ce merită pe cele mai puține ? Dacă întrega și numerasa adunare a alegătorilor« n’a solutit desemna tocmai pe acela care are mai multe merite, cum are una singură omu,ministrulu rasei, elă se’lu găsescă cu mai mare siguranță ? Pe ce se pute pre întemeia acestă mai mare încredere acordată unu singur ű omu, decâtă întregei colectivități a unei comune, din care pute și acelst omu face parte? Decă uă asemene teorii arii pute se fia exactă, atunci unde este cuventulă pentru care acela singurii omu se nnvelă, în tote cele 3000 comune din țară, nu numai pe cela mai bună primară, dérii și pe cei mai buni consilieri ? Este vădită déjit că, din momentul ce se admite că ministrulü póte alege mai bine pe primarulu unei comune, de câta însăși comuna, nu mai e nici una cuventü pentru care și pe consilieri se nu’i pota alege mai bine, și prin urmare alegerile comunale se nu devie cu totulu inutile și chiar în dauna intereseloru comunei. Este fete adevărată, precum Zice raportulu, „că omul de merită este modestă și sfiiciosă, că elă nu se îndesa la alegeri etc., că stă la uă parte, acceptândă se vie inițiativa alegerii lui de la alegători.“ Pre bine! Déru óre ministrul, tocmai pe acesta îl va alege? Se pate ore se comptimă totu-deuna pe miniștrii fenixi și oameni de genă, cum este d. La scară Catargiu, în câtă se scie toto-deuna alege de primari omeni de merite modeste și sfiicióse, ca dd. Cecropide, Petrescu și ceilalți? Practiculă și înțeleptul? Stuart Mill ne spune case că nu trebuie nici uă dată se scăpămă din vedere că Statele se guvernă prin omeni, și ancă prin omeni ordinari, că prin urmare nu trebuie se facemă legile de câtă pentru astăfelă de ómeni. Și decá omulă de adevărată merită nu se îndesa la alegeri, decă stă la uă parte etc., are se va îndesa eri mai multă pe lingă ministru, ca se să numescă primară? Ni se pare că tocmai din contra, va crede nedemnă de dânsulă uă asemene stăruință, și va considera ca multă mai demnă a se înfățișra votului unei colectivități. Asia deri, în orice casă, totă alegătorii îlă voră putea cunosce mai multă decâtă ministrulu. La acesta va trebui se convină însuși de raportatură, și prin urmare va trebui se recunosca, împreună cu toți omenii serioși și de bună credință, că nu potă esisfce argumente temeinice nici teoretice, nici practice, de a combate alegerea directă a primarilor, din momentul ce se admite principiul electivității pentru autoritatea comunală. Se admitema împreună cu d. raportură că primarulă alesă directă „lingușesce pe alegătorii săi.“ Ei bine, unde este reulit? elă nu’i pote linguși de câtă dândă satisfacerea cea mai deplină intereseloră comunei, de câtă întrebuințândă bine fondurile, de câtă făcândă lucrări utile, căci déca va face contrariulă, va nemulțumi neapărată comuna, prin urmare și majoritatea care l’a alesă, și astăfelă, departe de-a o linguși, își va atrage disprețulă iei. Ca se „lingușescă pe alegători, luându decisiuni contrarie intereselor comunei,“ este cea mai mare imposibilitate, căci e vădită că din momentulă ce ară lua asemeni decisiuni, comuna ară fi nemulțămită, l’ară considera ca răă primară, și elă și-ară perde causa. Acesta este marea deosebire intre lingușirea unui om” și lingușirea unei colectivități: ea nu este lăudabilă în ambele cazuri; case cândă se adresă unui om, are numai ună caracteră de vilă egoismă, pe cândă adresându-se unei colectivități, precum comunei, trebuie să se manifeste și prin lucrări utile, și prin îmbunătățiri publice. Și lingușire pentru lingușire, preferimă încă pe acesta din urma, decă una din două este neînlăturabilă, căci însuși de raportare e că ce zice despre lingușirea adresată miniștrilor : «Numirea primarului de guvernă, în afară de consiliulu comunale, mai are în fine și inconvenientulu de a descepta între locuitorii comunei ambițiuni ce nu se satisfacă decâtă prin lingușire sau corupțiune, alergarea după funcțiuni, vă plaga din nenorocire atât de respândită în România, și introducerea în comunele rurale a unora elemente luate din rebutul locuitorilorii urbani, cari nu vor întârzia de-a demoralisa simțură naivă și neinstruită, déja onestă și demnă, ce mai întâlnimu încă printre locuitorii loră.» Ceaa ce este adevărată pentru numirile tăcute afară din consiliă, casă se remână adevărată și pentru numirile din sînulă consiliului, căci totă numire este, totă acestea suntă mijlocele de-a o dobândi, totă acestea grozavele iei efecte. Se va sei dera, că cine va vota pentru numirea directă a primarilor”, cugetă se „demoralise pene și simțulfi naivă, onestă și demnă ce mai întâlnimă ancă printre locuitorii comunelor rurale.“ Și noi mai prevenimă încă vă dată pe voiagii din majoritate,că primele efecte ale acestei funeste acțiuni se vor sparge cu îngrozire în capulă proprietariloră. Spațiulă nu ne permite astăzi să publicămă observațiunile nóstre asupra celor două adrese ale ministrului lucrărilor publice, publicate în numărul din urmă, câtă uă eróre de țipară. YéZenda énse că erata nu mai apare, credemă neapărată a o face noi, pentru ea publiculă se nu fiă amăgită, fiă d’ună adfcă de rea credință, fiă cinară d’uă simplă eróre de țipară. E că erata : Pressa critică, — spre a aproba, — articululă d-lui D. Brătianu întitulată: Virtuțile nóstre cetățenesc”. In acestă critică reproduce însă uă trasă din articululă d-lui Brătianu în modulă următoră: „Patriotismul nostru este uă aberațiune, mă nume ună titlu onorifică.“ Văzândă în Pressa „aberațiune,“ căutarămă în articulul ă din Românulu ală d-lui Brătianu, și citirămă: „Patriotismul nostru este uă abstracțiune etc.“ b Constatămă domü că, nu în colónele Românului, ci în colónele Pressei este aberațiune b ERATA DIARULUI PRESSA. De vre trei Zi e totă asceptămă se vedemă apărândă în Pressa uă erată la ceaa ce crezurămă că nu este de Responsură maie și ale lui Mac-Mahon la alocuțiunea ce i-a ținută președintele tribunalului de comerciă, și pe care Târnă publicată în resumată, este desbătută de tóte Ziarele, din diferitele lor puncte de vedere. Cele republicane, mai tote pară a fi precum satisfăcute că materialele a luată în seriosă puterile ce i s’aă încredințată și dă asigurări „că ’n timpă de șapte ani va face se se respectă de toți ordinea de lucruri stabilită.“ Cele monarhice, din contra, sunt nemulțămite și forte iritate, fiindăcă, prin asigurările date de mareșiale pentru stabilitatea septenatului, orice speranțe, orice dulci ilusiuni despre restaurarea unei monarhii legitimista sau orleanistă, sunt nimicite. Deputații din estrema dreptă se zice ca să fi arendă chiară intențiunea se se declare pe faclă în oposițiune. Cei din stânga easă stăruiescă numai ca asigurările mare și ale lui se se repete și în cameră de d. de Broglie, cu ocasiunea respunsului ce va da la interpelarea ce i s’a anunțată pentru circularea sea în privința numirii primarilor”. Le Sibele, vorbindă de declarațiunile mare și ale lui, Zice: „Septenatură va fi republicană prin forța lucrurilor, și contra dorinței acelora cari s’aă stabilită ca să perdea de teatru, după care sară machinală restaurare monarchică. Discursală mare și ale lui președinte este esclusiunea cugetată, legale a monarhiei“ Diavulă oficiale ală Republicei francese publică decretul, prin care se convoca alegătorii din departamentele Vaucluse și Vienne pentru Ziua de 1 Martie, spre a alege doai deputați în locurile rămase vacante prin martea d-lui Monier și Laurenceau. La 5 ale curintei s’a deschisă parlamentulu germană de către d. de Bîsmark, din causă că regele-împărată este oprită de doctori ca se nu ’și turbure repausată, în urma bulei cea suferită. Discursur tronului. Zi pe Independința belgică, esprimă viua părere de rău a împăratului că este oprită se deschidă parlamentul în persona. Discursulă desemnă, ca celă mai importante proiectă de lege ce va presinta guvernul în acestă sesiune, proiectul ă pentru organisarea militară, care tinde a regula definitivă forțele defensive, ale Germaniei. Una din primele datorii ale oricărui Stat, sau ale oricărei întruniri de State, avendăuă vieță comună, este aceaa de a protege independința teritoriului și des