Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)
1875-01-01
t, sa sárbátorií Anuluí-noií, f]iavu!u nu va ICIULU TELEGRAFICII «ALU ROMANULUI.» 12 Ianuarie. — Moștenitorele ní a muritü. Hessa-Kassel aderă la decedarea țerei către Prusia. 12 Ianuarie.— Reichsseagulîi a arroiectaia pentru redicarea méseerială a declarată că proiectată [ocă tendință provocatore. Ies, 12 Ianuarie. — Propunerea armei d’a se intra imediată în disgilore constituționale, camera a în unanimitate. Se asceptă uă dedin partea cabinetului că va revnspiră la putere, ură că proclamațiune a lui Don din care zice că regretă că Don consimțită a se face instrumentul ii, adauge că el asigură represinitatea și că va ucide revoluțiunea. ....... "■ ,■ TurcipV 31 UNDREA, 1874 Jlifi Ubl, 12 CALINDARU, 1875* va ore numai, și vorü resâri nei țjili», la a cărora dulce lumfletele voi a șiopti acea taiintimă rugăciune, esprimarea fagi și eterne speranțe, acespirări către mai bine, ce se tate prin cuvântul, urări, trece câte-va ore numai, și, mula fiorii de groza, roman nóptea da 365 de ori 48 nópte atâta de lungă, in cât au morminte chiar a strigoii iții, vocea paserelor,cobitare deasupra tuturora, și în acesta funebru, trecutulö putuse , atenita timpulu reînvierii omnirii sale. Reacțiunea presa stăpână absolută asupra Europe; pene și statele cele state în curentul a secolului lese resimțiră de acesta stare Societatea europeană, încă și una individă, treceau din acele crise, în care subiméntului pare a întindit și nesimțirea pa fada surede și firul vieței nu este și nu departe îla asceptă și mai înflorindă de cât a îini crise nu aduca énse nie aici chiarü scăderea morală ci sunta uneori folositori ii și întăririi énségiesistin cum a constatată de ata celebruluippocrat, recomandarii seudurii fisiologice ar cánda ele nu vine natu a ce este adevöratu pentrea morale și fisică a uni adevératu este și pentru a și pentru întrega omenire area acestei legi nestrăinu ordinațiunii, ilustrula Har zer a parvenita a așada cu cele filosofice, «nuă sistem ie admirabile. s că ca prima auroră, de va momentula în care scriemiscă noptea de orgiă ce p& i, și societatea europeană,—după sabatura în care v se amestecară, și morții , mpune celora vii,—se reié c lóre și seriositate calea spi nemeritâ pedir facemü cu m &âncă pentru țara nostrăci^insulțămiitâ^^apostril societății române^r1 [UNK] unită instituțiunilor moderne, reacțiunea generale din Europa putu se producă în România efectele cele mai funeste. Esceptânduse Spania, ale cărei nenorociri trecură peste totu măsura, prin susținerea ce găsi represintanbul a estremei reacțiuni. .Don Carlos, în starea în care se afla Europa, România este apoi Statuia unde reacțiunea putu se domnescá mai fără frön, fără controla. • . Și putregaiulü nuicesce corpulu de care se lipesce; și muce^irea este primula pasa spre putrezire. Reacțiunea este trecutul, este putregaiul; ea nu se pote întinde asupra unei societăți, fără se introducă în sînu’i una elementa disolvatoră; de aceaa ea nu póte domni decâta prin disolvere, prin putrezire, și societatea care nu este In stare se sa scuture de densa pere. Acesta este atâta de adevarata, încâta reacțiunea nici uădată nu cuteză se mărturisescă că este reacțiune; sem^e conservatóre, titlu usurpatú, nu se sfiiesce uneori a adopta chiarü calificarea de liberale, căci din momentul ce sară declara pe faclă, și-ara rosti sentința de marte: probă regele legitima francesO de la Frohsdorff, care, din momentul ce fu francD, se perdu chiarü pentru cei mai devotați ai séi. Fia dérú ca acrele progresului se usuce în 1875 mucegaiulu intinsa pe corpulu României de reacțiunea ce o domnesce de mai mulți ani, fiă ca uă căldură și uă lumină sanătosá se vindece plagele începute. Este mândră și triumfâtore astăzi reacțiunea, în România, ca și în întrega Europă ; pare că strălucesce cu putere, casé nu are decât lumina putregaiului, care dispare cându sarele resare. Lumina în societățile moderne este participarea tuturora, in marginele dreptului, la conducerea afacerilor Statului; nepesarea este Intunericula ; căci ce este voința a două-trei persone, pe lingă suma luminelor a unei națiuni întregi? Ca se resara déja lumina, ca să se înceteze crisa prin care trece societatea română, se’și reia acésta societate esis‘ tința ’i normále, se esa din amorțire și ■ fie care cetățianu să’și înțelegă drepturile și s0și Indeplinesca fără pregetă ■ datoriele către erá, către societate și către sine ânsuși. Că durerosa esperiiență aprobatü íudestulu, că celü care I nu ’și Indeplinesce cu scrupulositate L datoriele de cetâțiani, părâsesce cnseși interesele séle personale; suma intereseloru personale formeza intere■ sub generala; și cine este nepusétorit L pentru datoriele cetâțiănesel, ajunge a primi isbiri peste isbiri, a plăti imposite peste imposite pene la sleire, sbrigându-i-se în derîdere: „sé ’lü învață a merge la votă“. In deșertă amu ura căderea reacții ăunii, ca se scape societatea de coru Pete și de tote relele ce unii regimă a întemeiată pe falsificare póte se aducă, déca n’aniL ura mai ântâiă descopuaerea cetâțianiloru la împlinirea datorieloră loră ; căa numai ei, prin eseraciț ulă voinței loră, potă se nimicesca regimulu de astăzi și sĕ aducă in loc cu’i domnirea legiloru, a moralității b Și a ocrotirii tutori intereseloru. Negr. șiscă că într’uă țeră tenera ca ’ mjastră, unde este atâta de făcută, le păstrată și de protogratut, uuă guvernă pote face fórte multă, cu nesemenare mai multă decâtă într’ună tată, unde în proporțiune numerula eleră cari conlucrezá la prosperitasa generală este înmiită mai mare, spre » avea însemă guvernă capabil de multuilă bine ce-ară putea seacă, trebuie să’lü formeze, sé’lű deemneze cineva, și acelă cineva este rațiunea; căci numai ea își cunosce »e deplină interesele, numai voința ' utoră cetățianiloră, consciinciosă estrimată, pate să desemneze guvernulă cerută de interesele națiunii, și supra căruia trebuie se veghieze cu mă controlă necurmată sute de mii de comitenți. A accepta dură totală da la guvernă , fără nici măcară a desemna mai întâiă pe acelă guvernă, este a și părăsi propriele interese, a renuncia a drepturile sale cele mai positive, alesnindă reacțiunii se ocupe ună ocă lăsată liberă în întunericulă necesarii : când o tobă ce este ală lumile! și ală Zilei dórme, paserele nopții luntă singurele ființe deșcepte și acive. Asemenea desemna ună guvernă, i’apoi a adormi asupra sarcinei împlinite, și a renunda la controlă, îste se afunda din noă în nópte,i a ’lă lăsa în prada proprielor ă iele erori și supt neace atacuri, la ari nu va pută se refisce uiuxou drnpă. In uimbă nu este deci scăpare, în limba nu póte fi legalitate, moralitate și prosperitate pentru ună Stată, se câtă în împlinirea datorieloră cetățiănesci. Urarea cea mai mare ce o putemă lora face pentru anulă 1875, este ca Românii, desceptați de atâta grele încercări, sé ’și implinescu în fine datoriele către țară și către ei Sașii. Și pentru ca toți Românii să ’și cunoscu și implinescă aceste datorii, urămă numerósei și strălucitei pleiade de bărbați luminați, se alungă în fine a’și cunosce puterea și a ’și Împlini, pentru binele țârei și pentru propria loră redicare, datoriele pe cari astăzi le nesocotescă într’ună modă atâtă de puțină demnă de deoșii. Nu într’un Zb 23 doriraÜ se fiă de veselii și de fericită inaugurare a unui noă ană, vomă vorbi despre condițiunile mai multă decâtă deplorabile în care se află circulațiunea pe calea Pitescu-Vărciorova. Ceea ce se vede pe acesta liniă, nu s’a văzută âncă pe nici una alta. In numărul ă viitoră vomă da orecari amănunte, ce vor proba că anomalia este fără semenii. Se nu începemă anulă 1875, fără a da cititorilor și vă scrie bună. Se asigură că guvernul , în urma energicei și decisei opuneri făcută de Q. Gr. Cantacuzino cererii de a se ipoteca căiele nóstre ferate, ară fi respunsă la Berlin că este peste putință de-a se satisface și uă asemene pretențiune. Déca acesta scrie s’ar confirma, după cum sperămă, apoi tobă onarea respunsului dată lăcomiei fără sauă nici sfiielá a concesionarilor, prusiani va reveni d-lui G. Catacuzino. Totuși, chiară atunci va remânea întrebarea: suntemüare scăpați? nu se va recurge ore la violențe mai sfruntate decâtă tota-de-ora, spre se putea esecuta înaltele ordine de la Berlin, ce ne costă deja atâte milione și atâte umiliri ? țiarele momentulă străine primite pănă în punerii supt presă ne mai aducă în privința Spaniei următorele amănunte: Marchisula Vega d’Armijo, ambasadorele Spaniei la Madrid, și-a datit demisiunea. Marchisula Morins, ministrul marinei, prepară un notă diplomatică către puterile străine, în privința avenimentului lui Don Alfons. Guvernele Italiei și Portugalie au felicitată pe guvernule spaniole. Locuitorii din colonia spaniolă Porto Rico s’au pronunciatú pentru Don Alfons. Noulü guvernul din Madrid a suspendata juriulu. La Barcelona a fostu în ziua de 4 ianuariă un mare revistă militară pentru proclamarea lui Alfons de rege ala Spaniei, unu Te-Deum s’a cautat în tóte binamicele. Represintantele militară din Lon.í. uíü -tm n.,„ r> la Tolosa telegrama urmatóre: „1 Ianmriű, oficicM. —Pronunciamentulu alfonsista nu aduce nici oă schimbare în situațiunea carlistă. Armata nostra va fi întărită și a inamicului va fi slăbită prin acesta schimbare. Câta pentru viitor, lupta se va termina prin arme, pe câmpula de bătaie.“ Times publică un telegramă, cu data de 4 ianuarie, din Philadelphia, în acestá cuprindere: „Afirm că instrucțiuni au fost atrimise ministrului Stateloru-Unite, pentru a lu autoriza să recunoscă noula guverna spaniole îndată ce Don Alfons se va instala la Madrid.“ Generarele Martínez Campos a fost înălțată la demnitatea de locotenente-generale și comandante-șefă al armatei din Catalonia, în locuia lui Lopez Dominguez, destituita, fiindu c’a stata su óre care reservă ciuda is’a comunicata scriea despre pronunciamentulu înlocuitorului său. Gazetta oficiale auundă că guvernul a s’a ocupata in íntrega a regula schimbarea prefecților, și publică deja mai multe numiri de guvernatorii civili luați dintre vechii guvernatori din timpul Isabelei. Pe de altă parte se face pregătiri la palatuli regale pentru primirea adolescentului. Vechiul mare și aleala palatului a fost reinstalată în funcțiunile sale și se ocupă cu mobilarea salonelor. Trombă regale, care fusese depusă la museu, precum și argintăria pe care și-o însușise d-l Serrano, negcesită numai cu dreptulu de usufructu, sau adusă la locă, țîia rulă Epoca, orga "'ficiosă ală no’dui regime,'"asio ■'reșialelă Serrano „a te patriotismă și c’uă abnegațiune cari îlă onoră, că se pline la disposițiunea regelui”. Asemenea d. Sagasta, cânda a fost și rncunosciințata de Primo de Rivera și de ministrul de resbela Bodoya că garnisona din Madrid (inițiată și îndemnată de dânșii) voiesce să proclame pe Don Alfons, se zice că de uăcamdată le a răspunsă : „Dați ’mi 6 batalioni. Șase batalioni numai și mă închidă cu ele in acesta Capela, unde va trebui să vie cu forța ca să mă scotá.“ A fosta destula ănsă uă simplă invitațiune din partea lui Primo de Rivera ca să ’și dea demisiunea, și curagiosulö ministru renuncia Îndată la batalioni, mărginindu-se a ’și lua pălăria și bastonulü ș’a se îmbrăca cu ușia. Se scrie de la Roma Corespondinței Havas „că avenimentulu lui Don Alfons a produsu la curtea pontificală celă puțina totă atâta plăcere câta ară fi produsü avenimentulu lui Don Carlos. Don Carlos este fórte estremst, și prin urmare ar fi mai supărătoră bisericei și ar fi ave mai puțini sorți de durată decât a Don Alfons. Se pare apoi că în episcopatura spaniole sânta mai mulți alfonsiști decâta carliști“. E că acum cum apreciază foiele germane evenimentele din Spania, vu respurmineu, provinciaiétóia semioficială din Berlin. Zicea că evenimentele din Spania, deși sosite mai repede de câta sa credea , erau CU tate acestea prevăzute. Guvernele, recunoscând pe marerialele Serrano, își dedeseră bine sema că starea de lucruri pe care o conducea nu putea fi de câta provisoriă, și recunoscerea a’avea de scopa de câta d’a salva cea a ce mai rămăsese dintr’uă constituțiune politică care avea să se aplice in viitorü. Tóte aparințele suntü pentru realisarea acestei speranțe“. Gazetta de Colonia, după ce consilieza pe junele rege a studia istoria periadei de la 1836 —1860 și d’a merge pe urmele iei, apoi adauge : „Daca cu noulü regime va trebui să vie la putere clerulö, acesta reacțiune ară justifica măsurele de precauțiuni ce-arü lua puterile cari, acum câteva luni, nou recunoscută decâtă pe Serrano ca șefa al guvernului spaniole și ala puterii esecutive.“ Din Francia nimicit mai nou decâta soriile date de ultimele nostre telegrame. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI Roma, 26 Decembre. Camera ’și-a votata vacanție până la 18 ianuarie cu trei Zhe mai ’nainte după cum se obicinuiesce, din causă — se Z‘ce— cu mai [ne -e" pătați din drepta erau deciși se plece •na, și ministeriul seemende