Romanulu, iunie 1875 (Anul 19)

1875-06-01

ANULU ALU NOUE­ SPRE-fIECELEA Redactiunea VOIESCE­I 1 TEI PUTE Oi­-ce cereri pentru Romania, se adre­­seza la administratiunea istarului. ANDNpRI, In pagina IV, spatiul 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei A se adresa LA PARIS: la d. Órain 9 rue Drouot. LA LOJiDRA: la d. Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LA VIEAN: la d-nii Haasenstein gi Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusa. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAPICU ALU­I ROMANULUI». London, 11 Iuniü. — D. D’Israeli, respui­­nsende la Camera comunelor, la un interpelare, ^ise ca, de la emanciparea catoliciloru, nu s’a a­­plicatu legea care opresce pe iesuiri In Englitera. Ministrulu adauge ca nici acum nu se ca servi d’acea lege, reservandu apli irea iei numai la case candu va fi necesariu. si DUMINECA 1 IUNIU, 1876: LUMINEZA-TE §1 VEI FI a­bonamente In Capitalo: un anu 48 leí; §ése luní 24 lel; trel luní 12 leí; uá luná 5 leí. In Distrlcte: un anö 58 lei; §ése luní 29 leV. trei luní 15 leí; uä luná 6 le> Francia, Italia §i Anglia, petrimestru fr. 20, Austria ^i Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS : la d. Darras-Hal­­graine, rue de l’ancienne come­­die 5, §i la d. Órain 9 rue Drouot LA VIENA : la d. B. G. Popovicí, Fleich­­markt, 15. Articlele nepublicate se vorö arde. (A) Editiunea de sera BUCURESCI, S Sä­ IE­ Crimele se dovedesc­ adese mai bine prin actele cele simple de catü prin fapte mai Insemnate. ^ Na^iunea a auziti pe ministrii m­ar­­turinde c’au luatu íngagiaminte mari. Ea afla prin mai multe acte, Intre cari casele ferate gi invoielele comer­­ciale, gi prin lungi gi felurite suferind I, cu guvernulu din noptea de la 11 Martie s’a ingagiatö catre straini d’a le da, prin gine de ferit gi cestiunile economice, in deplina posesiune a era Româniloru. Ne vom­ Incerca asta­ si se mai dovedimü acesta durerosü a­­deverit prin acte mai simple. Ministrii spunu represintantilor­ puterilor­ straine, spunu Capului Sta­­tului si, prin sfrare­gi prin mesagii, ensági natiunii cä este liberä, avutä, fericita gi plinä de recunoscint a gi de iubire pentru dengii. Credu ei cea-a ce spuna ? Déru d­’arti crede, este evidinte c’arü lasa natiunii cea mai deplina libertate spre a manifesta onsági iubirea gi recunos­­cint a iei. Este evidinte c’amü lasa alegerile libere si ne-arti­stice, precum le-ama <Jisü gi le $c­ema noi:—poffci^i la cer­­care. Noi ne-am­ dusu, ca particulari gi ca ministrii, lu cämpulu Libertä^ii, nu mi^loculu a una suta mii de ómeni, g’ama provocata libera spresiune a na­tiunii. Invitämü, asta^i chiaru, pe d-nu­ ministrii, se mergemu cu toții acolo, sé spunemu, fie-care la rêndulu séu, cea-a ce credemu, gi sé lasämu pe to$i locuitorii Bucurescilorü sé spuie indatu la rêndulu loru de suntu pen­tru dumnéloru séu pentru noi. Noi ne-amu dusu acolo la 10 Maiu 1867, cu Capulu Sfatului gi ’n pre­­sintea tutorii represintant ilorü pute­­riloru straine, gi marea majoritate a ^j­cuitoriloru Capitalei, impreuna cu delegatiunile tutorii judecielor si,a ma­­nifestatu ln unanimitate opiniunea na­tiunii. Ministeriulu actuale a fugitü necon­­tenita de natiune, gi chiaru ln­­ jiua de 10 Maiu s’a ascunsu de dénsa g’a mersu pen’a consilia pe ensugi Capulu Sfatului d’a se retrage ’n acea­­ zi in muntii Muscelului. Faptele, dovedindu necredinta in na­­tiune, ne arata totu-d’ua­data ca d-nii ministrii sciü ca rele suntü actele loru, gi prin urmare ca se facu cu precugetare, cu cugetare gi ’n depli­na cunoscinta de causa. 1?ändü omulu se fesoresce pen’a spune unu neadeverit, o face numai spre a pute inceta pe cine­va. Pe cine voiescu se ’ncele d-nn­ mi­nistrii candü spunü ca nasiunea este liberä gi se resfeja ’n fericirile celui mai deplina regime constitutionali? Pe énsági Impricinata ? Déru ea scie mai bine de cate to# cea-a ce sufera, gi to# cunoscu ca satenii suntu re­­dugi a cere milá pe stradele oragieloru. Pe represintan#! puteriloru straine? Déru ei au védutu cu ochii loru, celu pu*nü in Bucuresci, ca nu ceta­­tenii, ci bandele alegu pe deputat; ei sciu cu justi#a, ca gi puterea le­­giuitóre, suntu desfiint ate de faptu; ei sciu ca ensagi Comuna este un aso­­luta aservire gi ca primarii suntu sim­­plii agin# direc# ai guvernului, gi d’acea­ a gi ceru totu ce le place, nu paguba gi pentru peirea ^orei, cunos­­céndu ca guvernulu, neputêndu sé le opuie voin^a na#unii, este silitu sé de ori-ce i-se va cere. Invederatu flindu dérit ca d-nii mi­nistrii sciü ca nu potu inceta nici pe na#une, nici pe represintan#i puteri­loru straine, nu mai rémane de ’nce­­lata de catu singura Capulu Statu­lui. Catu timpu énse póte dainui iso­­larea sea de na#une ? Catu timpu va mai pute­a jice ea: — „déca regele arti sei?“ Cum se chiama ia sine acesta faptu, gi cu care scopu comitu d-nii ministrii crimele, candu sciü bine la ce resultate catu s’ajunga fatalminte incela#­ gi ’ncelatorii? Cutesarea crescenda mereu, d*nn­ ministrii a Jica: „Camera actuala este luminata, dotata cu atata inteliginjja, gi ani­­mata de ideiele g’aspira#unile cele mai seriose gi patriarcice.“ Splendida ! Dérü eine ére va crede ca majoritatea Camerei contine lu­­mina, inteliginta gi solvita térei ? Pe cine pute-va ’ncela guvernulu cu a­­césta oficiala fotografia a chiama#­­lora sél ? Pe natiune ? Déru ea cunosce pe fiii sei. Pe straini ! Déru ei au studiatu téra gi soiü bine carii dintre Romani au meritatu ura déru stima léra gi carii decoratiunile gi dispretulu loru. Pe Capulu Sfatului? Déru aci celu putinu cu greu se va face amagirea, caci elu a vétjutü deja gi va vedé mai d’aprópe pe chiamatii consiliari­­loru sél! Avemu déja gi dreptulu gi datoria se punemu din nou intre­­barea: Cu care scopu comitu crimele d-nn­ ministrii, candu sciü bine la ce resul­tate cata s’ajunga fatalminte Incela­­torii gi ’ncelatii ? Nu este adeverata, <ficü d-nii mi­nistrii, ca, pe linga sdrobirea colónei, care se numesce puterea legislativa, séü mai drepta suveranitatea natiunii, s’a surpatu gi colóna care se numesce putea judecatoréscu. Pe cine póte ’ncela g’acésta negare, candu este dovedita ca cabinetulu in­­tregu. Impreuna cu Popa-Tache, a­­vendu resedinta la politia, „§’a insu­­§ita atributiunile parchetului“ ? Pe cine mai potu face se­créija d-nii ministrii ca n’au ucisu Justitia, candu atatia distingi magistrati au demisionatui, dechiarandu oficiale, dum­nélorii, natiunii si Europe!, ce se re­­tragu „nevoindu a lucra contra legii s i demnitatii de magistrati“ ? Pe eine n’aü indignatü, cándü cute­­sarä se scrie cä magistra#! demisio­­nati suntü : „Sburdalnici, pripiti, amági#, séü j avéndü legäturi cu partita rogiä“ ? | Dérü se scie ca multi dintre ma­gistrati cari n’au voitü se lucreze „contra legii g’a demnitatii“ suntu rude cu asociatii guvernului, éra nu cu amicii nostrii politici. Dérü, déca dechlara c’acesti ma­gistrati suntu sburdalnici, pripiti g’a­­magiti, totu asta­ felu cata se fiu ne­­aparate g’acei numarogi legist!, bar» bat! de sclvnta gi proprietar!, din Bu­curesci gi din tarä, cari au salutatu cu iubire gi cu respectu actulu patrio­­tica alü magistratiloru demisionati. A­i credu d-nii ministrii ca va fi unu singura omü ouestü, care s’admitä cu mai totu produsulu natiunii in timpu de 30 de ani este sburdalnica, pri­­pitü gi lesne de amagite; unu singura omu care se ’i cre<Jä cä n’a mai ré­­masü In térá barbati positiv!, cu minte, cu cugetü gi ett consciinta ro­­mánésca, de catü numai d-ni! Lascar Catargi, Boerescu, Florescu, Dumitru Ghika si Popa-Tache ?! Ori­catu de mare arü pute fi In­­ganfarea acestora ilustrii, invetati si morali servitori ai intereselor­ stra­ine, este peste putinta se fi ca^uta intr’uä asemene sburdalnica credinta, prin urmare avemü dreptulü se con­­statamu ca crimele se comita cu pre­cugetare, spre a degrada natiunea, in lutru gi ’n afara, g’a provoca despe­­rarea. M­inistrii autooara se serut; inai de m­u­^ica noi suntem acei carii au pusti gi puna pe Capulü Statului „in discu­­siunile si luptele de partite“. Se nu creita, multu decoratii sfet­­nici, ca ne apartimu pentru a lingugi. De la 1847 gi pân’acum, nu este nici unu ministru si nici unu Domnu ca­­ruia nu i-amü spusu la timpu ade­­vérulu, ci nimeni care se pótá cu te­­meiu se nege acesta faptu. Nu lingugimü, caci voimu Stabili­tatea, era nu rescula, iubirea natiu­nii, éra nu ura iei, gi stima straini­­loru, éra nu dispretulu loru g’ala tu­­turoru ómeniloru onorabili. Scima c’adeverulu displace adese Domnitoriloru; déru mai scima ca cei cari urascu profesiunea d’a servi pla­­cerile gi pasiunile omenesci suntu da­­tori se spuie adeverulu cu ori­ ce preta, caci asta­felu ceru interesele cele mari ale natiunii, onorea si demnitatea personale. Acum ca totu-de­una, nestramu­­tati de pe acesta terema, ara tarama natiunii staruinta cu care fostii con­­siliari ai fostilorü Domii igi urméza gi dengil profesiunea loru, puind fi ne­­contenita Inainte pe Capulu Statului in actele cele mai rele si mai com­­promitetóre. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui in afacerea Strousberg-Ambion. Au pus i nainte pe Capulu Sta­tului, cereuda Camerei si primesca abdicarea sea sca se consimta la ab­­dicarea natiunii. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, consiliandu’la a le da guvernulu. In momentulu cauda publiculu vé^u se bataia din picioru a d-lui de Radovici. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui, consiliandu’la a face caietorii elec­torate g’a se decblara asta­fela sustii­­­orele unora indivizi gi inamiculu tu­torü celora­l­alte partite. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui, facandu-le a suptscrie decrete de numire In functiuni a furiloru dove­­diti ai averii publice, g’a grava pe banditii alegetori ai ministriloru, o­­sanditi pentru unele din crimele co­­mise. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui cu cereri de dotarii g’apanagii, scrise prin taina de catre onsugi mi­nistrulu Boerescu. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui, dandu-’i se rostescu mesagii cari contina cele mai patente neadeveruri gi ’n cari s’acusa fostii sér consiliari de perturbatori gi de simplii cergiu­­tori de portofolie sau alte ghiagesturi. At­ pusu ’nainte pe Capulu Sfatu­lui, lásandu se se publice, fara des­­mintire, prin­­ fiarele austro-ungare, ca elü a promisü ca va da linia Ploiescu­­Predelu, pe candu ea era respinsa de Camera, g’adaugéndu c’acésta o face gi ’n interesulu séu personale. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui, facêndu cestiune ministerial pen­tru aceagi linia­ ferata austro-ungara. Au pusu ’nainte pe Capulu Statu­lui, isolandu-lu de natiune, oprindu­­lu d’a primi petitiunile iei contra mi­nistriloru, séu — la dumnéloru rémane alegerea— d’a cerceta de sunta séu nu adevarate crimele ce i­ se denund­a. Au mersu in fine cu delirul­ pén’a pune ’nainte pe Capulu Statului chiar­ in acea...............afacere, cunoscuta supt numele Weisse et Thiel. §i ceru apei ca noi se tacemu gi se nu denunciámü $erei gi Europei aceste crime? Se lasämü sé se com­­promisca totu, fiindu­ ca ne amenintja osânda d’a fi numiti anti-dinastiei séa — cea­ a ce este mai compromis cé­­tora pentru Capulu Statului, — pen­tru ca­­ fieü ca marturirea adevĕru­­lui ne va atrage urgia sea ! Puteryĭ, domni ministrii, pute^i se ne amenin^a^I — cum fácura^I ieri chiarü in Caraera—cu tóte trasnetele vóstre, caci v’ama­n Jissi­gi vé repe­­rsima ca un voma inceta, acum ca gi ’a trecutu, d’a spune adevĕrulu cu ori­ce pre$a, g’a lupta spre a ve o­­pri in distrugetórea vóstra nebunia. Anca va dovédá ca misiunea minis­­triloru este d’a ’ncela pe Capule Sfa­tului d’a’la isola de nat­iune. Suntu ani de candu consiliamu aci pe totci Românii d’a se ’ntruni pe tere­­muri constitutionale pentru apararea dreptului. Suntu ani de candu indemnama pe toti Românii d’a fotografia suferintele ^erei d’a le pune supt ochii Capului Statului, Pressa a combatutu de mórte con­­siliere nóstre, dechiarandu-le de per­­turbátóre si resturnatóre. Joaia trecuta chiarü, primulu or­­gani alü ministrilorű incepu primul­ séu articlu (Jicendü : „De patru ani totu face apeluri si mustrari d. C. A. Rosetti, ca se s’a­­dune in jurulu séü g’alu partitei sale tóté grupurile si individualitat ile po­litice nemult­umite, spre a forma un to var égiá etc. etc.“ Totul cunoscu ca ’ndemnurile nóstre au fostu d’a se ’ntruni tóte partitele intre densele, éra nu in jurulu indi­­viisiloru, spre a face sé se cunósca starea de pesre ’n care se afla ^éra gi­ne se restabilescu regimele consti­tutional in tóta tária sea. La ce potti supara pe cine­va aceste consilie ? Déca­téra nu sufera, ce pésa minis­­triloru de neadevarurile ce se voru pune supt ochii Capului Statului ? Déca sufera, cum sustinemu totí, care le este scopulu ce urmarescu candu oprescu pe Capulu Statului d’a autji, d’a vede gi cunosce adeverulu, gi candu sciü bine la ce resultate a­­lungu incelatii gi ’ncelatorii? Anca va dovedá ca ministrii suntu insarcinati d’a isola pe Capulu Statu­lui de natiune g’a’lu imbranci in gu­­vernamentului personale ne-a datit-o la 22 Maiu cela­l­altu organi demna alti ministriloru, care l’au facutu in lag­ supt titlulű Independinta romana: „Coalitiunea monstruósa. Invinsa pe téremuri legala-constitutionale gi plina de mania, ea a ales­ calea per­­turbatóre d’a petitiona Capulul Statului, speranda a provoca desor­­dinea d’a distruge edificiulü nationale. Ore gi d’asta data toleranta guvernu­lui va permite un atare ’ncercare pe­­riculosa, pregatita cu scopu d’a trece peste capetele ministriloru ? N’avemu legi spre a ne apara, gi ua térá spre a sdroM p’acesti turburatori coali­­satri gata a bantui pe mormantulu Romaniei? „Ministrii vor­ regina, cor­ Aliri Te­lfirillitAvn VAUli K­A+n, Domnulü terei va decreta si pro­­­mulga salvarea comuna.“ Agia dérü a reclama la Domuü este, dupa d-nii ministrii, a comite unü actu de rescrétire. A spune Domnului adeverulu g’a’i cere dreptatea este a provoca desor­­dine, a distruge edificiulü nationale, caci, dupa actualii sai consiliari, ele trebuie sa se isoleze cu totul­ de na­tiune si se decrete cea-a ce va fi pla­­cerea sea sau a ministriloru. Cea­ a ce spuse independinta la 22 Maiü o repetita ministrii in sedinta de ieri a Camerei. Credinta nóstra fiindu contraria, gi sicuri cu numai adevérulu gi ’ntruni­­rea tuturoru, pe teremulu dreptului, alu libertatii g’alu suveranitatii na­tiunii, póte aduce binele, propagirea d’adevarata stabilitate, voma inchiria asta<s­i reproducéndu consiliere ce-a datu Edgar Quinet la 1857 Roma­­niloru in genere ai Domnului strainu in parte: „In facia acestui stelagiu ruinatoru, ce arü puté face una bietu princi­pe din Europa, dée’ara intreprinde singura lupta? Nu este ’ndouiela ca va fi invinsa prin puterea vnerpei ce reusa scie s'o gasesed la timp, candv­u este de trebuinta. „In servitudine, ori­ce flagelü este neatacabile, caci elü se póte nega s’ascunde in intunecime. Voiesei se te cobori in acéle braigii? (gouffres) aibi dreptu tovaregia consciinsca publica, caci numai candu vei lua-o de mar­­turii gi de judecatorii vei pute is­­buti. „Asta­ f­elű principele, pe care ’iü pre­­supunemű celu mai bunu gi celu mai tare, nu va face binele de catu cu conditiunea d’a ave dreptu ajutoru intregulu spiritu ale natiunii, desceptata aQi^atű, prin revelarea ranilor­, asupra carora adormise. „Ce ideia degertá d’a crede c’une

Next