Romanulu, iunie 1875 (Anul 19)
1875-06-01
ANULU ALU NOUE SPRE-fIECELEA Redactiunea VOIESCEI 1 TEI PUTE Oi-ce cereri pentru Romania, se adreseza la administratiunea istarului. ANDNpRI, In pagina IV, spatiul 30 litere petit 40 bani In pagina III, linia petit 6 lei A se adresa LA PARIS: la d. Órain 9 rue Drouot. LA LOJiDRA: la d. Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LA VIEAN: la d-nii Haasenstein gi Vogler Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se refusa. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAPICU ALUI ROMANULUI». London, 11 Iuniü. — D. D’Israeli, respuinsende la Camera comunelor, la un interpelare, ^ise ca, de la emanciparea catoliciloru, nu s’a aplicatu legea care opresce pe iesuiri In Englitera. Ministrulu adauge ca nici acum nu se ca servi d’acea lege, reservandu apli irea iei numai la case candu va fi necesariu. si DUMINECA 1 IUNIU, 1876: LUMINEZA-TE §1 VEI FI abonamente In Capitalo: un anu 48 leí; §ése luní 24 lel; trel luní 12 leí; uá luná 5 leí. In Distrlcte: un anö 58 lei; §ése luní 29 leV. trei luní 15 leí; uä luná 6 le> Francia, Italia §i Anglia, petrimestru fr. 20, Austria ^i Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS : la d. Darras-Halgraine, rue de l’ancienne comedie 5, §i la d. Órain 9 rue Drouot LA VIENA : la d. B. G. Popovicí, Fleichmarkt, 15. Articlele nepublicate se vorö arde. (A) Editiunea de sera BUCURESCI, S Sä IE Crimele se dovedesc adese mai bine prin actele cele simple de catü prin fapte mai Insemnate. ^ Na^iunea a auziti pe ministrii marturinde c’au luatu íngagiaminte mari. Ea afla prin mai multe acte, Intre cari casele ferate gi invoielele comerciale, gi prin lungi gi felurite suferind I, cu guvernulu din noptea de la 11 Martie s’a ingagiatö catre straini d’a le da, prin gine de ferit gi cestiunile economice, in deplina posesiune a era Româniloru. Ne vom Incerca asta si se mai dovedimü acesta durerosü adeverit prin acte mai simple. Ministrii spunu represintantilor puterilor straine, spunu Capului Statului si, prin sfraregi prin mesagii, ensági natiunii cä este liberä, avutä, fericita gi plinä de recunoscint a gi de iubire pentru dengii. Credu ei cea-a ce spuna ? Déru d’arti crede, este evidinte c’arü lasa natiunii cea mai deplina libertate spre a manifesta onsági iubirea gi recunoscint a iei. Este evidinte c’amü lasa alegerile libere si ne-artistice, precum le-ama <Jisü gi le $cema noi:—poffci^i la cercare. Noi ne-am dusu, ca particulari gi ca ministrii, lu cämpulu Libertä^ii, nu mi^loculu a una suta mii de ómeni, g’ama provocata libera spresiune a natiunii. Invitämü, asta^i chiaru, pe d-nu ministrii, se mergemu cu toții acolo, sé spunemu, fie-care la rêndulu séu, cea-a ce credemu, gi sé lasämu pe to$i locuitorii Bucurescilorü sé spuie indatu la rêndulu loru de suntu pentru dumnéloru séu pentru noi. Noi ne-amu dusu acolo la 10 Maiu 1867, cu Capulu Sfatului gi ’n presintea tutorii represintant ilorü puteriloru straine, gi marea majoritate a ^jcuitoriloru Capitalei, impreuna cu delegatiunile tutorii judecielor si,a manifestatu ln unanimitate opiniunea natiunii. Ministeriulu actuale a fugitü necontenita de natiune, gi chiaru ln jiua de 10 Maiu s’a ascunsu de dénsa g’a mersu pen’a consilia pe ensugi Capulu Sfatului d’a se retrage ’n acea zi in muntii Muscelului. Faptele, dovedindu necredinta in natiune, ne arata totu-d’uadata ca d-nii ministrii sciü ca rele suntü actele loru, gi prin urmare ca se facu cu precugetare, cu cugetare gi ’n deplina cunoscinta de causa. 1?ändü omulu se fesoresce pen’a spune unu neadeverit, o face numai spre a pute inceta pe cineva. Pe cine voiescu se ’ncele d-nn ministrii candü spunü ca nasiunea este liberä gi se resfeja ’n fericirile celui mai deplina regime constitutionali? Pe énsági Impricinata ? Déru ea scie mai bine de cate to# cea-a ce sufera, gi to# cunoscu ca satenii suntu redugi a cere milá pe stradele oragieloru. Pe represintan#! puteriloru straine? Déru ei au védutu cu ochii loru, celu pu*nü in Bucuresci, ca nu cetatenii, ci bandele alegu pe deputat; ei sciu cu justi#a, ca gi puterea legiuitóre, suntu desfiint ate de faptu; ei sciu ca ensagi Comuna este un asoluta aservire gi ca primarii suntu simplii agin# direc# ai guvernului, gi d’acea a gi ceru totu ce le place, nu paguba gi pentru peirea ^orei, cunoscéndu ca guvernulu, neputêndu sé le opuie voin^a na#unii, este silitu sé de ori-ce i-se va cere. Invederatu flindu dérit ca d-nii ministrii sciü ca nu potu inceta nici pe na#une, nici pe represintan#i puteriloru straine, nu mai rémane de ’ncelata de catu singura Capulu Statului. Catu timpu énse póte dainui isolarea sea de na#une ? Catu timpu va mai putea jice ea: — „déca regele arti sei?“ Cum se chiama ia sine acesta faptu, gi cu care scopu comitu d-nii ministrii crimele, candu sciü bine la ce resultate catu s’ajunga fatalminte incela# gi ’ncelatorii? Cutesarea crescenda mereu, d*nn ministrii a Jica: „Camera actuala este luminata, dotata cu atata inteliginjja, gi animata de ideiele g’aspira#unile cele mai seriose gi patriarcice.“ Splendida ! Dérü eine ére va crede ca majoritatea Camerei contine lumina, inteliginta gi solvita térei ? Pe cine pute-va ’ncela guvernulu cu acésta oficiala fotografia a chiama#lora sél ? Pe natiune ? Déru ea cunosce pe fiii sei. Pe straini ! Déru ei au studiatu téra gi soiü bine carii dintre Romani au meritatu ura déru stima léra gi carii decoratiunile gi dispretulu loru. Pe Capulu Sfatului? Déru aci celu putinu cu greu se va face amagirea, caci elu a vétjutü deja gi va vedé mai d’aprópe pe chiamatii consiliariloru sél! Avemu déja gi dreptulu gi datoria se punemu din nou intrebarea: Cu care scopu comitu crimele d-nn ministrii, candu sciü bine la ce resultate cata s’ajunga fatalminte Incelatorii gi ’ncelatii ? Nu este adeverata, <ficü d-nii ministrii, ca, pe linga sdrobirea colónei, care se numesce puterea legislativa, séü mai drepta suveranitatea natiunii, s’a surpatu gi colóna care se numesce putea judecatoréscu. Pe cine póte ’ncela g’acésta negare, candu este dovedita ca cabinetulu intregu. Impreuna cu Popa-Tache, avendu resedinta la politia, „§’a insu§ita atributiunile parchetului“ ? Pe cine mai potu face secréija d-nii ministrii ca n’au ucisu Justitia, candu atatia distingi magistrati au demisionatui, dechiarandu oficiale, dumnélorii, natiunii si Europe!, ce se retragu „nevoindu a lucra contra legii s i demnitatii de magistrati“ ? Pe eine n’aü indignatü, cándü cutesarä se scrie cä magistra#! demisionati suntü : „Sburdalnici, pripiti, amági#, séü j avéndü legäturi cu partita rogiä“ ? | Dérü se scie ca multi dintre magistrati cari n’au voitü se lucreze „contra legii g’a demnitatii“ suntu rude cu asociatii guvernului, éra nu cu amicii nostrii politici. Dérü, déca dechlara c’acesti magistrati suntu sburdalnici, pripiti g’amagiti, totu asta felu cata se fiu neaparate g’acei numarogi legist!, bar» bat! de sclvnta gi proprietar!, din Bucuresci gi din tarä, cari au salutatu cu iubire gi cu respectu actulu patriotica alü magistratiloru demisionati. Ai credu d-nii ministrii ca va fi unu singura omü ouestü, care s’admitä cu mai totu produsulu natiunii in timpu de 30 de ani este sburdalnica, pripitü gi lesne de amagite; unu singura omu care se ’i cre<Jä cä n’a mai rémasü In térá barbati positiv!, cu minte, cu cugetü gi ett consciinta románésca, de catü numai d-ni! Lascar Catargi, Boerescu, Florescu, Dumitru Ghika si Popa-Tache ?! Oricatu de mare arü pute fi Inganfarea acestora ilustrii, invetati si morali servitori ai intereselor straine, este peste putinta se fi ca^uta intr’uä asemene sburdalnica credinta, prin urmare avemü dreptulü se constatamu ca crimele se comita cu precugetare, spre a degrada natiunea, in lutru gi ’n afara, g’a provoca desperarea. Ministrii autooara se serut; inai de mu^ica noi suntem acei carii au pusti gi puna pe Capulü Statului „in discusiunile si luptele de partite“. Se nu creita, multu decoratii sfetnici, ca ne apartimu pentru a lingugi. De la 1847 gi pân’acum, nu este nici unu ministru si nici unu Domnu caruia nu i-amü spusu la timpu adevérulu, ci nimeni care se pótá cu temeiu se nege acesta faptu. Nu lingugimü, caci voimu Stabilitatea, era nu rescula, iubirea natiunii, éra nu ura iei, gi stima strainiloru, éra nu dispretulu loru g’ala tuturoru ómeniloru onorabili. Scima c’adeverulu displace adese Domnitoriloru; déru mai scima ca cei cari urascu profesiunea d’a servi placerile gi pasiunile omenesci suntu datori se spuie adeverulu cu ori ce preta, caci astafelu ceru interesele cele mari ale natiunii, onorea si demnitatea personale. Acum ca totu-deuna, nestramutati de pe acesta terema, ara tarama natiunii staruinta cu care fostii consiliari ai fostilorü Domii igi urméza gi dengil profesiunea loru, puind fi necontenita Inainte pe Capulu Statului in actele cele mai rele si mai compromitetóre. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului in afacerea Strousberg-Ambion. Au pus i nainte pe Capulu Statului, cereuda Camerei si primesca abdicarea sea sca se consimta la abdicarea natiunii. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, consiliandu’la a le da guvernulu. In momentulu cauda publiculu vé^u se bataia din picioru a d-lui de Radovici. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, consiliandu’la a face caietorii electorate g’a se decblara astafela sustiiorele unora indivizi gi inamiculu tutorü celoralalte partite. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, facandu-le a suptscrie decrete de numire In functiuni a furiloru dovediti ai averii publice, g’a grava pe banditii alegetori ai ministriloru, osanditi pentru unele din crimele comise. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului cu cereri de dotarii g’apanagii, scrise prin taina de catre onsugi ministrulu Boerescu. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, dandu-’i se rostescu mesagii cari contina cele mai patente neadeveruri gi ’n cari s’acusa fostii sér consiliari de perturbatori gi de simplii cergiutori de portofolie sau alte ghiagesturi. At pusu ’nainte pe Capulu Sfatului, lásandu se se publice, fara desmintire, prin fiarele austro-ungare, ca elü a promisü ca va da linia PloiescuPredelu, pe candu ea era respinsa de Camera, g’adaugéndu c’acésta o face gi ’n interesulu séu personale. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, facêndu cestiune ministerial pentru aceagi linia ferata austro-ungara. Au pusu ’nainte pe Capulu Statului, isolandu-lu de natiune, oprindulu d’a primi petitiunile iei contra ministriloru, séu — la dumnéloru rémane alegerea— d’a cerceta de sunta séu nu adevarate crimele ce i se denunda. Au mersu in fine cu delirul pén’a pune ’nainte pe Capulu Statului chiar in acea...............afacere, cunoscuta supt numele Weisse et Thiel. §i ceru apei ca noi se tacemu gi se nu denunciámü $erei gi Europei aceste crime? Se lasämü sé se compromisca totu, fiindu ca ne amenintja osânda d’a fi numiti anti-dinastiei séa — cea a ce este mai compromis cétora pentru Capulu Statului, — pentru ca fieü ca marturirea adevĕrului ne va atrage urgia sea ! Puteryĭ, domni ministrii, pute^i se ne amenin^a^I — cum fácura^I ieri chiarü in Caraera—cu tóte trasnetele vóstre, caci v’aman Jissigi vé repersima ca un voma inceta, acum ca gi ’a trecutu, d’a spune adevĕrulu cu orice pre$a, g’a lupta spre a ve opri in distrugetórea vóstra nebunia. Anca va dovédá ca misiunea ministriloru este d’a ’ncela pe Capule Sfatului d’a’la isola de natiune. Suntu ani de candu consiliamu aci pe totci Românii d’a se ’ntruni pe teremuri constitutionale pentru apararea dreptului. Suntu ani de candu indemnama pe toti Românii d’a fotografia suferintele ^erei d’a le pune supt ochii Capului Statului, Pressa a combatutu de mórte consiliere nóstre, dechiarandu-le de perturbátóre si resturnatóre. Joaia trecuta chiarü, primulu organi alü ministrilorű incepu primul séu articlu (Jicendü : „De patru ani totu face apeluri si mustrari d. C. A. Rosetti, ca se s’adune in jurulu séü g’alu partitei sale tóté grupurile si individualitat ile politice nemultumite, spre a forma un to var égiá etc. etc.“ Totul cunoscu ca ’ndemnurile nóstre au fostu d’a se ’ntruni tóte partitele intre densele, éra nu in jurulu indiviisiloru, spre a face sé se cunósca starea de pesre ’n care se afla ^éra gine se restabilescu regimele constitutional in tóta tária sea. La ce potti supara pe cineva aceste consilie ? Décatéra nu sufera, ce pésa ministriloru de neadevarurile ce se voru pune supt ochii Capului Statului ? Déca sufera, cum sustinemu totí, care le este scopulu ce urmarescu candu oprescu pe Capulu Statului d’a autji, d’a vede gi cunosce adeverulu, gi candu sciü bine la ce resultate alungu incelatii gi ’ncelatorii? Anca va dovedá ca ministrii suntu insarcinati d’a isola pe Capulu Statului de natiune g’a’lu imbranci in guvernamentului personale ne-a datit-o la 22 Maiu celalaltu organi demna alti ministriloru, care l’au facutu in lag supt titlulű Independinta romana: „Coalitiunea monstruósa. Invinsa pe téremuri legala-constitutionale gi plina de mania, ea a ales calea perturbatóre d’a petitiona Capulul Statului, speranda a provoca desordinea d’a distruge edificiulü nationale. Ore gi d’asta data toleranta guvernului va permite un atare ’ncercare periculosa, pregatita cu scopu d’a trece peste capetele ministriloru ? N’avemu legi spre a ne apara, gi ua térá spre a sdroM p’acesti turburatori coalisatri gata a bantui pe mormantulu Romaniei? „Ministrii vor regina, cor Aliri TelfirillitAvn VAUli KA+n, Domnulü terei va decreta si promulga salvarea comuna.“ Agia dérü a reclama la Domuü este, dupa d-nii ministrii, a comite unü actu de rescrétire. A spune Domnului adeverulu g’a’i cere dreptatea este a provoca desordine, a distruge edificiulü nationale, caci, dupa actualii sai consiliari, ele trebuie sa se isoleze cu totul de natiune si se decrete cea-a ce va fi placerea sea sau a ministriloru. Cea a ce spuse independinta la 22 Maiü o repetita ministrii in sedinta de ieri a Camerei. Credinta nóstra fiindu contraria, gi sicuri cu numai adevérulu gi ’ntrunirea tuturoru, pe teremulu dreptului, alu libertatii g’alu suveranitatii natiunii, póte aduce binele, propagirea d’adevarata stabilitate, voma inchiria asta<si reproducéndu consiliere ce-a datu Edgar Quinet la 1857 Romaniloru in genere ai Domnului strainu in parte: „In facia acestui stelagiu ruinatoru, ce arü puté face una bietu principe din Europa, dée’ara intreprinde singura lupta? Nu este ’ndouiela ca va fi invinsa prin puterea vnerpei ce reusa scie s'o gasesed la timp, candvu este de trebuinta. „In servitudine, orice flagelü este neatacabile, caci elü se póte nega s’ascunde in intunecime. Voiesei se te cobori in acéle braigii? (gouffres) aibi dreptu tovaregia consciinsca publica, caci numai candu vei lua-o de marturii gi de judecatorii vei pute isbuti. „Asta felű principele, pe care ’iü presupunemű celu mai bunu gi celu mai tare, nu va face binele de catu cu conditiunea d’a ave dreptu ajutoru intregulu spiritu ale natiunii, desceptata aQi^atű, prin revelarea ranilor, asupra carora adormise. „Ce ideia degertá d’a crede c’une