Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)

1876-07-01

Alegerea consiliului județianu de Ilfovt, întrunirea publică ținută ieri soru, în scopu de-a stabili uă înțelegere asupra candidaturelor și pentru consiliulü județiant, a alesu unii comitatu, de mai mulți cetățeni din cei mai notabili, cu însărcinarea de-a delibera elü asupra acestei cestiuni și de-a propune alegetorilor candidații pentru alegerile de la 1 — 7 Iuliu cuvinte. Acesta comitatu s’a și întrunită astăzi, s’a înțeleșit și are onore de-a propune alegetoriloru colegiului I și II de Ilfov, pe urmatórele persone : Pentru colegiulu I. D. C. Bosianu — N. T. Opreanu — D. Yereas Pentru colegiulu I. D. Colonelu V. Ghergheli — Scarlata Papadopolu — Teodosie Christescu. Comitatului va avea o nouă întrunire, în urma căreia, va propune și pe candidații la colegiulu III și IV. SERVICIULU TELEGRAFICU ALU «ROMANULUI». Belgrad, 11 Iuliu, ofi dale.— Mali Zvornice, uă cetățuiă turcescă da pe pământul Serbiei, situată faciă 'n facă cu marele fejwornik din Bosnia, a fostă luată după uă luptă în care Turcii au avută 2000 morți. In ținutul Vudinului, poporațiunile se rădică în mesă și formeză avantagarda armatei serbe; poporațiunea turcă din Vidin s’a retrasă în citadelă; chreștinii singuri au remasă în orașă. Belgrad, 11 iulie (sorginte serba). Turcii părăsindă rîpa dreptă a Drinei, armata de la Timok a făcută recunoscere pene la Vídid. Pe fruntaria, la Knisewatz, a fostă, în «ziua de 6 luliă, uă luptă înverșunată de 7 ore în contra unor puteri superiore ale Turcilor», cari se aflaă pe înălțimi. Sârbii au luată drapele, arme și sătură. Ragusa, 11 iuliă (sorginte turcă).— Lângă Podgoritza a fostă uă luptă între două batalioni de Turci întărite și cu voluntari și între 5000 Muntenegreni, cari au fost respinși în întăriturile lord. Muntenegrenii au perdută 400 morțî, 400 răniți, arme și munițiuni. Perdeale Turciloră au fost 11 morțî și 25 răniți. Din Severinü ni se trimite următorea 4 telegramá cu data de 11 Iuliu: Astăzi tunulă Sfirbiloră lovesce forturile cetății Vidinului; (Turcii, în loc de a se împotrivi adversarilor), după regulele resboiului, caută resbunare asupra poporațiunii chrestine din orașă; ieri 316 comercianți fruntași fură măcelăriți; astăzi măcelură chrestiniloră urmeză in generală, fetele, copiii, bătrânii fără escepțiune cadă victimă. Ece reformele constituționale promulgate de sultană în faca Europei civilisate! -Im Emilii Costinescu, primii redactorii alu ROMANULUI. Scumpe amice, Cândă unu «Jiara nu este liberü din tóte puuturile de vedere, nu’și póte împlini pe deplina înalta și bine-facotórea sea misiune. Datoriele mele ca președinte al Camerei puteadu împedeca uneori acelea ale redacțiunii și direcțiunii unui Jiaru, suntu silitü sa’ți lasa din nou sarcina j direcțiunii Românului. Acestă sarcină ți-o lasa în totu întregimea iei, asta-felu cum ai avutu-o ș’ai purtatu-o cu atâta vîrteșiă și demnitate în totu timpulu câtă am lipsită din țară. Românulu, liberu asta felu, precumu a fostu totu deuna, de legaminte cu biurourile Camerelorü și cu ministeriulu, va puté se’și împlinescu misiunea cu nepărtinirea și cu dreptatea cu care s’a silituse și-o ’mplinéscu în timpă de 20 de ani, ș’a meritată astafelu puterica ș’onorătorea susținere ce a dobânditu de la marea majoritate a națiunii. Urându-’ți putemi noul pentru luptele cele noui ce se desfășoară naintene, îți strânge mâna cu iubire de tată și de amicii. C. A. Rosetti. BUCUM, S ÄRI Reproducem astăzi din nou după edițiunea de dimineță a numărului din urmă, declararea urmatore citită Luni de primulü-ministru în aplausele Adunării naționale: „După inițiativa guvernului română și mulțămitâ sprijinului binevoitoră ală puterilor garante, înalta Porta a acordată la cererea României de a se neutralisa partea Dunării intrată între gura Timokului, în facia cu Gruia, și între Verciorova, înalta Porta s’a îndatorată de a nu trimite flotilei sea în acea parte a Dunării, cu condițiune ca România să nu permită pentru Serbia formarea de bande și transporturi de arme. Totă două-dată guvernul română a dobândită de la guvernul- sârbă ca insula-forță Ada Kale și ca garnisona și poporațiunea sea otomană să se bucure de aceiași neutralitate. Guvernul română a primită și oă sarcină de onore și de ospitalitate, aceaa de a da provisiuni de hrană poporațiunii și garnisonei din Ada-Kale, negreșită cu cuvenita compensațiune.“ Pentru prima ora de mulți ani România dobândesce ceva pe tărâmulu relațiunilor internaționale. Acesta frumose isbânda, acestă actă de bună politică și de bună vecinătate, nici că se putea săvârși, decâtă prin venirea la putere a partitei naționale-liberale, prin reintrarea în a ea înțeleptă politică străbună, care constă în a sei se ne folosimă cu dibăciă de momentă și de împrejurări. N’avemă trebuință se felicitămă guvernulă; elă n’a făcută decâtă să’și îndeplinescu cu sânțemă datoria de guvernă ală partidei naționaleliberale; avemü énse dreptulă se întrebămă pe aceia cari prin ușurpareaă guvernată șăpte ani acestă nefericită țeră , în atâția ani câtă trâmbițarăți mereă că nici vă dată ca supt voi România n’a fostărădicată în facia străinătății, care este adulă ce l ați putea compara cu cea-a ce a dobândită guvernulă partidei naționale, după abia două luni de guvernare 1acă ce va să (fie& ună guvernă adusă la putere prin sîlincirea voinței naționale și prin falsificarea regimului constituțională , și nu guvernă adusă de voința națională. Unulă, neavăndă nici mă sprijină în țeră și căutândă mereu sprijinulă străinului, nu caută de câtă se procure străiniloră avantagie în dauna țărei, spre a și’i face favorabili. Altule, represintândă țara și voințele iei, nu póte se țintască în relațiunile internaționale de câtă se dobândesc de la străini avantagie pentru țară, spre a nu perde, ci din contra a’și întări sprijinul ă iei. N’avemă trebuință să arătămă care este înțelesulă politică ală neutralilán! dobândite , când e vorba de îndatorirea din partea Turciei de-a nu trimite flotilarea în partea Dunării dintre România și Serbia , cu alte cuvinte de-a nu ataca și face mari daune Serbiei din acestă parte, pe unde ar putea-o lua pe la spate; și când acesta s’a dobândită în schimbul simplului îngagiamentă din partea României, de-a nu permite pe teritoriul ănei formare de bande și transporturi de arme pentru Serbia, îndatorire care, după dreptul gințiloră, rezultă din simpla păstrare a neutralității; cândăderii cea-a ce dobândesce România este ună avantagiă atâtă de reală pentru densa și mai cu osebire pentru vecina iei, și cea-a ce acordă atâtă de nulă, căci la acesta România era obligată prin simplulă faptă ală neutralității iei, oricine înțelege însemnătatea actului diplomatic, de care națiunea română are a se felicita și procupurile î naintea cărora Turcia a crezutii ca trebuie se dea deplină satisfacere cererii guvernului nostru. Tóte aceste considerațiuni, de primă însemnătate politică, ne îndemnă a atrage luarea aminte a guvernului română asupra unei alte cestiuni internaționale, în care profitândă de momentă și de împrejurări, România ar pute se dobândescă untă altă avantagiă încă multă mai mare, multă mai reală. Cestiunea e delicată, ca tote cestiunile internaționale, și de aceea astăzi nu vomă face decâtă a o atinge. Este vorba de gurele Dunării. Oricine n’a perdută din vedere actulă memorabilă prin care România redobândi uă parte din vechiulăiei pământă, ce o repuse în stăpânirea gurelor Dunărei și a mărei, n’a putută se uite că, prin trădare caimacamulă Vogoridis lipsi România două parte din cea a ce tratatulu de Paris îi garantase. Printr’uă delimitare făcută cu trădarea drepturilor și intereselor României, posesiunea gurelor Dunării deveni pentru noiuă ilusiune; abia ni se lăsa posesiunea bradului Chilia, și chiară acesta incompletă. Amă fostă frustrați, grație caimacamului Vogoridis, de parte din drepturile nóstre. Ei bine, în facia evenimentelor de astăzi, credemă că amă putea pune următorea întrebare : că n’a venită timpulă și împrejurările de-a face se ni se recunosc, și satisfacă dreptură, cândă prin atitudinea nóstra probămă că, în ceaa ce ne privește,scimă se ne conformămă cu sânțenie îndatoririloră ce ne-a pusă tratatulă de Paris și garanția colectivă a puteriloră Europei? Mâne să începă în tota țera alegerile pentru consiliere judeciane. Am arătată în alte numere însemnătatea acestoră alegeri, ce aă de scopă a da acele corpuri elective cari, din puntură de vedere ală Îngrijirii de aprope a intereselor țărei, suntă mai presusü chiarü de marele corpuri legiuitóre. Astăzi atragemă încă vădată luarea aminte a tutoră alegătorilor asupra acestor operațiuni, fâcăndu-ne datoria de ai preveni din nou că daca să voră culca pe luării ultimelor alegeri pentru Cameră, să voră descepta câtă de curândă din nooă în lanțuri, și în lanțuri mai grele chiară de câtă ale regimului trecută. Rătăcirea de apoi e mai mare decâtă cea d’ântâră. D. C. A. Rosetti, ocupândă astăzi fotoliul președenției Adunării, pronuncia următorulă discursă : S dă, d-nn represintanți ai națiunii, câtă este de mare onorea ce mi-ați făcută și câtă d’anevoiasa sarcina ce ea îmi impune. Iertați dară se vă spună ce m’a făcută se primescă și onerea și sarcina, fără ca nici una nici alta se mă sparie. Peste șapte ani trecută de cândă am eșită din acestă cameră, ca deputată și vice-președinte, și n’am mai intrată până astăzi. Bucurescu și Brăila am stăruită a ’mi da mandatură de deputată și n’am mai cutezată a’lu primi N’am mai cutezată, fiindăcă văzusemă că divisiunea se strecurase în partita națională; și suntă dintre cei pe deplină convinși că puterea productivă și ’n adevără bine-făcătore nu pate fi în nici ună individă, oricare ar fi ele, ci numai în colectivități. N’am mai cutezată, fiindăcă văzuseră că membrii partitei naționale, deși divisați numai prin orecari mici nuanțe, începuseră a se bănui ș’a s’acusa unii pe alții, și sciama c’acesta producendă amețelă și descuragiare în națiune, ea ’și va pleca din nou capulă în facia puterii materiale, va recade în vechia rătăcire a poporelor nenorocite d’a ascepta binele de la ună omă, éra nu de la ele ănsele, d’a spera salvarea printr’uă mână de seră, eră nu prin bradele loră de omeni liberi întrunite și ’nvîrtoșiate prin muncă și prin iubirea de patriă. Suferințele fură lungi, mari și variate; le-aț cunoscută, le-ați simțită, le-ați împărtășită; și scrți că ele ne-aă desceptată, ne-aă luminată, ne-aă silită se ne uitămă unii la alții, se ne cunoscemű, se ne asociămă, se ne iubimă și prin urmare se învingemă. Cunoscendă pe deplină causa care a produsă suferințele, precum și metoda prin care și d’astă-dată învinserămărăuță, sunteți cu toții convinși că largă deschisă este acum înainte-ne calea pe care trebuie să mergemă. Să intrămă démü pe densa, cu mintea și cu inima, și să mergemă cu toții mână în mână și c’uâ credință cu atâtă mai nestrămutată, cu câtă avemă dreptă cărăusă spiritulă care a domnită în aceste alegeri, pe care trebuie să’lă cunoscemű bine, căci produsulă lui suntemă. Națiunea a procedată în aceste alegeri cu cea mai deplină unitate. Pentru prima ora avarămă fericirea d’a vede tóte stările societății întrunite în credință, în voință și ’n acțiune. Uniți dorit în credință, în voință și ’n acțiune trebuie să fie ș’aleșii iei. Mai tóte colegiele au alesă d’astădată ca represintante alătoră pe celú care a suferită ș’a luptat, necurmată cu conjudețianii săi pentru triumful dreptății ș’ală libertății. Toți aleșii borădeni vor lucra cu iri^ire și necurmare, pentru ca dreptateă^u^,^’ libertatea să aibă ună cămină în fiecare localitate. Liniștea și moderațiunea au domnită în fiecare colegiu în timpul alegerilor. Liniștea casé, era nu amorțirea. Moderațiunea omului liberă și puterica, era nu abdicarea și slăbiciunea celui coruptă prin sclaviă. Cu aceiași liniște și moderațiune veți lucra și voi aleșii națiunii, întăriți prin deplina cunoscință ce aveți despre trebuințele și despre drepturile iei. Dup’uă lungă și durerosa esperiență, tóte stările societății, convingându-se că reala s’a produsă prin asociațiunea crimei contra virtuții, făcură asociațiunea virtuții contra crimei; din acesta însoțire decurse alegerea vóstru. Nimeni dojü nu se mai póte îndoui că veți lovi vițiulă și veți resplăti virtutea. Tóte stările societății au dovedită c’aă înțelesă în fine că nu póte fi salvare de câtă în locuri ce âncă de la 1855 ni l’a presintată unulă din geniurile Franciei, Edgard Quinet. „P’acestă pămentă ală nenorocirii, ne <jise elă, ună singură lucru nu s’a încercată nici-vă dată , dreptulu. La drepții dérú trebuie se recurgeți.“ Acesta este misiunea, acesta este programa ce v’a dată-o acum poporulă română, voué adevărațiloră sei represintanți, și pe care ați primită-o cu otanie da o esecuta. Cunosceți suferințele României, căci ele au fostă hrana vóstra. Cunoscemu cu toții starea cea durerosa în care ea se află, căci acestei cunoscințe datorimă mandatul nostru. Sciți că protivnicii noștril din întru, despărțiți fiindă de națiune, nu mai potă ave altă speranță de că în întrunirea loră prin legămintele urei ș’ale intereselor personale . Se’i învingemă pentru totodeuna, prin legămintele iubirii ș’ale intereseloră generali. Scrți că ei staă la pândă, puindă tóte speranțele lor, în greșialele ce vomă face. Se ne pândimă și noi unii pe alții, spre a ne opri d a face greșiale, fie chiară prin setea legitimă d’a face binele mai deplină și mai răpede. Sciți că moștenirea ce primirămă este sărăcia generală și secarea chiară a isvarelor a avuției publice; și vedeți c’avemă încă în juru-ne mă resbelă care póte fi cela mai fatală și care cine va cuteza s’afirme că n’ar pute să ne-aducă și bine. Acésta durerosa și periculosa situațiune cere imperiosă unire între toți, cugetare matură, veghiare și lucrare necurmată, sacrificii mari ș’un politică sinceră , románescá dérà și dibactă, condusă și luminată prin deplina credință în drepturile și puterile națiunii române. Am avută fericirea séfiu dintre cei cari aă putută da precari dovedi că nici uă lucrare nu mă pate osteni și nici uă lovire nu póte micși era nestrămutata mea credință în destinările cele mari ale gintei latine ș’ale coloniei sale de la Dunăre. Acestei singure împrejurări datorindú onarea ce mi-ați făcută, înțelegeți c’am putută primi și onarea și sarcina, acum cândă sciă că n’am altă datoria decâtă d’a ve urma cu atențiune, cu iubire și cu credință; ș’acastă datoriă promită că mi-o voiă împlini pe câtă timpă veți voi, și că mai lesne se va muta ca ceva stejarul, acesta de câtă a mea credință.