Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)
1876-11-01
ANULU ALU DODE PECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA andnduri Linia do 30 litere petitü, pagina IV,— 40 bani. Deto-------— — pagi ia III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulm. LA PARIS, la Havas, Laffite & C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONDON, la d. Eugene Micoud, No. 8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfisehgasae 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL SERVICIULU TELEGRAFICU ALUI ROMANULUI* Petersburg, 11 Noembre. — Intr’ună discursă ținută naintea represintanțiloră Moscueî, Țarulă ad zisă: »Țaruld a făcută tată-deuna demersuri spre a obține pentru chreștinii din Oriente ceeace reclamă dreptulă și justiția. Silințele pacinice ale Rusiei au rămasă zadarnice. Rusia cere ’și va menține cererile în conferința din Constantinopole. Deaa aceste cereri nu vor fi îndeplinite, Rusia va fi silită se dea armele. Țarulă speră în sprijinul poporului » Primirea Țarului a fostă intusiastă. Moscva, 12 Noembre. — Primindă nobilimea și pe represintanții comunali, Țarulă adcisă. Turcia a răspunsă la cererea mea de armistițiă. Muntenegrenii s’aă luptată ca totu-de-una ca adevărați eroi. Deră vai! nu pote spune totă astă-felă despre Serbi, cu toți voluntarii ruși ce-au mersă in Serbia.» Țarulă voieșce se cruțe pe câtă se va pute sângele rusă și va căuta pe calea păcii se obțină îmbunătățirea sortei chrestinilor. Déca nu se vor obține garanții, Țarulă are intențiuneaotărîtă de a lucra într’una modă independinte. Atena, 12 Noembre. — Ministrul-președinte Comunduros, a declarată în cameră că înarmările Greciei nu însemneză schimbarea politicei guvernului, ci menținerea neutralității sed, cândă împrejurările s’ară schimba, și uă protestare contra oricareiotărîrî unilaterale din partea diplomației europene. Redacțiunnea și Administrațiunea straja Romnel 14 (A) SIS3K Edițiunea de sera < LUNI, MARȚI 1, 2 NOEMBRE 1876. LUMINEAZA-TE ȘI TEI FI ABONAMENTE In capitală, umană 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; un lună 4 lei In districte, undi anfi 54 lei; șase luni 27 lei trei luni 14 lei; un lună 5 lei Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, tado nul Darras-Hallegrain o True de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite , C nne, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d. B. G.Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARUL ~ BliCIMSCI, .1 BRIlIAttU Tóte seriile telegrafice ce ne sosescu astăzi despre evenimentele politice din afară au un însemnătate care merită să atragă oă deosebită luare aminte a cititorilor”. Suntă mai întâiu două cuvântări ale împăratului Rusiei: una către representanții vechiei capitale a acestui imperiu, și alta către noutabilitățile represintanților comunali. Ambele termină prin declararea categorică, care venită de la Imperaturu Rusiei în persona are uă mare gravitate, că va declara resbeiü Turciei în casa de a nu pute dobândi altăfela îmbunătățirea sortei creștinilor și din Orient. Se vedemü énsé, mai ’nainte de a ne alarma, în ce împregiurări și condițiuni acestă declarare este făcută. După cum nimeni nu se póte înduci, Rusia este conciliantă și asigurările date de Țarulă despre silințele de a dobândi pe cale pacifică îmbunătățirea situațiunei poporațiunilor și din Turcia, este exacta espresiune a adevărului probată de fapte. Nici uă dată Rusia, în relațiunile iei cu Turcia, nu s’a arătată atâtă de răbdătore, atâtă de puțină grăbită a trage spada. Ne mărginimă a constata faptulă, fără a’i căuta și rațiunile, nu este însă de prisosă a aminti că politica este mară a tuturoră statelor, fără deosebire, neputândă să fiă decâtă uă politică de interese și de echilibru, Rusia negreșită gâseșce de astă-dată interesulă săă a nu se încurca într’ună resbelă ale cărui consecințe nu s’ar pute prevede și care nu i-ar aduce pute nici ună profită directă, ea caută prin urmare, printr’uă energică intervenire diplomatică, a’și îndeplini rolul săă în cestiunea Orientului, a ’și menține prestigiulă în Orient și prin urmare în Europa Intrega. Acestă dorință a Rusiei, fiindă până astăzi constatată, și ea necerândă pentru poporațiunile creștine nimică mai multă decâtă cere însăși Englitera, și Englitera la rândul ei mergândă în unire cu Francia, după cum Rusia, în acțiunea ei de până astăzi, merge în unnire cu Germania, este forte admisibilă că conferința europeană întrunită la Constantinopole, înfluențândă puternică în majoritatea ei, pe baza aceleiași programe, asupra Turciei, va ajunge la restabilirea păcii. Celă puțină până atunci, Turcia, dândă none dovezi de necredință la tractate, va provoca nu ună resbelă ci un intervenire generală care va pune capătă cestiunei ce ține de atâțea ani pe Europa cu arma la mână. Cestiunea stândă altă reră, marele cuvântă de resbelă rostită de Imperaturü Rusiei, deși nu ne înduoioă că este espresiunea unei ferme otărîri, totuși ar pute să aibă ună mai mare rolă ea presiune în favorea încheiării păcii decâtă ca prevestire a unui resbelă infalibilă. însăși declararea Țarului că „voea ce se cruțe sângele rusescă“ și judecata cam aspră ce face despre Sârbi în comparare cu Muntenegrenii, pară a veni în sprijinul opiniunei că prima dorință a Rusiei este de a încheia conflictul de ații pe cale pacinică și ca amenințarea de resbelă se servască mai multă causa pacificării. N’amă crezută de prisosă a face aceste considerațiuni, când cuvintele belicose ale împăratului Rusiei, luate în sensă absolută, ar fi putută aduce alarme mai mari decâtă le autorisă gravitatea reale a fapteloră. Repeti mă deră și astăzi opiniunea nóstru adesea estnsă aci, că este mare amenințare de resbelă, neva nici speranțele de pace nu suntă decă perdute. Din contra, în facia unire a Rusiei cu Englitera și cu celealte puteri asupra propunerei conferinței și a baselor, tratativelor de pace, este bună speranță că Turcia va ceda scă deca nu va ceda, resbelulă ce va urma va avea mai multă caracterulă unei interveniri europeane decâtă ală unui duelu între Rusia și Turcia. Este încă uă scrie care vine a da sprijinulă săă acestui modă de-a vede. Grecia, care luase cu atâta ostentațiune uă atitudine belicasa, își face astăți reserve. D. Comanduros, primul-ministru, declară în Cameră că înarmările Greciei nu însemneza uă schimbare de politică, ci menținerea neutralității și protestarea contra unei decisiuni unilaterale a diplomației europeane. Constatămă cu uă legitimă satisfacere că atitudinea României a fostă neclintită acea și pe care abia astăzi o determină în Grecia primul ei ministru. România n’a făcută nici ună singură pasă pe care să fi fostă nevoită să să retracteze; astăfelă o dată probă și de astă dată de acelă deosebită tactă politică care nu i-a lipsită nici uă dată. Publicămă astăzi mai la vale ună actă de adevărată politică națională și democratică ; acesta este circulara d-lui ministru de finance către prefecți pentru împroprietărirea însurățeiloră, pentru aplicarea acelor articole din legea rurală cari făcură ca mii de laboriase familii române să aștepte de doui-sprezece ani realizarea unui angajamentă solemnă. A face din mii de familii de proletari mii de familii de proprietari ar fi în altă Stată uă adevărată revoluțiune. Este ună privilegiă specială ală Statului română, privilegiă născută din spiritul, esențialmente democratică ală societății și instituțiunilor nóstre, d’a se pute realisa un asemenea revoluțiune fără nici uă sguduire. Cu tote acestea, peste puțină timpă, când se va pute cunosce numărul însurățeiloră ce voră lua parte la acesta a doua împroprietărire rurală, se va pute calcula marea însemnătate a acestui eveniment, atâtă din puntulă de vedere națională și sociaă, câtă și din puntulft de vedere economică. Nu este negreșită vorba de câtă de aplicarea articolelor 5 și 6 din legea rurală. Cândă însă aceste două articole au fostă doarsprezece ani date uitărei de atâtea guverne, cândă unele din aceste să arătară chiară pe fac să ostile aplicărei loră, este dreptă a se atribui împroprietărirea însurățeilor a regimului liberală și națională venită după căderea regimului Catargi, împroprietărirea însurățeilor va constitui negreșită celă mai mare și mai frumosă titlu la recunoștința națiunii pentru guvernul ce o va realisa. De aceea circulara d-lui ministru de finance, prin cart ier grabnice și energice măsure pentru aplicarea art. 5 și 6 din legea rurală, va rămâne ună actă memorabilă pe marele tărâmă al ideilor naționale și democratice, după cum memorabile vor rămâne, pe tărâmul libertăților publice, măsurele de întreg libertate recomandate de d. ministru al justiției. Asemenea acte perpetuă memoria unui guvern, prin înseși modificările ce introducă în condițiunile de a fi ale națiunei și în maratruvile poliice. Vedemă cu deosebită mulțumire grăbirea pe care de ministru de finance o recomandă prefecților, întru îndeplinirea formalităților necesare împroprietărirei. Acestă grăbire ar trebui să fiă într’una amintită prefecțiloră, pentru că filele se urmeza, nu totodauna se asemănă, și ar fi tristă că noile evenimente să surprindă art. 5 și 6 din legea rurale totă neaplicate și să fie apoi sistematică ținute totă neaplicate. Sperămă că d-nii prefecți vor înțelege totă însemnătatea grăbirei în acestă cestiune, și că voră da lucrărilor de constatare cerute de ministerul de finance întâietatea asupra oricăroră altoră lucrări. Nu ne înducimm asemenea că atâtă d. ministru de finance câtă și mai cu osebire administrațiunea domeniilor Statului nu voră îngădui nici uă neglijență și astăferă marele actăală împroprietărire! însurățeiloră va fi în curândă săvârșită. Printre nenumăratele calomnii Silnică răspândite de domniță organă ală regimului căzută asigurată nu de multă și acea a unei pretinse cereri făcută în modulă celă mai nepotrivită de d. C. A. Rosetti prin d. I. Balacenu, aginte diplomatică ală țării la Viena. Nu ună bărbată de meritulă și lealitatea d-lui Ion Bălăcenu putea să sufere a se vedea mestecată în asemenea înjosit! mijlóce de luptă. Timpul de ieri era nevoită să publice oă desmințire categorică ce-i trămitea d. Bălăcenu. Suntă însă fețe supt cari roșința nu să vede nici uă dată, precum suntă nature pervertite la cari orice fimță morală a încetată d’a mai esiste. Astă-feră Timpulu, publicândă desmințirea trimisă de d. Balácénu, nu se sfiesce de-a ’și mănține din noă calomnia. Publicămă și noi mai la vale epistola d-lui Balácénu. [ . In ședința de astăzi a Adunării deputaților, s’a citită proiectulă de respinsă în discursul tronului și apoi s’a începută desbaterea asupra raportelor pentru petițiunile adresate Camerii. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Servițiule telegrafiei! ale Românului. Londra, 11 Noembre. — Rusia primește în mod oficialii propunerile engleze privitore la conferința europenă. Cairo, 11 Noembre. — Ministrul de financie a fost arestată; principele Hussein este numită ministru de financie. Augsburg, 11 Noembre.—Dornițele Brag desminte că Bismark i-ar fi î isă că viitorul rebelă Germania îl va face contra Rusiei. Paris, 8 Noembre. — Ună articulă ală țarului Débats esprimă părerea că cu reforme nu va merge în Turcia și că în înaltele cercuri diplomatice iea întindere ideia unei interveniri. Colonia. 8 Noembre. — Despre propunerea englesă deuă conferință, Gazetta de Colonia scrie: Conferința se va ține în Constantinopole de tote puterile, împreună cu Turcia. Fiecare putere va fi represintată prin duoi plenipotențiari. Conferința se va ține pe următorele base: 1. Neatârnarea și integritatea Turciei. 2. Declarațiunea din partea tuturoră puteriloră că nu țintescă la nici uă sporire de teritorii, nici la vre uă influință exclusivă, nici că aspiră la vrenă concesie în privirea comerciale; 3. Pentru pacificare se vor lua de base propunerile englese puse înainte de sir Elliot. Nu se seie înse deca propunerile Englitezei au fost primite de tote puterile. Vechimu cu plăcere că mai multe fiare francese publică corespondințe asupra României. Informațiunile greșite pe cari le lună mai adesea din ziarele germane, și mai cu semn austriace, sunt atci înlocuite cu informațiuni mai juste, mai adevărate asupra țărei nostre. piarele francese au frămisă corespondinți în România ca să se informeze prin ei înșiși de cele ce se petrecă aci. piarele cari publică asemeni corespondințe sunt: le Rappel, le XIX-eme Siecle și l’Homme libre. N’amă putută reproduce aceste corespondințe, fiindă prelungi, și spațială nepermițându-le a le însera. Pentru astăzi, ne mărginimă a estrage din L’Homme libre urmatorea parte finală a corespondinței sale din București: „In resumată, România armeza, printr’ună esensă de prudență. Instinctul de conservare îi ordona acesta, ea continuă case a ave uă deplină și întregă încredere în eficacitatea tratatelor, cari garanteza neutralitatea mea. „La București parăotărîți a stărui pe calea urmată până a stârji, și a nu se depărta de dânsa de câtă într’ună casă estremă. Iar ziua cândă va fi părăsită proprielar trei puteri, să nu va mai pute să accepte sprijinul puterilor semnatare ale tratatului din Paris, România nu va mai avea lua consilie decâtă de la ea însăși și va trebui să lucreze în sensulă celă mai potrivită cu interesele sale și cu rolulă civilisatoră ce e chiamată a juca în Orientü.“ Francia. — Președintele republiceia mai acordată grație, schimbări reduceri de pedepse la 52 indivizi condamnați pentru fapte privitore la rescula din 1871. Camera a primită în principiu propunerea Gatineau d’a se pune capătă urmăririlor pentru asemeni fapte, cu escepțiunea crimelor de dreptă comună; în Senată énse acestă proiectă a întâlnităuă primire ostilă. Delegații Franciei pentru fișarea liniei de demarcațiune între armata turcă și cea sârbă și muntenegrena suntă d. de Tracy, atașată militară la ambasada francese din Constantinopole și d. comandante Lemoine, atașată la ambasada din Italia. Pruso-Germania — Serviciului telegrafică ne-a comunicată deja sensulă respunsului dată de d. Bülow, în parlamentul Germaniei, la interpelarea d-lui Joerg în privința cestiunii Orientului. Reproducemă astăzii partea cea mai importantă a acestui responsă. «Dacă oratorele (d. Joerg), a zise d. Bülow, crede că improvisezQ reaprinsuri la tote cestiunile ce d-sea a trecutu în revista, se incela. In starea de faciă a lucrarilor, aceste cestiuni și aceste punte nu sunt proprietatea nostră, ci a puteriloramice ș’a confederaților nostru. Cunosceți toți posițiunea ce-a luată Germania în crisele despre cari vis’a vorbită. Cunosceți politica împăratului, așa cum a caracterisată-o discursul tronului, uă politică de pace, care nu trebuie se s’amestece în afacerile cari ne suntă străine, deră care n’a avută în vedere de câtă onerea și interesele Germaniei, chiară cândă nu e vorba de cestiune cari nu atingă acuma și nu vor atinge nicî uă dată directă pe Germania. Acesta a fostă politica Germaniei și totă acesta va remâne. In acestă momenta, acesta politică comună în tendințele sale ca ajutoru guvernelor europene, a ajunsă la mnă puntă care permite a se concepe cele mai bune speranțe pentru viitoră, chară cândă aceste speranțe n’ară respunde la asceptarea preopinintelui. Puținală ceamă aurită din discursul ăseă îmi face impresiunea că acestă discursă ară fi fostă mai aplicabile situațiunii în care se afla Europa acum cincispre dece tfile, situațiune de așceptare îngrijită și de temere în facia necunoscutului. «Astăzi s’a încheiată mă armistițiă și Germania își pute revendica partea sea în acesta. Putemă accepta cu mai multă liniște aceaa ce ne va aduce viitorul. Reflesiunea sea liniștită și discusiunea sea amicale voră fi pentru toți posibile și utile. Totă ce’mi e permisă a spune e că posițiunea Germaniei în fadă cu alte puteri, și mai cu semn cu puterile amice interesate in cestiune, e uă posițiune care se basază pe încredere și stimă, încredere și stimă încercată, ș’acestă posițiune pe care o ocupămă va consacra avantagiele sale în negocierile și evenimentele cari s’ar pute dncă produce. Chiară pentru acestă carență, nu’mi e permisă a spune de câtă acesta : guvernul ă a avută și va ave totădeuna deplină conșciință de datoria sea d’a da samă națiunii și represintanților ă sei despre atitudinea sea politică în acestă afacere ca și în tote celelalte; dară elă trebuie se reguleze masura și epoca comunicăriloră de făcută supt propria sea răspundere, care e destulă de seriosă. Guvernulă vă va face comunicările ce î e permisă a le face; în casulă contrariă trebuie se face să apelă la acea încredere pe care guvernul împăratului a găsită-o la d-vastră în tóte împrejurările și mai cu semn pentru direcțiunea afacerilor politice, direcțiune care a întemeiată și desvoltată onórea, prestigiul și puterea Germaniei. «Guvernulă să baseza pe încrederea d-vastră, pe cele cuprinse în discursul tronului. In acelă discursă să fice că guvernul împăratului nu va chiăma pe Germania la arme de câtă cândă onórea națională, interesele naționale vor comanda acesta. Germania va fi pentru pace să întărire, și acestă întărire cu atâtă mai tare, cu cât vomă pute spera cu siguranța d’a posede, d’a merita și d’a conserva încrederea națiunii ș’a represintanților ăiei.» Serbia. Armistițiul a fostă notificată oficială la 2 Noembre; consulii puterilor străine s’aă întrunită spre a se înțelege asupra liniei de demarcare între armatele serbă și turcă. In același timpăuă conferință se ținea de către ambasadorii puterilor pentru același scopă. După terminarea conferinței, consulii au avută oă întrevorbire particulară cu miniștrii Ristici și Nicolici asupra aceluiași subiectă. Trei punte era ă